Prof. universitar dr. Ioan – Aurel Pop, președintele Academiei Române: „Eu cred încă în forța rațiunii acestui popor, care trebuie să se trezească” …”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Eu cred încă în forța rațiunii acestui popor, care trebuie să se trezească …”, spunea acad. prof.dr. Ioan – Aurel Pop într-un interviu acordat publicaţiei ActiveNews, cu ceva timp în urmă.

Dl. profesor Ioan Aurel Pop a formulat o scurtă caracterizare a istoriei României de după 1989:

„Istoria României de după 1989 a fost o speranță continuă de mai bine, pe fondul unei crize interne și internaționale care nu se mai termină! S-au derulat procese democratice importante, în paralel cu inechități crase, cu hoții de neimaginat și cu minciuni planificate. A fost peste un sfert de deceniu așa de alert și de contradictoriu, încât e greu de înțeles ceva clar și precis. E drept – spun istoricii de meserie – că istoria are nevoie de perspectiva trecerii timpului spre a putea fi înțeleasă. Așa că mai avem de așteptat! Numai să nu ni se aplece de atâta așteptat!”.

„Noi nu ne-am apărat „glia” până la sinucidere”.

La întrebarea: Care a fost/este, din punct de vedere istoric, cea mai mare slăbiciune a poporului român? Dar cea mai vizibilă calitate?, reputatul profesor a răspuns:
„E greu se spus! O mare slăbiciune a fost, cred, delăsarea (defetismul, ideea că la noi merge și așa). Această slăbiciune ne-a făcut să pierdem mult în competiția cu alte popoare.
Cea mai vizibilă calitate a fost, cred, un anumit echilibru în viață, care a îmbrăcat și forme fataliste, dar și o putere și o știință de a oscila între politica de rezistență și cea de conciliere. Cu alte cuvinte, am știut când să luptăm și când să tratăm, să negociem ori să pertractăm (cum s-ar zice în Ardeal). Noi nu ne-am apărat „glia” până la sinucidere, ca unii vecini, dar nici nu ne-am lăsat distruși complet fără să luptăm.

Țara sau „moșia” a viețuit și a supraviețuit bine câtă vreme țăranii și boierii au avut ce apăra. Adică atât cât au avut în proprietate moșiile lor mici, care formau moșia cea mare, Țara.

Apoi, rămași fără moșii, țăranii s-au ticăloșit, dar nu într-atât încât să piardă speranța și să-și ia lumea în cap.
Românii nu și-au părăsit țara (țările) până recent, convinși – cum se zicea pe vremuri la Radio Europa Liberă – că „locul românilor este în România”.
Ioan Aurel Pop afirmă că rezultatul superficializării și politicilor care promovează ignoranța, este apariția de mecanisme umane, de oameni lipsiți de cultură generală și de orizont, care alcătuiesc așa-numita generație facebook.
„Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace.
Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS”, generația căutătorilor de pokemoni sau toate la un loc!
Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate… Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință.
Aici nu este vorba despre conflictul dintre generații, nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereții, ci de realism.

Am fost avertizați demult că „somnul rațiunii naște monștri”.

Publicitate

Noul președinte al Academiei Române a fost ales prof.universitar dr. Ioan Aurel Pop,rectorul UBB Cluj. VIDEO

Un eveniment important s-a întâmplat la Academia Română în Joia Mare, când președinte al Academiei Române a fost ales prof.universitar dr. Ioan Aurel Pop, rectorul UBB Cluj. 

 Alegerea lui Ioan Aurel Pop în fruntea Academiei Române este un semnal puternic de implicare activă a celui mai important for științific în viața cetății, pentru renașterea și restaurarea societății românești pe temelii  valorice şi ierarhice, actualizate intereselor naționale.

Ioan Aurel Pop este un istoric patriot, care are o abordare istoriografică ultramodernă, construită pe un fundament solid clasic și o perspectivă originală, cunoaște șase limbi străine și e recunoscut de mediul academic mondial ca un istoric universal.

În primul său discurs ca președinte al Academiei Române, reputatul istoric a ţinut să sublinieze că:

„Academia Română are sediul în București, dar este o instituție națională, 90% din români trăiesc în afara Capitalei. Ea trebuie să transmită din Capitală mesaje pentru întreg poporul român. Mesaje, sigur, în primul rând de știință, de cercetare, de creație, dar și mesaje care să aducă răbdare, încredere și speranță.

Țara asta are nevoie de foarte, foarte multă răbdare, de foarte multă speranță, de încredere în creația spirituală, în educație, de programe care să limiteze numărul de analfabeți și de analfabeți funcționali și care să reașeze educația pe un piedestal în care strămoșii mei au crezut pentru că aplicau formula „Ai carte, ai parte”.

Erudiția, cartea, cunoașterea trebuie să ne caracterizeze ca popor și să încercăm să ducem acest mesaj mai departe”, a arătat Ioan Aurel Pop în primul său discurs ca președinte al Academiei Române. E un îndemn pentru un nou început.

Alegerea lui Ioan Aurel Pop în fruntea Academiei Române va deschide o etapă nouă, ziditoare în istoria acestui for și în comunitatea științifică românească, dar nu numai.

Ioan Aurel Pop, pe lângă faptul că este un patriot luminat, are și o analiză lucidă asupra clasei politice românești, care după părerea sa duce lipsă de oameni de stat care să construiască vizionar viitorul României. 

 

 

 

 

 

Scurtă carte de vizită

 

Ioan-Aurel Pop (născut la 1 ianuarie 1955, la Sântioana, judeţul Cluj), este membru al Academiei Române, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, fiind specializat pe istoria medievală, instituţii medievale şi paleografie latină.

Înainte de a deveni rectorul Universității „Babes- Bolyai”, în martie 2012, Ioan-Aurel Pop a fost directorul Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) şi directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003-2007).

În 1989 a obţinut titlul de doctor în istorie cu teza „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”.

În anul 2001, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române la doar 46 de ani, a fost cel mai tânăr membru al acestui for, iar în anul 2010 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Ioan-Aurel Pop a fost ales în unanimitate președinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Rector în orașul în care unul din patru locuitori este student

Ioan Aurel Pop are motive de mândrie când vine vorba de orașul în care-și desfășoară activitatea:

„La Cluj sunt 10 universități, dintre care 6 de stat și aproape 100 000 de studenți de toate categoriile, la o populație totală de 400 000 de locuitori. Fiecare al patrulea clujean este student! Ce poate fi mai frumos! Universitățile sunt brand-ul Clujului, iar UBB, cu cei 42 000 de studenți, este azi cea mai veche, mai mare și, din varii puncte de vedere, cea mai performantă universitate a României.

Eu sunt primul rector din istoria instituției – fondate în 1581 – ales de toți dascălii și de reprezentanții studenților (aproape 2000 de votanți), ceea ce presupune o mare îndatorire”.

În 2015, a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Profesorul Pop este membru al Adunării Naționale Bisericești, forul suprem al Bisericii Ortodoxe Române.

Noul președinte al Academiei Române este autorul celebrului volum „Istoria, adevărul și miturile”, un răspuns argumentat care desfiinţeză  inepţiile din cartea lui Lucian Boia despre „miturile” istoriei românești.

Este, de asemenea, autor și coautor a peste cincizeci (50) de cărți, tratate și manuale, și a peste trei sute (300) de studii și articole. Printre cele mai importante lucrări publicate se numără Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014, „De manibus Vallacorum scismaticorum…” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013, precum și volumul Biserică, societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare și excludere, Editura Academiei Române, 2012.

„Eu cred încă în forța rațiunii acestui popor, care trebuie să se trezească …”, spunea Ioan – Aurel Pop într-un interviu acordat, publicaţiei ActiveNews, acum un an.

  Ioan Aurel Pop a formulat o scurtă caracterizare a istoriei României de după 1989:

„Istoria României de după 1989 a fost o speranță continuă de mai bine, pe fondul unei crize interne și internaționale care nu se mai termină! S-au derulat procese democratice importante, în paralel cu inechități crase, cu hoții de neimaginat și cu minciuni planificate. A fost peste un sfert de deceniu așa de alert și de contradictoriu, încât e greu de înțeles ceva clar și precis. E drept – spun istoricii de meserie – că istoria are nevoie de perspectiva trecerii timpului spre a putea fi înțeleasă. Așa că mai avem de așteptat! Numai să nu ni se aplece de atâta așteptat!”.

„Noi nu ne-am apărat „glia” până la sinucidere”

La întrebarea: Care a fost/este, din punct de vedere istoric, cea mai mare slăbiciune a poporului român? Dar cea mai vizibilă calitate?

Reputatul profesor a răspuns:

„E greu se spus! O mare slăbiciune a fost, cred, delăsarea (defetismul, ideea că la noi merge și așa). Această slăbiciune ne-a făcut să pierdem mult în competiția cu alte popoare.

Cea mai vizibilă calitate a fost, cred, un anumit echilibru în viață, care a îmbrăcat și forme fataliste, dar și o putere și o știință de a oscila între politica de rezistență și cea de conciliere. Cu alte cuvinte, am știut când să luptăm și când să tratăm, să negociem ori să pertractăm (cum s-ar zice în Ardeal). Noi nu ne-am apărat „glia” până la sinucidere, ca unii vecini, dar nici nu ne-am lăsat distruși complet fără să luptăm.

Țara sau „moșia” a viețuit și a supraviețuit bine câtă vreme țăranii și boierii au avut ce apăra. Adică atât cât au avut în proprietate moșiile lor mici, care formau moșia cea mare, Țara. Apoi, rămași fără moșii, țăranii s-au ticăloșit, dar nu într-atât încât să piardă speranța și să-și ia lumea în cap.

Românii nu și-au părăsit țara (țările) până recent, convinși – cum se zicea pe vremuri la Radio Europa Liberă – că „locul românilor este în România”.

Ioan Aurel Pop afirmă că rezultatul superficializării și  politicilor care promovează ignoranța, este apariția de mecanisme umane, de oameni lipsiți de cultură generală și de orizont, care alcătuiesc așa-numita generație facebook.

„Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace.

Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS”, generația căutătorilor de pokemoni sau toate la un loc!

Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate… Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință.

Aici nu este vorba despre conflictul dintre generații, nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgia tinereții, ci de realism. Am fost avertizați demult că „somnul rațiunii naște monștri”.

Nu demult, am văzut ciocane distrugând statui mesopotamiene sau bombe nimicind Palmyra! Ar fi bine să veghem cu toții ca toate admirabilele descoperiri și invenții ale lumii contemporane să servească omului creativ și creator, omului cercetător și omului moral, nu omului-robot, distorsionat și manipulat”, a continuat savantul.

„Orice elev ar trebui să fie obligat să meargă la școală, iar pentru asta ar trebui să se ajungă până la pedepsirea părinților. Lipsa de educație creează monștri”.

„Românii nu se pot integra bine în Europa, nu fiindcă nu ar fi destul de europeni, ci pentru că nu știu să mai fie români, pentru că nu mai vin cu modelul lor de civilizație, pentru că imită și ascultă, mereu supuși, de alții.” 

Distinsul dascăl clujean Ioan Aurel Pop mai are o calitate: este 100% produsul școlii românești.  

Cu siguranţă că alegerea sa în această  înaltă demnitate va da semnale ferme pentru restaurarea și renașterea comunității românești,în Europa și în lume, cu demnitate și cu fruntea sus şi că România de azi se va coagula în jurul a două instituții fundamentale cu lideri puternici, cu dragoste de țară : Academia și Biserica.

În jurul acestor doi piloni fundamentali se va ridica din genunchi România şi se vor vedea schimbări și la alte insituții fundamentale, care au datoria să schimbe definitiv fața României, astfel încât țara noastră să se ridice cu ochii din pământ și să privească înainte și spre cer.

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/09/ziua-de-9-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse:

 

http://www.napocanews.ro/2018/04/o-veste-buna-ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane-un-nou-inceput.html

http://evz.ro/interviu-ioan-aurel-pop.html

http://ioncoja.ro/academia-rediviva-ioan-aurel-pop-a-fost-ales-presedintele-academiei

https://www.activenews.ro/stiri-social/Rectorul-celei-mai-mari-Universitati-din-tara-vorbeste-despre- forte-mai-puternice-decat-ne-putem-inchipui