CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

A fi român în regiunea transnistreană

Basarabean din stânga Nistrului: A fi român în regiunea transnistreană e o sinucidere.

A fi român în România e un privilegiu, a fi român în Basarabia e o încercare, a fi român în regiunea transnistreană e sinucidere.

Declarația, redată de http://tvrmoldova.md.,  aparține unui bărbat din stânga Nistrului, care demonstrează că nici propaganda Federației Ruse, nici conviețuirea cu un regim separatist nu au putut șterge identitatea națională a basarabenilor.

Igor trăiește la Tighina împreuna cu familia. El a fost supus presiunilor, umilințelor și nedreptăților din partea autorităților separatiste, dar nu a cedat. Astfel, pentru a-l proteja, presa de la Chișinău nu i-a divulgat numele.

De-a lungul anilor, regimul separatist din stânga Nistrului a încercat să ne arate opinii ale unor oameni din regiune care nu vor reîntregirea statului şi care ar fi fericiţi sub actuala conducere, prietenă la cataramă cu cei din Federaţia Rusă. Realitatea este însă alta, iar Igor este dovada acestui fapt.

El este cetăţean al Republici Moldova de dincolo de Nistru, nu a avut niciodată aşa-zisul paşaport din regiune şi nici nu a recunoscut vreodată regimul separatist.

Deşi este vorbitor de rusă, a învăţat şi limba română.

Acesta spune că nu e singurul, dar oamenii de acolo nu vorbesc despre asta. Ei sunt pur şi simplu condamnaţi să trăiască lângă agresori, fără să poată schimba ceva.

Este societatea lustruită oficială şi opinia acestei societăţi care este elucidată de către mass media, sursele mediatice ale Transnistriei. Şi când tu te afli mulţi ani la rând sub propaganda asta sub această etiologie artificială care a fost plămădită concepută de-a lungul acestor ani evident faptul că lumea nu o sa deschidă gura şi nu o sa spună că noi vrem ţara integră, evident. Lumea dacă trăieşte acolo e din cauza inacţiunilor statului R. Moldova ea este condamnată să trăiască în acele realităţi create de către administraţia de la Tiraspol. Lumea tace, de ce: de atâta că nu este tricolor deasupra Tiraspolului!”, a spus Igor pentru TVR Moldova.

Oamenii aşteaptă acţiuni concrete din partea autorităţilor constituţionale de la Chişinău. Igor a mai adăugat că nimeni nu îşi doreşte escaladarea conflictului, dar sancţionarea persoanelor care contribuie la menţinerea acestui regim poate fi un început.

Câte persoane din serviciul public, de exemplu politia sau alte structuri de stat, au fost reţinute şi întemniţate în izolatoarele din Transnistria, nu o să ne ajungă degete,  foarte mulţi. Câți funcţionari de stat sau alte persoane publice aşa zise transnistrene au fost condamnate real conform justiţiei Republicii Moldova la noi în Chișinău -0. Începând de la Smirnov când el a fost arestat încă până la evenimentele din 92 și a fost lăsat după să facă ce vrea în continuare”, a remarcat basarabeanul din stânga Nistrului.

Igor îşi aminteşte cu lux de amănunte evenimentele de acum 17 ani, când miliţieni transnistreni au vandalizat Biroul de paşapoarte al Republici Moldova, din Bender. Totul s-a întâmplat sub conducerea actualului lider separatist Vadim Krasnoselski, care pe atunci era şeful poliţiei transnistrene din Bender. Aceste acţiuni au rămas fără răspuns din partea Chişinăului, iar acum Krasnoselski este primit la Condriţa, ca un adevărat  şef de stat.

Basarabeanul din Tighina a mai menționat că aceste lucruri duc la o dezamăgire şi mai profundă a populaţiei din regiune şi neîncredere în autorităţile constituţionale.

Vine comisarul de poliţie şi anunţă aceasta este o faptă ilegală, un atac asupra instituţiei de stat, va fi pornit dosar penal. Fără nici o teamă, au continuat acest lucru. Este dosar penal,  se începe urmărirea penală, asta e infracţiune evidentă. Asta nu e infracţiune unde noi nu ştim cine e înfăptuitorul, tot e filmat, ca  pe urmă, el să fie scos de sub urmărire penală şi în ziua de azi el strânge mâna preşedintelui Republicii Moldova se duce la Condrita, asta pentru mine un cetăţean de rând e dureros, eu nu sunt de acord”, a remarcat Igor

O altă metodă de înstrăinare a populaţiei din stânga Nistrului este impunerea limbii ruse în toate activităţile cotidiene. Igor este vorbitor de limba rusă, dar niciodată nu a uitat de limba vorbită de mama, bunica şi străbunica sa, limba română.

Limba română, graiul moldovenesc il auzeam de la părinţi când eram încă copil însă realitatea ceea sovietică a impus părinţilor ca eu să fac grădiniţa rusă, şcoala rusă, colegiu alimentar piscicol de la Tiraspol. Limba română am început să o înţeleg cu adevărat deja când făceam facultatea aici la Chişinău”, a mai spus sursa.

Chiar dacă cunoşte limba română, Igor a explicat că dacă trăiești într-o regiune rusificată, aceasta începe să devină o limbă străină.

Da mare onoare eu am că nu am uitat că limba mamei, este limba română şi noi trebuie să păstrăm sentimentul acesta, dacă nu il avem să il naştem în sufletele noastre şi să il ţinem. Noi suntem urmaşii acelui popor care a fost aici din temelie”, a mai adăugat el.

Bărbatul a mărturisit cu durere că mai sunt puțini dintre cei care merg  împotriva propagandei ideologice.

Moldoveni transnistreni ridicau de sine stătător tricolorul, înţelegeţi, şi iată moldovenii aceştia în decursul a 29 de ani  pur si simplu, s-au dezamăgit  în statul Republica Moldova. Ei văd că moldovenii din Chişinău sunt fără dinţi, nu luptă și nu ne apără pe noi. Da, eu am primit buletinul de identitate, sunt cetăţean a Republici Moldova. Și mâine pe noi ne adună din Tiraspol să ne ducem să il votăm pe Dodon. Cât ne dau? câte 400 de lei, minunat”.

Deşi şi-a făcut studiile în limba rusă, impus de realităţile în care a crescut, fiica sa îşi face studii într-un liceu cu predare în limba română, iar viitorul ei în regiune este tot mai puţin probabil.

Şi eu când mă gândesc că acest copilul va trăi în aşa realitate… eu deja stau şi mă gândesc la viitorul acestui copil în altă ţară. Stiţi cum spun: a fi român în România e un privilegiu şi onoare, a fi român în Basarabia e o încercare, a fi român în Transnistria e o sinucidere”, a specificat Igor.

După ce a muncit mai mulţi ani într-o funcţie publică, bărbatul este acum taximetrist. În timpul călătoriilor întâlneşte diverşi oameni, care, spre uimirea lui, îi împărtăşesc tot mai des ideile.

În ultimul timp am observat o tendinţă printre pasagerii vorbitori de limbă rusă, care se vede că au carte și care vorbesc despre faptul că proiectul unirii cu România este practic unica soluţie, unica ieşire pentru o viaţa mai frumoasă şi mai reuşită, pentru oameni la general. România face corăbii, face maşini, are industrie şi grea, şi uşoară, are umbrela NATO și face parte din UE”, a conchis Igor.

Basarabeanul din Tighina nu şi-a pierdut speranţa şi așteaptă când românii din Republica Moldova se vor deştepta. 

22/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională 

 

 

 

 

Foto: Manuale transnistrene

 

„Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe
Vede-n capăt începutul cine ştie să le-nveţe.”
Mihai Eminescu

În ultimii ani, au apărut mai multe lucrări ample dedicate istoriei Basarabiei, în special perioadei interbelice. După cum apreciază istoricii, această perioadă „este una dintre cele mai dramatice şi, totodată, plină de glorie, când poporul român dintre Prut şi Nistru şi-a expus ferm opinia privitoare la soarta sa.

Şi a făcut-o într-un moment al istoriei proprii şi mondiale deosebit de dificil. România era un regat învins, supus unei păci umilitoare şi înrobită economic.

De ce ar fi vrut basarabenii să fie părtaşi la toate acestea? Pe ambele maluri ale Prutului, au existat conducători care şi-au asumat orice sacrificiu pentru înfăptuirea idealului naţional.

Generaţia de la 1918 nu a rămas în istorie ca fiind una pragmatică, prudentă, diplomată. În momentele-cheie, a înlocuit aceste noţiuni cu unele izvorâte din conştiinţa proprie: demnitate, identitate, ideal”. (SUVEICĂ, S. Basarabia în primul deceniu interbelic 1918-1928.).

A fost nevoie de patriotul Teofil Ioncu, un nume aproape uitat acum, care să susţină la Kiev, în cadrul Congresului Popoarelor din Rusia, că „naţiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iar dacă noi numim moldoveneşti cuvintele şi organizaţiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri”
(Istoria românilor. De la independenţă la marea unire (1878- 1918). Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2001, p. 482 ). 

Iată însă că în zilele noastre asistăm la o  amplificare a ofensivei forțelor antiromânești care continuă acțiunile de separare a populației transnistrene, formate majoritar din români moldoveni, de restul poporului nostru cu scopul deznaționalizării ei.

Și în trecut, și acum, ținta principală o reprezintă școala…

 

Transnistria: litere ruseşti pentru limba română. Manualele școlare, separatismul şi identitatea națională. 

 

Dintr-un manual de geografie, un elev de clasa a opta de pe malul stâng al Nistrului, nu va afla nimic despre Moldova, cartea fiind gândită pentru elevii din Federaţia Rusă.  

În astfel de manuale elevii transnistreni află că :

”Tocmai din centrul Asiei, de la culmile înzăpezite ale Caucazului, până la ţărmurile reci ale Oceanului Îngheţat de Nord se întinde patria noastră”...

După cum vedem, nu răzbate nimic despre Moldova,iar dacă va fi curios să afle despre malul drept, acesta va fi prezentat ca aparţinând unui stat străin – Republica Moldova.

În 33 de instituţii din regiunea transnistreană, elevii vorbitori de română învaţă  după curricula Federaţiei Ruse, doar că manualele sînt traduse în “moldovenească”, cu litere ruseşti.

Cărţile conţin multiple erori, care deranjează chiar şi profesorii din aceste şcoli. Deşi experţi de la Chişinău spun că în aşa-zisa republică moldovenească nistreană se simte o criză acută de manuale, autorităţile de la Tiraspol susţin că încă la începutul anilor 2000 au fost editate mii de exemplare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoştinţele dobândite în  aceste instituţii influenţează negativ viitorul elevilor.

Dacă decid să îşi facă studiile la Chişinău sau într-o universitate din România, copiii trebuie să depună efort dublu: pe de o parte, să studieze informaţiile de care puţin probabil vor avea nevoie cu caractere ruseşti, iar pe de alta – să înveţe să citească şi să scrie cu alfabet latin sau, contrar voinţei autorităţilor, să meargă la o şcoală cu predare în grafia latină.

În manualele de geografie din clasa a IX-a, între cele două teritorii situate pe malurile Nistrului, care ar trebui să formeze un stat unitar, există o dispută de legitimitate.

Din perspectiva autorilor din Transnistria în dreapta şi în stânga râului Nistru există două entităţi statale aproape distincte. Din punctul de vedere al autorilor de la Chişinău, Republica Moldova reprezintă „teritoriul organizat pe două niveluri administrative: primul nivel (inferior) îl constituie satele, comunele şi oraşele, iar al doilea nivel (superior) – raioanele, municipiile, Unitatea Teritorială Autonomă (UTA) Găgăuzia şi Unităţile Administrativ-Teritoriale (UAT) din stânga Nistrului.

Practic, elevilor din Republica Moldova nu li se spune nimic despre faptul că această regiune nu este controlată de autorităţile statului de mai bine de 29 de ani.

Dimpotrivă, copiilor li se creează impresia că problema separatismului nu există, iar dincolo de Nistru tinerii simt, cred, învaţă şi vorbesc la fel ca ei.

La tema numărul 29, intitulată „Regiunea din Stînga Nistrului“, autorii scriu că „regiunea din Stînga Nistrului cuprinde teritoriul ţării situat la est de fluviul Nistru şi este cea mai mică regiune din ţară după suprafaţă şi după numărul de locuitori“. Asta înseamnă o ignorare reprobabilă a disputei teritoriale. O scăpare întâlnită frecvent şi la clasa politică de la Chişinău. Autorităţile şi autorii dau impresia că ignorând problema este mult mai simplu pentru toţi. Evident, acest tip de atitudine nu duce spre piste favorabile pentru viitor şi pentru generaţiile care se formează studiind manualul respectiv.

Ce sunt învăţaţi elevii din stânga Nistrului?

De partea cealaltă, autorii insistă pe independenţa regiunii, pe faptul că Republica Moldova este doar un stat vecin ca oricare altul, iar faţă de acesta, aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ nu are decât datoria de a fi un bun vecin. Captură din manualul de geografie din R. Moldova În manualul de Geografie politică, economică şi socială pentru clasa a IX-a din regiunea separatistă elevii învaţă că „deşi nu are parte de o recunoaştere internaţională deplină, Republica Moldovenească Nistreană, proclamată la 2 septembrie 1990, posedă toate elementele statalităţii: constituţie, preşedinte ales prin vot, autoritate legislativă (Consiliul Suprem), autoritate executivă (Guvernul), autorităţi judecătoreşti superioare (Curte Constituţională, Supremă şi de Arbitraj), drapel, stemă, imn, propriile organe de apărare şi ordine publică, propria unitate monetară“.

Autorii întăresc, în diferite contexte, faptul că Republica Moldova şi aşa-zisa „Republică Moldovenească Nistreană“ sunt două state distincte, suverane şi independente.

Ei enumeră, de exemplu, la categoria statelor cu deficit de masă lemnoasă următoarele: „Moldova, PMR (din rusă: Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika), Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan“.

Pe tot cuprinsul manualului nu există absolut niciun indiciu cu privire la o eventuală re-unificare sau la faptul că Republica Moldova ar fi statul, iar regiunea din stânga Nistrului o unitate administrativ-teritorială a acestuia. Republica Moldova este amintită de numai 18 ori în tot manualul, fiind menţionată simplu, dar incorect, „Moldova“.

De fiecare dată este prezentată separat de ceea ce reprezintă „Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika“, prescurtat (PMR), denumirea în rusă a republicii nerecunoscute. Cea din urmă este menţionată de 49 de ori, sub titulaturi de tipul „patria noastră“, „republica noastră“, „republica prezidenţială“. Aceste menţiuni sunt menite să cultive în rândul tinerilor responsabilităţi civice şi apartenenţa la o comunitate umană specifică, a cărui termen este cel de „transnistreni“.

Aproape cât Republica Moldova este menţionată şi România. Statul român este redat în contexte de tipul „fost stat socialist“, „stat ortodox“, „membru UE“, „producător de vin“ sau „producător de petrol“. Un loc aparte, cum era de aşteptat, îl ocupă Federaţia Rusă. Acest stat le este prezentat elevilor ca fiind ţara lor mai mare. Uneori, autorii lasă să se suprapună peste termenul de ţară atât Federaţia Rusă, cât şi aşa-zisa „republică moldovenească nistreană“.

Cuvântul Rusia este menţionat de 244 de ori în text, sub împrejurări de tipul „putere suverană“, „cea mai mare ţară din lume“, „putere economică“, „fostă componentă a Uniunii Sovietice“ şi multe alte etichete de măreţie şi putere.

“ În aceste condiţii, nu cred că ar trebui să fie o mirare sau o supărare pentru nimeni când 37,3 % când aproape 40% din locuitorii regiunii separatiste se declară „transnistreni“ şi doar 14% „moldoveni“, conform datelor raportului de cercetare „Percepţii, Atitudini şi Valori ale populaţiei din stânga Nistrului“ realizat de către Fundaţia Universitară a Mării Negre.

Rezolvarea diferendului transnistrean este mult mai complexă decât încearcă să ne sugereze majoritatea guvernanţilor care s-au perindat la putere în Republica Moldova. Dacă citeşti cele patru manuale constaţi din primele pagini că ele cultivă două lumi paralele pentru două societăţi paralele. Factorul politic nu este străin de acest fapt, dar preferă să rămână într-o înţelegere tacită care ignoră realităţile sociale.

Din această perspectivă este firesc ca cetăţenii din Republica Moldova să fie lipsiţi de orice speranţă cu privire la progresele reunificării celor două maluri. Ei înţeleg cel mai bine că este imposibilă aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova cu această regiune separatistă, cu un eventual statut special, în componenţa sa.

Aici survine „scăparea“ intenţionată a politicienilor care au guvernat până în prezent la Chişinău.

Ei au preferat să mintă proprii cetăţeni că Republica Moldova se poate dezvolta prin politici externe duplicitare în detrimentul unei poziţii hotărâte de a se reforma şi a adera la UE printr-o colaborare strânsă cu România.

 

Autorităţile de la Chişinău, implicate nesemnificativ

Solicitat să comenteze situaţia instituţiilor “moldoveneşti” din rep. moldovenească nistreană, ministrul Educaţiei, spune că intenţionează să negocieze cu autorităţile de la Tiraspol ca toate disciplinele să fie studiate conform programei R. Moldova. Ministrul nu a specificat când va face acest lucru, precizând că este un proces complicat. “Nu-i cazul să facem declaraţii populiste”, mai opinează el.

Experţi în problema transnistreană consideră că, pe lângă criza acută de manuale, o problemă e informaţia din aceste manuale. “Studierea din manuale bazate pe concepţia unui regim totalitar dezinformează elevii, care nici nu au idee pe ce lume trăiesc şi care ar fi viitorul lor”, comentează Alexandru Zubco, de la Promo Lex.

“Salvarea acestor copii e că învaţă puţină franceză sau engleză, de unde deprind caracterele latine. E foarte complicat, mai ales în şcolile din Camenca, Râbniţa – cele care se află mai departe de centrul Transnistriei, deşi autorităţile de la Tiraspol declară că aceste şcoli sunt asigurate”, spune Zubco. “Profesorii şi manualele inspiră elevilor că Transnistria e o republică independentă, iar R. Moldova – un stat duşman. Sunt multe cazuri când copiii nu înţeleg că trăiesc în R. Moldova”, mai spune expertul, precizând că e problematică şi atitudinea autorităţilor din dreapta Nistrului, care au făcut eforturi nesemnificative pentru a schimba situaţia.

“Dacă la Tiraspol copiii au acces la Internet, în sate accesul este limitat. Multe manuale au fost renovate pentru că erau vechi, dar au rămas aceleaşi. Şanse reale au preponderent copiii din oraşe. Cei din sate, de obicei, sunt nevoiţi să aleagă o şcoală profesională. Copiii înţeleg că sunt în dificultate doar după ce absolvesc”, comentează Alexandru Zubco.

Autorităţile de la Tiraspol spun că primele peste şase mii de manuale cu caractere ruseşti au fost editate în 1999. Editarea acestor manuale a fost făcută în conformitate cu programa de stat “Manualul”.

Mai târziu a fost adoptat un alt program, şi anume “Educaţia în limba moldovenească”, scopul căruia a fost declarat “Funcţionarea şi dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească, formarea culturii educaţionale şi instruirea în limba moldovenească”.

În conformitate cu acest program, autorităţile de la Tiraspol au editat alte peste 46 de mii de manuale, în 24 de titluri.

Pentru că nici în aceste condiţii nu erau destule cărţi, ministerul educaţiei din autoproclamata rmn a permis să fie folosite manuale rămase încă din timpurile sovietice.

Potrivit instituţiei, studierea limbii române în şcolile “moldoveneşti” nu este interzisă, dar aceasta se face la orele facultative şi doar cu acceptul părinţilor.

După cum demonstrează un studiu foarte interesant elaborat anul trecut de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul“, autorităţile de la Chişinău nu sunt în stare să implementeze nici deciziile protocolare din domeniul educaţiei semnate în 2017 cu Tiraspolul pentru şcolile cu predare în limba română în integralitatea lor.

În timp ce autorităţile de la Tiraspol aplică apostila Chişinăului pe actele de studii emise de instituţiile de învăţământ din regiune şi se bucură de recunoaşterea lor cu tot cu manuale şi tot ce este scris în ele.

Prin legalizarea recentă a diplomelor universitare ale sistemului de învăţământ de pe malul stâng al Nistrului (mecanismul Berlin plus), R. Moldova a „recunoscut“ şi „legalizat“, practic, şi manualele care circulă în regiunea transnistreană. *Radu Cupcea este doctorand al Universităţii din Bucureşti şi cercetător la ISPRI – Academia Română.

 

 

 

 

Surse:

În Transnistria: litere ruseşti pentru limba română

https://radiochisinau.md/analiza-a-manualelor-din-dreapta-si-din-stanga-nistrului 

  

 adev.ro/pqcr4s

 

24/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pentru ruşi Al II-lea Război Mondial nu s-a terminat !

Valeri Kuzmin este fostul ambasador al Federaţiei Ruse în Republica Moldova, iar  în prezent este ambasadorul acestei ţări la Bucureşti.

S-a născut pe data de 24 iunie 1953, la Moscova şi are rangul diplomatic de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse, acordat printr-un decret prezidenţial semnat de preşedintele rus. I-a fost acordată de asemenea medalia „Pentru eroism în muncă”. 

Finalul mandatului lui Valeri Kuzmin în Republica Moldova a fost marcat de un incident,produs în ianuarie 2012, când zeci de manifestanți au pichetat ambasada Rusiei din Chișinău cerând retragerea forței ruse din Transnistria, pe care o calificau drept „forță de ocupație” și expulzarea ambasadorului Valeri Kuzmin de pe teritoriul republicii.

Nemulțumirea fusese provocată de o declarație făcută de diplomatul rus, care afirmase că tânărul moldovean Vadim Pisari — împușcat mortal de un soldat rus în zona de securitate cu Transnistria după ce a refuzat să oprească mașina pe care o conducea — era în stare de ebrietate. Expertiza medico-legală a infirmat declarațiile ambasadorului Kuzmin, amintește portalul Unimedia.

Ambasadorul Rusiei a fost chemat atunci la MAE al Republicii Moldova, autoritățile de la Chișinău insistând asupra schimbării formatului de menținere a păcii în stânga Nistrului și înlocuirea trupelor ruse cu o misiunea civilă.

El a spus atunci că este prea devreme să se vorbească despre o schimbare a formatului de menținere a păcii pentru că reglementarea transnistreană este un proces prea complicat și de lungă durată. De atunci, situația nu s-a schimbat în ceea ce privește reglementarea diferendului din stânga Nistrului.

Ambasadorul rus e de părere că:

„Generaţia tânără are valori şi amintiri istorice diferite. Dacă în regiunea transnistreană, istoria studiată în şcoală este una integrată, care este un standard recunoscut în UE, în Moldova o bună perioadă de timp s-a studiat „Istoria Românilor”, deja abandonată chiar şi de România. Acest curs prezintă o imagine complet schimonosită a istoriei.

Astfel, generaţia tânără de pe malul drept al Nistrului crede în lucruri care nu s-au întâmplat niciodată şi care par a fi o nebunie pentru oamenii informaţi.”

Ambasadorului a dovedit adesea că  nu-si stie locul de diplomat şi că  nu agrează pozitia romanilor din Basarabia care cer anularea consecintelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, considerind faptul ca “incercare de revizuire a istoriei”.

Jurnalistul si istoricul George Damian scrie, intr-un articol publicat pe site-ul MoldNova.eu, ca Valeri Kuzmin „a sustinut in timpul mandatului sau diplomatia separatista de la Tiraspol spre iritarea autoritatilor de la Chisinau si a promovat ideea acordarii unui statut special pentru regiunea separatista”.

De asemenea, diplomatul a criticat viziunea istoricilor români despre relatia dintre România si Basarabia, susţinand „teza ”jandarmului român” care a persecutat ţăranii basarabeni, i-a prezentat pe români drept fascişti si a acuzat România că se implică in treburile interne ale Republicii Moldova”.

In august 2011, cu ocazia „zilei eliberarii Moldovei”, Kuzmin a declarat ca aceasta reprezinta „o zi luminoasa din istoria noastra comuna. Este ziua cand Moldova a fost eliberata de jugul fascist germano-roman.”

 

 

 

 

 

Image result for Valeri Kuzmin,

 

Alexandru VAKULOVSKI/ Şi noi avem un Valera sau Pentru ruşi al II-lea război mondial nu s-a terminat.

 

E uluitor când schimbi canalele tv (mda, în Moldova) şi observi că din cele 120 ruseşti la 100 sunt seriale cu fascişti şi nazişti, cu partizani şi trădători, cu proşti de „ne-ruşi” care nu-şi dau seama ce onoare au să fie „eliberaţi”.

În filmele astea nu se spune desigur despre „davai ceas”, despre violuri eliberatoare, despre execuţii fără judecată etc.

Aceste seriale stupide, care ne sunt băgate pe gât, mai ales nouă (dar nu în exclusivitate), celor care am făcut parte din imperiul sovietic – pentru că şi acum suntem îndopaţi cu televiziuni ruseşti, până şi Discovery sau Euronews sunt în rusă – fac parte din istoria lor de cotropitori, istoria lor de „albi”, faţă de care noi suntem nişte aborigeni „coloraţi” care vorbesc o limbă „neomenească”.

Nu înfrumuseţez deloc, încercaţi să vă uitaţi şi la serialele cu „nemţi”: şi acum ne-ruşii sunt văzuţi de „artişti” ca nişte ne-oameni.

Dacă aveţi impresia că e vorba doar de regizori şi scenarişti, că ei au crescut cu poveşti cu pionieri-eroi de care nu se pot desprinde, nici vorbă, falsificarea istoriei e o politică de stat în Rusia, care şi în secolul XXI ocupă teritorii (Ucraina) trâmbiţând că de fapt le eliberează.

Cunoaştem şi noi în Moldova nişte „prieteni istorici”, de care nu putem scăpa, de parcă ar fi râie. Unul e Rogozin, prietenul iubit al Dodonului, altul e Valeri Kuzmin, actualul ambasador al FR în Bucureşti, fost ambasador la Chişinău, de unde a zburat cu scandal.

Nici în Bucureşti Valeri Kuzmin nu rămâne neobservat, deja a jignit românii de nenumărate ori. Şi continuă să facă acelaşi lucru în interviuri, dar şi prin comunicate pe care le seamănă pe reţelele de socializare.

Pe pagina de facebook a Ambasadei Rusiei în România  a apărut iarăşi  un bulbuc, menit să „civilizeze” românii inculţi şi ne-albi.

Ambasada e jignită de faptul că parcul Tolbuhin din Bucureşti va fi redenumit  :

„În luna iulie a.c. pe pagina sa personală de internet, Dan Cristian Popescu, viceprimarul Sectorului 2 din București, a prezentat inițiativa de a preschimba denumirea Parcului F.I.Tolbuhin, explicând acest lucru prin faptul că mareşalul sovietic chipurile a fost un „ocupant și invadator”, iar „Armata Roșie a adus comunismul” pe pământul românesc.
Considerăm astfel de inițiative ca o încercare de a resuscita fobiile istorice nefondate, prin demonizarea uneia dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial și, în special, de a pune la îndoială rolul decisiv al Armatei Roșii în înfrângerea Germaniei naziste.
Este binecunoscut că la 22 iunie 1941, Germania hitleristă și aliații săi europeni, inclusiv România, au atacat în mod perfid Uniunea Sovietică. În același timp, regimul lui Antonescu a oferit Berlinului nu numai infrastructura și resursele țării sale, ci și cel mai mare contingent militar dintre sateliții lui Hitler (peste 600.000 de persoane) dintre sateliții lui Hitler. Pierderile URSS în Marele Război pentru Apărarea Patriei se ridică la zeci de milioane de vieți omenești.”

În fine, Valera o ia pe linia serialelor binecunoscute cu partizani şi cu fascişti. E treaba lui. Mai grav mi se pare că vrea să ne bage pe gât eposul eroic:

„În acest caz considerăm că este oportun și justificat să oferim posibilitatea de a dezbate toate problemele ale istoriei trăite în comun Comisiei academice ruso-române de istorici, ședința căreia este în prezent în curs de pregătire”.

Cum spunea un clip publicitar: fiecare are în viaţa lui câte-un Valera. Iar noi, românii, avem câteva milioane şi toţi vor să ne educe, să ne civilizeze! 

 

 

 

 

 

Surse:

https://deschide.md/ro/stiri/editorial/ 

http://evz.ro/ambasadorul-rusiei-kuzmin-arunca-bomba.html

20/09/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: