Femeile si spionajul.Tradate,deconspirate,deceptionate
Odata cu incheierea Razboiului Rece, ar fi fost de asteptat ca, pe fondul diminuarii confruntarilor informative, sa scada si gradul de implicare a femeilor in activitatile de spionaj. Dar s-a intâmplat oare asta sau „razboiul spioanelor” a continuat?
Cea mai nociva „cârtita”
Atunci când a comparut in fata unui complet de judecata, Ana Belen-Montesa recunoscut ca a spionat pentru Cuba timp de 16 ani, fiind considerata cea mai nociva „cârtita” (agent inflitrat) a regimului de la Havana care a actionat vreodata pe teritoriul Statelor Unite.
Detinuse functii dintre cele mai importante in cadrul sistemului de securitate al SUA, lucrând inclusiv in cadrul Biroului de Informatii al Departamentului de Justitie.In 1992, devine analist pe „problemele cubaneze” in cadrul acestui organism. Se presupune ca deja fusese racolata de Havana in jurul anului 1986. Investigatiile au aratat ca ea transmisese cubanezilor „detaliile unui program special de acces la informatii legat de sistemul de aparare al Statelor Unite”, care privea modul de colectare a datelor cu ajutorul satelitilor si al agentilor.
De asemenea, ea a dezvaluit identitatile si misiunile unor agenti americani aflati in Cuba sub acoperire.
De fapt, Ana Montes fusese demascata in 2002 si acceptase sa colaboreze cu autoritatile americane, in schimbul unei pedepse de „numai” 25 de ani de inchisoare.
A declarat anchetatorilor ca a spionat doar din convingere, nu pentru profituri materiale:”Cred ca politica Guvernului american fata de Cuba este cruda si nedreapta „.
O agenta motivata
Cele mai active spioane din perioada de dupa incheierea Razboiului Rece (sau a caror activitate a fost facuta cunoscuta in anumite contexte) au apartinut agentiilor civile (CIA, FBI) sau militare ale Statelor Unite.
Connie Huff Allen poate fi considerata una dintre agentele de mare succes ale spionajului militar al Statelor Unite, in cadrul caruia a indeplinit misiuni de o deosebita importanta, ajungând pe trepte superioare ale ierarhiei acestuia si fiind considerata una dintre agentele cele mai motivate. S-a distins mai ales in activitatile de formare & instruire a agentilor, dar a indeplinit si misiuni directe in cadrul operatiunii „Furtuna in desert” din Irak.
Connie Allen a contribuit, in mod concret, la perfectionarea unor tehnici de investigare si interogare in domeniul contraspionajului, coordonând unele dintre cele mai importante misiuni in acest domeniu.
De asemenea, a fost membra a organsimului insarcinat cu teoretizarea activitatilor informative, activând in cadrul Centrului pentru Studii de Contrainformatii si Securitate.
…”tradata”
Dar nu toate spioanele care au actionat pentru CIA, chiar, la un moment dat, cu rezultate dintre cele mai bune, s-au considerat, in cele din urma, satisfacute de felul cum au fost tratate de Agentie, ajungându-se, in unele cazuri, la despartiri, „divorturi” de aceasta, uneori spectaculoase.
Se parea ca, dupa o cariera de 23 de ani in CIA ca agent acoperit, insotindu-si sotul diplomat in diferite misiuni peste hotare, intre Valerie Plame si Agentie nu putea interveni nici un conflict, mai ales ca ea furnizase informatii deosebit de pretioase privind potentialul atomic al diferitelor state.
Totusi, in 2005, Valerie Plame isi da demisia, caci activitatea sa de agenta, desi secretizata, fusese dezvaluita in presa ca rezultat al faptului ca informase ca Iranul nu poseda, la acea data, armament nuclear, fapt ce nu corespundea intentiilor Administratiei SUA de a interveni, la un moment dat, in aceasta tara care facea parte din „axa raului”.
Valerie Plame se considerase „tradata” chiar de Casa Alba, desi ea facuse „un joc cinstit”, asa cum reiese si din titlul volumului sau de memorii, „Fair Game: My Life as a Spy, My Betrayal by the White House”.
…”deceptionata”
O alta agenta CIA care a intrat la un moment dat in conflict cu conducerea CIA a fost Melissa Mahle. De la ea provine informatia dupa care, desi femeile constituiau 40% din personalul Agentiei, doar 17% aveau gradul de ofiteri superiori in cadrul acesteia, ceea ce o face pe Mahle sa se simta „deceptionata”.
Un alt motiv de insatisfactie pentru Mahle, care lucra sub acoperire de arheolog in Orientul Mijlociu, a fost felul in care CIA a actionat in cazul unei persoane implicate in atentatul de la World Trade Center din 1993, identificata de ea, care, in cele din urma, a reusit sa scape.
Mahle face cunoscute aceste puncte de vedere in volumul „Denial and Deception: An Insider’s View of the CIA from Iran-Contra to 9/11”, aparut in 2004. Urmarea: CIA ii cere sa demisioneze, caci ea ar fi facut publice informatii clasificate din interiorul Agentiei.
…”deconspirata”
Se parea ca Lindsay Moranera destinata unei cariere de succes in cadrul CIA. Intrase in Agentie din convingere si urmase un program de pregatire foarte intens. In 1998, ea a fost trimisa in Macedonia, sub acoperire diplomatica, unde a cunoscut toate avatarurile prin care trece un spion, fara viata personala si pusa mereu in situatia sa se ascunda fata de cei in mijlocul carora traia.
Se pare ca aceasta experienta a fost decisiva, caci, dupa numai cinci ani de activitate ca agenta, Moran demisioneaza in 2003. Mai mult decât atât, in anul urmator, publica o carte, „Blowing My Cover – My Life as a CIA Spy (Deconspirarea – Viata mea ca spion CIA)”, despre dezamagirile sale ca spioana, comparându-si conditia cu aceea a prostituatelor: „Nu imi facea placere sa scormonesc in vietile oamenilor si sa profit de slabiciunile sau de necazurile lor… Este o munca murdara, pentru ca ii minti pe oameni si te folosesti de ei. Asta este realitatea spionajului”.
…”Eroina a spiritului uman”
Publicarea, in 2008, a volumului „Spionul care a incercat sa opreasca un razboi” de catre Katharin Teresa Gun, translatoare in cadrul GCHQ, un organism informativ al Marii Britanii, a stârnit un adevarat scandal, caci aducea in discutie unele activitati ale SUA si ale altor state privind presiunile ce fusesera exercitate asupta unor tari membre ale Consiliului de Securitate ale ONU pentru a le determina sa voteze pentru interventia militara in Irak.
In opinia sa, asemenea actiuni violau drtul international si statutul diplomatic, asa cum era el stipulat in Conventia de la Viena.
De fapt, Gun comparuse, inca in 2004, in fata justitiei, fiind acuzata de a fi violat legislatia privitoare la secretele de stat si de a fi desfasurat actiuni de spionaj, dar o serie de personalitati i-au luat apararea, considerând-o o „eroina a spiritului uman”. In cele din urma, cazul a fost inchis.
Desigur, Gun nu a reusit sa opreasca Razboiul din Irak, dar actiunea sa râmâne un exemplu in ceea ce priveste necesitatea ca spionajul (fie el si diplomatic) sa nu fie implicat in politica internationala.
Spioane pentru China…
In 2003, Katrina Leung, emigranta din Taiwan si devenita agenta FBI, a fost arestata pentru faptul de a fi transmis informatii clasificate, din domeniul tehnologiei, Republicii Populare Chineze. De fapt, ea fusese identificata inca in 1984 si fusese obligata sa actioneze ca agent dublu. Totusi, contraspionajul american si-a dat seama ca Leung juca doar un „rol”, caci actiona cu prioritate pentru China, având relatii chiar in conducerea partidului comunist. Se pare ca unele informatii le obtinea chiar de la un agent FBI cu care intretinea relatii sentimentale.
Au fost insa identificate si agente care au spionat pentru Taiwan, mai ales dupa ce aceasta tara nu a mai fost recunoscuta de SUA. Este vorba, de exemplu, de Yu Xin Kang, care a fost considerata un „caz tragic”, deoarece fusese silita sa transmita informatii prin constrângere.
…si pentru Orient
Oricât ar parea de ciudat, au existat si agente in SUA care au spionat pentru state din Orientul Mijlociu, considerate adversare dintre cele mai dure ale Statelor Unite.
Astfel, cetateana americana Susan Lindauer a spionat, pentru o recompensa nu prea mare, pentru Irak, in perioada in care la conducere se afla Saddam Hussein, cândva si el agent pentru SUA.
Iar Nadim Prouty Nada a reusit performanta sa se inflitreze atât in CIA, cât si in FBI, transmitând informatii cater catre ramura organizatiei teroriste Hezbollah din Liban.
„Prima doamna a spionajului”
Stella Remington
…o numea postul BBC pe Stella Rimington, care a indeplinit cea mai inalta functie in ierahia spionajului: director general al serviciului de informatii britanic MI5. In acelasi timp, ea a „concurat” pentru o alta postura in care se afirmasera doar barbatii, aceea de scriitoare, autoare de romane de spionaj.
De fapt, Stella Rimington se pregatise pentru aceasta meserie, obtinând, in 1958, diploma in literatura engleza la Universitatea din Edinbourgh, ceea ce nu reusisera alti colegi ai ei spioni.
In 1969, Stella Remington este recrutata de MI5 si avanseaza in ierarhia agentiei, pâna când, in 1991, primul-ministru, John Major, o numeste director al serviciului de informatii MI5, fiind prima femeie din lume care a ocupat un asemenea post.
Dupa retragerea din MI5, Stella Remington se reintoarce la activitatea universitara si debuteaza ca scriitoare la 66 de ani, in 2004, publicându-si memoriile sub titlul „At Risk”.
Cartea a reprezentat intr-adevar un risc, stârnind un adevarat scandal: Stella Remington este acuzata ca desconspira unele aspecte din activitatea MI5, periclitându-i astfel actiunile.
De fapt, asa cum a declarat, „Mi-am dorit dintotdeauna sa ii ajut pe oameni sa inteleaga mai bine lumea spionajului…. Nu am lucrat 27 de ani pentru a-mi apara tara ca sa ma apuc sa o pun acum in pericol”.
In aceasta situatie, nedorind sa renunte la scris, ea se hotâraste sa devina autoare de romane de spionaj, cu personaje fictive, dar care, de fapt, sunt inspirate de unele reale. Seria de romane publicate o face sa devina autoare de succes international in genul „fictiunii de spionaj”, care câstiga tot mai mult teren. Poate ar trebui sa amintim ca titlul ultimului sau roman, publicat in 2009, este „Pericol prezent”.
Zf.ro