Ministrul Finanţelor Anton Siluanov: ”Rusia are nevoie de resurse financiare uriașe pentru operațiunea militară din Ucraina”

©EPA-EFE/ALEXEY NIKOLSKY / SPUTNIK / KREMLIN POOL MANDATORY CREDIT  |   Ministrul rus de Finanțe Anton Siluanov participă la o întâlnire a președintelui cu membrii guvernului la Kremlin din Moscova, Rusia, 05 februarie 2020.

Rusia are nevoie de resurse financiare uriaşe pentru operaţiunea sa militară din Ucraina – a declarat ministrul Finanţelor, Anton Siluanov, care a precizat că Rusia a alocat stimulente în valoare de 8.000 de miliarde de ruble (120 de miliarde de dolari) pentru susţinerea economiei. Rusia a trimis zeci de mii de militari în Ucraina începând cu 24 februarie, fapt care a determinat Occidentul să impună sancţiuni care au alimentat inflaţia la aproape 18% şi au dus Rusia în pragul recesiunii.

 „Bani, resurse uriaşe sunt necesare pentru operaţiunea specială” – a spus Anton Siluanov într-un discurs ţinut la Facultatea de Finanţe a Universităţii din Moscova.

Siluanov a declarat că Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a ordonat săptămâna aceasta o majorare de 10% a pensiilor şi salariului minim, în ideea de a-i proteja pe ruşi de inflaţie, dar a dezminţit că aceste probleme economice au legătură cu ceea ce Rusia numeşte „operaţiunea militară specială” din Ucraina.

Aceste măsuri vor costa bugetul federal rus aproximativ 600 de miliarde de ruble în acest an şi aproximativ 1.000 de ruble în 2023 , scrie https://www.usnews.com, reluat de https://www.veridica.ro/stiri.

Restricţiile pentru investitorii străini

Vineri, ministrul Finanţelor şi-a exprimat sprjinul faţă de restricţiile impuse asupra mişcărilor de capital şi îngheţarea activelor pentru investitorii străini din ţările „ostile”, pe care autorităţile de la Moscova le-au impus ca răspuns la sancţiunile occidentale.

„Vom păstra investiţiile care au fost făcute de străinii din ţările ostile în Rusia, la fel cum ei vor păstra aurul şi rezervele noastre valutare” – a spus Siluanov, referindu-se la decizia statelor occidentale de a îngheţa aproximativ 300 de miliarde de dolari din rezervele internaţionale ale Rusiei.

Siluanov a apreciat că restricţiile asupra mişcărilor de capital pentru investitorii străini ar putea rămâne în vigoare până când fie restricţiile vor fi ridicate fie rezervele Rusiei vor fi deblocate. 

Publicitate

Două atacuri puse la cale în mai puţin de 24 de ore de FSB, serviciul de spionaj al Rusiei, în regiunea separatistă Transnistria

Pericolul cotropirii R.Moldova de către armata rusă este tot mai mare

În mai puțin de 24 de ore, în regiunea separatistă transnistreană din R.Moldova au avut loc mai multe incidente, inclusiv trageri cu aruncătoare de grenade asupra sediului așa-zisului minister de securitate de la Tiraspol, explozii la un centru de radiocomunicații în localitatea Mayak, la aerodromul din Tiraspol și în apropiere de o unitate militară de lângă Parcani.

Marţi dimineaţă, două antene de radiotelecomunicaţii din localitatea Mayak, din stânga Nistrului, au fost distruse în urma a două explozii.

Exploziile s-au produs la câteva ore după atacul cu grenade de luni seară asupra clădirii așa-zisului minister al securității din Transnistria.

Guvernul de la Chişinău declară că este vorba de „crearea pretextelor pentru tensionarea situaţiei”.

Cele două antene din localitat ea Mayak, una cu capacitatea de un megawatt şi alta, de o jumătate de megawatt, au fost construite în anii 60 şi erau folosite după prăbușirea Uniunii Sovietice, la retransmiterea programelor posturilor de radio ruseşti pe teritoriul republicii autoproclamate nistrene.

