CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Scurtă cronologie a evoluției serviciilor de informații românești

 

 

 

Servicii secrete și mituri despre servicii secrete în Europa

 

 

 

 

Evoluţia Serviciilor de Informații în România

Scurtă Cronologie

de Tiberiu Tănase

 

 

 

 

1842 – Este înfințată poliția secretă (servicul secret) – Regulamentul Organic, care este prima lege cu caracter unitar pentru Principatele Moldova și Tara Romanească, prevedea organizarea structurilor naționale de apărare, ordine internă și siguranță a statului.

Astfel, in 1842 este înfințată poliția secretă – serviciul secret atestată documentar în orașele Brăila și Galați, ulterior și în alte reședinte de județ ca principal organ de informații/contrainformații/contraspionaj al statului în subordinea Ministerului de Interne.

1865 – Marele Stat Major şi-a creat, după modelul francez, o Secţie a II-a care se ocupa de culegerea, analizarea şi sintetizarea informaţiilor cu caracter militar.

1874 – Serviciul Secret de la Ministerul de Interne este transformat în Biroul de Urmăriri și Informațiuni (la Prefectura Poliției Capitalei ) devenind astfel un Serviciu de Siguranța Generală a Statului.

1890-1891 – Legea prevede apariția agenților și a comisarilor specializați în Poliția de siguranță generală a statului.

1892 aprilie 19 – În cadrul Ministerului de Interne a fost înfiinţat biroul Siguranţei Generale, devenit apoi Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale a Statului.

1897 – De la 1 aprilie în fiecare oraș reședință de județ sunt creeate în secret Birourile de Siguranță Generală conduse de agenți speciali de siguranță (acoperiți ).

1897, 20 iunie – Înfințarea la Marele Stat Major al Armatei Române a Serviciului de Informațiuni și Contrsspionaj mixt .

1897, 10 iulie este emis Ordinul Circular nr. 18231, un fel de regulament de organizare și funționare a Serviciului d einformațiuni, contrainformații și contraspionaj al statului. ( Sorin Aparaschivei op. Cit p. 33- 34 ).

1908, 24 martie – Se înfințează Direcţia Poliţiei și Siguranței Generale a .Statului . Atribuţii în domeniul culegerii de informaţii mai aveau şi Prefectura Poliţiei Capitalei şi Inspectoratul General al Jandarmeriei.

1910, 22 mai – Este înfințat Servicul de Contraspionaj Militar de pe langă Direția Poliției și Siguranței Generale ( adică o structură mixtă civilo- militară).

1913, 13 ianuarie – A fost adoptată Legea privind spionajul în timp de pace, care prevedea pedepsirea celor vinovaţi de trădare şi spionaj cu închisoarea de la 2 la 15 ani.

1914, aprilie – Serviciul Secret creat de Mihai Moruzov este suprimat , organele sale de căutare fiind încorporate în noul Serviciu Special Central al Marelui Stat Major.

1914, octombrie – Direcţia Poliţiei și Siguranței Generale și Marele Stat Major al Armatei Române refac Servicul Comun de Contraspionaj.

1916 – Marele Cartier General al Armatei și Direcția Poliției și Siguranței Generale înființează pe langă corpurile de armată șase Birouri mobile de conraspionaj.

1917, martie – A fost creat de către Mihail Moruzov un Birou de Siguranţă al Deltei Dunării, cu personal provenit de la Siguranţa Generală, dar care lucra pentru Marele Cartier General. Acest embrion al unei structuri informative civile, care acţiona în beneficiul armatei, a fost desfiinţat în vara anului 1920.

1917, 4 aprile – Înfințarea Serviciului de contra spionaj romano –rus pentru susținera frontului

1924, noiembrie – În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major a fost angajat Mihail Moruzov, la Biroul de căutare a informaţiilor. După eforturi intense care au durat câţiva ani, Moruzov a reuşit să convingă conducerea Marelui Stat Major să accepte înfiinţarea unui Serviciu Secret, încadrat cu funcţionari civili „pentru culegerea, verificarea şi completarea informaţiilor care interesează armata”, care va devenii în anul 19127 , Servicul Secret mixt al Armatei Romane .

1927 – Se realizează primele cooperări între Serviciul Secret condus de Moruzov şi serviciile similare franceze şi britanice.

1930, 10 iunie – A fost emisă o lege asupra spionajului în timp de pace, care agrava pedepsele.

1931 – Este înfințat Corpul Detectivilor în locul Brigazilor de Siguranță.

1934 – Se aprobă prima schemă de organizare oficială a Serviciului Secret care cuprindea o Secţie de Informaţii Externe, una de Contrainformaţii, un Birou Juridic şi un Birou Tehnic. Tot în acest an se accentuează tendinţa centrifugă a lui M. Moruzov, de a scoate Serviciul Secret din structura armatei şi de a-l plasa sub autoritatea Palatului Regal, acţiune care se va concretiza de facto în 1938, dar nu şi de jure.

1936 – În cadrul secției de contrainformații a Servicului Secret (S) se organizează Grupa de Contraspionaj (vezi, Sorin Aparaschivei op cit p. 55)

1937, 1 ianuarie – Intră în vigoare Codul de Justiţie Militară prin care se majorează pedepsele pentru trădare şi spionaj, ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de înaltă trădare.

1937 februarie – Se realizează primul schimb de informaţii între Serviciul Secret condus de Moruzov şi Abwehr (Serviciul Secret de informaţii al armatei germane).

1938, 29 martie – Decizia Ministerială nr 2200 – Servicul Secret revine la Marele Stat Major al Armatei Române.

1939, aprilie – În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major au fost înfiinţate Birouri statistice militare la Iaşi, Bucureşti şi Cluj cu atribuţii contrainformative.

1940, 8 septembrie – A fost emis Decretul-lege nr. 3818 privind organizarea Serviciului Special de Informaţii (SSI – fostul Serviciu Secret), care a funcţionat pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, subordonat direct generalui Ion Antonescu, devenit conducator al Statului .

1940, 12 noiembrie – Decretul lege nr 3813, de reorganizare a Serviciului Special de Informații ramane la Președenția Consiliului de Miniștri, dar administrativ depinde de secretariatul General al Subsecariatului de Stat pentru Armata de Uscat .

1942, ianuarie – Serviciul Special de Informații se reorganizează astfel în Secția a II–a; Contrainformații se constituie Secția a IV–a Contraspionaj .

1942, 21 noiembrie – A fost adoptată Legea nr. 687 pentru combaterea transmiterii de informaţii şi a sabotajului.

1943, august – Este elaborat un decret-lege de reorganizare a Serviciului Special de Informaţii.

1944, 27 august – Secția a II–a comunică Serviciului Special de Informații că a reintrat în subordinea Marelui Stat Major iar la 14 septembrie 1944 este emis dccretul lege nr 1695 prin care SSI se transforma în Serviul de Informații și trece de la Președenția Consilui de Ministri la Ministerul de Război .

1944, 15 septembrie – Prin Decretul-lege nr. 1695, Serviciul Special de Informaţii a fost trecut în subordinea Ministerului de Război, schimbându-i-se şi denumirea în Serviciul de Informaţii al Ministerului de Război (S.I.M.R.).

1945, 17 aprilie – Prin decretul lege 1264, Servicul de Informații revine la denumirea Serviciul Special de Informații și este trecut în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, fiind redenumit Serviciul Special de Informaţii.

1945, mai – Serviciul Special de Informatii primeste o nouă organizare, contraspionajul fiind individualizat de contrainformații prin apariția Direcției a II-a Contraspionaj care se pastrează până în 1946.

1947, martie – A fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei, aflat în subordinea Marelui Stat Major.

1948, 30 august – Prin Decretul nr. 221 a fost înfiinţată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP), formată din 10 direcţii centrale şi 12 direcţii regionale. Până în anul 1964, un rol însemnat în dirijarea noii instituţii l-au avut consilierii sovietici NKVD/KGB/GRU.

1949, 23 ianuarie – A fost înfiinţată, prin Decretul nr. 25, Direcţia Generală a Miliţiei din Ministerul de Interne, care înlocuia Direcţia Siguranţei Generale.

1949, 7 februarie – Jandarmeria a fost desfiinţată, fiind înlocuită cu trupele de securitate.

1951, 30 martie – DGSP a devenit Direcţia Generală a Securităţii Statului (DGSS) care cuprindea şi o Direcţie de Informaţii Externe (DIE).

1952, 20 septembrie – DGSS se desprinde din Ministerul de Interne şi se transformă în Ministerul Securităţii Statului, care se reintegrează în Ministerul de Interne în septembrie 1953.

1956, 11 iulie – Prin HCM nr. 1361, în cadrul Ministerului de Interne s-a înfiinţat Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor.

1958 – După retragerea trupelor sovietice se înființează ceea ce va deveni Grupa XX, un grup de ofițeri cu misiunea ultra-secretă de a depista agenții sovietici din structurile politice, militare și de securitate din România

1960-1965 – Personalul Securităţii este epurat, fiind îndepărtaţi mulţi din ofiţerii impuşi sau controlați de Moscova. Ca urmare a activității Grupei XX, unei serii de agenți sovietici din PCR i se pune în vedere să-și înceteze activitatea.

1967, 22 iulie 22 – Odată cu Decretul nr. 710, în cadrul Ministerului de Interne a început să funcţioneze Departamentul Securităţii statului (DSS), condus de un Consiliu al Securităţii Statului (CSS), care avea în frunte un preşedinte cu rang de ministru.

1968, 4 aprilie – Consiliul Securităţii Statului s-a desprins din Ministerul de Interne şi a funcţionat ca organ central de stat.

1969 – După invazia sovietică din Cehoslovacia se înființează oficial Unitatea specială 0110 (fosta UM 0920/A) cu acţiuni de spionaj şi contraspionaj în ţările socialiste şi spaţiul sovietic, supranimită Unitatea „Anti-KGB”. Activitatea ei avea în vizor acţiunea serviciilor secrete sovietice pe teritoriul României prin ale căror agenturi Kremlinul supraveghea regimul politic de la Bucureşti.

Conform declaraţiilor ultimului comandant al UM 0110, Victor Neculicioiu, după 1990, poziţia operaţională a KGB faţă de România era „destul de clară” fiind socotită la fel de ostilă „ca orice alt stat occidental”.

Unitatea a fost organizată în patru direcţii, două dintre ele se ocupau exclusiv de operaţiunile KGB şi GRU în România, alta (cu acelaşi efectiv şi resurse ca primele două) era destinată combaterii operaţiunilor spionajului maghiar şi iugoslav dar și german (anti-STASI) şi ultima se ocupa de celelalte servicii de informaţii din ţările socialiste sau ale regimurilor pro-sovietice din Asia, Africa şi America Latină.

În 1989, UM 0110 număra 264 de ofiţeri, 8 ofiţeri specialişti în comunicaţii şi tehnică operativă, 15 subofiţeri şi 17 angajaţi civili.

1972, 9 aprilie – Prin Decretul nr. 130, Consiliul Securităţii Statului a reintrat în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale).

1977, 15 decembrie – Se înființează Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) după un model și cu instructaj al serviciilor speciale ale RFG. Efective erau de 795 soldați și ofițeri în anul 1989, când, pe 24 decembrie 1989, o grupă condusă de Șeful de Stat Major din cadrul U.S.L.A., lt. col. Gheorghe Trosca, este ucisă sălbatic la ordinele agentului sovietic Nicolae Militaru în fața Ministerului Apărării Naționale. După 1990, unitatea de elită primește denumirea de Brigada Antiteroristă (AntiTero) iar în prezent numără un efectiv de circa 2000 de specialiști.

1989, 30 decembrie – Printr-o hotărâre a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organele de securitate au fost dizolvate. Este arestat Iulian Vlad, ultimul șef al DSS, iar Armata, condusă de agentul sovietic Nicolae Militaru, preia toate unitățile Departamentului Securității Statului.

 

SRI – Scurtă Cronologie

 

1990, 20 martie – Are loc operațiunea violentă maghiară de la Târgu Mureș

1990, 26 martie – Prin Decretul nr. 181 al Consiliului Provizoriu de Uniunea Națională (CPUN) a fost înfiinţat Serviciul Român de Informaţii (SRI), instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privind siguranţa naţională. Primul director: Virgil Măgureanu.

1990, 9 iulie – Brigada Antiteroristă, fosta USLA, intră în componența SRI.

1991, 29 iulie – A fost emisă Legea nr. 51 privind siguranţa naţională a României, care stabileşte noile ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Sunt stabilite ca organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi pază, precum şi structuri interne specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei. Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

1992, 24 februarie – Prin Legea nr. 14, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii au fost stabilite principalele sarcini şi atribuţii ale instituţiei.

2001 noiembrie – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat un nou Regulament de funcţionare a Serviciului Român de informaţii, adaptat noii etape prin care trece statul român.

2002 – Este elaborată şi intră în vigoare Strategia de securitate naţională a României.

 

Alte repere cronologice:

 

În perioada 26 mai 1997 – decembrie 2000, funcţia de director al SRI a fost îndeplinită de Costin Georgescu.

La 7 februarie 2001, Radu Timofte a devenit directorul instituției, iar în noiembrie 2001, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat un nou Regulament de funcționare a Serviciului Român de Informații.

În perioada 4 octombrie 2006 – 27 ianuarie 2015, conducerea SRI a fost asigurată de George Cristian Maior.

În 25 martie 2008, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat hotărârea privind aprobarea Structurii şi a Regulamentului de Funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii, noua schemă de organizare intrând în vigoare în iulie 2008.

În decembrie 2010 a fost apobat un nou Regulament de Funcţionare al SRI şi o nouă schemă organizatorică, după care Serviciul Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea în prezent, iar în martie 2011, a intrat în vigoare noua viziune strategică „SRI în era informaţională” pentru perioada 2011 – 2015.

Din 3 martie 2015,   directorul Serviciului Român de Informaţii este Eduard Hellvig.

 

 

SRI https://www.sri.ro/ are pagina de FB – https://www.facebook.com/sri.oficial/

 

Resurse:

Sorin Aparaschivei: Cronologie Fotodocumentara a Contraspionajului Romanesc, București 2019 – https://www.cristoiublog.ro/gindul-de-duminica-1-iulie-2018/
Tiberiu Tănase: Evoluția Serviciului Special de Informații în perioada celui de-al Doilea Război Mondial – http://acmrr-sri.ro/wp-content/uploads/2018/11/Vitraliino-35.pdf
Tiberiu Tănase: Serviciul Român de Informații – serviciu de intelligence competitiv în apărarea intereselor de securitate ale României – https://intelligence.sri.ro/serviciul-roman-de-informatii-serviciu-de-intelligence-competitiv-apararea-intereselor-de-securitate-ale-romaniei/
Tiberiu Tănase: Scurtă cronologie a serviciilor de informaţii din România – http://www.ziaristionline.ro/2013/08/18/dr-tiberiu-tanase-scurta-cronologie-a-serviciilor-de-informatii-din-romania/
Dan Andronic: Revista Evenimentul Istoric, Nr. 1, Februarie 2018 – https://evenimentulistoric.ro/ceausescu-vanatorii-agenti-kgb.html
Victor Roncea: http://roncea.ro/tag/grupa-xx/ ; https://evenimentulistoric.ro/toate-firele-operatiunii-targu-mures-1990-duc-la-budapesta-si-moscova-30-de-ani-de-la-macelul-din-20-martie-1990.html
Larry L. Watts: Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România – https://intelligence.sri.ro/larry-l-watts-fereste-ma-doamne-de-prieteni-razboiul-clandestin-al-blocului-sovietic-cu-romania/

Sursa: Ziaristi Online

06/04/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Prin desfiintarea SIIJ, actualul guvern doreste instaurarea controlului politic asupra justitiei

 

 

 

Ministrul Justitiei Catalin Predoiu confirmă, prin desfiintarea SIIJ, că dorește instaurarea controlului politic asupra justiției

Ca urmare a publicarii de catre Ministrul Justitiei Catalin Predoiu a proiectului de lege privind desfiintarea SIIJ si modificarea si completarea unor acte normative din domeniul justitiei, Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO), Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Procurorilor din Romania (APR), transmis urmatorul comunicat de presa:

Ministrul Justitiei Catalin Predoiu a publicat pe data de 4 februarie 2020 proiectul de Lege privind desfiintarea SIIJ si modificarea si completarea unor acte normative din domeniul Justitiei.

Prin acest proiect de lege, anchetele privind judecatorii si procurorii vor depinde de bunul plac al Procurorului General, a carui numire si revocare in/din functie depinde, la randul ei, in mod direct, de intelegerea politica dintre Ministrul Justitiei si Presedintele Romaniei.

Una din criticile cele mai des rostogolite si manipulatoare la adresa SIIJ a fost ca aceasta sectie ar reprezenta “un instrument de presiune la adresa magistratilor” ce vor fi pusi astfel sub control politic.

In realitate, SIIJ este singura sectie din Ministerul Public in care sefii acesteia nu sunt numiti prin niciun fel de implicare a politicului. Toti procurorii care activeaza in SIIJ sunt selectati prin concurs, doar de catre Consiliul Superior al Magistraturii.

Ca atare, prin acest proiect, Ministrul Justitiei Catalin Predoiu ne spune ca aceasta sectie, complet independenta de politic, trebuie desfiintata, iar in locul ei trebuie pusa puterea discretionara a Procurorului General, numit in urma unor intelegeri politice.

A da putere Procurorului General, numit politic, sa autorizeze punerea in miscare a actiunii penale impotriva unui magistrat inseamna ca acesta va putea oferi impunitate absoluta unor judecatori si procurori sau, dimpotriva, va putea da liber anchetelor – chiar abuzive – fara niciun control si fara nicio explicatie. Totul va depinde de vointa unei persoane numite in functie prin decizie esentialmente politica.

Proiectul de lege reflecta, de altfel, in mod vadit, ipocrizia Guvernului si a Ministrului Justitiei, prin nerespectarea independentei judecatorilor si procurorilor, dar si a drepturilor fundamentale ale cetatenilor.

 

Vom argumenta punctual in cele ce urmeaza cateva dintre viciile proiectului de lege:

 

1. Prin comunicatul de presa, afișat pe site-ul Ministerului Justitiei, se arata ca “proiectul va fi transmis catre CSM pentru procedura de avizare, imediat dupa afisare”

In acelasi timp, proiectul este publicat cu mentiunea ca este supus dezbaterii publice, “in temeiul dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata”.

Or, art. 7 la care face trimitere Ministrul Justitiei Catalin Predoiu prevede in alin. 8 in mod explicit ca: “Proiectul de act normativ se transmite spre analiza si avizare autoritatilor publice interesate numai dupa definitivare, pe baza observatiilor si propunerilor formulate potrivit alin. (4)“.

Ca atare, “consultarea publica” este praf in ochii cetatenilor, afectati in mod direct de acest proiect, cata vreme proiectul va fi trimis spre avizare “imediat dupa publicare”, opinia cetatenilor parand a fi complet indiferenta Ministrului Catalin Predoiu.

De altfel, nu este stabilit niciun termen limita de trimitere a propunerilor cu privire la textul proiectului de lege, fapt ce demonstreaza, o data in plus, ca aceste consultari sunt doar un simulacru.

2. Ipocrizia consultarilor rezulta si din modul in care, in expunerea de proiect, Ministrul Predoiu face referire la consultarea magistratilor

“In urma centralizarii punctelor de vedere ale instantelor si parchetelor, a rezultat faptul ca 85,47% din procurorii respondenti si 72,22% din judecatorii respondenti au opinat in sensul abrogarii prevederilor privind Sectia”, sustine Ministrul Predoiu.

Ministrul Justitiei Catalin Predoiu omite cu buna-stiinta sa precizeze procentul de judecatori respondenti, adica mai putin de o treime din numarul total al judecatorilor. De altminteri, si in cazul consultarii procurorilor, numarul celor care au participat la vot a fost jumatate din numarul total al acestora.

Majoritatea larga a judecatorilor si procurorilor au refuzat sa raspunda ministrului, considerand ca nu au fost consultati intr-un cadru ce corespunde rigorilor legale.

De asemenea, Ministrul Predoiu “uita” sa faca referire la opinia exprimata de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii de Apel Bucuresti, instante cu competenta cea mai extinsa si la cel mai inalt nivel in a judeca cauze de competenta DNA.

Acestia au facut in mod special obiectul anchetelor DNA, peste 100 de judecatori ai CAB si 75 de judecatori de la ICCJ avand dosare deschise la DNA in perioada 2014-2018.

Or, opinia acestora a fost in sensul mentinerii SIIJ cu modificari, nicidecum in sensul desfiintarii acestei structuri, dovada clara a faptului ca acestia apreciaza ca sectia reprezinta o garantie sporita a independentei individuale a judecatorilor.

Faptul ca Ministrul Catalin Predoiu ascunde aceste date demonstreaza ca nu a fost in mod real interesat de rezultatul consultarii, cu atat mai mult cu cat decizia de desfiintare a SIIJ era deja luata la data respectiva, iar Ministrul doar a manipulat acest rezultat pentru a-si valida decizia deja luata.

3. Tot in expunerea de motive se arata ca: “Prin modul de organizare si functionare a SIIJ s-a creat de facto o categorie de cetateni care beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala totala, respectiv procurorii din cadrul SIIJ”.

In realitate, solutiile de clasare ce ar viza inclusiv procurorii din cadrul SIIJ sunt supuse cenzurii instantelor de judecata, astfel incat o astfel de imunitate categoric nu exista.

In schimb insa, prin proiectul Ministrului Catalin Predoiu s-a creat cu adevarat o imunitate de jurisdictie penala atat a Procurorului General, cat si a membrilor din cadrul celor doua Sectii din cadrul CSM si, poate, chiar si pentru alti magistrati.

Astfel, in expunerea de motive a proiectului, pretinsa imunitate a procurorilor SIIJ deriva din faptul ca, “fiind compusa dintr-un numar extrem de redus de procurori, isi pot da ei insisi, reciproc, orice solutie (…) indiferent de situatia de fapt sau de drept si indiferent de ce abuz ar putea face“.

Or, Sectia pentru procurori din cadrul CSM cuprinde un numar de 5 procurori, de trei ori mai mic decat schema SIIJ. Ca atare, rationamentul pe care isi intemeiaza Ministrul Predoiu desfiintarea SIIJ este perfect aplicabil in cazul solutiei legislative propuse de acesta: membrii Sectiei de procurori ai CSM vor aviza vreodata trimiterea in judecata a vreunuia dintre ei, in conditiile in care nu exista niciun control judecatoresc asupra unui eventual refuz, asa cum ar exista in cazul clasarii date de un procuror SIIJ ?

Prin urmare, argumentul Ministrului Catalin Predoiu pentru desfiintarea SIIJ, privind pretinsa imunitate a procurorilor din aceasta sectie, insistent preluat ca atare si rostogolit apoi si in documentele europene, este acum demonstrat ca fiind unul fals si abia prin proiectul propus se creeaza in mod real premisele impunitatii unor magistrati.

4. Cetatenii nu vor avea nicio cale de atac efectiva impotriva refuzului Procurorului General de a autoriza punerea in miscare a actiunii penale

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedura penala, “actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, daca lipseste autorizarea organului competent, prevazuta de lege“.

Cu alte cuvinte, plangerii unui cetatean impotriva unui judecator sau procuror pentru infractiuni contra infaptuirii justitiei, infractiuni de serviciu sau infractiuni de coruptie, i se poate sau nu da curs doar prin manifestarea de vointa a Procurorului General.

In lipsa autorizarii punerii in miscare a actiunii penale date de Procurorul General, procurorul de caz nu are alta optiune decat sa claseze cauza sau sa tina dosarul deschis, fara a dispune o solutie, asa cum a constatat Inspectia Judiciara ca facea DNA. Prin aceasta prevedere Ministrul Justitiei Catalin Predoiu incalca flagrant dreptul cetatenilor de a beneficia de un proces echitabil atat cu privire la urmarirea penala, cat si la activitatea instantei de judecata.

In prezent, in cazul solutiilor dispuse de procurorii din cadrul SIIJ, persoana interesata poate formula plangere catre procurorul ierarhic superior, iar ulterior catre instanta de judecata, care poate exercita un control deplin cu privire la actele procurorului.

Prin aceasta noua prevedere, Ministrul Catalin Predoiu le confisca practic cetatenilor dreptul de acces la instanta, in cazul in care acestia sustin ca au fost vatamati prin savarsirea de catre magistrati a unor fapte penale.

5. “Mecanismele propuse contribuie la sporirea garantiilor de independenta recunoscute magistratilor”, se arata in expunerea de motive

In realitate, acestea reprezinta un mar otravit, pentru ca o justitie puternica nu va exista niciodata fara increderea cetatenilor, ale caror drepturi fundamentale trebuie sa le apere.

Mai mult, noile prevederi din proiectul de lege incalca in mod flagrant independenta procurorului in activitatea de urmarire penala, cu efect negativ direct asupra urmaririi penale.

Dincolo de faptul ca Sectia pentru judecatori sau Sectia pentru procurori din cadrul CSM nu sunt instante de judecata penala, sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea unui rechizitoriu, noua atributie acordata celor doua sectii din cadrul CSM – de incuviintare a trimiterii in judecata a magistratilor – va avea ca efect scaderea increderii cetatenilor in judecatori si procurori, pe care ii vor banui ca se ascund in spatele unei “superimunitati”.

Acestea sunt doar cateva dintre viciile grave ale unui proiect de lege injust, ipocrit si nascut din campanii de manipulare de o intensitate fara precedent, proiect care, daca va deveni lege, va insemna o lovitura grea data in mod direct actului de justitțe si in mod indirect statutului si independentei judecatorilor si procurorilor.

In expunerea de motive se recunoaste, pe buna dreptate, necesitatea unei protectii adecvate a magistratilor impotriva presiunilor exercitate asupra lor.

In loc insa sa perfectioneze cadrul legislativ actual, care ofera exact aceste garantii, Ministrul Justitiei Catalin Predoiu a decis distrugerea acestor garantii, punand in loc prevederi abuzive, cu vicii de constitutionalitate si care instaureaza controlul politicului asupra justitiei.

Asociatiile semnatare vor trimite in zilele urmatoare catre CSM si Ministerul Justitiei o analiza amanunțită, articol cu articol a proiectului de lege si vor sesiza institutiile internationale pentru a le aduce la cunostinta faptul ca actualul guvern doreste instaurarea unui control politic asupra justiției.

 

 

jud. dr. Andreea Ciuca
AMR

jud. Dana Girbovan
UNJR

jud. Florica Roman
AJADO

proc. Elena Iordache
APR

 

24/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Întrebări care nu i s-au pus tranșant domnului Klaus Iohannis în această campanie pentru președinție

 

  Iohannis ar fi trebuit să răspundă la următoarele întrebări: – Cum se face că, în 2013, Klaus Iohannis, Rareș […]

 

 

Zi-le, domnu’ Klaus!

 

Iohannis ar fi trebuit să răspundă la următoarele întrebări:

 

– Cum se face că, în 2013, Klaus Iohannis, Rareș Bogdan, Ludovic Orban și Alina Gorghiu erau revoltați de propunerea și numirea doamnei Kovesi la șefia DNA?

– Cum se face că Iohannis, care spune acum că „PSD e o piedică de 30 de ani”, semna cu Adrian Năstase un protocol de colaborare prin care se angaja să sprijine programul de guvernare PSD, îl susținea cu gura până la urechi pe Mircea Geoană pentru a deveni Președinte (el urmând să fie numit premier de Geoană), era alături de Liviu Dragnea și de Victor Ponta în timpul guvernării USL?

– Consideră Președintele Iohannis că ar trebui să fie urmărit penal cetățeanul Iohannis pentru faptul că a obținut o casă prin FALS și UZ DE FALS (așa cum scriu judecătorii de la Brașov în motivarea sentinței făcând referire la absența bunei-credințe a soților Iohannis)?

– Grupul Etnic German, organizație hitleristă, a fost interzis prin Decret semnat de Regele Mihai, iar proprietățile au fost confiscate. În 2007, la cererera FDGR, condusă de Iohannis, organizația este declarată de instanță „succesor al Grupului Etnic German”.

Cum comentează Președintele Iohannis acțiunile președintelui FDGR Iohannis, având în vedere că sentința din 2007 reprezintă o încălcare a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, a Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 și a Decretului – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944?

– De ce îl menține Iohannis în funcție pe George Maior, deși CCR a declarat neconstituțional protocolul secret semnat de acesta și de Kovesi în 2009?

– I se pare în regulă Președintelui Iohannis ca, în seara turului II al alegerilor prezidențiale, Directorul SRI, Prim-adjunctul SRI și Procurorul General al României să se întâlnească, acasă la un politician, alături de alți politicieni, toți fiind în tabăra unuia dintre candidați?

 

 

Fotografia de profil a lui Liviu Plesoianu, Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, barbă

 

 

Aceste întrebări erau absolut obligatorii, din respect pentru cetățeni. Evident, nu au fost adresate, a scris omul politic Liviu Plesoianu într-un mesaj pe Facebook, preluat de  

20/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: