CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ISTORIA NEȘTIUTĂ a tratamentelor barbare la care au fost supuși în timpul fostei Uniuni Sovietice marii invalizi de război

Citim în https://www.infoactual.ro., că dacă politicile de discriminare și exterminare a persoanelor cu dizabilități din Al Treilea Reich (Al Treilea Imperiu, Imperiul German 1933–1945) sunt bine cunoscute publicului larg, acestea fiind supuse deportărilor și unor tratamente de exterminare, istoria persoanelor cu dizabilități din Uniunea Sovietică, mai ales din perioada stalinismului, a rămas încă o necunoscută în ochii opiniei publice .

Valaam, gulagul celor cu handicap

Aproximativ jumătate de milion de soldați și ofițeri sovietici își pierduseră membrele pe câmpurile de luptă din Marele Război Patriotic (Al Doilea Război Mondial) în 1941–1945. Ulterior, s-au întors la viața civilă unde s-au trezit inutili nimănui și incapabili să obțină un loc de muncă. Au ajuns astfel să cerșească pe străzi, teatre și piețe, încercând să se întâlnească și să formeze un sindicat al lor.

Stalin considera că invalizii deranjează vizual

Departe de a le răsplăti jertfa pentru patrie, Iosif Stalin a ordonat ca acest public defectuos să fie scos din vedere pentru a nu mai distruge priveliștile orașului sovietic. Din Leningrad și alte orașe mari, veterani infirmi au fost răpiți, aruncați în camioane și conduși pe malul lacului Ladoga, în apropiere de granița cu Finlanda, iar de acolo cu barca până la insula Valaam.

Casa Invalizilor de Război și Muncă a fost înființată în clădirile unei foste mănăstiri celebre, în anul 1948. Veteranii fără membre au trăit în condiții grele de izolare precum cei mai răi criminali, deoarece erau infirmi și nu uciși într-o luptă cu inamicul, fapt care nu-i făcea suficient de onorabili în ochii noii propagande.

Cei care și-au pierdut toate membrele au fost porecți cinic „samovari” (pentru că fără picioare și brațe o persoană arată ca un samovar rus).

Samovarii în special au avut dificultăți. Erau înfășați încontinuu ca niște copii mici neputincioși, aflați până și în imposibilitatea de a-și face nevoile fiziologice singuri.

O viață fără noimă

Vara, erau scoși afară și așezați pe iarbă de lângă râu sau lac, astfel încât urina și excrementele lor picurau în căile navigabile. Unii s-ar rostogoli și ar încerca să se sinucidă înecându-se. Asistentele au avut, totuși, milă de ei și i-au pus să formeze coruri Samovar pentru a le da un sens vieții.

În primii câțiva ani, în clădiri nu exista electricitate sau încălzire sau, de altfel, o infirmerie. Mii de oameni au murit din cauza frigului și a bolilor netratate.

În acea perioadă, în Uniunea Sovietică au apărut și alte unități similare ca la Valaam, toate situate în locuri îndepărtate, reci și ascunse de obișnuința umană, cel mai adesea în mănăstiri părăsite: Kirillo-Belozersky, Alexander-Svirsky, Goritsky. Au găzduit între 100.000 și 200.000 de veterani infirmi.

Mame, soții, surori și-au căutat rudele infirme răpite de stat. Multe femei din perioada postbelică au scris petiții și telegrame la centrele pentru persoane cu dizabilități sau chiar au venit fizic să-i vadă pe cei internați, dar rareori au avut noroc. Unii infirmi au refuzat în mod deliberat să se prezinte în fața rudelor lor și și-au ascuns numele adevărate: nu au vrut să le arate celor dragi urâțenia și neputința lor.

Drept urmare, acești oameni s-au trezit șters din memoria istorică colectivă. Puțini istorici entuziaști, fără niciun sprijin din partea statului, încearcă să afle adevărul despre cei care și-au dus rămășițele vieții în internatele speciale pentru veterani de război. Unul dintre ei este istoricul-genealog Vitali Semyonov, care a publicat și un album foto de arhive despre centrele de veterani din perioada stalinistă și post-stalinistă.

Ignoranța prezentului

Vladimir Putin, care vine în mod regulat în Valaam, redevenită mănăstire între timp, în niciuna din rugăciunile sale publice nu a menționat veteranii de război infirmi care au fost forțați să trăiască și să moară în condiții inumane în arhipelag.

Perestroika lui Gorbaciov, de asemenea, nu a permis o analiză amănunțită a acestui subiect, considerat prea șocant într-o uniune socialistă tot mai slab menținută.

Am putea concluziona că Rusia este una dintre puținele țări care nu își învață niciodată propriile lecții de istorie și le repetă mereu.

26/07/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

KLAUS IOHANNIS E CRITICAT DE RADIO EUROPA LIBERĂ : PROGRAMUL PREZIDENȚIAL E SLAB, O ÎNȘIRUIRE DE BANALITĂȚI ȘI LUCRURI COMUNE

 

 

 

Ce avem de făcut ca România să devină o ţară normală?” se întreabă președintele Klaus Iohannis în introducerea programului său de 83 de pagini. „Normalitate” înseamnă „să trăim decent, firesc și în armonie cu tot și cu toţi cei care ne înconjoară”, potrivit definiției prezidențiale date în spirit bucolic. Și prin tranzitivitate, o țară normală „se așează armonios”, „oferă tuturor sentimentul că viaţa lor poate fi una firească” și totul se face ca la carte fiindcă „toţi pun umărul pentru ca naţiunea respectivă să se dezvolte bine și frumos”.

Din cele 83 de pagini nu se înțelege, însă, care ar fi cele trei sau zece priorități ale unui eventual nou mandat la Cotroceni.

Trei lucruri clare pe care să le țină minte oricine sau trei chestiuni concrete care să fie transformate în program de țară pe termen lung și care să fie ulterior agreate de toate partidele politice, cum a fost situația Declarației de la Snagov din 1995, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă, reprodus de https://www.flux24.ro:

COMENTARIUL RADIO EUROPA LIBERĂ:

Nu există nimic nou sau vizionar în acest document, care dacă ne luăm după domeniile enumerate, seamănă mai curând cu un document guvernamental, pentru care un președinte nu are acoperire constituțională.

Peste tot e criticat PSD și sunt enunțate probleme, pentru care Klaus Iohannis nu are soluții, ci doar descrieri formulate în noua limbă de lemn.

Spre exemplu, la capitolul „Utilizăm efficient fondurile europene”, președintele explică faptul că „ Noul exerciţiu financiar pentru perioada 2021–2027 va aduce o schimbare de optică, punându-se un accent sporit pe competitivitate, pe combaterea schimbărilor climatice și pe măsuri privind protecţia mediului. De aceea, în ceea ce privește fondurile alocate României în viitoarea perspectivă financiară, voi sprijini adoptarea și implementarea unor strategii sectoriale și a unor proiecte de calitate, care să răspundă obiectivelor naţionale și europene” (p.71).

Folosind același ton, același limbaj și aceeași frazare, Iohannis se ocupă fără pasiune de toate domeniile guvernamentale: fiscalitate, politici energetice,creșterea sectorului IT&C,agricultură,turism, economie, sănătate, educație, energie, transporturi, industrii.

Un președinte nu are niciun fel de competențe în aceste sectoare, fiindcă influența lui se reduce la politica externă, securitate, apărare și mai ales mediere între instituții.

Întreg documentul este o doxologie, după cum s-a exprimat profesorul Mircea Miclea, fostul ministru al învățământului despre proiectul lui Iohannis „România educată”, pe care-l reia ca pe un succes în programul său prezidențial: „să vii după patru ani de mandat cu teme de discuţie, nu cu soluţii strategice, e cam puţin”.

Întregul program este de fapt o înșiruire de locuri comune, de tipul „Europa este parte din fibra noastră” (p.68) sau „Agricultura are nevoie de o abordare strategică” (p.53), fără să aflăm, care ar putea fi această abordate sau „România trebuie să facă eforturi susţinute pentru transformarea turismului în vector veritabil de dezvoltare economică și bunăstare social”(p.54)

Această colecție de păreri și critici prezentate în loc de program prezidențial arată cât de sigur e pe el Klaus Iohannis, care conduce în sondajele de opinie cu peste 45%, la peste 25 % față de următorul clasat, actorul Mircea Diaconu.

În spatele acestei siguranțe pe care se bazează președintele, există bunul simț al provincialului, care a plăcut atât de mult electoratului său, și alegerea „răului cel mai mic”, descris de filosoful francez Raymond Aron ca o constantă a tuturor alegerilor.

Programul nu vorbește despre cum ar putea să devină Iohannis cu adevărat un președinte care să rezolve prin negocieri situațiile conflictuale, înainte ca ele să explodeze și să pună țara în situații delicate. Cum a fost de pildă, scandalul în care Ministerului Apărării a acționat în instanță Administrația Prezidențială, pe motiv că i-a prelungit generalului Nicolae Ciucă mandatul de șef al Statului Major, împotriva cerințelor ministerului de resort.

Nici în cee ace privește domeniile predilecte ale președintelui, Klaus Iohannis nu are cuvinte sau fraze noi. Copiază și aici aproape identic același fragment, altminteri important, pe care l-a tot repetat în toate discursurile sale importante: „politica externă românească va fi fundamentată pe aceeași triadă esenţială: întărirea și extinderea în continuare a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, precum şi creșterea rolului şi efortului României în Uniunea Europeană, respectiv în NATO” (p.74).

Această ordonare a priorităților care sugerează continuarea axei pe care a demarat-o Traian Băsescu în 2005, nu este dezvoltată în acest fel, cu toate că e tot mai clară disocierea care se face în materie geostrategică între atlantiști și europeniști. Iohannis a ales prima variantă, dar nu vrea să bată toba, așa cum fac Polonia și Ungaria.

Klaus Iohannis nu atinge deloc cele două subiecte fierbinți în politica extrenă globală: Rusia și China. Nu are nicio idee, nicio părere, nicio teamă, nicio preocupare, nicio curiozitate despre lume. E un președinte care vrea să fie un om normal, ca și cum pe oamenii „normali” nu i-ar interesa ce-ar putea face România în marile jocuri ale lumii. O țară prea mică, pentru probleme atât de mari, aceasta a fost mai mereu în istorie lozinca de politică externă, de aceea a ajuns să facă mai degrabă ce-au vrut alții, decât ce-ar fi putut face statul român. Iohannis preia o politică tradițională cantonată în periferie, pe ideea că atunci când treci neobservat e mai bine.

Președintele în funcție, cu toate că are atribuții mai ales în acest domeniu, nu le spune alegătorilor săi ce va face pentru a opri agresiunea tot mai mare a dezinformărilor care vin prin mass-media și internet, nici ce-ar trebui să facă România pentru a se feri de amenințările lui Vladimir Putin și cum ar fi bine să-și reconstruiască apărarea, mai ales că după anexarea Crimeei, țara are o graniță comună cu Rusia pe Marea Neagră. Se teme să nu-i supere pe ruși sau, poate, doar nu a citit sondajele din care se vede cât de îngrijorați sunt românii de marele său vecin de la răsărit.

În ce privește vecinătatea, Iohannis menționează doar Republica Moldova, încercând să repare declarația lui din 19 martie 2019, care i-a enervat pe unioniștii din ambele țări, când a spus că unirea va avea loc „atunci când ambele popoare vor hotărî acest lucru”. Iritarea a pornit de la faptul că teza celor două popoare ar fi susținută doar de rusofili, în detrimentul unei potențiale unificări. În program său prezidențial, Iohannis insistă asupra „adâncirii Parteneriatului Strategic pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, pe baza comunităţii unice de limbă, identitate, istorie și cultură” (p.78).

România nu are alți vecini, din perspectiva lui Klaus Iohannis, nici minorități în afara țării și nici probleme de rezolvat cu ei, deși dacă s-ar ocupa cu adevărat de acest subiect, pe care Constituția i-l consacră în mod special, ar găsi multe de spus și de făcut.

18/10/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Stalin pregătise declanşarea celui de-Al 3-lea Război Mondial, pe data de  14 iulie 1953.

Imagine similară

 

 

Aflăm un amănunt incredibil, pe care istoria nu l-a consemnat, din timpul când Stalin conducea „lagărul socialist”: dictatorul sovietic pregătise declanşarea celui de-Al 3-lea Război Mondial, pe data de  14 iulie 1953.

Sunt voci care spun că nu a fost deloc întâmplător că  alesese data de 14 iulie pentru aceste eveniment istoric care marchează căderea Bastiliei din 1789.

Acest eveniment istoric a fost însă unul de origine francmasonică.

Cel de-al treilea război mondial pe care Stalin dorea să-l declanşeze trebuia să dureze 37 de zile, şi ar fi fost un război cumplit şi distrugător…

Din fericire pentru omenire acest eveniment nu a mai avut loc, Stalin murind (se pare asasinat) pe data de 5 martie 1953!

Ar fi fost un război global, care ar fi continuat cel de-al Doilea Război Mondial.

Acest  război a fost anticipat și plănuit în perioada Războiului Rece şi presupunea că se vor folosi arme atomice care ar fi putut  duce la distrugeri colosle. 

Au rămas în istorie câteva evenimente de risc maxim care ar fi dus la declanşarea unei noi conflagraţii mondiale în timpul vieţii lui Stalin:

1948: Blocada Berlinului. Trupele sovietice opresc complet comerţul în Berlinul de Vest, cauzând o criză politică şi umanitară. Drept răspuns, aliaţii occidentali au trimis provizii aeriene;
 
1950 – 1953: Războiul din Coreea;

După moarte lui Stalin, omenirea s-a mai confruntat cu câteva crize majore, care ar fi putut degenera într-un război mondial catastrofal:

26 iulie 1956 – martie 1957: Criza Suezului;

4 iunie – 9 noiembrie 1961: Criza Berlinului din 1961.

15 octombrie – 28 octombrie 1962: Criza rachetelor din Cuba;

noiembrie 1979: O falsă alarmă la NORAD – complexul militar american din Munţii Cheyenne, statul Colorado;

26 septembrie 1983: Similar, sovieticii au o alarmă falsă dată de un calculator care indica un atac american.

 

De-a lungul timpului, mari personalităţi ale timpului au vorbit şi ele despre primejdia unui Al III-lea Război Mondial :

 

 
“ Al Treilea Război Mondial trebuie să fie stârnit prin exploatarea divergenţelor provocate de «agenţii Illuminati» între zioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie dirijat în aşa fel încât islamul (lumea musulmană arabă) şi zionismul politic (statul Israel) să se distrugă mutual.

Între timp, celelalte naţiuni, divizate încă odată asupra acestui subiect vor fi constrânse să lupte până în punctul epuizării fizice, morale, spirituale şi economice complete… ”-Albert Pike –  (n. 29 decembrie 1809, Boston – d. 2 aprilie 1891, Washington, D.C.), fost  avocat, militar, scriior şi francmason de grad înalt care a prevăzut trei războaie mondiale prin care va trece omenirea.

“ În cazul în care al Treilea Război Mondial va avea loc cu arme nucleare, al patrulea va fi dus cu arcuri şi săgeţi. ”

 Louis Mountbatten – Primul Conte Mountbatten de Burma (25 iunie 1900 – 27 august 1979) ,fost  amiral şi om politic britanic, unchi al Prinţului Filip, Duce de Edinburgh. A fost ultimul vicerege al Indiei Britanice (1947) şi primul Guvernator General al Indiei independente (1947-48). Mountbatten a fost asasinat de Armata Republicană Irlandeză (IRA),într-un atentat cu bombă bombă.

“ Nu ştiu cum se va lupta în al treilea război mondial, dar pot să vă spun ce vor folosi în al patrulea – pietre! ”
- Albert Einstein-  Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18 aprilie 1955, Princeton) fizician teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton, autorul Teoriei relativităţii şi unul dintre cei mai străluciţi oameni de ştiinţă ai omenirii.

 

 

 

 

 

 

https://ziarulonline.com/un-secret-bine-pastrat-stalin-trebuia-sa-declanseze-pe-14-iulie-1953-cel-de-al-treilea-razboi-mondial/

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Al_Treilea_R%C4%83zboi_Mondial

05/07/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: