CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un șef al spionajului chinez a fugit în Statele Unite

Surse din cadrul comunității de informații afirmă că un viceministru al Securității din China, Dong Jingwei, ar fi dezertat în luna februarie, zburând din Hong Kong în Statele Unite alături de fiica sa, Dong Yang și cooperează de luni de zile cu U.S. Defense Intelligence Agency (DIA) .

Dong a fost multă vreme un oficial în Ministerul Securității Statului (MSS) din China, cunoscut și sub numele de Guoanbu, lucrând la Departamentul de Contraspionaj și era un apropiat al președintelui chinez Xi Jinping.

A fost promovat în funcția de vice-ministru în aprilie 2018 și este oficialul cu cel mai înalt rang care a dezertat din Republica Populară Chineză.

Potrivit surselor el are informații despre programele speciale de armament din China – care includ și arme biologice, informează Paula Bolyard într-un articol PJ Media, relatează publicația românilor americani https://tribuna.us/un-dezertor-chinez-de-rang-inalt-are-cunostinte-directe-despre-programul-chinez-de-arme-biologice/

Adam Housley a relatat inițial pe Twitter că „intensificarea presiunilor asupra Chinei din ultimele zile se datorează unui dezertor care cunoaște bine“ programul. Potrivit lui Housley, directorul FBI, Christopher Wray, „nu a fost informat în prima fază pentru că doreau să se asigure că află tot ce au nevoie înainte să-l anunțe.“

De fapt, Wray a fost „luat prin surprindere“ de informații, potrivit surselor lui Van Laar, la fel și CIA.

„Sursele spun că liderii DIA au ascuns dezertorul cu ajutorul rețelei lor de Servicii Clandestine, pentru a-l împiedica pe Langley și Departamentul de Stat să ajungă la persoana respectivă, a cărei existență a fost păstrată secretă față de alte instituții, deoarece conducerea DIA consideră că există spioni sau informatori chinezi în interiorul FBI, CIA și mai multe alte agenții federale“.

De ce era atât de important dezertorul încât trebuia ținut în secret total?

Housley afirmă că lucrul acesta se datorează faptului că respectivul deține informații despre originile virusului Wuhan: „China încearcă să producă variante care sugerează că s-a transmis de la lilieci, pentru a mușamaliza proveniența originală a coronavirusului – dintr-un laborator“.

Ulterior, el a clarificat: „Serviciile Secrete americane se ocupă de un dezertor chinez care deține informații despre Wuhan. Iar China încearcă să producă variante care să sugereze că a provenit de la lilieci, pentru a mușamaliza faptul că virusul COVID a fost produs inițial într-un laborator.“

Potrivit surselor RedState, „informatorul este în custodia DIA de trei luni“ și a oferit „oficialilor americani un raport extins, cu multe detalii tehnice“.

Potrivit Red State, Dong Jingwei ar fi furnizat serviciilor americane informații privitoare la:

Primele studii patogene ale virusului pe care îl cunoaștem acum ca SARS-CoV-2.

Modele pentru prezicerea răspândirii și daunelor Covid-19 în Statele Unite și în întreaga lume.

Dosare financiare care detaliază organizațiile și guvernele care au finanțat cercetarea SARS-CoV-2 și alte cercetări de război biologic.

În egală măsură, Dong ar fi furnizat:  numele cetățenilor americani care furnizează informații Chinei, numele spionilor chinezi care lucrează în Statele Unite sau care frecventează universități americane, dosare  financiare care indică că oameni de afaceri și oficiali americani care au primit bani de la guvernul chinez.

Dar și detalii despre întâlnirile oficialilor guvernului SUA avute (posibil fără să știe) cu spioni chinezi și membri ai sericiului rus de informații Externe, SVR.

Cunoștințele potențial extinse ale unui fost șef al contraspionajului precum Dong Jingwei despre sistemele de arme chinezești, inclusiv sistemele de arme biologice, exercită presiuni asupra oficialilor americani de securitate pentru a stabili dacă a existat o scurgere la Institutul de Virusologie din Wuhan.

