Când mass-media repetă obsesiv aceleaşi texte și recită aceleaşi „poezii”, pentru a ne spăla în mod sistematic și în modul cel mai „profesionist” cu putinţă creierul …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Dezinformarea strategica” este cea mai veche, mai secreta, mai perversa, dar, totodata, cea mai putin cunoscuta arma din istorie.

Ea a contribuit insă la faurirea multor imperii, a constituit baza unor uriase lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate in istorie si este hrana de fiecare zi a mass-media.

Americanii numesc aceasta tehnica de „Inducere in eroare” a adversarului politic ori militar „disinformation” („dezinformare”), uneori „deception”.

Francezii ii spun, gastronomic, „intoxication” („intoxicare”). Iar rusii, „maskirovka” („dezinformare”, „farsa, ân masa”), termen imprumutat din arta circului.

Părintele conceptului a fost filosoful chinez Sun Tzu, cel are l-a elaborat acum peste 2.500 de ani.

Tratatul sau, azi celebru – intitulat „Arta razboiului” – se preupune ca ar fi fost scris in anul 512 i.Hr. „Arta razboiului” a postulat urmatorul paradox:

„Raționamentul suprem al artei razboiului trebuie sa fie acela de a invinge rezistenta inamicului, inca inainte de a incepe lupta”.

 

 

 

 

 

 

 

O formă rapidă și modernă de manipulare în masă  o reprezintă ”spălarea creierelor”a indivizilor aparținând populații țintă.

 

Termenul de spălare a creierelor a fost pentru prima dată folosit în timpul Războiului din Coreea (1950-1953), pentru a descrie comportamentul prizonierilor americani reîntorşi din lagărele nord-coreene.

În tehnica lor de manipulare, nord-coreenii au preluat  conceptul ksi-no(curăţarea minţii) aplicat în comunismul chinezesc(maoism), cu rădacini în confucianism (de la marele confucianist Mencius).

Comandanţii americani au sesizat faptul că o parte din soldaţii americani reîntorşi din închisorile nord-coreene erau complet convertiţi la comunism, gata să-şi denunţe propria ţară .

Comportamentul lor ciudat a continuat după eliberare, chiar şi fără să fie supuşi influenţei comuniste. Acest efect negativ asupra moralei soldaţilor, a  fost botezat de Edward Hunter cu termenul de spălare pe creier (brainwashing).

            Hunter descria faptul că aceşti soldaţi reîntorşi din închisorile  nord-coreene nu mai erau capabili să gândească liber şi nu se mai puteau adapta situaţiilor neprevăzute. Indivizii supuşi acestei tehnici de spălare a creierului, acţionau manipulaţi de propriile instincte .

Era o disciplină de partid al nord-coreenilor care se extindea la controlul minţii.

            Spălarea pe creier este mult mai mult decât o psihoză sau nevroză. Tehnica este catalogată cu termenul de “viol mental” deoarece victima este forţată de un atacator al cărui intenţii sunt să distrugă credinţa victimei în vechile ei valori morale, pentru a crea un spaţiu gol în care să se implanteze noile crezuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intoxicarea

 

 

Este o metodă de manipulare complexă care vizează credibilizarea unei afirmaţii false şi determinarea unei reacţii a manipulatului ca urmare a asimilării acelei afirmaţii, prin transmiterea în mod premeditat şi inducerea în conştiinţa manipulatului a unor informaţii false. Intoxicarea creează confuzie în rândurile adversarilor politici şi a cetăţenilor.

Spre deosebire de zvon care poate consta întro informaţie exactă dar care, neputând fi susţinută ori putând fi susţinută cu dificultate, este indusă în conştiinţa publică sub aparenţa unei idei deja acceptate şi debarasate de subiectivismul totdeauna suspect al unei surse individuale cunoscute, intoxicarea tinde exclusiv la acreditarea unei idei false.

De asemenea, dacă metoda zvonisticii urmăreşte punerea în circulaţie a unui mesaj ca atare, intoxicarea încearcă să formeze în mod indirect atitudini, introducând în circuitul gândirii publice anumite idei pe baza şi prin prelucrarea independentă prin care manipulaţii ajung la anumite convingeri.

De aceea, tacticile de intoxicare sunt, de regulă, mai subtile.

Exemple de asemenea tactici sunt :

– “Topurile aranjate”;
– “Sondajele promoţionale”;
– “Testele formative”;
– “Dezbaterile trucate”.

 

Structura  instrumentelor de persuasiune mascată, se bazeaza pe doctrina  amestecării adevărului cu minciuna, in retete clasice, care distorsioneaza adevarul, in favoarea unor grupuri de interese care atacă,   sistematic, statul de drept și funcția democratică a societății civile.

 

Principiile de functionare ale aparatului de control mental, impus telespectatorilor celor doua canale de dezinformare se bazeaza pe DECALOGUL lui Chomsky, pe ” Sistemul de indoctrinare ” sau ” Spalarea de creiere „

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.

 

 

„Cele zece operaţii pe creier deschis”

 

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii.

Ele sunt concepute pentru a dezorienta şi a deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi financiare dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială.

Procedeele de bază sunt preluate de la  iluzionism, canalizând atenţia publicului în direcţii false.

 

Iată cele zece reţete de manipulare a maselor:

1. Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.

2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării libertăţilor democratice.

3. Să aplici toate măsurile dure treptat. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur pachet, devine dintr-odată suportabil dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire care nu face legătura dintre cauze şi efecte.

6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.

7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.

8. Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor.

În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 

 

 

 

 

Publicitate

Din învăţătura secretă a comuniştilor: Violenţa determină supunerea

 

„Nu ne este frică de comunişti”,  spunea  un episcop polonez, cei ce ne umplu de teamă sunt „FALŞII FRAŢI”.

 

 

 

Fragmente din manualul sovietic de psihopolitică:

 

“Folosirea Psihopoliticii în răspândirea comunismului. Naţiunile reacţionare sunt făcute în aşa fel încât atacă un cuvânt fără ca măcar să-i cunoască înţelesul.

Acţiunea de cucerire a unei naţiuni bazându-se pe inducerea principiilor comuniste în mintea oamenilor, nu este necesar ca termenul de „comunism” să fie asociat, de la început, cu măsurile educative folosite.
Astfel, realizarea unei bune îndoctrinări comuniste a straturilor educate ale populaţiei devine relativ mai uşoară; când li se va da prilejul să aleagă între sistemul capitalist şi cel comunist, cei îndoctrinaţi vor considera că sistemul comunist este mult mai echilibrat şi mai echitabil decât cel capitalist, pe care îl vor judeca prin prisma noastră.”

“Recrutarea acoliţilor psihopolitici. Acolitul psihopolitic este un individ bine pregătit, care acţionează în slujba agentului psihopolitic de care ascultă fără să crâcnească. (…)

Tânărul vizat pentru recrutare poate fi implicat în mai multe legături sexuale compromiţătoare, ale căror probe, bine întocmite, vor putea fi utilizate ca material de şantaj. (…) Promiţând tinerilor că vor avea prilejuri nenumărate de a face sex, că vor fi stăpâni absoluţi pe trupurile şi minţile pacienţilor şi că vor putea face orice fără să fie descoperiţi, vom putea atrage de partea noastră mulţi tineri buni pentru o astfel de muncă, care vor fi încântaţi să se conformeze activităţilor psihopolitice indicate.”

 

 

Afis de propaganda sovietic- „Noi nu suntem robi”

 

 

“Problema obedienţei. Obedienţa este rezultatul folosirii forţei. În întreaga istorie a pământului, oriunde ne-am îndrepta privirile, vom descoperi că obedienţa faţă de conducătorii noi vine din faptul că aceşti conducători au dovedit că sunt mai puternici decât cei de dinaintea lor.

O populaţie, îngenuncheată şi cucerită prin război, se supune cuceritorului ei. Ea este supusă faţă de cel care a cucerit-o pentru că învingătorul ei a arătat că e capabil de mai multă forţă.
Forţa seamănă cu brutalitatea, pentru că în aceasta din urmă sunt implicate trăsături umane reprezentative şi pentru forţă.

Cea mai barbară, mai neînfrânată şi mai brutală folosire a forţei, dacă este dusă până suficient de departe, atrage după sine obedienţa celui împotriva căruia e îndreptată.

Orice individ, supus unei forţe sălbatice un timp îndeajuns de lung, ajunge să accepte orice principiu sau orice ordin. (…)

Oamenii se vor supune oricărei organizaţii care are tăria şi curajul să-şi manifeste faţă de ei cruzimea, sălbăticia, brutalitatea şi lipsa totală de omenie.

Această folosire a forţei constituie, în sine, elementul esenţial al măreţiei.

Este destul să ne gândim la numeroasele exemple date de marii noştri lideri comunişti care, în momente de mare tensiune şi de grea încercare, având de înfruntat puterea ţaristă, au continuat să lupte peste capetele unei populaţii înrobite şi au arătat suficient curaj pentru a nu se opri nici un moment din acţiunea lor de transformare a statului rus într-un stat comunist. (…)
Omul este un animal. În ultimă analiză, el înţelege numai lucrurile pe care le înţelege un animal.
Un exemplu în acest sens îl constituie un individ ce refuză să se supună. Este bătut şi, după asta, refuzul său de a se supune devine mai puţin vehement.

Este bătut din nou şi rezistenţa sa scade şi mai mult. Dacă i se administrează bătaie după bătaie, la un moment dat, sigurul său gând rămâne acela de a se supune persoanei de la care a emanat forţa. Principiul eficienţei forţei este un principiu verificat;”

“Eficienţa hipnotismului asupra unei persoane nu poate fi garantată decât dacă acea persoană a fost în prealabil bătută, supusă unor pedepse grele şi maltratată fără milă.

O serie de autorităţi în materie de hipnotism din Occident au stabilit că numai 20% din oameni pot fi hipnotizaţi. Această afirmaţie nu este de loc adevărată. Dacă li se administrează un număr suficient de bătăi şi de pedepse, toţi oamenii, din orice timp şi de oriunde, devin receptivi la hipnoză.

Cu alte cuvinte, cu ajutorul forţei, hipnotismul este eficient în toate cazurile. Când starea de inconştienţă nu poate fi indusă printr-o simplă concentrare a hipnotizatorului, ea poate fi indusă prin droguri, lovituri, şocuri electrice sau alte mijloace. (…)
Mecanismul hipnotismului demonstrează limpede că oamenii pot fi făcuţi să creadă în anumite lucruri, în ceea ce îi înconjoară sau în politică, prin administrarea forţei.

Iată de ce psihopoliticianul trebuie să fie un expert în administrarea regimurilor de forţă. (…)
Primii psihiatri ruşi, pionieri ai ştiinţei psihiatriei, au înţeles ca hipnoza este indusă de o stare acută de teamă.

 Ei au descoperit ca ea poate fi indusă şi de un şoc de natură emoţională, de o stare de extremă privaţiune, ca şi de bătaie şi droguri.
Pentru a induce o puternică stare de hipnoză într-un individ, într-un grup de indivizi sau într-o populaţie, prezenţa unui element de teroare venit din partea celor ce vor sa stăpâneasca este întotdeauna obligatorie.

Psihiatrul este foarte potrivit pentru a-şi asuma acest rol, deoarece brutalităţile sale se săvârşesc în numele ţintei, sunt inexplicabil de complicate şi depăşesc cu totul puterea oamenilor de a le înţelege. O teamă suficient de mare, inspirată de psihiatru, va induce în mulţi indivizi o stare de demenţă.

 Agentul psihopolitic poate ca apoi, protejat de autoritatea sa recunoscută, să înceapă şi să continue o campanie de propagandă, descriind diferite „tratamente” care se administrează bolnavului. Agentul psihopolitic trebuie să insiste mereu asupra faptului că aceste tratamente sunt terapeutice şi necesare.”

“Din punctul de vedere al profanului, Psihopolitică se bazează pe lucruri stranii, ce nu pot fi uşor înţelese.

Acestea reprezintă cea mai bună apărare a sa, dar deasupra tuturor mijloacelor de apărare se află starea de totală obedienţă a oficialităţilor şi a populaţiei, la care se ajunge prin munca operatorului psihopolitic în domeniul însănătoşirii mentale.”

Text preluat din cartea lui Sergiu Grossu „Spălarea creierului. Complotul psihopolitic al comunismului”, Editura „Duh şi Adevăr”, Bucureşti, 1998.

 

Cartea poate fi citita pe Internet – aici.

 

Sergiu Grossu despre felul în care acţionează reziduurile comunismului

 

Sergiu Grossu (14 noiembrie 1920 – 25 iulie 2009):

“Un lucru ţin să nu se neglijeze: comunismul n-a murit. Au dispărut regimuri comuniste, dar tentaţia viziunii leniniste a rămas aceeaşi, deoarece reziduurile partidelor comuniste din occident, ca şi din România post-decembristă, respectiv actualii promotori ai unui comunism cu „faţă omenească”, încearcă să îmbrace, peste cangrena lor doctrinară, haina unui idealism ideologic, simulând refuzul comunismului sângeros, practicat în U.R.S.S. şi promiţând demagogic unica posibilitate de realizare a unei societăţi cu adevărat democratice, în care cetăţenii să se bucure de o totală libertate. Să nu-i credem.”

(Text preluat din cartea lui Sergiu Grossu „Spălarea creierului. Complotul psihopolitic al comunismului”, Editura „Duh şi Adevăr”, Bucureşti, 1998 )

VIDEO: CINE NE MANIPULEAZA SUBCONSTIENTUL

(AP Photo/Victor R. Caivano)

Manipularea subconstientului

Reproduc din articolul „Cum ni se  manipulează subconştientul „:

Poţi să convingi mai repede un client să cumpere o maşină dacă îi oferi o cafea caldă şi un scaun confortabil. În schimb, dacă ţine în mână un suc rece, s-ar putea să nu mai cumpere nimic.

Mai multe studiile recente arată că mediul înconjurător ne influenţează în mod inconştient deciziile şi comportamentul, potrivit time.com.

   Ne place să definim omul ca o fiinţă raţională, al cărei comportament este determinat de alegeri conştiente. Cercetările făcute în ultima vreme de psihologi ne arată însă cât de profound ne influenţează subconştientul deciziile şi comportamentul şi cît de mult aceste gânduri inconştiente sunt guvernate de stimuli dincolo de înţelegerea noastră imediată.

De exemplu, oamenii vorbesc mai încet dacă în încăpere există o fotografie cu o bibliotecă, îşi păstrează biroul mai curat dacă simt mirosul vag al unei substanţe de curăţare în aer, iar prezenţa unei serviete diplomat pe birou îi face mai competitivi.

   Cercetătorii Ruud Custers şi Henk Aarts de la Universitatea Utrecht din Olanda au prezentat în revista Science dovezile puterii de influenţare a „voinţei inconştiente”. „Oamenii cred că acţiunile prin care îşi îndeplinesc scopurile sunt conduse de conştiinţă.

Dar adesea, acţiunile noastre sunt iniţiate chiar dacă noi nu suntem conştienţi de ceea ce căutam”, spune Custers. În plus, de multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de ce ne dorim ceea ce ne dorim.

   Stimulii inconştienţi pot influenţa nu doar acţiunile, dar şi dorinţele oamenilor. Custers şi Aarts au prezentat mai multe experimente în care au fost folosite mesaje subliminale pentru a motiva oamenii. Într-un experiement, studenţii trebuia să rezolve un puzzle după ce au vizionat pe un ecran mai multe cuvinte legate de acest joc.

Cei care au fost expuşi la cuvinte subliminale pozitive cum ar fi plajă, prieten sau acasă, au fost mai motivaţi şi au lucrat mai mult ca să rezolve puzzle-ul decât ceilalţi.

   În urmă cu zece ani, profesorul John Bargh de la Universitatea Yale a publicat lucrarea „Automatismul insuportabil al vieţii” anticipând multe dintre concluziile studiului prezentat de Custers şi Aarts. Cercetările sale au dovedit că procesele inconştiente pot fi influenţate chiar şi de stimuli raţionali, adesea în moduri neaşteptate.

Un client care stă pe un scaun incomod va fi mai rigid într-o negociere pentru preţul de vânzare al unui automobil. Oferă-i unui musafir o cafea caldă în loc de suc rece şi te va considera o persoană generoasă. Un evaluator îi va considera candidaţii pentru o slujbă mai serioşi dacă au un CV mai gros decât unul mai subţire.

   „Aceştia sunt stimuli de care oamenii sunt conştienţi – simţi scaunul mai tare sau cafeaua fierbinte – dar nu ştiu că îi influenţează. Inconştientul este activ în mai multe moduri decât sugerează acest studiu”, spune el.

   Aceste cercetări demonstrează că tehnicile publicitare subliminale – care care au fost interzise în unele ţări – pot fi eficiente. „Persoanele care cred că pot fi manipulate în mod inconstient ar trebui să fie mult mai speriate de reclame pe care le pot vedea, mai degrabă decât de cele pe care nu pot vedea”, spune Bargh.

Multe reclame la sucuri, de exemplu, asociază aceste băuturi cu diferite recompense pozitive, cum ar fi prietenii sau vacanţa. „Dacă eşti expus la aceste reclame din nou şi din nou, este foarte probabil ca subconştientul tău să decidă brusc că vrei o Coca-Cola”, spune el.

   Dar tot el spune că, cel puţin atunci când vine vorba de alimente nesănătoase, politicienii au început să înţeleagă că „opţiunea personală” poate fi influenţată de publicitatea agresivă.

„Am început dezbaterea despre mediile toxice cu alimentele pentru a înţelege cât de uşor este să ajungi să îţi doreşti o pungă de chipsuri din cauza reclamelor. Eliminarea acestor stimuli din mediu pot fi o soluţie eficientă”, spune el.

   Studiul lui Bargh, dar şi cercetarea mai recentă a lui Custers şi Aarts subminează un principiu fundamental folosit pentru a promova excepţionalismul uman – existenţa liberului arbitru. Dar această idee nu este nouă: oamenii au simţit încă din antichitate că sunt influenţaţi de forţele necunoscute – fie că este vorba de zeii greci sau id-ul nesupus al lui Freud. Voinţa inconştientă este vitală în viaţa de zi cu zi şi, probabil, s-a format înaintea conştiinţei ca un mecanism de supravieţuire la îndemână – Bargh îl numeşte „fundaţia evolutivă pe care s-a construit schela conştiinţei”.

„Viaţa impune adoptarea a numeroase decizii care ne-ar copleşi rapid dacă nu ar exista aceste procese automate pentru a le face faţă”, spune Bargh.

   La rândul său, Custers spune că este adevărat că sinele nostru conştient este uneori doar un călător pe un vas asupra căruia are un control redus, dar nu vede acest lucru ca pe un motiv de neajutorare.

„Să sperăm că sentimentele noastre inconştiente despre ceea ce vrem şi ceea ce este bine pentru noi sunt puternice şi ne vor conduce, în general, în direcţia cea bună”, spune Custers.

 Saccsiv’s Weblog

 

 

VIDEO : Yuri Bezmenov,un specialist K.G.B., despre razboiul  subversiv 

 

 

 

 

DOCUMENTARE CELEBRE: „The Merchants of COOL”     

 

 

 

Documentare celebre: “CONSUMING KIDS”

STUDIILE arata ca MULTIMILE se comporta PRECUM OILE sau FURNICILE …

Proiectul MK ULTRA (MK-ULTRA sau MKULTRA)