Centrul de Radio și Televiziune Transnistrean este un mare centru de radiodifuziune , unul dintre puținele care și-au păstrat activitatea pe unde scurte pe teritoriul fostei URSS. Cunoscut și ca Centrul radio „Mayak”, acesta este situat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova pe o suprafață de 850 de hectare.

La începutul anilor 90 „Centrul Transnistrean de Radio și Televiziune” din Mayak era printre cele mai puternice stații radio din Europa.

Principalele dotări de amploare ale centrului radio au fost construite în perioada 1968-1975, dintre care unele au intrat în funcțiune ca centru radio moldovenesc în 1971.

În 1978-1990, perioada de glorie a transmisiilor cu unde scurte și unde medii, emițătoarele lui Mayak erau încărcate 23 de ore pe zi. Datorită puterii sale mari, centrul radio acoperea cu radiații teritorii cu mult dincolo de granițele URSS.

Feedback-ul privind calitatea recepției programelor a venit de la ascultători de radio din SUA, Europa de Vest, Africa, Australia și India . Singurul client a fost Comitetul de Stat al URSS pentru radiodifuziune și televiziune .

În anul 2007, la cererea Rusiei, centrul de televiziune și radio a fost vândut de către Guvernul ”Republicii Moldovenești Transnistrene” către întreprinderea statului federal „ Rețeaua Rusă de Televiziune și Radiodifuziune ” cu sarcina de reconstruire a instalației,iar în 2012 ar fi revenit în proprietatea Transnistriei

La 18 aprilie 2022, Centrul de Radio și Televiziune Pridnestrovian a încetat să mai difuzeze pe unde scurte. Până la acea dată, a fost unul dintre puținele centre HF care au supraviețuit pe teritoriul fostei URSS.

Biroul de reintegrare de la Chişinău a emis luni seara, după atacul cu grenade asupra clădirii securităţii din Tiraspol, un comunicat în care îndeamnă la calm.

Din fericire, atacul nu a produs victime omenești.

„Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.

Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune. Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.

Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.

În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se arată în comunicatul instituţiei.

A devenit publică și o altă provocare de proporții în așa-zisa Transnistria, regiune a R.Moldova aflată de 30 de ani sub ocupația trupelor Federației Ruse: autoritățile-fantomă de la Tiraspol au evacuat mai multe instituții de învățământ din stânga Nistrului anunțând că administrațiile școlilor ar fi primit mesaje că sediile acestora ar fi ”minate”.

Separatiștii ruși de la Tiraspol o țin langa cu mizerabila minciună a așa-ziselor ”școli minate”.

Au anunțat că mută activitatea în ”online” (deși la acolo așa ceva nu prea există) ca să prevină, vezi Doamne, atacurile ”teroriștilor” și ”naționaliștilor moldoveni” care cică ar vrea să le arunce copiii în aer (sursa AICI). 

Adică Rusia și-a inventat ”motive” să intervină militar în R.Moldova, dacă scenariile Kremlinului o vor impune.

Această stratagemă ține de specificul casei și e morbidă prin excelență. De asemenea, lansarea unei astfel de narațiuni reprezintă o insultă la adresa oricărui român conștient și lucid. 

Potrivit slugilor Rusiei de la Tiraspol, mesajul în ”limba rusă” ar fi fost transmis de pretinști ”naționaliști moldoveni”. 

Conform ZiarulNational.md, căpetenia numită de Moscova la Tiraspol – Vadim Krasnoselski – a confirmat că mai multe școli au fost evacuate și a acuzat că mesajul (foto jos) ar fi fost trimis din exteriorul așa-zisei Transnistria.

Noi suntem ferm convinși că ”mesajul” a fost scris tot de ei. 

(Captură ZiarulNational.md)

”Noi nu vom mai tolera să fim ocupați de ruși. Cerința noastră este eliberarea Transnistriei de către ocupanții ruși. Slavă Moldovei, moarte rușilor”, se scrie în așa-zisul mesaj, al cărui scop evident este acela de a sugera că așa-zisa Transnistria ar fi amenințată de ”naționaliști”, ”extremiști” eventual ”naziști moldoveni”.

Înțelegeți tactica? 

De remarcat că până și sluga rușilor, Krasnoselski, recunoaște oficial că mesajul este un ”fals”, neexistând școli minate în așa-zisa Transnistria. Oricum așa ceva ar friza orice logică și rațiune: cine și de ce să mineze școli acolo sau oriunde altundeva? 

Avertizăm că aceste provocări mizerabile sunt regizate chiar de oamenii Rusiei de la Tiraspol pentru a presăra panică în R.Moldova și pentru a justifica eventuale mișcări armate în stânga Nistrului, în funcție de ce se va întâmpla cu ofensiva Rusiei îndreptată împotriva Odesei (aflată deloc departe de Tiraspol).

E posibil ca aceste provocări să se intensifice. Toate indiciile arată asta.

Serviciul de Informații și Securitate al R.Moldova (SIS), a venit cu detalii privind situația din regiunea transnistreană în contextul evenimentelor ce au loc pe parcursul ultimelor două zile.

Potrivit unui comunicat de presă, SIS monitorizează și informează în timp real beneficiarii de informații, inclusiv asupra opțiunilor de politici în legătură cu situația în perpetuă schimbare.

„Subiectele prezentate factorilor de decizie constituie informații clasificate în baza lor fiind formate poziții oficiale și, la necesitate, comunicate publicului larg. În același timp, instituția și-a intensificat eforturile de culegere de informații relevante pentru prevenirea acțiunilor ce pot afecta climatul de siguranță a Republicii Moldova, inclusiv prin cooperarea proactivă cu instituțiile naționale de forță și ocrotire a normelor de drept”, susțin reprezentanții instituției.

Serviciul de Securitate al Ucrainei a calificat exploziile de la Tiraspol „drept o provocare pusă la cale de FSB-ul rusesc ca să justifice războiul de pe teritoriul Ucrainei sau să implice Transnistria în exerciții contra Ucrainei”. 

Drept argument, instituția a prezentat o scrisoare a serviciului situații excepționale din stânga Nistrului, datată din 22 aprilie, căruia i se indica să se pregătească pentru astfel de situaţii.

Dovada că exploziile din Transnistria au fost o provocare planificată de către serviciile speciale ruse. Documentul secret interceptat de ucraineni

După ce autoritățile separatiste din Transnistria au susținut că așa-numitul Minister al Securității Statului de la Tiraspol a fost atacat cu lansatoare de grenade, Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei a făcut public luni, 25 aprilie, un document secret care indică implicarea Rusiei în exploziile din clădirea așa-numitului Minister al Securității de Stat al Transnistriei, sediu în realitate al direcției de informații dirijate de FSB.

Din document reiese că atacurile au fost o provocare organizată de Serviciul Federal de Securitate al Rusiei pentru a alimenta panica și sentimentul anti-ucrainean.

Serviciul de Informații din Ucraina a intrat în posesia unei scrisori trimise de secretarul Comisiei de Stat pentru Situații de Urgență a Republicii Autonome Transnistrene, Vadim Șmalenko, către șefului raionului rusesc Kamenskii, Volodimir Bychkov, în 22 aprilie, cel mai probabil un om de legătură din partea decidenților ruși.

Oficialul transnistrean cerea furnizarea de urgență de informații privind disponibilitatea și amplasarea „punctului protejat de apărare civilă al orașului”.

În lipsa unui astfel de spațiu, s-a pus problema creării lui urgente, potrivit hromadske.ua

Era vorba, practic, despre un loc cu profil de buncăr în care liderii transnistreni să se adăpostească în eventualitatea unui atac militar.

Potrivit informațiilor, cu trei zile înainte de explozie, liderii „regiunii transnistrene” se pregăteau deja pentru aceasta și s-au ocupat de instalarea unui buncăr confortabil și bine protejat.

„În mod evident, acest caz este una dintre numeroasele măsuri provocatoare organizate de FSB pentru a alimenta panica și sentimentele anti-ucrainene”, a subliniat Ministerul Apărării din Ucraina.

Potrivit sursei citate, provocările au scopul de a justifica războiul din Ucraina sau implicarea regiunii transnistrene în ostilități – ca teritoriu cu o anumită rezervă de mobilizare sau unul din care trupele ruse pot ataca teritoriul ucrainean.

Transnistria este controlată de trupele ruse.

Anunțul privind atacul vine în contextul în care, pe 22 aprilie, comandamentul militar rus a anunțat începutul celei de-a doua etape a războiului din Ucraina, în cadrul căreia va încerca să cucerească complet regiunile Donețk și Lugansk, precum și să anexeze sudul Ucrainei pentru a ajunge în Transnistria nerecunoscută.

Informațiile care ajung la jurnaliști pe canale neoficiale sunt de asemenea îngrijorătoare. Ele arată că Rusia ar avea un plan de război ce implică Transnistria, inclusiv un plan de înrolare a cetățenilor cu pașapoarte rusești din stânga Nistrului. Aceleași informații neoficiale indică o tensionare a situației la Nistru în următoarele două săptămâni.

Cu puțin timp în urmă, regimul separatist de la Tiraspol a instituit cod roșu de alertă teroristă pe teritoriul autoproclamatei republici transnistrene. Ca pretext sunt invocate trei atacuri: cel comis asupra clădirii securității, un atac asupra unei unități militare din Parcani și un alt atac asupra antenelor Rusiei din localitatea Maiak.

La intrarea în orașele din stânga Nistrului vor fi montate blocuri din beton, iar structurile de forță au fost plasate în regim de luptă.

Reacția Chișinăului

Guvernul Republicii Moldova a condamnat luni atacul cu lansatoare de grenade asupra clădirii așa-zisului Minister al Securității din Transnistria și a susținut că scopul lui este „crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate”

”Biroul politici de reintegrare își exprimă îngrijorarea în legătură cu incidentul care s-a produs astăzi în orașul Tiraspol.

Potrivit informației disponibile, persoane neidentificate au efectuat împușcături din aruncător de grenade asupra sediului așa-numitei structuri de securitate din regiune.

Conform datelor preliminare nu există victime sau persoane rănite.

Obiectivul urmărit de incidentul de astăzi ține de crearea pretextelor pentru tensionarea situației de securitate în regiunea transnistreană, ne-controlată de autoritățile constituționale.

În acest context, Biroul politici de reintegrare cheamă la păstrarea calmului și împreună cu instituțiile naționale competente monitorizează evoluțiile cazului menționat”, se scrie într-un comunicat executivul de la Chișinău.

Surse:

https://www.activenews.ro/stiri/Provocare-exploziva-in-Transnistria

https://ziare.com/razboi-ucraina/explozii-transnistria-provocare-planificata-servicii-speciale-ruse

https://www.podul.ro/articol/provocare-de-proporții-in-transnistria

https://www.realitatea.net/stiri/politica/eugen-tomac

https://radiochisinau.md/maia-sandu-responsabili-de-incidentele-care-au-avut-loc-in-regiunea-transnistreana

8 MARTIE – O SĂRBĂTOARE STRĂINĂ DE TRADIȚIILE NOASTRE ȘI DE CREȘTINISM

”Prin realele sau doar posibilele ei origini , ziua de 8 Martie reprezintă o convenţie festivă cu totul străină şi de tradiţia noastră populară, şi de spiritul creştinismului, astfel încît conştiinţa naţională şi religioasă creştină nu şi-o poate asuma fără a se trăda esenţial pe sine însăşi.” (Răzvan Codrescu – https://www.aparatorul.md.)

Cum a ajuns tocmai ziua de 8 martie ”sărbătoarea internațională a femeii”? Potrivit unei versiuni mai „comode”, originea acestei „sărbători” a fost atribuită zilei de 8 martie 1857, când în oraşul New-York s-au adunat la o manifestaţie de protest muncitoarele de la fabricile de confecţii şi de încălţăminte, cerând reducerea zilei de muncă şi acordarea dreptului la vot, după care a fost înfiinţat primul sindicat al femeilor.

Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea si care, dupa cum am vazut, nu avea legatura cu adevaratul motiv al „protestului”femeilor de atunci.

Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră si anume transformarea lui 8 martie într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii care a găsit  un teren fertil în mișcările stângiste din Occident.

Faptul că mitul a fost legat de acțiunea femeilor din America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea.

Feministele din Statele Unite, încântate că își descopereau o legitimitate istorică, au importat aproape imediat serbarea de 8 martie peste ocean, iar feministele din Europa occidentală le vor imita grabnic.

Foto: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „moaşele” comuniste ale Zilei Femeii

Nu se poate vorbi despre mişcările revoluţionare din Europa de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, fără a vorbi despre evreii care au ridicat popoarele împotriva “Lumii Violenţei” şi au propus ca aceasta să fie “distrusă din temelie”.

Celebrarea acestei zile la nivel internaţional, a fost propusă în 1910 de militanta marxistă Clara Zetkin, la Conferinţa femeilor socialiste de la Copenhaga, iar prima sa sărbătorire a avut loc în anul următor.

Născută în 1857, Clara Zetkin (Eissner pe numele de fată), a fost  o militantă evreica nemțoaică marxistă, învățătoare și jurnalistă.
La vârsta de 18 ani fusese declarată în afara bisericii, pentru desfrânare…
Exilată, după ce Bismarck a interzis mișcarea socialistă în Germania, ajunge în Elveția, un adapost al  bolșevicilor, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie l-a adoptat, deși nu s-a măritat cu el.
Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale „Ligii Spartacus” (Spartakusbund), aripa de extremă stângă a Partidului Social Democrat German, care în 1918 s-a rupt din acesta și a  format Partidul Comunist German.
Exilată din nou din Germania, Clara Zetkin s-a refugiat în URSS, unde a şi murit în 1933.
Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele altor corifei ai comunismului: criminalii Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev, Andropov etc.

Un cunoscut teolog ortodox rus, Andrei Kuraev, pornind de la originea etnică a Clarei Zetkin, spune că aceasta ar fi ales ziua de 8 martie, pentru că s-a gândit la sărbătoarea evreiască Purim, care serbează un masacru săvârşit de iudeii aflaţi în exil asupra persanilor.

Potrivit tradiţiei ar fi fost ucişi atunci cca.75.000 de persani, bărbați, femei și copii.

Personajul cheie al sărbătorii de Purim este Estera, devenită întruchiparea biblică a eroismului feminin evreiesc.

Deşi nu are o dată fixă, se pare că în anul în care s-a serbat pentru prima dată Ziua Femeii, aceasta a coincis cu Purimul evreiesc.

Întemeietorii Statului Sovietic erau atei şi de aceea au conceput un sistem propriu de ritualuri care să se contrapună Ortodoxiei şi Tainelor Bisericii.

Practic, „tradiţiile” comuniste sovietice au fost o parodie grotescă a vieţii religioase.

Astfel, în locul Bisericii, a fost aşezat Partidul Comunist, locul icoanelor a fost luat de portretele conducătorilor bolşevici, congresele partidului ţineau locul Sinoadelor bisericeşti, iar demonstraţiile la care erau aduşi „oamenii muncii” înlocuiau procesiunile creştine.

În locul Maicii Domnului, gloatelor muncitoreşti-ţărăneşti li s-a propus printre altele şi „Ziua femeii”, care a fost înscrisă cu succes în calendarul ateist sovietic pe 8 martie 1921, iar din 1965 – zi de odihnă.

În URSS această sărbătoare a venit după cum e lesne de înțeles pe filiera revoluționar-bolșevică.

Astfel după preluarea abuzivă a puterii de către bolșevici aceștia au văzut un mare pericol în familia tradițională și în Biserica Ortodoxă (exact ca doctrina liberală de astăzi) și au început combaterea ideologică a acestora.

Activista comunistă Alexandra Kolontay, autoarea mai multor teze printre care și «Отдаваться первому встречному мужчине надо так же легко, как выпить стакан воды», care înseamna: „o femeie trebuie să se dea unui bărbat la fel de ușor precum ar bea un pahar de apă”, a reușit foarte multe în aplicarea teoriei sale în practică, atât pe ea însăși, cât și pe alte femei.

Ziua Internaţională a Femeii a fost instituită în Rusia bolşevică pe data de 8 martie, la sugestia uneia dintre cele mai influente personaje din Partidul Bolşevic, Alexandra Kollontai (foto),  o „mâncătoare de bărbaţi”, scriitoare şi prima femeie-ambasador, care promova amorul liber şi sexul fără limite, pentru a distruge bazele familiei, considerate o odioasă instituţie burgheză.

Începuse un val de desfrânare extraordinar și au apărut în acele vremuri foarte mulți copii abandonați și o proliferare explozivă a bolilor venerice, din cauza acestei politici agresive.

Însuși Stalin a înțeles că o asemenea politică e un pericol, dar nu putea să o lichideze pe Kollonta, ea fiind una din fruntașii revoluției, așa că a găsit soluția de a o trimite drept ambasador al URSS în Norvegia și Suedia.

După 1945, sărbătoarea zilei de 8 martie s-a generalizat şi  în noile ţări ale „lagărului socialismului victorios”, in Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Coreea şi Cuba.

În 1977, chiar şi ONU a votat o rezoluţie cerând ţărilor lumii să adopte ziua de 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor şi a păcii.

În 1982, Yvette Roudy, ministrul socialist francez pentru drepturile femeilor a oficializat sărbătorirea zilei de 8 martie şi în ţara sa.

„Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește o cercetătoare franceză, ea însăși o adeptă a Mişcării Feministe.

În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații, de afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.

FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy,in Franța

Iată, de exemplu, cum s-a sărbătorit 8 martie 2015 în aceeași Franță unde s-a născut mistificarea istorică a manifestației femeilor de la New York din 1857. La Paris a avut  loc al Patrulea Marș Mondial al Femeilor, organizat o dată la cinci ani.

„Câtă vreme toate femeile din lume nu vor fi libere, vom rămâne în marș”, se arată pe site-ul organizatoarelor. „Marșul Mondial al Femeilor vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul și cu Rasismul, cele trei sisteme de represiune care ne controlează viețile în lumea întreagă”, își mai propuneau organizatoarele.

O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident de 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte.

După destrămarea U.R.S.S. această zi a rămas în rândul sărbătorilor de stat ale Federaţiei Ruse şi  s-a păstrat  ca „Zi Internaţională a Femeii”, iar în unele ţări din spaţiul post-sovietic în Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Kârgâstan, Republica Moldova, Tadjikistan, Turkmenia, Ucraina şi Belarusi; în Uzbekistan – ca „Ziua Mamei”; în Armenia această zi este sărbătorită la 7 aprilie – „Ziua maternităţii (a ocrotirii mamei şi copilului) şi a frumuseții”.

Oricum ar fi, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare către întreaga lume de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purim-ul.

De ce în foarte multe ţări nu se serbează această zi „internaţională”?

Potrivit sensului originar al acestei zile – 8 Martie n-a fost concepută drept zi a femeilor, a frumoaselor doamne, sau ca o sărbătoare „a mamelor şi bunicilor”.

În fapt, 8 Martie nu era ziua femeii, ci a unui anumit tip de femeie – a femeii-revoluţionar, care lucrează în fabrică, şi care este în primul rând proletar. Nu mamă, fiică, sau soţie.

Iată de ce, în aproape toate ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această „sărbătoare” nu există.

Clara Zetkin a fost evreică. Pentru Clara Zetkin şi a majorităţii liderilor socialişti, Estera este o eroină şi totodată un personaj biblic. De aceea atunci când partidul a propus o sărbătoare a femeii, Clara Zetkin şi-a adus aminte de Estera. Esterei îi este închinată cea mai vesela sărbatoare a evreilor – Sărbatoarea Purim. Ea se serbeaza la sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie pentru că nu are o dată fixă.

În anul în care s-a stabilit data Zilei femeii, Purim-ul s-a sărbătorit pe 8 Martie. În fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider, pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că prin aceasta sărbătorim alături de evrei, masacrarea a 75.000 de oamnei, elita Imperiului Persan.

Purimul, este în special o sărbatoare pentru copii unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase pînă nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Amam”şi “binecuvintat este Mardoheu”.

De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferinţe, care a trecut prin atâtea devastări, sărbatoreşte un masacru care în vechime i-a reuşit?

Când vorbim de Estera, instinctiv ne întrebăm dacă nu au existat și alte femei care au ridicat poporul împotriva tiraniei, cu un succes rasunător. Orice european şi nu numai, va răspunde fără să ezite : Ioana d’Arc, care era franțuzoaică și creștină, și multe alte femei, unele trecute în rândul sfintelor.

Revenind la tematica iniţială. Internaţionala comunistă a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii anume că Purimul e sărbatoarea nimicirii duşmanilor, iar duşmanii Revoluţiei bineînţeles au fost nu numai capitaliştii, ci şi Biserica.

Explicaţie: Nu am scris acest articol pentru ca noi sa avem o atitudine neprietenoasa faţa de cei de un neam cu Clara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbatorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima faţă de tradiţiile noastre ortodoxe.

Motivele Clarei Zetkin sunt evidente şi nu înţeleg de ce noi ar trebui să serbăm Purimul evreiesc. N-ar fi timpul să uitam de sărbătorile “roşii”, ostile creştinismului şi de 8 Martie în special, zi care nu are nimic comun cu femeia creştină?! , se întreabă Guțiu Răzvan Cătălin înntr-un articol apărut în publicația http://www.aparatorul.md, preluat de https://basarabialiterara.com.md .

Care este sărbătoarea femeii creştine?

Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, căci din moment ce există o sărbatoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar pentru că aceasta nu există credem că femeia este subapreciată atunci când i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia umană.

Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci sărbătoreşte şi cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex.

Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele sau sacrificiile lor. Există inclusiv „ode” întregi aduse acestor femei în acatiste.

În plus există o zi anume prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitor, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlatura ideea de discreditare a femeii în faţa barbatului, tradiţia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii.

O altă mare sărbătoare ce aduce bucurie îndeosebi femeilor creştine, este Bunavestire, când Fecioarei Maria i se oferă cinstea maximă de a purta în pântece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, prin însăşi apartenenţa sa la sexul frumos, conferindu-i un rol la fel de important în societate în comparaţie cu bărbaţii.

Aşadar, avem destule sărbatori în care să ne bucuram mamele, surorile, soţiile, iubitele şi prietenele oferindu-le un buchet de flori sau facând o faptă bună care sa le bucure.

1 martie este momentul când tradiţional românii sărbătoaresc renaşterea naturii, fertilitatea şi puritatea. Un simplu ghiocel dăruit în această zi arată asocierea primului mugure de viaţă ce a răzbit prin zăpadă cu femeia care căreia i-a fost oferit.

Un gest simbolic închinat vieţii şi nu evocând moartea. Şi dacă suntem cu adevărat bărbaţi şi ne iubim într-adevăr femeile, nu cred că este nevoie de o sarbătoare evreiască pentru a ne arăta dragostea.

Trebuie să le protejam, să le iubim şi să le respectăm în fiecare zi şi binenţeles nu este nevoie de o zi anume pentru a dărui o floare.

Dorim tuturor femeilor: fecioare, casătorite sau văduve, să urmeze exemplul femeilor creștine și nu pe cel al defeminizatelor fascinate de revoluţii, false idealuri și masacre, uitând să fie mame şi soţii.