„Conform evaluării DIA, informațiile furnizate de dezertor sunt legitime“, a scris Van Laar. „Sursele afirmă că nivelul de încredere în informațiile dezertorului este ceea ce a provocat criza bruscă de încredere în Dr. Anthony Fauci, adăugând că personalul U.S. Army Medical Research Institute of Infectious Diseases (USAMRIID) detașat la DIA au coroborat detalii foarte tehnice ale informațiilor furnizate de dezertor.“   

Toate acestea ridică multe semne de întrebare. De ce, „dintr-o dată“, mass-media din SUA și-a schimbat în masă poziția și au început să arate cu degetul spre China și să se îndoiască de Fauci?

De ce canale de știri de Stânga, cum ar fi Washington Post și BuzzFeed, au decis „brusc“ că este momentul potrivit pentru a publica e-mailurile lui Fauci – la doar câteva zile după ce povestea despre proveniența dintr-un laborator nu mai era „subit“ interzisă pe social media?

E-mailurile lui Fauci au dezvăluit ceea ce s-a relatat la PJ Media de luni de zile (în cea mai mare parte către abonații VIP, pentru a evita cenzura social-media): că Fauci colabora cu un om de știință chinez de la laboratorul din Wuhan; că le-a cerut lui Bill Gates și Mark Zuckerberg să ajute cu promovarea mesajelor COVID; și că a aprobat finanțarea pentru cercetări gain-of-function periculoase în Wuhan.

Se pare că un baraj de mărimea celui de pe râul Yangtze – Three Gorges, este pe cale să cedeze. Întrebarea va fi, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna când personajele politice sunt prinse că au mușamalizat ceva: ce au știut și de când au știu lucrurile respective? Și cine știa ce se întâmplă cu adevărat?

Dacă povestea acestea se dovedește a fi adevărată – în special afirmația că China e posibil să fi  împrăștiat intenționat cea mai letală armă biologică din istoria lumii – s-ar putea să fie timpul să începeți să vă gândiți unde vă veți petrece războiul dintre SUA și chinezi.

Dacă, așa cum susține Housley, FBI, CIA și alte agenții federale roiesc de spioni chinezi, asta ar constitui cel mai mare eșec de securitate națională din istoria SUA – și cel mai letal.

Implicațiile sunt terifiante.

Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19

Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19

La recenta cină a Convenției Republicane din Carolina de Nord, fostul președinte Donald Trump a cerut ca Partidul Comunist Chinez să plătească cel puțin 10 trilioane de dolari ca despăgubiri pentru a compensa daunele produse de pandemia COVID-19, informează Haley Strack într-un articol The Federalist, tradus și adaptat de
Tribuna.US
.

„A sosit timpul ca America și lumea întreagă să solicite despăgubiri și asumarea răspunderii de către Partidul Comunist din China“, a spus Trump.

„Ar trebui să declarăm cu toții, într-un singur glas, că China trebuie să plătească. Ei trebuie să plătească.“

De la debutul pandemiei, în ianuarie 2020, COVID-19 a infectat aproximativ 60 de milioane de americani și milioane de decese au fost atribuite bolii. Molima a infectat peste 150 de milioane de persoane la nivel mondial, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Industriile, țările și cetățenii din întreaga lume au suferit profunde pierderi financiare, emoționale și fizice datorită lockdown-urilor obligatorii, scăderii veniturilor, restricțiilor comerciale și multor altele – și, după părerea lui Trump, 10 trilioane de dolari nu acoperă nici pe departe costurile totale.

„Toate națiunile ar trebui să colaboreze pentru a înmâna Chinei o factură de minimum 10 trilioane de dolari, pentru a compensa daunele pe care le-au cauzat. Este o sumă foarte mică. Pagubele sunt mult, mult mai mari decât atât“, a spus Trump.

„Ca prim pas, toate țările ar trebui să anuleze în mod colectiv orice datorie pe care o au față de China – ca avans al despăgubirilor. Națiunile lumii nu ar trebui să mai datoreze bani Chinei.“

După ce mii de e-mailuri au fost făcute publice recent, dovedind că directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA, Anthony Fauci, a ignorat posibilitatea ca virusul să provină din Institutul de Virologie din Wuhan al Chinei, Trump l-a criticat pe medic pentru lipsa de acuratețe și reticența sa de a confrunta China .

„Probabil că Fauci nu a greșit niciodată mai mult ca atunci când a negat virusul și proveniența lui“, a spus Trump.

Deși Trump a lăudat SUA pentru că și-a revenit după gravele pierderi economice, el a declarat că americanii tot ar trebui să tragă la răspundere China.

„Nimeni nu și-a revenit la fel de bine ca noi, suntem așa datorită lucrurilor pe care le-am făcut, pentru că am creat o bază economică excelentă și datorită a ceea ce am făcut cu vaccinurile și, de asemenea, cu distribuția lor“, a spus Trump.

„Dar China ar trebui să fie datoare națiunilor lumii. Acestea au fost distruse. Aceste națiuni au fost distruse.“

Publicitate

23/06/2021 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

Spionii Ghedeon – Istoria secretă a Mossad-ului

Anticariat: Gordon Thomas - Istoria secreta a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon

„The Secret History of the Mossad” de Gordon Thomas
Publicată la New-York – Tradusă în 16 limbi – prezentată în serial la televiziunea Britanica (canalul 4).
„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu.”

Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)

Cartea care poartă titlul „GIDEON’S SPIES – The Secret History of the Mossad”a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York, fiind tradusă în 16 limbi şi prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice

Această carte este rezultatul unor cercetări minuţioase cu o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad.

Gordon Thomas - Editura Corint

Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul,dintre care două au fost ecranizate, relatează https://ichircu.blogspot.com.
Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese.

Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din ţară.

Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.
Despre spionajul american CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare.

Pe coperta cărţii este tipărită următoarea concluzie: „Aceasta este una dintre puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului şi procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).

„MOSSAD” sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare.

Acesta este pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului: Shin Bet (siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.
În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare:

„Voi veţi da Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit Mossad pentru informaţiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordinul de funcţionare a Mossad-ului: „Mossad va acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi va raporta direct mie”.

Ce înseamnă și ce este MOSSAD? – Intelligence arena



În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acţiuni externe etc.
De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile CIA.

Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat.

„A cerut în mod special detalii despre activităţile sexuale ale lui Bill Clinton”(pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor asemenea informaţii nu intră în atribuţiile lor de serviciu.

Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust


Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat.

Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.

Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoinţă”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din interiorul URSS.

Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror” din Londra şi „Maariv”din Tel Aviv.

În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele: Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru recunoaşterea noului guvern care se va instala după debarcarea lui Gorbaciov.

La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.
Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul „Maariv” din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este ucis.

Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”.

Fiecare SAYAN a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de ţara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI”.

Sayanim a îndeplinit multe funcţii: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).
Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei.

Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei colectează date tehnice şi tot felul de informaţii „la vedere”: un zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape 16.000 în SUA.

Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului
Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrulat de căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir: „Sunt fascinată de structura marxistă a papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partidepolitice sau sindicate.

Întregul aparat este organizat pentru control. Curia Romană controlează episcopii, episcopii
 controleazăclerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionajşi informare”(pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.

Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papa va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.

La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran , cu aprobarea şi sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma: „Ceea ce învaţă pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin
cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238).

Papa a reacţionat prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca. Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta.

Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister
Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din comunitatea de informaţii.

Concluziile sunt şocante: „Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.
Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133).

>>Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat: „Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a distruge această ţară” (pag. 134).

Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana
Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul proprietarului hotelului Ritz.

Este o lungă listă a indiciilor unei conspiraţii contra Dianeişi autorul le înşiră pe toate în mod metodic şi fără menajamente.
Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din spionajul extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI 6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia. Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.

În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor „negre”;

Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48 de persoane dintre care şase erau femei – media lor de vârstă avea 25 de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123);

Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.

09/03/2021 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine a fost al 5-lea agent din extraordinarul grup de spioni sovietici de la Cambridge?

O extraordinară reţea de spionaj sovietică, alcătuită din cinci superspioni, a acționat în Marea Britanie în timpul și dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Patru agenți din acest grup sunt acum cunoscuți: Kim Philby, Donald Maclean, Guy Burgess şi Anthony Blunt.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D0%BA%D0%B8%D0%BC-%D1%84%D0%B8%D0%BB%D0%B1%D0%B8.jpg

Foto: Kim Philby

Nu se cunoaşte încă sigur identitatea celui de-al cincilea membru al aceastei rețele de spioni sovietici care fuseseră recrutaţi în perioada studenției lor la prestigioasa universitate Cambridge.

Majoritatea dintre ei au fugit în Uniunea Sovietică după zeci de ani de spionaj.

A fost baronul Victor Rothschild al cincilea membru al „Grupului Cambridge”?



Încă nu se știe cine a fost al cincilea membru al filierei de spionaj sovietice „Combridge Five” a ofițerilor de informații care au lucrat pentru URSS în anii 1930-1950
.

Una dintre versiuni vorbește despre baronul Victor Rothschild, membru al Camerei Lorzilor, șef al departamentului anti-sabotaj MI5 și curator al Centrului Sionist din Viena.

Așadar, cine a fost al cincilea?

Aceasta este o întrebare care frământă Anglia și astăzi, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/baron_viktor_rotshild_byil_pyatyim_chlenom_kembridzhskoy_gruppyi

S-a crezut că faimosul număr 5 ar fi fost John Cairncross, un agent recrutat de ruși pe când era încă student la Cambridge, iar mai târziu a lucrat în Ministerul de Externe englez (British Foreign Office), apoi în trezorerie, apoi la biroul primului ministru, apoi în serviciul secret de informații, și mai târziu în serviciul de criptare.

La scurt timp după expunerea lui Blunt, Cairncross, la fel ca și predecesorul său, s-a pocăit și a fost iertat. Și întrucât procesul nu a fost inițiat, Cairncross, care a plecat la reședința sa permanentă în Franța, a respins toate acuzațiile.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 20180210_BKP506.jpg

Foto: Burgess, Philby, Caincross, Blunt, MacLean

Prin urmare, întrebarea: cine era numărul „cinci” din „grupul Cambridge” a rămas deschisă, până când au fost publicate memoriile șefului adjunct al MI5 (contraspionaj britanic) Peter Wright.

Primul ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a interzis publicarea memoriilor sale, iar Administrația prezidențială a SUA a impus la rândul său interzicerea publicării acestor memorii.

Memoriile lui Peter Wright, pline de trimiteri către documente de arhivă, vor putea fi publicate nu mai devreme de zece ani de la moartea personajului principal din poveste – baronul Nathaniel Victor Rothschild. Este vorba despre descendentul dinastiei bancare care timp de trei sute de ani a creat nu numai climatul financiar, ci și climatul economic din Europa de Vest și Statele Unite.



Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D1%80%D0%BE%D1%82%D1%88%D0%B8%D0%BB%D1%8C%D0%B4-1.jpg





Victor Rothschild a intrat la Universitatea din Cambridge în 1930. Acolo s-a alăturat în secret partidului comunist din Marea Britanie.

La Cambridge, i-a cunoscut îndeaproape Blunt, Philby, Burgess și, de asemenea, un intern din Rusia sovietică, Piotr Kapița, care lucra în laboratorul savantului englez Ernest Rutherford.
Pe atunci, Victor Rotschild nu manifesta nici cea mai mică dorință de a se angaja în activități bancare – moștenise 265 de milioane de lire sterline ( astăzi mai mult de trei miliarde de lire sterline și decisese să se dedice activităților științifice.


Povestea a început la 18 august 1934, când a primit un bilet la concert.

Cu câteva momente înainte de începerea concertului, un bărbat înalt a ocupat locul de lângă el și s-a prezentat sub numele de Otto.

Era de fap Theodore Maly ( născut în 1894 la Timișoara – d.20 septembrie 1938) un preot romano- catolic și ofițer de informații sovietic în anii 1920 și 1930, în departamentul de externe al OGPU sovietic, unul dintre cei mai buni „vânători de recompense” – recrutori – din serviciul de informații străine sovietice.

Theodore Maly



Maly a făcut o impresie de neșters asupra lui Rothschild care și-a continuat relația cu acesta, și care în curând l-a atras în cooperarea cu OGPU, care se baza pe lupta împotriva fascismului și informațiile date URSS.

Maly i-a recomandat lui Victor să se rupă de Partidul Comunist și să nu-și facă publicitate, pentru a păstra secretul, iar pentru comunicarea cu Centrul, el i-a dat pseudonimul „Moise”.


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D1%80%D0%BE%D1%82%D1%88%D0%B8%D0%BB%D1%8C%D0%B4-%D0%B3%D0%BB.jpg




În 1937, Victor a luat locul unchiului său decedat, un bancher în Camera Lorzilor din Parlamentul englez și a devenit Lord Nathaniel Victor Rothschild.

Munca sa în Camera Lorzilor și strânsa prietenie cu Winston Churchill i-au deschis mari perspective să obțină informații politice și științifice de interes pentru serviciile secrete sovietice.

În plus, Rothschild a fost strâns asociat cu mișcarea sionistă și a dat bani pentru salvarea refugiaților evrei.

Ceva timp, Rothschild a lucrat și într-un laborator secret din Porton Down, unde erau dezvoltate arme chimice. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a plecat să lucreze în MI-5 (contraspionajul britanic), în departamentul de spionaj comercial, iar în 1940 a condus departamentul pentru combaterea sabotajului.

După război, după ce a primit mai multe importante distincții militare de la britanici și americani, Rothschild a demisionat din MI5 și a reluat din nou cercetările științifice la Cambridge, după care a devenit directorul companiei aeriene britanice BOAC, apoi s-a mutat la compania petrolieră Royal Dutch Shell și, de asemenea, a continuat să lucreze în Camera Lorzilor.

Fără știrea Moscovei, Rothschild și-a folosit influența politică și legăturile secrete cu Centrul Sionist din Viena pentru creerea statului Israel.

Cu toate acestea s-a înșelat în acțiunile sale, atunci când în timp ce serviciul de externe britanic manifesta o poziție pro-arabă și rezista lobby-ului pro-Israel venit din Statele Unite, Stalin a susținut pe deplin ideea creării unui stat israelian în Palestina.

Aceasta a fost, poate, singura greșeală gravă a lui Victor Rothschild …

În 1951, după ce McLean și Burgess se refugiaseră la Moscova, Rothschild, simțind pericolul eșecului și temându-se de expunere, a început să reducă treptat contactele cu serviciile secrete sovietice.


Relația sa strânsă cu Burgess și Blunt era bine cunoscută de cei din jurul său, ea fiind evocată de mai multe ori în căutarea „celui de-al cincilea” membru al „Cambridge Club”, dar Victor a rămas ferm și a amenințat că va da în judecată pe oricine ar specula pe această temă fără dovezi întemeiate
.



Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D1%80%D0%BE%D1%82%D1%88%D0%B8%D0%BB%D1%8C%D0%B4.jpg



Originile nobile, cei aproape trei sute de ani de serviciu al familiei sale în slujba tronului regal și conexiunile sale cu cele mai înalte eșaloane ale puterii engleze și-au jucat rolul , astfel încât contraspionajul britanic nu a îndrăznit să-l interogheze pe Rothschild.

Acest lucru a fost făcut de Edward Heath, care a fost ales prim-ministru al Angliei în 1970. El a dorit să se familiarizeze personal cu viața și opera lui Victor Rothschild. În timpul unei conversații individuale, care a durat mai mult de două ore, „Moses” a reușit să „schimbe săgețile” către John Kerncross, despre al cărui rol știa de la Anthony Blunt, confirmând versiunea oficială, și afirmând că „al cincilea jucător al echipei Cambridge” era tocmai J. Kerncross ...

După ce a reușit să deturneze toate suspiciunile create în jurul lui , Victor Rothschild nu numai că l-a convins pe Edward Heath de nevinovăția sa în activitățile „Cambridge Five”, dar a primit și o ofertă de la primul ministru de a prelua postul de director al „think tank-ului” la biroul central al Partidului Conservator.

Sarcinile „grupului de reflecție” includeau revizuirea strategică și raționalizarea întregii politici britanice, inclusiv a activităților serviciilor speciale, care în sine însemna o expresie a încrederii atât a guvernului, cât și a curții regale britanice în baronul Nathaniel Victor Rothschild.

„Moise” nu a mai lucrat pentru serviciile secrete sovietice – bătrânețea și, mai important, revizuirea idealurilor tinereții sale, l-au transformat într-un pensionar bogat obișnuit.

A murit în 1990, la vârsta de 80 de ani.



(Igor Atamanenko, cartea „KGB – CIA: Cine este mai puternic?”, 2009)

10/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: