CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Batalia de la Kosovo Polje (1389), o clipa de istorie romaneasca in Balcani

 

 

Bătălia de la Kosovo Polje (sau Bătălia de la Câmpia Mierlei), a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15/28 iunie 1389), între o coaliţie crestina compusa din  sarbi, albanezi, croati, romani, bosiaci etc. şi ostile Imperiului Otoman.

 Sunt puţine surse istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora şi o comparaţie cu bătălii similare contemporane acesteia (cum ar fi Bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole), pot  permite o reconstituire aproximativ precisa.

 După înfrângerea otomanilor de către sârbi în Bătălia de la Plocnik, Murad I, conducătorul Imperiului Otoman, a început să-şi strângă trupele la Philippoupolis (Plovdiv) în primăvara lui 1389, şi a sosit la Ihtiman după un marş de trei zile.

De acolo, a ales ruta  Velbužd (Kyustendil) şi Kratovo si dupa  ce a ramas o vreme în Kratovo, Murad a trecut prin Kumanove, Presheve şi Gjilan spre Prishtina, unde a ajuns pe 14 iunie.

Nu se stie  sigur cât de mari erau cele două armate, pentru că sursele  tind să mărească numarul lor, ducându-le  chiar la  ordinul sutelor de mii de osteni.

 Potrivit unor cronicari, armata lui Murad ar fi numărat cca. 40.000 de soldati.

Luând drept reper acest numar, probabil că armata lui Murad avea 5.000 de ieniceri, 2.500 de soldaţi din garda de cavalerie , 6.000 de spahii, 20.000 azapi şi akingii şi 8.000 de oşteni ai vasalilor săi.

Se crede ca armata coalitiei balcanice condusa de catre  printul Lazar Hrebeljanovic al Serbiei ar fi avut intre 12 si 30.000 de osteni.

Sarbii pretind ca aceasta armata era in totalitate compusa din sarbi si  in mica masura  din croati, insa alti istorici  arata  ca la batalie  au participat alaturi de sarbi si osteni din  alte tari balcanice: albanezi, croati, romani, bulgari, bosniaci, unguri etc.

Dintre aceştia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete.

 Mircea cel Batran

Se stie ca domnul roman Mircea cel Batran a sustinut armata crestina la Kosovopolje  cu o  forta puternica, acesta fiind  si unul dintre motivele pentru care  domnul roman  a intrat în conflict cu Imperiul Otoman.

Din partea albanezilor, la aceasta batalie au participat  comandantii Gjergj Balsha II, Teodor Muzaka, Gjon Kastrioti (tatal lui Skenderbeg) etc.

 “Bătălia a fost purtată de o coaliţie regională în care albanezii participau în număr mare“, susţine dr.Alexandru Madgearu, cercetător ştiinţific principal al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, în „Originea medievală a focarelor de conflict din Peninsula Balcanică

La batalie au participat si forte conduse de catre banul croat Ivan Palizna.

 Trebuie mentionat, ca alaturi de armata otomana a participat in lupta si boierului sarb, Konstantin Dejanović, acest lucru facand ca unii dintre istoricii contemporani sa considere ambele armate drept coalitii.

 Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de sultanul Murad, în timp ce Baiazid era pe flancul drept și Yakub pe cel stâng.

În jur de 1.000 de arcași se aflau în prima linie a flancurilor, urmați de azapi și apoi de akingii; în prima linie a centrului erau ienicerii, în spatele lor fiind Murad, înconjurat de garda călare;  logistica se afla în spate, păzită de un număr mic de soldați

 Bătălia a debutat cu un tir al arcaşilor turci, îndreptat impotriva adeversarilor crestini, care au  reuşit să pătrundă in flancul stâng al otomanilor, dar nu au avut acelaşi succes în centru şi în flancul drept.

Flancul stâng nu a fost înfrânt, ci doar împins înapoi.

http://cerulsipamantulnostru.files.wordpress.com/2010/01/5.jpg

Iniţial, coalitia crestina a obţinut  un avantaj după prima  şarjă, care a făcut ravagii în flancul turc  condus de Jakub Celebi.

În centru, creştinii au reuşit să împingă forţele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i ţină în loc pe sârbii lui Vlatko Vuković.

Otomanii, într-un contraatac, au împins forţele balcanice înapoi şi au reusit sa obţina victoria spre seară, iar  Baiazid I (invins mai tarziu de Mircea la Rovine),  supranumit “Fulgerul”, datorită calităţilor demonstrate la conducerea acestui contraatac  decisiv, a  devenit sultan dupa batalie.

  Conform mai multor documente istorice turceşti,  sultanul a fost ucis în timp ce  inspecta câmpul de luptă după bătălie de un ostean  sarb, Miloš Obilić, care se prefăcea mort.

O altă variantă mentionata in  cronicile sârbeşti, spune că sultanul ar fi fost asasinat de Miloš Obilic, dupa ce acesta a ajuns în tabăra turcilor sub pretextul că este dezertor şi a îngenuncheat în faţa acestuia, iar  timp ce îngenunchea în faţa lui, l-a înjunghiat în stomac.

 

Dupa batalia de la Kosovopolje din  1389, incepe refugierea populatiei albaneze crestine din fata urgiei  otomane in Italia, Grecia si in aproape toata Peninsula Balcanica, unii albanezi gasind adapost  in secolele ce au urmat si in Tarile Romane.

 – Ku po shkojmë mori non?
– Na po ikim prej turku, i ka thon
– E kur vim ko, mori non?
– Kur çartojet turku, sikur na”…

– Unde mergem mama?

– Plecam din cauza turcilor.

 – Si cand ne vom intoarce,mama?

 – Cand or sa plece turcii…

Preluat din Kosovoperomaneste.wordpress.com

30/04/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CRESTE ROLUL SI IMPORTANTA ROMANIEI ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE EXTINSE

CSAT

„Marea majoritate a jurnaliştilor noştri au omis câteva aspecte din propunerea CSAT-ului pentru Strategia Naţională de Apărare (SNA).

Aspecte majore pentru harta geopolitică şi geostrategică a Regiunii Mării Negre Extinse. În primul rând, este vorba despre concluzia pe care o găsim în SNA că „staţionarea unor trupe străine, fără acordul ţării-gazdă, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale” şi „din acest motiv ţara noastră înţelege să se implice activ în promovarea unei soluţii care să vizeze demilitarizarea regiunii, prin retragerea trupelor şi armamentelor staţionate ilegal”.

Cu alte cuvinte, staţionarea trupelor ruseşti în R. Moldova, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Şi, ca să fim clari: o ameninţare la siguranţa naţională a României înseamnă implicit şi ameninţare la adresa UE, NATO şi SUA! Oficializarea acestei ameninţări, prin includerea în SNA, este un semnal puternic şi fără echivoc de sincronizare cu alte ţări din UE şi NATO pentru „Azimutul Vest” al R. Moldova.

 Deci, tot răul e spre bine: şubrezirea flancului estic (al UE, NATO, SUA), datorită noilor orientări ale Ucrainei şi Turciei, necesită măsuri pentru întărirea acestuia, adică de întărire a României. Mai clar – UE, SUA şi NATO vor întări România prin integrarea R. Moldova.

În acest scop, se produc deja un şir de sincronizări. Cancelarul german Angela Merkel a condiţionat susţinerea iniţiativei preşedintelui rus privind tratatul de securitate europeană de retragerea trupelor ruse din Transnistria, afirmă Nezavisimaia Gazeta.

Sincronizarea cu SUA (de mult SUA şi UE nu s-au coordonat atât de bine în faţa Rusiei, la Marea Neagră) este reliefată de ultima declaraţie a lui Barack Obama. Cu ocazia vizitei lui Dmitri Medvedev în Statele Unite, preşedintele american, pentru prima dată în ultimele luni, a cerut fără echivoc retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul georgian ca o condiţie prealabilă a participării SUA la modernizarea Rusiei”.

Se pare că Rusia nu va avea de ales: ori optează pentru modernizare, ori rămâne un simplu lider regional, dependent de vânzările de resurse şi de ameninţările cu forţa; ori relaţii bune cu UE, ori tot felul de tertipuri primitive şi acţiuni de spionaj pentru a face rost de tehnologie.

Strategia aprobată de CSAT priveşte şi mai departe decât finisarea procesului de retragere a armatei ruseşti din Transnistria: „Prin aderarea R. Moldova la spaţiul comun european vor putea fi eliminate ultimele bariere care au separat o naţiune”.

Acest document, înaintat Parlamentului spre adoptare României, arată că R. Moldova reprezintă „un caz aparte, ce beneficiază de un interes special din partea României şi de susţinere în vederea integrării în familia europeană”. Interesul special pentru R. Moldova, exprimat clar, aduce un accent în plus angajamentului României către o politică activă (proactivă) în regiune şi o ultimă scuturare de timiditatea (necompetitivitatea) de până acum a politicii externe româneşti.

La obiectivele naţionale de securitate, incluse în SNA, „promovarea drepturilor românilor de pretutindeni” este menţionată pe locul doi. Cu adevărat, România începe să se trezească.

Pentru că cele 10 milioane (15, după unii) de români din jurul României, autohtoni de la începutul vremurilor, nu reprezintă doar nişte voturi în plus la alegeri, nici doar pretexte emoţionale pentru campaniile de imagine ale unor politicieni, ci şi un atu de forţă pentru stabilirea liderului regional în zonă (România), plus un factor de stabilitate a „butoiului cu pulbere” al Europei.

Plus o reparaţie: românii din Bulgaria, Grecia, Albania şi Valea Timocului din Serbia încă nu sunt recunoscuţi că există, în vreme ce în România sârbii, bulgarii, grecii, albanezii au garantate toate drepturile la nivelul cerinţelor UE.

Şi, în final, cireaşa de pe tortul SNA: „Pentru România, sunt esenţiale protejarea şi apărarea intereselor naţionale prin mijloace paşnice, însă statul român îşi rezervă dreptul ca, în situaţii speciale, singur sau împreună cu aliaţii şi partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacităţile sale militare, ca soluţii de ultimă instanţă”.

Cu alte cuvinte, dacă adăugăm şi opţiunea României pentru avioanele F-16, înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că avem o doctrină militară proactivă, specifică puterilor regionale şi globale.

Încetul cu încetul, România se conturează ca lider regional, pol de stabilitate şi exportator de securitate în Regiunea Mării Negre Extinse.

Articol:ROMÂNIA DEVINE LIDER REGIONAL, POL DE STABILITATE ŞI EXPORTATOR DE SECURITATE ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE EXTINSE

Autor:Virgiliu Culiceanu, jurnalist

http://basarabialiterara.com.md/?p=4519

01/07/2010 Posted by | POLITICA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Opinii: Transnistria – falimentul unei enclave .

08.02.2010

Cand a fost creata, acum 20 de ani, enclava ruseasca din Moldova, Uniunea Sovietica nu disparuse si Moscova credea ca mai poate sustine economic, cu politica sovietelor, enclave separatiste pe teritoriul uniunii in scopul controlului asupra fostelor republici componente. La doua decenii de atunci, Rusia nu mai are nici suflu si nici resurse financiare pentru sustinerea regimului de la Tiraspol.
Declansata in septembrie 1990, sub pretextul rusilor din estul Moldovei de a face parte dintr-un stat roman unit, criza transnistreana avea toate sansele sa se permanentizeze si sa se solidifice urmand traseul deja patentat in Kosovo. La baza acestui act de secesionism a stat mentalitatea imperiala cu care au fost obisnuiti rusii, dorinta lor de nu fi sub „stapanirea” nimanui, dar sa stapaneasca pe toti. In plus, rusii transnistreni au identificat cu corectitudine ceea ce Voronin (el insusi transnistrean) nu ar recunoaste in ruptul capului: ca moldovenii sunt romani.

Plecati la drum cu sprijinul direct si fatis al Mosccovei, folosindu-se de bratul inarmat al Armatei a XIV-a, transnistrenii aveau toate atuurile pentru a-si consolida o statalitate nerecunoscuta de nimeni „de jure” dar foarte activa „de facto”. Ca Rusia nu avea nici un gand de a anexa sau de a „elibera” regiunea transnistreana era clar. De asemenea, era clar ca aceasta constructie nu avea cum sa fie sustenabila din punct de vedere economic ci era doar o enclava politica incropita pentru aducerea la ordine a Moldovei si determinarea unui comportament identic cu cel al Armeniei sau Belarusului. Un fel de cui al lui Pepelea folosit cu mare arta de Moscova.

Ce se schimba la est de Nistru?

Evolutia politicii de la Tiraspol dublata de efectele vizibile ale crizei, arata ca lucrurile incep sa se modifice la est de Nistru. Nucleul dur al separatistilor, in exclusivitate cetateni ai Federatiei Ruse si majoritatea originari din Rusia sau din alte republici ex-sovietice (nicidecum din regiunea transnistreana) nu mai au acelasi spirit combativ de acum 20 de ani. Pana si societatea transnistreana s-a modificat, beneficiile apropierii de Vest fiind in evidenta contradictie cu ceea ce le promit liderii lor cetatenilor.

Cetatenii prefera un pasaport moldovenesc care le-ar putea deschide calea catre Europa in locul unui rusesc cu care nu pot face mai nimic. Tineretul prefera sa studieze fie la Moscova, fie la Chisinau iar forta de munca emigreaza masic in toata Europa. Astfel, falia creata intre nomenclatura sovietica aflata la conducere si populatia autohotna imbatranita se adanceste.

Transnistria continua sa ramana o regiune fragila din punct de vedere economic: nu poate exporta nimic in mod legal fara „acordul” autoritatilor legale ale Moldovei caci firmele trebuie sa fie inregistrate la Chisinau. Asta inseamna taxe si impozite platite la Tiraspol dar numai cu acordul Chisinaului. Daca autoritatile legale moldovene vor decide intrarea in completa legalitate a firmelor transnistrene atunci ar putea aparea blocaje majore in economia „transnistreana” si asa greu lovita de criza (80% din PIB-ul autoproclamatei republici este format din exporturi).

Cu un potential industrial relativ invechit, cu un caracter energofag si in cea mai mare parte nerestructurat Transnistria se indreapta spre un faliment anuntat. Caci, izolarea autoimpusa a Tiraspolului fata de Chisinau pare sa se fi intors impotriva rusofonilor. Exporturile se fac prin intermediul Chisinaului iar faptul ca jumatate dintre ele merg catre Europa impune adoptarea anumitor standarde, lucru care nu are cum sa nu se transfere si asupra societatii.

Republica Moldova a reusit cateva acorduri cu Ucraina care incearca sa limiteze traficul ilegal in si dinspre Transnistria iar transportul terestru pe caile ferate este intrerupt.

Cat sa mai ajute si rusii?

Rusia a obosit sa-i mai tot ajute pe separatisti, mai ales ca incearca sa-si croiasca o noua haina democratica si europeana. Sprijinul Moscovei nu mai este atat de puternic, valizele cu bani nu mai alimenteaza periodic bancile de la Odessa (folosind filialele unor mari banci occidentale !) iar Gazpromul nu mai are rabdare cu zecile de milioane de euro pe care Tiraspolul ai datoreaza pentru consumul enorm de gaze.
Citeste tot articolul AICI

09/02/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: