CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie nespusă a primelor zile de ocupație sovietică in Basarabia (1940)

 

 

 

Razboiul uitat: Istorii nespuse ale invaziei sovietice

 Vara fatidica a anului 1940. Vointa Kremlinului a naruit idealul Romaniei Mari. Liderii tarii, neputinciosi, aleg sa se incline in fata pretentiilor Uniunii Sovietice, cedand Basarabia si nordul Bucovinei.

Sunt stabilite in graba un numar de prevederi pentru a permite o retragere cat mai ordonata a trupelor, functionarilor si administratiei din teritoriile cedate.

In acest fel se hotaraste, printre altele, sa se ofere un ragaz de patru zile, incepand cu 28 iunie. In acest timp teritoriile urmau sa fie evacuate, fiind preluate gradual de trupele sovietice in mars catre noua granita aflata de-a lungul Prutului.

Pe 28 iunie incepe evacuarea asa cum fusese planuita, numai ca unitatile sovietice au inaintat si au ocupat localitati cu mult inlauntrul teritoriului evacuat, au pus mana pe puncte cheie, impiedicau eforturile de evacuare si s-au dedat la acte de o violenta grosolana.

In fata acestor abuzuri soldatii romani erau legati cu mainile la spate, avand ordine clare sa nu raspunda la nicio provocare.

În 28 iunie  la ora 9:00, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația a fost anunțată în mod oficial despre existența ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către București și despre intenția guvernului de evacuare a armatei și a administrației pe malul drept al Prutului.

  În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chisinau, Cernauti si Cetatea Alba  – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00.

Până pe 2 iulie   noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.

Între 28 iunie și 1 iulie  administrația sovietică înstituită în regiune a ordonat deposedarea de bunuri a Capelelor de pe lângă Palatul Mitropolitan, Facultății de Teologie, Seminarului Teologic, Liceului Eparhial de Fete, Liceului „B. Petricescu-Hașdeu”, Liceului „A. Russo”, Școlii Normale de Băieți, Liceului „Regina Maria”, Facultății de Agronomie, Liceului Militar „Regele Ferdinand”, Azilului de Bătrâni „Sfântul Alexandru”, Închisorii Centrale, Școlii Naționale de Viticultură, Azilului „Cavalji”, Spitalului „Costiujeni”, Casei copilului, Ospătăriei Săracilor din Piața Nouă, 20, celor trei biserici militare, și Bisericii grecești din Chișinău.

Doar o mică parte a populației Basarabiei și Bucovinei a întâmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România.

 

.

Refugiați germani din Basarabia.

Refugiați germani din Basarabia.

 

 

În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare.

Felul în care aceste grupuri au acționat, inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație a lăsat să se întrevadă clar eșecul administrației românești de a nu scăpa de sub control activitățile comuniste și prosovietice în perioada imediat precedentă ocupației.

Unele documente militare și civile, produse în acea perioadă, indică participarea unor etnici evrei din Basarabia și nordul Bucovinei în proporție mare în aceste grupuri.

Totuși, acești tineri fanatizați reprezentau o pătură minusculă în totalul populației evreiești din Basarabia și Bucovina de nord, care totaliza circa 270 000 de oameni.

Însă, aceste incidente au exacerbat sentimentul antisemit din România. Au fost numeroase cazuri de militari români, atacați de grupuri pro-sovietice în zilele evacuarii.

Pe 3 iulie la ora 12.00 „autoritățile sovietice” de ocupație au închis punctele de trecere la frontieră, astfel în România au reușit să treacă doar o parte din cei care au dorit să se refugieze.

În aceeași zi la ora 13.00 toată populația României a păstrat un minut de reculegere. Circulația a fost complet suspendată în întreaga țară la aceeași oră pentru un minut.

 

 

 

 

 

 

 Un razboi nedeclarat

 

 

La patru luni dupa raptul teritorial, pe 30 octombrie 1940, Serviciul Special de Informatii prezinta un raport edificator asupra crimelor sovietice in Basarabia si Bucovina.

Se aminteste astfel ca trupa condusa de capitanul Eugen Vioreanu al Regimentului 5 Artilerie Tecuci este suprinsa de soldatii sovietici in timp ce se afla in orasul Anenii Noi.

Capitanul este luat prizonier si inchis, iar armele si munitiile confiscate. O soarta similara o are maiorul Nicolau al Regimentului 24 Dorobanti Tecuci.

In orasul Balti s-au petrecut evenimente si mai grave. Trenurile care evacuau soldatii romani au fost oprite de sovietici si ostasii au fost dezarmati, fiind amenintati ca se va deschide focul.

Cei cu obarsii basarabene au fost retinuti. De altfel toti soldatii romani care s-au nascut in Basarabia si Bucovina au fost retinuti cu forta si inchisi, iar apoi judecati pentru tradare.

In urmatoarea zi, coloanele de militari romani ce reusisera sa se retraga sunt hartuite de avioanele inamice.

 

 Ostasi romani dupa gratii

 

In Basarabeasca, ostasii regimentelor 28 Dorobanti, 24 Infanterie, 3 Vanatori si 52 Infanterie sunt incercuiti de blindate si sunt uimiti sa vada cum sovieticii indreapta tevile mitralierelor spre ei.

Soldatii sunt dezarmati, iar ofiterii sunt luati prizonieri, dar nu inainte de a fi umiliti, sovieticii rupandu-le gradele si uniformele, o insulta degradanta pentru orice militar.

Printre cei arestati s-au aflat locotenent-colonelul Oarza Gheorghe, maiorul Budan Constantin, capitanul Panzaru Ion, capitanul Dinca Ion, capitanul Grosu Constantin, capitanul Grigoriu Virgil si plutonierul Popescu Radu.

Ei avut de indurat chinurile detentiei in Chisinau, unde au trebuit sa indure conditii groaznice. Erau inghesuiti in celule, fiind nevoiti sa doarma pe cimentul rece. Multi s-au imbolnavit.

Pentru ca se puteau spala odata intr-o luna plosnitele si puricii colcaiau pe ei. Li se dadea de mancare cat sa nu moara.

Pentru a li se frange cu totul spiritul erau scosi la interogatorii in miez de noapte unde erau fie torturati ori batuti. Ei au fost prizonieri ai unui razboi dus miseleste. In acest rastimp camarazii lor de arme inca duceau greul acestuia.

 In spatele liniilor romanesti

Pe 29 iunie parasutistii sovietici si trupele regulate ocupa orasul Bolgrad si iau drept captura de razboi si un numar de avioane romanesti. Ei opresc si trenurile care urmau sa evacueze militarii romani aflati in oras si sunt necesare eforturi din partea generalului Petre Dumitrescu pentru a le permite retragerea in siguranta.

Intre Bolgrad si Etulia sunt mitraliate nu numai trenurile militare, dar si cele ale refugiatilor. Intr-unul dintre atacuri mecanicul este ranit grav si in ciuda faptului ca sangera profund continua drumul pana cand isi scapa pasagerii din primejdie.

 Umiliti de trupele sovetice

In Bolgrad, capitanul Tasca si compania sa de graniceri este prinsa si dezarmata. Sunt injositi in fata oamenilor, sovieticii in mod arogant batjocorindu-le uniformele si taindu-le gradele. Trupa de jandarmi a capitanului Timofte pateste acelasi lucru.

Ei au fost deposedati nu numai de bunurile personale, dar si de banii pe care ii aveau.

Li se dadeau in schimb bilete care mentionau ca banii au fost confiscati deoarece ar fi fost valuta de contrabanda.

Furturile nu au fost intamplari ocazionale, soldatii romani fiind pradati de sovietici de fiecare data cand se arata ocazia, manati in cutezanta lor de neputinta ostasilor romani de a riposta. Orice simtamant al onoarei disparuse in acele zile.

 Confruntari si crime cu sange rece

Tot pe 29 iunie sovieticii au preluat controlul inaltimilor din jurul localitatii Branistea, ca pe 1 iulie soldatii romani in retragere sa fie agresati si intaratati de avioanele sovietice care se apropiau amenintator la doar cativa metri de ei.

Regimentul 8 Rosiori a fost atacat, doi oameni fiind ucisi si inca douazeci au fost raniti. Colonelul Voinescu s-a opus dezarmarii, iar trupele romane au fost urmarite si haituite constant, incercandu-se imprejmuirea lor.

In dreptul satului Cosauti s-a consemnat inca un astfel de episod. Capitanul Epure se opune dezarmarii, desi fusese somat. Drept raspuns pentru refuzul insolent se deschide focul asupra sa.

Unitatile izolate au fost cele mai vulnerabile, fiind tinte predilecte pentru sovietici. Plutonierul major Ghiul este impuscat si ucis pe 30 iunie.


Sunt stabilite in graba un numar de prevederi pentru a permite o retragere cat mai ordonata a trupelor, functionarilor si administratiei din teritoriile cedate.

In acest fel se hotaraste, printre altele, sa se ofere un ragaz de patru zile, incepand cu 28 iunie.

In acest timp teritoriile urmau sa fie evacuate, fiind preluate gradual de trupele sovietice in mars catre noua granita aflata de-a lungul Prutului, numai ca orasele Chisinau, Cernauti si Cetatea Alba urmau a fi ocupate inca din prima zi, dar cu fagaduiala ca sovieticii nu vor stingheri in vreun fel operatiunile de retragere.

 Chisinaul sub ocupatie sovietica

Trupele sovietice nu si-au respectat angajamentele si au facut tot ce le era cu putinta sa le impiedice. Sunt oprite trenurile cu refugiati si militari, au fost executati ofiteri de ordine si s-au eliberat puscariasii.

In Chisinau mai multi comisari de politie sunt ucisi dupa ce incearca sa opreasca manifestarile violente ale simpatizantilor comunisti.

 

 

Ocupația sovietică a Basarabiei - cetățeni prosovietici salută intrarea Armatei Roșii în Basarabia.

Ocupația sovietică a Basarabiei – cetățeni prosovietici salută intrarea Armatei Roșii în Basarabia.

 

 

 

Inchisoarea din Chisinau a fost ticsita cu cateva sute de persoane. Nu numai ofiterii armatei romane au fost inchisi, dar si functionarii care nu au putut pleca la timp.

Intelectualii romani nu au scapat nici ei de prigoniri. Membrii Sfatului Tarii care au proclamat Unirea au fost prinsi si trimisi in judecata pentru tradare.

Ofiterii care au luptat in armata alba rusa au fost insemnati pentru moarte. Sublocotenentul Kaciarovski si capitanul Sereda sunt prinsi si executati pentru vina de a fi luptat impotriva bolsevicilor.

 

 Eliberarea de sub „jugul romanesc”

 

Oranduirea comunista venise nu numai sa-si faca dreptate in Basarabia si Bucovina, dar si sa-si incheie socotelile cu trecutul.

Comandamentul Armatei Rosii emite pe 6 iulie urmatorul manifest:

“Multe dureri si lipsuri ati suferit voi, fratilor nostri, in anii de ocupare militara a Basarabiei. Va jafuiau pe voi fara mila, va luau pamanturile voastre, arate cu sudoarea parintilor, mamelor si fratilor vostri.

Va apasau pe voi cu impozite colosale de stat, cu cabala boiereasca, cu ziua de lucru de 14-16 ceasuri. Incerca pentru a va romaniza cu deasila.

Cizma jandarmului apasa orice idee vie. Furat pamantul Sovietic al Basarabiei se reintoarce la a lui mama-Patrie, in constitutiunea Uniunii Sovietice.

Armata Rosie, care a eliberat pe ai nostri frati – ucraineni si belorusi – de asuprirea boierilor polonezi, v-a eliberat pe voi, pentru totdeauna, ai nostri frati si cetateni din robia romana”.

 Parasiri in masa ale Romaniei

Un lucru mai putin cunoscut, se refera la exodul neasteptat in teritoriile cedate.

In Serviciul Istoric al Armatei, fondul Marelui stat Major, se afla telegrama generalului Aurel Aldea, in care el se arata nemultumit ca ofiterii, soldatii si functionarii romani inca sunt retinuti, desi pana pe 19 iulie 1940 trecusera granita in Uniunea Sovietica peste 45.000 de oameni.

Intr-o informare datata 30 iunie 1940, se aduce la cunostinta ca Partidul Comunist din Romania ar fi vrut sa ceara reprezentantilor puterii sovietice sa nu incurajeze aceste emigrari, datorita numarului mare de comunisti printre cei care treceau Prutul.

Intr-un comunicat eliberat de ministrul Internelor pe 4 august, generalul David Popescu raspunde acuzatiilor venite din afara conform carora evreii din Romania sunt opriti in a trece granita in Basarabia si Bucovina.

El indica faptul ca 112.000 de oameni au trecut granita doar pana la acea data.

Prizonierii se intorc acasa

Pe 27 septembrie are loc repatrierea unor ofiteri romani, majoritatea luati prizonieri la Basarabeasca.

Insa nu s-a facut fara a-i obliga inainte sa semneze declaratii cum ca vor spiona sau vor intreprinde actiuni de sustinere a cauzei comuniste.

Astfel, inainte de a fi eliberati, locotenentului-colonel Oarza Gheorghe i s-a prezentat si posibilitatea de a ramane in armata sovietica cu acelasi rang, oferta pe care o refuza.

Ii este dat drumul teafar, insa maiorul Boteanu Mihail este mai putin norocos. Din pricina refuzului sau este batut.

 

 

Ocupația sovietică a Basarabiei - dezarmarea unor soldați români.

Ocupația sovietică a  Basarabiei – dezarmarea unor soldați români.

Capitanul Panzaru Ion este santajat cu marturisiri scrise de la propriii soldati cum ca ar fi facut propaganda sovietica si amenintat ca vor fi dezvaluite partii romane daca nu se deda Uniunii Sovietice.

Plutonierul Popescu Radu primeste propunerea de a spiona, la fel i se intampla si capitanului Grigore Virgiliu. Capitanul Grosu Constantin a fost obligat, printre altele, sa ofere informatii cu privire la tehnica de lupta romaneasca.

Maiorului Budan Constantin i se impune sa faca propaganda sovietica odata intors in tara, in timp ce capitanului Dinca Ion i se propune sa ofere adapost spionilor sovietici, cand nevoia se va arata.

Desi pentru ei prizonieratul era incheiat, un numar necunoscut de ofiteri inca erau incarcerati, iar restul romanilor din Basarabia si Bucovina au trebuit sa indure pentru inca un an obladuirea sovieticilor.

Surse: Laurentiu Dologa – Ziare.com; wikiwand.com/ro

30/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: