O ANALIZA STRATFOR: ”Moldova este mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o națiune”

 

 

 

 Stratfor este o agenție privată care isi desfasoara activitatea in domeniul culegerii de informatii la nivel global si al intocmirii uor analize geopolitice si geostrategice.

A fost înființată in 1996 de George Friedman,  în orasul Austin, din Texas, câștigandu-si relativ rapid  recunoașterea la nivel mondial, prin strângerea și procesarea de informații din întreaga lume, pe care le folosește în realizarea de rapoarte, știri economice, politice și geopolitice, precum și analize militare

 Dupa o vizita de documentare facuta in 2010 in Republica Moldova, George Friedman a  facut cateva observatii,valabile si astazi:

„Moldova este o ţară care are nevoie de explicaţii, de fapt două explicaţii.

În primul rând, ce fel de țară este Moldova?

În al doilea rând, de ce cuiva i-ar păsa de această țară?”

Potrivit lui, după destrămarea Uniunii Sovietice, Belarusul a devenit țara tampon între Rusia şi Câmpia de Nord Europeană, iar Ucraina între Rusia şi Munţii Carpaţi.

Rusia se simte mai protejată atâta timp cât Ucraina nu este controlată de o putere ostilă.

„Ceea ce este Ucraina pentru Rusia, Republica Moldova este pentru Ucraina. Moldova este un satelit, or în cazul în care acest satelit iese de sub control, ar fi dificil de apărat Ucraina, iar în cazul în care Ucraina nu ar putea fi apărată, Rusia ar rămâne neprotejată,”spune analistul de la STRATFOR.

În prezent, Moldova devine un teritoriu de importanţă emergentă, cu toate că acest proces decurge foarte lent, deoarece ea a devenit o țară semnificativă si aici are loc o ciocnire a marilor puteri mondiale.

Moldova este un loc unde oamenii trăiesc, prinși între patrimoniul lor românesc şi trecutul lor sovietic.

„Este greşit să credem că Republica Moldova este pur şi simplu, o parte din România luată de sovietici. După șaptezeci de ani de la despărțirea de România, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o națiune. Este cazul când Geopolitica şi realitatea socială se ciocnesc cap în cap,” scrie Friedman.

Sovieticii au brutalizat Moldova. Stalin era conștient că moldovenii vor dori unirea cu România si cu toate că România a fost un satelit sovietic, Stalin nu a dorit să-i dea nici o șansă.

Soluția lui a fost deportarea populației române, aducerea populației ruse, foametea și teroarea, cu unicul scop să distrugă spiritul moldovenilor.

Diferența între Europa de est și fostele republici sovietice, este că primele considerau perioada sovietică un coșmar, iar cele din urmă și în prezent au o nostalgie pentru acele timpuri.

Partidul Comunist din Republica Moldova  ca succesor al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a continuat să guverneze Moldova până în 2009, cu toate că acest partid nu este unul tocmai comunist din punct de vedere ideologic și nici nu are vreo ideologie.

George Friedman a observat că, în Republica Moldova, societatea este foarte divizată.

În timp ce există cei care doresc unirea cu România, acest grup este departe de a fi unul dominant.

Manifestatie la Chisinau pentru  unirea cu România

Lupta reală se dă între cei care vor să revină la comunism şi cei care sprijină o țară independentă, orientată spre Uniunea Europeană şi NATO.

Partidele pro-occidentale au handicapul de a fi împărţițe în mai multe tabere diferite, dominate mai mult de lideri decât de ideologii.

Or, acest lucru înseamnă că guvernul creat, după evenimentele din 2009, este o coaliţie extrem de fragmentată și respectiv fragilă din cauza intereselor şi ambiţiilor politice.

Friedman constată că nu există un consens cu privire la definirea națiunii moldovenești.

„Există națiuni care nu au state. Moldova este un stat căruia îi lipsește o națiune,” spune el.

Pentru România aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a însemnat consolidarea  naţiunii, devenind astfel o ţară europeană protejată de toți care le-ar putea ameninţa.

„Dacă a fi european este un obiectiv în România, acesta este aprig disputat în Republica Moldova, deşi ceea ce doresc comuniştii în realitate, în afară de putere, este greu de spus,” constată Friedman.

Scopul partidelor pro-occidentale de a adera la Uniunea Europeană şi NATO, se ciocnesc de relațiile puternice ale Partidului Comuniștilor cu rușii.

Chiar și unele dintre partide pro-occidentale, sensibile la această problemă, încearcă să inițieze legături cu Moscova, direct sau indirect. Alegând opţiunea spre Vest, ei încearcă să-și stăpânească sentimentele pro-ruse.

Dar să rupi acest cerc vicios nu este uşor, astfel dezbinarea socială persistă.

În acest sens, ţara rămâne în impas, consideră analistul de la STRATFOR.

Sursa: UNIMEDIA md.

Analist polonez: „O confruntare politică între Moscova şi Washington este inevitabilă”

 

 

Ne aşteaptă o confruntare mortală cu Rusia

 

Titlul de mai sus pe unii cititori s-ar putea să-i lovească la cap, pe alţii însă direct în inimă. În funcţie, desigur, de convingerile fiecăruia şi de gradul de înţelegere a realităţilor politice.Un conflict geopolitic SUA-Rusia e iminentPrecizez că genericul acestui articol nu-mi aparţine.

E o parafrază din Tomasz Sakiewicz, cunoscut scriitor, jurnalist şi militant politic polonez.

Miercuri, 23 mai 2012, el a publicat un fabulos articol în ziarul „Gazeta Polska” intitulat „Pe Rusia o aşteaptă o confruntare mortală cu SUA”.Comentariul său face furori. Dar nu pentru că ar dezvălui nişte adevăruri nemaipomenite. Dimpotrivă, el relatează lucruri arhicunoscute despre securitatea energetică a Europei şi dorinţa Rusiei de a-şi reface măreţia de altădată prin vânzările de gaze şi petrol.

Cu toate acestea, articolul lui Tomasz Sakiewicz se constituie într-o oglindă sui-generis în care se întrezăresc nişte evoluţii politice care ar putea să aibă repercusiuni inedite asupra situaţiei internaţionale.Autorul polonez reuşeşte să sensibilizeze atenţia opiniei publice datorită faptului că spune lucrurilor pe nume. Potrivit lui, în timpul cel mai apropiat un conflict geopolitic acerb între SUA şi Rusia este iminent, indiferent cine va câştiga alegerile prezidenţiale din Statele Unite.

Şi asta nu din cauza diferendului ideologic între cele două supraputeri, ca altădată, ci pentru că interesele lor economice sunt atât de diferite, încât încep să capete un caracter antagonist.Gazul american cucereşte UE în dauna RusieiEste vorba, scrie Sakiewici, de războiul energetic. Nu e vorba însă de o luptă pentru resursele energetice, ci pentru pieţele de desfacere a acestora.

De la un timp încoace, SUA dintr-un mare importator de gaze naturale, s-a transformat în exportatorul lor. Şi asta graţie surselor netradiţionale şi tehnologiilor ultramoderne. În consecinţă, gazul american poate fi cumpărat astăzi cu 70 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar „Gazprom”-ul îl vinde europenilor în medie cu 500 de dolari. Astfel, SUA începe să cucerească pieţele energetice în dauna Rusiei.

Şi acesta-i doar începutul. Revoluţia în plină desfăşurare a gazelor de şist va fi urmată de revoluţia petrolului de şist.

De unde şi anticipaţia că în timpul apropiat va avea loc o scădere considerabilă a preţurilor la carburanţi. În urma acestui fapt, actualele venituri exorbitante ale Rusiei se vor înjumătăţi, ca ulterior să dispară cu desăvârşire. Ramura ei energetică, în cazul unor preţuri reduse, începe să genereze pagube.Economistul-şef de la „Sberbank”, Ksenia Iudaeva, a avertizat deunăzi guvernul de la Moscova că deja către 2016 „Gazprom”-ul va pierde o parte considerabilă a pieţei europene, taxele scăzând drastic.

Şi cum nu mai puţin de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse este format din veniturile obţinute în urma vânzărilor de gaze şi ţiţei, economia ei extensivă va intra într-o suferinţă groaznică.În aceste împrejurări, Putin va încerca să-şi menţină ţara pe linia de plutire printr-o politică agresivă şi prin expansiunea în „străinătatea imediată”.

Kremlinul va miza pe vasalizarea republicilor ex-sovietice şi obstrucţionarea SUA pe toate meridianele globului. Antiamericanismul accentuat va trebui să sustragă atenţia populaţiei de la problemele interne.„Gazprom”-ul de pe piaţa televizuală a Republicii Moldova Astfel stând lucrurile, o confruntare politică între Moscova şi Washington, conchide Tomasz Sakiewicz, este inevitabilă.

Bătălii locale în acest război de acum se dau, de altfel, pe toată linia frontului. „Gazprom”-ul, bunăoară, pentru a contracara ofensiva energetică americană, se implică nemijlocit în ostilităţile geopolitice. Finanţează din umbră campaniile electorale ale unor politicieni coruptibili din Europa, cumpără ziare şi televiziuni etc. Şi Chişinăul pare să fie o ţintă importantă pentru ruşi.

Ingerinţa „Gazprom”-ului pe piaţa televizuală din Republica Moldova este deja un secret al lui Polichinelle.Că în aer miroase a praf de puşcă ne demonstrează ultimul summit NATO de la Chicago. Chiar dacă nu toate deciziile acestei reuniuni au fost date publicităţii, unele comentarii făcute de o serie de politicieni de primă mână lămuresc lucrurile. „Ne-am angajat, împreună cu partenerii noştri din întreaga lume să ne ocupăm de provocările cu care ne confruntăm cu toţii, în secolul XXI “, a comunicat Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

În acelaşi timp, Traian Băsescu a lăsat să se întrevadă că articolele 49 şi 52 ale Declaraţiei de la Chicago ar avea o relevanţă directă asupra „securităţii energetice şi cibernetice” a României. Chiar dacă liderul de la Bucureşti nu a dat şi alte amănunte, se ştie că este vorba de consolidarea securităţii energetice a ţării prin exploatarea gazelor de şist. Băsescu, de altfel, la Chicago, s-a întreţinut cu reprezentanţii Chevron.

E un gest simptomatic. Această companie americană, precum se ştie, e antrenată în explorările gazului de şist din România.Presa internaţională mai scrie că Bucureştiul este încurajat de americani, dar şi de alţi parteneri occidentali, să renunţe definitiv, datorită descoperirii unor noi rezerve de gaze naturale în Marea Neagră, la importurile de resurse energetice din Rusia.

Iar premierul Victor Ponta pune problema scăderii preţurilor la carburanţi. Proiectul românesc de securitate energetică prevede şi diminuarea sau chiar anularea dependenţei Republicii Moldova de gazul rusesc.

Oricum ai da, exemplul României este relevant, deoarece ilustrează doar un episod din marea confruntare geopolitică SUA-Rusia ce stă să se dezlănţuie. În aceste condiţii, cu cât mai repede îşi va recuceri America poziţiile cedate în Europa, consideră Tomasz Sakiewicz, cu atât mai bine pentru noi toţi. Subscriu în totalitate la această concluzie lucidă.

 

Sursa: bogatu.voceabasarabiei.net

CANIBALISMUL, ARMA IN POLITICA. PRESEDINTELE UGANDEI PROMITE CA ISI VA MANCA ADVERSARUL”CA PE O PRAJITURA”!

Sălbăticie! 

Preşedintele Ugandei, Yoweri Museveni, a promis, în mod public, că îl va mânca pe fostul său contracandidat politic, Kizza Besigye, după ce ultimul a criticat guvernarea şi a declarat că rezultatele alegerilor prezidenţiale au fost falsificate.

„Îl vom prinde şi îl vom mânca, ca pe o prăjitură!”, a comentat Museveni. Rezultatelealegerilor au fost făcute publice la 20 februarie curent. Yoweri Museveni, care se află la cârma statului timp de 25 de ani, a acumulat 68 la sută din voturile alegătorilor, în timp ce pentru Kizza Besigye au votat 26%.

După ce Besigue a cerut renumărarea voturilor, Museveni a ameninţat că va aresta pe oricine, care va încerca să conteste rezultatul scrutinului.

Şi în 2001, cei doi au candidat pentru postul de preşedinte, iar Besigue a fost arestat şi ulterior eliberat.

Fenomenul canibalismului la nivelul conducerii Ugandei este unul real. Unul din cele mai cunoscute cazuri este cel al preşedintelui Idi Amin, care a condus ţara în anii 1971-1979.

Acesta este considerat cel mai sângeros dictator din Africa, anume pentru faptul că îşi mânca oponenţii politici.

Sursa:  lenta.ru