CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională 

 

 

 

 

Foto: Manuale transnistrene

 

„Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe
Vede-n capăt începutul cine ştie să le-nveţe.”
Mihai Eminescu

În ultimii ani, au apărut mai multe lucrări ample dedicate istoriei Basarabiei, în special perioadei interbelice. După cum apreciază istoricii, această perioadă „este una dintre cele mai dramatice şi, totodată, plină de glorie, când poporul român dintre Prut şi Nistru şi-a expus ferm opinia privitoare la soarta sa.

Şi a făcut-o într-un moment al istoriei proprii şi mondiale deosebit de dificil. România era un regat învins, supus unei păci umilitoare şi înrobită economic.

De ce ar fi vrut basarabenii să fie părtaşi la toate acestea? Pe ambele maluri ale Prutului, au existat conducători care şi-au asumat orice sacrificiu pentru înfăptuirea idealului naţional.

Generaţia de la 1918 nu a rămas în istorie ca fiind una pragmatică, prudentă, diplomată. În momentele-cheie, a înlocuit aceste noţiuni cu unele izvorâte din conştiinţa proprie: demnitate, identitate, ideal”. (SUVEICĂ, S. Basarabia în primul deceniu interbelic 1918-1928.).

A fost nevoie de patriotul Teofil Ioncu, un nume aproape uitat acum, care să susţină la Kiev, în cadrul Congresului Popoarelor din Rusia, că „naţiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iar dacă noi numim moldoveneşti cuvintele şi organizaţiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri”
(Istoria românilor. De la independenţă la marea unire (1878- 1918). Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2001, p. 482 ). 

Iată însă că în zilele noastre asistăm la o  amplificare a ofensivei forțelor antiromânești care continuă acțiunile de separare a populației transnistrene, formate majoritar din români moldoveni, de restul poporului nostru cu scopul deznaționalizării ei.

Și în trecut, și acum, ținta principală o reprezintă școala…

 

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională. 

 

Dintr-un manual de geografie, un elev de clasa a opta de pe malul stâng al Nistrului, nu va afla nimic despre Moldova, cartea fiind gândită pentru elevii din Federaţia Rusă.  

În astfel de manuale elevii transnistreni află că :

”Tocmai din centrul Asiei, de la culmile înzăpezite ale Caucazului, până la ţărmurile reci ale Oceanului Îngheţat de Nord se întinde patria noastră”...

După cum vedem, nu răzbate nimic despre Moldova,iar dacă va fi curios să afle despre malul drept, acesta va fi prezentat ca aparţinând unui stat străin – Republica Moldova.

În 33 de instituţii din regiunea transnistreană, elevii vorbitori de română învaţă  după curricula Federaţiei Ruse, doar că manualele sînt traduse în “moldovenească”, cu litere ruseşti.

Cărţile conţin multiple erori, care deranjează chiar şi profesorii din aceste şcoli. Deşi experţi de la Chişinău spun că în aşa-zisa republică moldovenească nistreană se simte o criză acută de manuale, autorităţile de la Tiraspol susţin că încă la începutul anilor 2000 au fost editate mii de exemplare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoştinţele dobândite în  aceste instituţii influenţează negativ viitorul elevilor.

Dacă decid să îşi facă studiile la Chişinău sau într-o universitate din România, copiii trebuie să depună efort dublu: pe de o parte, să studieze informaţiile de care puţin probabil vor avea nevoie cu caractere ruseşti, iar pe de alta – să înveţe să citească şi să scrie cu alfabet latin sau, contrar voinţei autorităţilor, să meargă la o şcoală cu predare în grafia latină.

În manualele de geografie din clasa a IX-a, între cele două teritorii situate pe malurile Nistrului, care ar trebui să formeze un stat unitar, există o dispută de legitimitate.

Din perspectiva autorilor din Transnistria în dreapta şi în stânga râului Nistru există două entităţi statale aproape distincte. Din punctul de vedere al autorilor de la Chişinău, Republica Moldova reprezintă „teritoriul organizat pe două niveluri administrative: primul nivel (inferior) îl constituie satele, comunele şi oraşele, iar al doilea nivel (superior) – raioanele, municipiile, Unitatea Teritorială Autonomă (UTA) Găgăuzia şi Unităţile Administrativ-Teritoriale (UAT) din stânga Nistrului.

Practic, elevilor din Republica Moldova nu li se spune nimic despre faptul că această regiune nu este controlată de autorităţile statului de mai bine de 29 de ani.

Dimpotrivă, copiilor li se creează impresia că problema separatismului nu există, iar dincolo de Nistru tinerii simt, cred, învaţă şi vorbesc la fel ca ei.

La tema numărul 29, intitulată „Regiunea din Stînga Nistrului“, autorii scriu că „regiunea din Stînga Nistrului cuprinde teritoriul ţării situat la est de fluviul Nistru şi este cea mai mică regiune din ţară după suprafaţă şi după numărul de locuitori“. Asta înseamnă o ignorare reprobabilă a disputei teritoriale. O scăpare întâlnită frecvent şi la clasa politică de la Chişinău. Autorităţile şi autorii dau impresia că ignorând problema este mult mai simplu pentru toţi. Evident, acest tip de atitudine nu duce spre piste favorabile pentru viitor şi pentru generaţiile care se formează studiind manualul respectiv.

Ce sunt învăţaţi elevii din stânga Nistrului?

De partea cealaltă, autorii insistă pe independenţa regiunii, pe faptul că Republica Moldova este doar un stat vecin ca oricare altul, iar faţă de acesta, aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ nu are decât datoria de a fi un bun vecin. Captură din manualul de geografie din R. Moldova În manualul de Geografie politică, economică şi socială pentru clasa a IX-a din regiunea separatistă elevii învaţă că „deşi nu are parte de o recunoaştere internaţională deplină, Republica Moldovenească Nistreană, proclamată la 2 septembrie 1990, posedă toate elementele statalităţii: constituţie, preşedinte ales prin vot, autoritate legislativă (Consiliul Suprem), autoritate executivă (Guvernul), autorităţi judecătoreşti superioare (Curte Constituţională, Supremă şi de Arbitraj), drapel, stemă, imn, propriile organe de apărare şi ordine publică, propria unitate monetară“.

Autorii întăresc, în diferite contexte, faptul că Republica Moldova şi aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ sunt două state distincte, suverane şi independente.

Ei enumeră, de exemplu, la categoria statelor cu deficit de masă lemnoasă următoarele: „Moldova, PMR (din rusă: Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika), Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan“.

Pe tot cuprinsul manualului nu există absolut niciun indiciu cu privire la o eventuală re-unificare sau la faptul că Republica Moldova ar fi statul, iar regiunea din stânga Nistrului o unitate administrativ-teritorială a acestuia. Republica Moldova este amintită de numai 18 ori în tot manualul, fiind menţionată simplu, dar incorect, „Moldova“.

De fiecare dată este prezentată separat de ceea ce reprezintă „Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika“, prescurtat (PMR), denumirea în rusă a republicii nerecunoscute. Cea din urmă este menţionată de 49 de ori, sub titulaturi de tipul „patria noastră“, „republica noastră“, „republica prezidenţială“. Aceste menţiuni sunt menite să cultive în rândul tinerilor responsabilităţi civice şi apartenenţa la o comunitate umană specifică, a cărui termen este cel de „transnistreni“.

Aproape cât Republica Moldova este menţionată şi România. Statul român este redat în contexte de tipul „fost stat socialist“, „stat ortodox“, „membru UE“, „producător de vin“ sau „producător de petrol“. Un loc aparte, cum era de aşteptat, îl ocupă Federaţia Rusă. Acest stat le este prezentat elevilor ca fiind ţara lor mai mare. Uneori, autorii lasă să se suprapună peste termenul de ţară atât Federaţia Rusă, cât şi aşa-zisa „republică moldovenească nistreană“.

Cuvântul Rusia este menţionat de 244 de ori în text, sub împrejurări de tipul „putere suverană“, „cea mai mare ţară din lume“, „putere economică“, „fostă componentă a Uniunii Sovietice“ şi multe alte etichete de măreţie şi putere.

“ În aceste condiţii, nu cred că ar trebui să fie o mirare sau o supărare pentru nimeni când 37,3 % când aproape 40% din locuitorii regiunii separatiste se declară „transnistreni“ şi doar 14% „moldoveni“, conform datelor raportului de cercetare „Percepţii, Atitudini şi Valori ale populaţiei din stânga Nistrului“ realizat de către Fundaţia Universitară a Mării Negre.

Rezolvarea diferendului transnistrean este mult mai complexă decât încearcă să ne sugereze majoritatea guvernanţilor care s-au perindat la putere în Republica Moldova. Dacă citeşti cele patru manuale constaţi din primele pagini că ele cultivă două lumi paralele pentru două societăţi paralele. Factorul politic nu este străin de acest fapt, dar preferă să rămână într-o înţelegere tacită care ignoră realităţile sociale.

Din această perspectivă este firesc ca cetăţenii din Republica Moldova să fie lipsiţi de orice speranţă cu privire la progresele reunificării celor două maluri. Ei înţeleg cel mai bine că este imposibilă aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova cu această regiune separatistă, cu un eventual statut special, în componenţa sa.

Aici survine „scăparea“ intenţionată a politicienilor care au guvernat până în prezent la Chişinău.

Ei au preferat să mintă proprii cetăţeni că Republica Moldova se poate dezvolta prin politici externe duplicitare în detrimentul unei poziţii hotărâte de a se reforma şi a adera la UE printr-o colaborare strânsă cu România.

 

Autorităţile de la Chişinău, implicate nesemnificativ

Solicitat să comenteze situaţia instituţiilor “moldoveneşti” din rep. moldovenească nistreană, ministrul Educaţiei, spune că intenţionează să negocieze cu autorităţile de la Tiraspol ca toate disciplinele să fie studiate conform programei R. Moldova. Ministrul nu a specificat când va face acest lucru, precizând că este un proces complicat. “Nu-i cazul să facem declaraţii populiste”, mai opinează el.

Experţi în problema transnistreană consideră că, pe lângă criza acută de manuale, o problemă e informaţia din aceste manuale. “Studierea din manuale bazate pe concepţia unui regim totalitar dezinformează elevii, care nici nu au idee pe ce lume trăiesc şi care ar fi viitorul lor”, comentează Alexandru Zubco, de la Promo Lex.

“Salvarea acestor copii e că învaţă puţină franceză sau engleză, de unde deprind caracterele latine. E foarte complicat, mai ales în şcolile din Camenca, Râbniţa – cele care se află mai departe de centrul Transnistriei, deşi autorităţile de la Tiraspol declară că aceste şcoli sunt asigurate”, spune Zubco. “Profesorii şi manualele inspiră elevilor că Transnistria e o republică independentă, iar R. Moldova – un stat duşman. Sunt multe cazuri când copiii nu înţeleg că trăiesc în R. Moldova”, mai spune expertul, precizând că e problematică şi atitudinea autorităţilor din dreapta Nistrului, care au făcut eforturi nesemnificative pentru a schimba situaţia.

“Dacă la Tiraspol copiii au acces la Internet, în sate accesul este limitat. Multe manuale au fost renovate pentru că erau vechi, dar au rămas aceleaşi. Şanse reale au preponderent copiii din oraşe. Cei din sate, de obicei, sunt nevoiţi să aleagă o şcoală profesională. Copiii înţeleg că sunt în dificultate doar după ce absolvesc”, comentează Alexandru Zubco.

Autorităţile de la Tiraspol spun că primele peste şase mii de manuale cu caractere ruseşti au fost editate în 1999. Editarea acestor manuale a fost făcută în conformitate cu programa de stat “Manualul”.

Mai târziu a fost adoptat un alt program, şi anume “Educaţia în limba moldovenească”, scopul căruia a fost declarat “Funcţionarea şi dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească, formarea culturii educaţionale şi instruirea în limba moldovenească”.

În conformitate cu acest program, autorităţile de la Tiraspol au editat alte peste 46 de mii de manuale, în 24 de titluri.

Pentru că nici în aceste condiţii nu erau destule cărţi, ministerul educaţiei din autoproclamata rmn a permis să fie folosite manuale rămase încă din timpurile sovietice.

Potrivit instituţiei, studierea limbii române în şcolile “moldoveneşti” nu este interzisă, dar aceasta se face la orele facultative şi doar cu acceptul părinţilor.

După cum demonstrează un studiu foarte interesant elaborat anul trecut de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul“, autorităţile de la Chişinău nu sunt în stare să implementeze nici deciziile protocolare din domeniul educaţiei semnate în 2017 cu Tiraspolul pentru şcolile cu predare în limba română în integralitatea lor.

În timp ce autorităţile de la Tiraspol aplică apostila Chişinăului pe actele de studii emise de instituţiile de învăţământ din regiune şi se bucură de recunoaşterea lor cu tot cu manuale şi tot ce este scris în ele.

Prin legalizarea recentă a diplomelor universitare ale sistemului de învăţământ de pe malul stâng al Nistrului (mecanismul Berlin plus), R. Moldova a „recunoscut“ şi „legalizat“, practic, şi manualele care circulă în regiunea transnistreană. *Radu Cupcea este doctorand al Universităţii din Bucureşti şi cercetător la ISPRI – Academia Română.

 

 

 

 

Surse:

În Transnistria: litere ruseşti pentru limba română

https://radiochisinau.md/analiza-a-manualelor-din-dreapta-si-din-stanga-nistrului 

  

 adev.ro/pqcr4s

 

Publicitate

24/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ALBANIA DUPA INDEPENDENTA,PANA LA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

  Sec. XX (1912-1940)

Putin dupa invingerea Turciei in Razboiul Balcanic,are loc la Londra, pe 12 Decembrie 1912 o conferinta a ambasadorilor din Marea Britanie, Germania, Russia, Austro-Ungaria, Franta si Italia.

In Conferinta de la Londra  s-a hotarat sa fie recunoscut   statul independent albanez,propunere care a primit si acordul Austro-Ungariei. La sugestia Rusiei, conferinta hotaraste sa schimbe granitele statului albanez justificand aceasta decizie ca fiind una corecta pentru a multumi si pe sarbi si pe greci.

Asadar, Kosovo este dat Serbiei, iar o mare parte din Cameria, Greciei. Multi analisti au avut indoieli in privinta viitorului statului albanez avand in vedere ca jumatate din populatia Albaniei era lasata in afara granitelor noului stat.

 In plus, o minoritate de aproape 35 000 de greci se stabileste in sudul Albaniei. Grecii au pretins o suprafata mai mare de pamanant albanez, justificand ca in Albania traia un numar foarte mare de greci.

Din punctul de vedere al Greciei  toti ortodocsii albanezi erau numarati ca greci. Imediat dupa aceasta conferinta, Kosovo si Cameria devin punctele cele mai fierbinti in relatiile Albania-Grecia, Albania-Iugoslavia.

Cu scopul de a asigura un sprijin mai mare pe plan international si pentru a crea o stabilitate politica, la sugestia Mariilor Puteri, in Albania se instaureaza monarhia.

 Conducator al casei regale albaneze devine Printul  Wilhelm ZuWied,de origine germana .

 

Printul Wilhelm

Situatia instabila (din cauza razboielor balcanice si Primului Razboi Mondial) si necunosterea realitatii albaneze au facut ca Printul Wied sa paraseasca Albania dupa numai 6 luni.

Albania devine camp de razboi  intre italieni, Austro-Ungari, francezi, muntenegreni, sarbi si greci in situatia in care,neavand un conducator care sa gestioneze situatia , se gasea pur si simplu  in fata problemei celei mai mari : supravietuirea ca tara.

In 1918 se organizeaza la Paris Conferinta Pacii. Franta, Italia si Marea Britanie propun divizarea tarii intre vecinii ei, partea de Nord pana la raul Shkumbin urmand sa apartina Serbiei si Muntenegrului, iar sudul Greciei.

Cel care s-a opus veto la acest plan a fost presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson.

Odata cu sfarsitul Primului Raboi Mondial se incearca organizarea pe baze noi  a statului  albanez. In Ianuarie 1920 se organizeaza un  Congres National cu scopul formarii unui  guvern  care sa mentina Albania unita.

 In acelasi an ,in Decembrie 1920, Albania devine membra a Ligii Natiunilor.

La inceputul anului 1920 Albania este divizata intre doua curente politice. Pe de o parte erau conservatorii care erau urmasii feudalismului turcesc,condusi de Ahmet Zogu,un latifundar din nordul Albaniei (judetul Mat),iar  tabara erau liberalii cu orientare pro-occidentala, condusi de care Fan S. Noli, un preot al bisericii ortodoxe, educat si scolit in SUA  .

Luptele politica a creat divizari in societatea albaneza  care  s-au dovedit a fi foarte greu de trecut.

Cu toate acestea, viata in Albania intre 1920 – 1924 a fost caracterizatade toleranta politica, democratie si orientare occidentala.

Fan S. Noli conduce in Iunie 1924 Revolutia Democratica care il obliga pe Ahmet Zogu sa se refugieze in Iugoslavia.

Tot Noli organizeaza guvernul democratic si incearca sa aplice politici democratice, liberale si totodata moderne pentru Albania de atunci. Programul guvernului sau prevedea reforme radicale in viata sociala, culturala, economica si politica. Lipsa de sprijin intern si international (foarte putine tari au recunoscut guvernul lui) au facut ca adeptii lui sa fie din ce in ce mai putini la numar.

 In aceste conditii, dupa numai 6 luni de guvernare Noli este detronat, iar Ahmet Zogu, ajutat si de catre armata iugoslava intra in Albania si formeaza un nou guvern.

Ahmet Zogu conduce Albania intre 1925-1939. Initial el a fost ales presedinte al Republicii (1925-1928), iar in 1929 el se proclama Regele Zog I al albanezilor.

 Ahmet Zogu a reusit sa creeze o anumita stabilitate in viata politica din Albania

  Regele Ahmed Zogu I (1895-1961)

  

 

In conditiile grele de inapoiere economica a  tarii  regele Zog I hotaraste sa duca o politica de atragere a unor  investitori care sa ajute la dezvoltarea economica a tarii.

Incepand cu 1929 Albania semneaza un numar foarte mare de tratate economice cu Italia, care devine cel mai mare partener economic al sau.

Cu toate acestea, relatiile intre Albania si Italia nu au fost dintre cele mai bune si aceasta din cauza ca Italia dorea Albania ca  baza militara pentru a-si extinde influenta in Balcani. Totul a culminat pe 7 aprilie, 1939 cand Italia lui Mussolini ataca Albania si o cucereste.

Ahmet Zog paraseste tara si se refugiaza, de data aceasta, in Grecia.

Sursa : Albaniaperomanerste.wordpress.com

 

 

28/01/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: