CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un ofițer de informații sovietic a reușit în anii ’70 să obțină o serie de informații sensibile legate de funcționarea administrației prezidențiale a SUA, a Departamentului de Stat, a CIA și NATO

 

 

Eroul Rusiei Alexei Botyan, fotografie de dosar.

© FOTO: SVR PRESS SERVICE

Iuri Șevcenko, un fost ofițer de informații sovietic retras din activitate, a descris în detaliu jurnaliștilor cum a reușit să obțină în anii ’70 o serie dinformații sensibile legate de funcționarea administrației prezidențiale a SUA, Departamentului de Stat,  Agenției Centrale de Informații (CIA) și NATO. Totuși, Șevcenko nu are voie să dezvăluie toate detaliile misiunilor pe care le-a îndeplinit în acea perioadă.

„Mi s-a dat direcția activității indicându-se inamicul principal (SUA) și NATO …  A fost necesară obținerea unor informații legate de activitatea administrației prezidențiale, CIA, departamentului de stat și Sediul NATO „, a declarat Șevchenko .

„Voi sări   detaliile și voi rezuma: singura instituție de care nu m-am apropiat a fost FBI. Am preluat controlul asupra tuturor celorlalte și am obținut documente clasificate – aproximativ 300 de volume de arhive – cu  ștampila” secret ”și cu ștampila„ cosmică ”, „ cosmic ” însemnând cel mai înalt nivel de secretizare a explicat Șevcenko. 

În ianuarie, directorul Serviciului de Informații Externe din Rusia (SVR) și președintele societății istorice ruse, Sergei Narîșkin, a dezvăluit pentru prima dată în public numele a șapte agenți „ilegali” ai serviciilor de informațiil  ruse, care au adus o contribuție importantă la protejarea intereselor Rusiei și la asigurarea securității acesteia. Printre ei era și Șevchenko.

Potrivit SVR, un agent ilegal este un spion care acționează într-un stat străin, sub acoperirea cetățeniei acelui stat sau al unei țări terțe. Agentul activează legendat cu o biografie falsă, concepută pentru el până  în cele mai mici detalii.

Potrivit SVR, începând cu 1969 Șevcenko mergea regulat în călătorii de afaceri în străinătate pentru a rezolva diverse sarcini pe linie informativă și  lucra cu surse foarte importante.

A participat la cercetarea și recrutarea de persoane pentru serviciile speciale sovietice și a sustras cu succes informații valoroase cu privire la o serie de probleme deosebit de importante, inclusiv documente strict secrete sigilate cu așa-numita ”ștampilă cosmică”.

Pentru serviciile sale, Șevchenko a fost răsplătit cu înalte distincții,  între care medalia „Erou al Rusiei” acordată de președintele Vladimir Putin în 2017.

 

 

 

https://sputniknews.com/russia/soviet-intelligence-officer-details-how-he-took-control-of-the-white-house/

15/03/2020 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , | 2 comentarii

În Franța a fost descoperită o bază pentru spionii ruși specializați în asasinate

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru bază de spioni rusi in europa

 

 

 

 

 

O vânătoare de spioni a serviciilor secrete occidentale a făcut posibilă localizarea a cincisprezece ofițeri ai informațiilor militare rusești specializați în asasinate.  

Răzbunarea este o mâncare care se consumă întotdeauna rece, mai ales în lumea spionajului… Potrivit informațiilor publicate de prestigiosul ziar parizian

Le Monde, serviciile de informații britanice, franceze și elvețiene, împreună cu partenerii lor din  Statele Unite, au lansat  în primăvara anului 2018 o vânătoare fără precedent în urma căreia a fost posibilă întocmirea unei liste cu cincisprezece ofițeri de ai informațiilor militare ruse (GRU), membrii unei unități ultrasecrete  specializate în asasinate, care au acționat în Europa din 2014,  până la sfârșitul anului 2018.

Acești asasini  făceau parte din unitatea 29155 a celui de-al 16-lea centru de formare specială al GRU. „Această unitate se ocupă acum de asasinate, sabotaje sau sarcinile cele mai obscure” precum recuperarea mesajelor din cutiile de scrisori folosite de spioni pentru a comunica între ei.

Toate aceste servicii secrete s-au mobilizat  după atacul executat de către doi ofițeri ai GRU,  împotriva lui Serghei Skripal, un defector al serviciilor de spionaj ruse Occident, în ziua de  4 martie 2018,  la Salisbury, în sudul Angliei, cu un agent nervos neurotoxic cunoscut sub numele  ”Novichok” – pus la punct în laboratoarele  sovietice.

Unul dintre cei 15 agenți ai GRU ar fi fost identificat de Londra ca unul dintre cei trei autori ai otrăvirii cu neurotoxicul Noviciok a unui fost spion rus, Serghei Skripal, și a fiicei sale Iulia, la Salisbury, în Anglia, în martie 2018.

Cei doi au supraviețuit, dar o femeie care locuia în zonă a murit, după ce a găsit un flacon care fusese folosit pentru transportarea produsului toxic. Operațiunea a provocat un incident major între Moscova și Uniunea Europeană și a determinat serviciile secrete occidentale să caute vinovații.

Această vastă vânătoare de asasini ruși, la care a a avut o importantă contribuție Direcția Generală de Securitate Internă (DGSI) a Franței, a arătat că cei cincisprezece ofițeri ai GRU au tranzitat și au locuit în Franța în acea perioadă. Unii în mai multe ocazii, alții o dată sau de două ori, au venit  din Londra, Moscova, Spania sau Elveția. 

Hexagonul a putut servi drept o așa-numită etapă de „securitate” înainte ca acești agenți, antrenați în tehnici clandestine, să ajungă la destinația finală.

 Agenții ruși rămâneau în mod regulat o perioadă de timp  în aceeași zonă, în Haute-Savoie, în orașe precum Annemasse, Evian sau Chamonix și în orașe mai izolate.

Debarcau deseori în Roissy  sau Lyon , înainte de a petrece noaptea într-un hotel din Cannes (Alpes-Maritimes) și de mai multe ori la Geneva. Pentru a se deplasa în Haute-Savoie, agenții ruși  închiriau mașini, pentru a putea fi mai greu depistați.

Ultima prezență în Franța a acestor asasini ar data în septembrie 2018.

Mai rămân multe întrebări, întrucât această regiune de frontieră a Franței cu Elveția, a servit potrivit serviciilor de contrainformații  franceze, ca bază de rezervă și logistică pentru acest grup de acțiune al  GRU, creat ca bază pentru „ansamblul operațiunilor clandestine ale unității 29155 în Europa”, potrivit unui înalt oficial al informațiilor franceze, citat de Le Monde.

Până în prezent, nicio urmă de operațiuni a acestei unități a GRU nu a fost detectată în Franța, alegerea  acestei  „tabere de bază” a spionajului rus în într-o   regiune izolată putând fi explicată de necesitatea de a nu  atrage atenția autorităților.

Nu s-a reușit confiscarea de arme sau de materiale. Nu a fost identificat niciun complice. Cei 15 ofițeri nu par să fi avut contacte cu agenții ambasadei Rusiei din Paris.

Aceștia ar fi operat, în schimb nu numi în  Marea Britanie, dar și  în Bulgaria, Crimeea, Moldova sau Muntenegru.

Dezvăluirile din Le Monde vin  în același timp cu acuzațiile Berlinului la adresa Moscovei conform cărora Rusia  s-a aflat în spatele asasinării unui georgian în capitala germană, în luna august a.c..

Doi membri ai ambasadei ruse, cărora guvernul german le reproșează că nu au cooperat în această anchetă, trebuie să părăsească imediat țara.

 

 

 

 

   

https://www.lemonde.fr/international/article/2019/12/04/la-haute-savoie-camp-de-base-d-espions-russes_ 

05/12/2019 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | 2 comentarii

Razboi informativ intre serviciile de spionaj romanesti si cele sovietice imediat dupa anexarea Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre URSS.

 

 

Acţiunile contrainformative româneşti în primele luni de la anexarea sovietica a Basarabiei si nordului Bucovinei.

 

Deşi, aşa cum cerea ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, Basarabia şi nordul Bucovinei au fost predate U.R.S.S. cu toată infrastructura intactă, bandele de minoritari, precum şi unităţile speciale din trupele regulate sovietice, au zădărnicit evacuarea autorităţilor române, a bunurilor şi a populaţiei.

Multe din unităţile Armatei române în retragere, au fost răzleţite, soldaţii, în foarte multe cazuri – reţinuţi de ostaşii sovietici şi împiedicaţi să-şi continue evacuarea.

Unii din soldaţii români reţinuţi de bolşevici, au reuşit să treacă legal în România şi după fixarea hotarului pe Prut, prin Comisia de repatriere, alţii ilegal, prin penetrarea noului hotar, cu toate riscurile asumate, revenind la unităţile lor. Însă, odată ajunşi, şi unii şi alţii, erau puşi sub supraveghere, fiind consideraţi potenţiali spioni sovietici.

Suspectarea acestora în mare măsură era întemeiată, deoarece unii dintre ei au revenit la unităţile lor tocmai la sfârşitul anului 1940-începutul anului 1941, timp în care ar fi putut fi recrutaţi de organele spionajului sovietic şi trimişi peste Prut în misiune.

Pentru identificarea acestora, în unităţile româneşti au fost întocmite liste cu ostaşii reveniţi din Basarabia şi nordul Bucovinei, şi care urmau să fie supravegheaţi îndeaproape. În categoria celor suspecţi au fost trecuţi în primul rând ostaşii originari din Basarabia şi nordul Bucovinei, care, după cum se considera, erau printre primii luaţi în vizorul recrutorilor sovietici.

 

La 3 august 1940, Secţia a II-a Informaţii a Marelui Stat Major al Armatei române relata că, în urma cedării Basarabiei şi nordului Bucovinei, Serviciul de spionaj sovietic s-a folosit la culegerea informaţiilor militare în mare măsură chiar de unii ofiţeri şi soldaţi români rămaşi temporar în teritoriile ocupate. Aceştia au fost recrutaţi prin diferite metode (promisiuni, remunerare bănească, constrângere sau ameninţare) şi după o scurtă pregătire, au fost trecuţi clandestin în România, cu instrucţiuni de a se prezenta la unităţile lor şi să declare că au fugit din teritoriile ocupate, unde au rămas forţaţi de împrejurări.

 

Sovieticii nu puteau rata o astfel de ocazie, de a avea rezidenţi chiar în sânul unităţilor române, care să le furnizeze informaţii extrem de importante. Pentru a nu fi descoperiţi, Serviciul sovietic de spionaj i-a sfătuit să treacă la executarea misiunilor doar după 2-3 luni de zile, căci după sosirea lor la unităţi vor fi puşi sub supraveghere.

În vederea prevenirii şi combaterii activităţii acestor agenţi sovietici, Secţia a II-a a dispus ca toţi militarii care se încadrau în această categorie de suspecţi, să fie puşi sub supraveghere discretă. Cei ce vor fi prinşi în zona de frontieră, în încercarea de a trece clandestin frontiera, să fie daţi pentru cercetări celui mai apropiat organ informativ al Marelui Stat Major. De asemenea, trebuia amplificată „educaţia naţională în unităţi”.

 

La 8 august 1940, unităţilor Armatei române de pe Prut li s-a dat ordin ca toţi ostaşii reîntorşi la unităţi după 4 iulie, să fie supravegheaţi „îndeaproape şi în modul cel mai discret, asupra întregii lor activităţi”. Acei bănuiţi, nu trebuiau utilizaţi în serviciile importante ale Armatei, „unde ar putea uşor culege informaţiuni”. În continuarea ordinului, erau prezentate unele metode utilizate de sovietici în culegerea şi transmiterea informaţiilor, pentru ca agenţii sovietici din cadrul Armatei române să fie mai uşor identificaţi şi anihilaţi.

 

De asemenea, în categoria potenţialilor spioni sovietici erau incluşi şi refugiaţii (civili) basarabeni şi bucovineni, în rândul cărora se puteau infiltra agenţii bolşevici. Din spusele refugiatului avocat Gheorghe Mândrescu din Bălţi, sovieticii „trimit mereu spioni în România, iar în prezent mai mult spioane”. Avocatul a vorbit despre un oarecare Voinea, fost poliţist român, care s-a pus în serviciul spionajului sovietic.

Cu concursul acestuia se aranja trimiterea spionilor în România, prin metoda infiltrării lor în listele de refugiaţi. Se căutau nume asemănătoare a repatriaţilor cu cele ale agenţilor (spre exemplu, Pavlof – Pavlov, Mândrescu – Mandescu, etc.) şi la Ungheni, la trecerea Prutului, persoana în drept de a trece în România era respinsă, în locul ei trecând spionul. Victimei i se spunea că autorităţile de la Chişinău au comis o eroare. Un asemenea caz a avut loc şi atunci când a trecut Prutul Gh. Mândrescu – „Spioana a fost trecută pe la Ungheni, iar femeia a fost întoarsă plângând la Chişinău”.

 

La 2 august 1940, Armata a III-a română a emis ordinul nr. 25.327, potrivit căruia, comandamentul era informat că, unii dintre refugiaţi (în special femei) veniţi din Basarabia şi nordul Bucovinei, şi stabiliţi în diferite zone de refugiu, se deplasau dintr-o localitate în alta „sub formă de plimbări, fără ca organele de poliţie să le impună anumite restricţiuni”.

Reieşind din considerentul că, printre refugiaţi, fie chiar şi de origine etnică română, puteau fi agenţi de propagandă comunistă şi spionaj, s-a dat ordin să se supună aprobării prealabile şi controlului, toate deplasările refugiaţilor, „care nu se vor face decât pentru motive reale şi bine întemeiate”.

 

Însă, pericolul din partea spionajului sovietic venea în cea mai parte din exterior, din teritoriul Basarabiei şi nordului Bucovinei, unde organele speciale sovietice activau din plin. Imediat după instalarea în noile teritorii cucerite, organele sovietice de spionaj au trimis în România mai mulţi agenţi-informatori. Unul dintre aceştia, Ion Istrate, funcţionar la Primăria oraşului Ismail, a trecut clandestin hotarul de pe Dunăre cu o barcă la 12 iulie 1940.

Însă, pe teritoriul românesc a fost reţinut de Poliţia oraşului Tulcea, Istrate declarând că, s-a refugiat de sub regimul de ocupaţie în Vechiul Regat. Fiind suspect (căci s-a refugiat tocmai peste două săptămâni de la ocupaţie), a fost cercetat minuţios şi ca rezultat Istrate a declarat că, a fost chemat la sediul miliţiei din Ismail, unde un oarecare locotenent Petrov i-a dat suma de 7.000 de lei şi în câteva şedinţe l-a instruit pentru a fi trimis în misiuni de spionaj în regiunea Buzău.

 

Pentru reuşita misiunii, i s-a recomandat să-şi găsească un serviciu în Buzău, de preferinţă chelner, şi să culeagă informaţii despre trupele române, armamentul şi fortificaţiile din zonă.

Către data de 20 august 1940, trebuia să aibă culese toate datele necesare, pe care să le transmită unui curier, ce urma să vină la Buzău. La interogatoriu spionul Istrate, a mai declarat că, în afara lui „s-au trimis mulţi agenţi sovietici la noi în ţară”.

 

La 12 septembrie 1940, Biroul 2 Informaţii al Diviziei 21 Infanterie română informa că, la 1 septembrie, de către organele informative ale diviziei a fost reţinută la Tecuci, pentru posibile activităţi de spionaj, femeia Ilona Naghi, de origine maghiară, fostă lucrătoare la fabrica de tricotaje din Chişinău.

În urma declaraţiilor acesteia, care erau „cu multe contraziceri şi fapte neadevărate”, s-a constat că, a fost trecută în România de Serviciul sovietic de spionaj împreună cu alte 44 de femei, având misiuni de spionaj în diverse localităţi ale României.

 

Trecerea acestor femei s-a făcut prin Delta Dunării, lângă Ismail, cu bărci cu motor, conduse de ofiţeri sovietici îmbrăcaţi în haine civile. Iar „într-un păpuriş din Deltă, aparţinând nouă (României de după 28 iunie 1940 – n.a.), s-ar fi aflat circa 200 de soldaţi ruşi, care le aşteaptă şi care le făceau paza în timpul trecerii”.

Ajunse în teritoriul românesc, femeile au fost conduse până la Galaţi de către un ofiţer sovietic, îmbrăcat în civil, după care femeile au luat-o în direcţii diferite. Ilona Naghi a fost trimisă la Tecuci, cu misiunea de a lua contact cu ofiţerii, subofiţerii şi efectivul de trupă al acestei garnizoane, în special, cu militarii de origine rusă sau basarabeană, în vederea obţinerii diverselor informaţii militare.

 

După aproximativ 20 de zile de la stabilirea ei în Tecuci, a fost vizitată de acel ofiţer sovietic care a adus-o anterior la Galaţi, cerându-i informaţiile culese, ofiţerul fiind probabil, coordonatorul acestei vaste acţiuni de spionaj.

Pentru prevenirea penetrării acestor spioane în mediul militar, Comandamentele tuturor unităţilor armate au primit ordine stricte să facă „toate diligenţele pentru a nu intra printre soldaţi astfel de spioane”.

 

În faţa acestui val de spioni sovietici, care necontenit veneau din Basarabia şi Bucovina ocupată, s-au luat un şir de măsuri de ordin contrainformativ, printre care una se referea la prevenirea transmiterii de informaţii pe cale telefonică. La 31 august 1940, M.St.Major a emis ordinul nr. 211.649, prin care a interzis convorbirile telefonice din zona armatelor în limbile ebraică, rusă şi maghiară.

Deci, toţi minoritarii din zona armatelor, vorbitori ai acestor limbi, trebuiau să vorbească la telefon numai în limba română, pentru a se putea supraveghea cu uşurinţă toate convorbirile telefonice din zonele de importanţă strategică pentru România şi a-i demasca pe potenţialii spioni care transmiteau informaţiile în aceste limbi.

 

Despre această măsură a fost anunţată şi Societatea Anonimă Română de Telefoane, care trebuia să-şi dea concursul la supravegherea convorbirilor telefonice. De asemenea, la 1 septembrie 1940, s-a ordonat patrularea şi supravegherea zonelor telegrafo-telefonice, cu o atenţie sporită „în regiunile cu număr mare de minoritari”.

de Pavel MORARU-http://www.ax.md/index.php?option=com_content&view=article&id=195:aciunile-contrainformative-romaneti-in-primele-luni-de-la-anexarea-sovietica-a-basarabiei-si-nordului-bucovinei&catid=91:istorie&Itemid=272

17/03/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: