CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum au declanșat Rusia sovietică și Germania nazistă Al Doilea Război Mondial

Foto: Ribbentrop, Stalin și Molotov zâmbesc satisfăcuți după încheierea Pactului sovieto-nazist de la 23 august 1939, prin care și-au împărțit Europa. Peste o săptămână, la 1 septembrie 1939, izbucnea cel de-Al Doilea Război Mondial.

Pentru Stalin, ca si pentru Putin, mult mai târziu, prabuşirea Imperiului Rus a fost cea mai mare tragedie geopolitica a secolui XX.

Zeci de ani, în cărțile de istorie sovietice a fost scris că victoria asupra Germaniei naziste este rezultatul Marelui Război pentru Apărarea Patriei.

Împreună cu Marele Război pentru Apararea Patriei, manualele menționate vorbeau în treacat și despre un alt război, care s-a desfasurat în același timp, în aceleași țări și cu aceiași participanți. Cele doua parca se intersectau, chiar coincideau, dar erau totusi destul de diferite. Asta s-a intiparit în mintea a milioane de oameni sovietici.

Toată lumea în Rusia știe data Marelui Război pentru Apărarea Patriei: 22 iunie 1941 – 9 mai 1945.

Data celui de al Doilea război mondial – mai putini: 1 septembrie 1939- 2 septembrie 1945.

Toată lumea în Rusia știe că, în Marele Război pentru Apărarea Patriei, URSS a luptat împotriva Germaniei și a aliaților săi, scrie www. paginaderusia.ro.

Nu toată lumea își amintește că în razboi au participat 62 de țări din 73 existente la acea vreme, ca luptele au avut loc pe trei continente și în apele a patru oceane si este singurul conflictul în care s-au utilizat arme nucleare.

Însa acest război mondial pare ca a ocolit URSS, care avea propriul rezbel cu naziștii, pe care i-a învins.

Cum s-a întâmplat că Rusia celebrează anual victoria asupra Germaniei naziste – iar victoria și memoria celui de al Doilea razboi au fost șterse?

Un material întocmit pe baza discutiilor istoricilor rusi Oleg Budnitk şi Mark Solonin, mediate de Alexander Podrabinek, în cadrul unei emisiuni la Radio Liberty, aruncă o lumină asupra evenimentelor petrecute atunci.

Stie cineva ce a făcut Uniunea Sovietică în primele zile după începerea celui de-al Doilea război mondial?

Ei bine, URSS a atacat Polonia! De la vest polonezii erau atacați de Germania national-socialista, din est – de socialista URSS.

Germanii – pe 1 septembrie, URSS – 17 septembrie. Aceasta este data oficiala a intrării Uniunii Sovietice în al Doilea război mondial.

Și, din păcate, nu de partea coaliției, care atunci era reprezentata de Polonia, Anglia, Franța, Australia, Noua Zeelandă, India și Canada, ci în alianță cu Germania nazistă.

Uniunea Sovietică şi Germania nazista au semnat un pact de neagresiune (la Moscova, pe 23 august 1939), cu o săptămână înainte de începerea războiului mondial.

Pactul de neagresiune între cele doua a avut o importanță crucială pentru ambele țări si, practic, a dat startul celui de al Doilea război mondial. Practic, în vara anului 1939, Hitler a încercat sa obtina, si a obtinut, sprijin sovietic.

Oleg Budnitskii: Pe de o parte, Stalin nu avea încredere fata de democrațiile occidentale, iar pe de altă parte, dupa o vizită a lui Ribbentrop la Moscova și auzind propunerile concrete și absolut minunate din punct de vedere geopolitic … Era o propunere de impartire a Europei de Est…Printre altele, cele doua au convenit ca, la un moment dat, Uniunea Sovietic sa intre în război împotriva Poloniei.

Semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop pe 23 august a fost un punct de cotitură important în politica Uniunii Sovietice.

Alexander Podrabinek: Pactul de non-agresiune a fost scurt și clar. Avea numai șapte articole. Cele de substanță – trei. Primul articol obligă părțile să se abțină de la agresiune impotriva celuilalt; În al doilea – sa nu acorde sprijin unui tert care îl ataca pe celalalt; În al treilea – sa nu adere la alianțe militare indreptate împotriva celeilalte parti.

Având acord cu Hitler privind împărțirea sferelor de influență în Europa, Stalin nu se temea de complicații militare la începutul războiului al Doilea mondial. Şi de cine sa se teama Uniunea Sovietică, care era cu mult superioara celor mai apropiați vecini occidentali ca dimensiune, resurse naturale, armata și echipament militar?

Poate ca Stalin a crezut că prăbușirea Imperiului Rus în 1917, era cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Acum, in fata lui s-a deschis perspectiva tentantă de restabilire a vechilor frontiere.

Oleg Budnitkii: Germania initiaza războiul pe 1 septembrie declansand atacul asupra Poloniei. Uniunea Sovietică, în conformitate cu acordul, a început să pregătească acțiuni militare împotriva Poloniei.

Una dintre condițiile pentru intrarea URSS pe teritoriul Poloniei (pentru a spune lucrurilor pe nume, a fost o lovitură aplicata în spatele armatei poloneze), era ca Varșovia sa cada, iar apoi se putea anunța că statul polonez nu exista. Lucru pe care l-au facut mai târziu.

Alexander Podrabinek: Potrivit protocolului secret al pactului, Armata Roșie a ocupat regiunile estice ale Poloniei.

Mark Salonin: Pe 17 septembrie, dimineața, Armata Roșie, într-un număr mare, traverseaza frontiera poloneza. Gruparea sovietica numara 650.000 de militari şi 4.500 de tancuri, iar până la sfârșitul lunii septembrie, aceasta a crescut de două ori.

Teritoriul polonez a fost ocupat rapid. Polonezii nu se așteptau la o invazie din est. Rezistența armată a fost scăzută, dar a existat.

Oleg Budnitkii: Au fost în unele locuri lupte. Dar polonezii la inceput nu au înțeles ce se întâmplă, de ce a intrat Armata Roșie? Guvernul s-a gândit că, poate,URSS a venit in ajutorul Poloniei. Au fost chiar date ordine sa nu se opuna rezistenta.

Cu toate acestea, polonezii s-au luptat cu sovieticii. Au existat lupte, unele orase au rezistat.

Archivo:CuartaParticiónDePolonia1939.svg - Wikipedia, la enciclopedia libre

Alexander Podrabinek: În urma acestor evenimente, sub controlul Uniunii Sovietice a trecut un teritoriu polonez de 196.000 km pătrați, cu o populație de aproximativ 13 milioane de persoane.

Războiul cu Polonia pentru Uniunea Sovietică nu a fost prea sângeros. Pierderile in luptă ale Armatei Roșii, conform cifrelor oficiale au fost de 737 de persoane ucise și 1862 răniți. Conform celor neoficiale – până la o mie de morți și două mii de răniți.

Pierderea polonezilor a fost de 3500 morți, 20.000 răniți și dispăruți.

Au fost capturati circa 250 mii de soldați. În primăvara anului viitor, aproape 22 de mii de ofițeri polonezi au fost împușcați de sovietici în pădurea Katyn.

În septembrie 1939, armatele sovietică și germană au sărbătorit prima victorie în cel de-al Doilea război mondial.

FRĂŢIA DE ARME SOVIETO-NAZISTĂ – PARADA MILITARĂ COMUNĂ A ARMATELOR NAZISTE  ŞI SOVIETICE ÎN 1939, ÎN POLONIA COTROPITĂ DE CELE DOUĂ IMPERII HRĂPĂREȚE.  GALERIE FOTO SI VIDEO | CER SI PAMANT ROMANESC

Trupele germane au cedat orașul polonez ocupat – Brest, care a trecut sub ocupație sovietică. Pe 22 septembrie, la Brest a avut loc o paradă militară sovieto-germană comună la care au participat colonelul armatei sovietice Semion Krivoshein și generalul nazist Heinz Guderian.Parada a inceput la ora 16:00,  şi au fost ridicate  Arcuri ale victoriei  decorate cu svastici şi stele roşii, pe sub  care trupele germane  si cele sovietice au defilat.

Acțiunile militare au fost finalizate, în mare, până pe 29 septembrie. Data sfârșitului războiului poate fi considerata 16 octombrie 1939, când noua frontiera de stat a URSS a fost transferată de catre armata sub paza trupelor de frontieră ale NKVD.

Stalin a numit războiul împotriva Poloniei – o „plimbare militară.” Pentru Polonia, acest război a fost însa o tragedie nationala.

Dar războiului nu-i place răgazul, mai ales daca agresorul este extaziat de succesele militare ale unei campanii usoare. Asa că, pe 16 octombrie, Armata Rosie a predat granița de vest sub paza NKVD, și pe 18 octombrie a început introducerea trupelor sovietice în republicile baltice.

Dpdv militar, Estonia, Letonia și Lituania erau mult mai slabe decât ​​Polonia și nu puteau opune rezistență semnificativă.
Pe 28 septembrie 1939, dupa ce Kremlinul a semnat tratatul de prietenie cu Germania nazistă, Uniunea Sovietică și Estonia au incheiat un acord de asistență mutuală.

Asistența din partea Uniunii Sovietice a insemnat introducerea pe teritoriul estonian a trupelor sovietice – 25 de mii de oameni.

În urma discuțiilor, Stalin a lăudat delegația estoniană:

„Guvernul eston a acționat cu înțelepciune și în beneficiul poporului estonian, a încheiat un acord cu Uniunea Sovietică. Puteati avea soarta Poloniei. Unde este acum Polonia?”.

Raspunsul la intrebare au avut și celelalte republici baltice. Un tratat asemănător cu Uniunea Sovietică a fost semnat de Letonia pe 5 octombrie, iar pe 10 octombrie – cu Lituania. În Letonia au fost trimisi 25.000 de soldați ai Armatei Roșii, în Lituania – 20.000.

Apoi, pe 5 octombrie, URSS propune finlandezilor sa încheie un pact de asistență mutuală similar cu cel al balticilor. Negocierile au început pe 11 octombrie, dar, în final, au esuat dupa numeroase reluari. Pe 9 noiembrie, discuțiile s-au încheiat fără rezultat.

Din aceasta cauza a izbucnit războiul cu Finlanda, început pe 30 noiembrie 1939.

Oleg Budnitskii: Finlanda nu a acceptat propunerile Uniunii Sovietice care voia sa împinga granița foarte mult. De fapt, Finlanda urma sa devina stat satelit sau pur și simplu sa fie anexata. Dacă ne uităm pe hartă, este o problema de restabilire a granitelor Imperiului Rus.

Ca urmare a inceput războiul sovieto-finlandez. URSS a anuntat o serie de provocari din partea Finlandei. Desigur, a fost un război provocat de către Uniunea Sovietică, nu există nicio indoiala. Este suficient să spun că populația Uniunii Sovietice era de 180 de milioane de oameni, iar populația Finlandei de 3 milioane de persoane, și ca sa vezi, mica Finlanda s-a decis asa, dintr-o dată, sa atace Uniunea Sovietică. Finlanda avea doar câteva tancuri si câteva avioane.

Alexander Podrabinek: Uniunea Sovietică a lansat o puternica campanie de propagandă.

Mark Salonin: Da, pe 26 noiembrie, cu patru zile înainte de invazia in Finlanda, a existat o puternica explozie propagandistică, se spunea că armata finlandeză îi ataca pe grănicerii sovietici, ca au murit soldați ai Armatei Roșii. După aceea – un uragan de poezii, sedinte populare, sindicalisti furiosi. Şi-au amintit ca de la granita finlandeza pana la leaganul revolutiei bolsevice -Leningrad – erau doar 34 de kilometri în linie dreaptă, și ca iata-iata urmeaza sa bombardeze finlandezii Bulevardul Nevskii. Prin urmare, nu putem tolera acest lucru, iar noi trebuie să ne apăram țara….

Alexander Podrabinek: La începutul campaniei finlandeze propaganda stalinistă a convins poporul sovietic ca victoria asupra Finlandei va fi rapida și ușoara.

Oleg Budnitskii: Cu toate acestea, războiul nu a fost floare la ureche, cum se credea inițial. Finlanda a opus rezistență armata, iar trupele URSS s-au dovedit a fi slab pregătite si slab conduse. Cu toate acestea, Uniunea Sovietică era mult mai puternică decât Finlanda, și în ciuda pierderilor enorme (Armata Roșie a pierdut de 4 ori mai multi soldati decât cea finlandeză), rezistența finlandeză a fost infranta. S-a ajuns la un acord de pace, care a fost drastic pentru Finlanda, dar ţara si-a pastrat independența.

Alexander Podrabinek: Razboiul s-a incheiat pe 13 martie 1940 prin semnarea unui tratat de pace. Uniunea Sovietică anexează aproximativ 40.000 de kilometri pătrați din Finlanda, inclusiv orașul Viborg. Pierderile in morți și dispăruți au fost dupa cum urmeaza: Armata Roșie – 126.000 soldați, armata finlandeza – 26 mii de oameni.

Unul din rezultatele războiului sovieto-finlandez a fost exluderea URSS din Liga Națiunilor. Un alt rezultat a fost inventia de catre finlandezi a „cocktailului Molotov”.

După războiul cu Finlanda, Armata Roșie a avut pace doar trei luni. Dar apoi, în iunie 1940, pe data de 14 (Lituania), şi 15-16 (în Letonia și Estonia), URSS trimite ultimatumuri prin care cere intrarea neingradita so nelimitata pentru trupele Armatei Roșii. Dupa ce militarii ocupa tarile baltice, incep arestarile in masa, urmeaza așa-numitele alegeri: cu un singur candidat pe lista. Se formează guvernul. Fara varsare de sange, toate trei republici sunt ocupate.

Alexander Podrabinek: Campania militară în cele trei republici baltice a durat șase săptămâni. La începutul lunii august 1939, Lituania, Letonia și Estonia au fost anexate și încorporate în Uniunea Sovietică. Vărsarile de sânge au fost evitate ca urmare a faptului că guvernele baltice au încercat să evite victime militare. Și au reușit.

Dar pierderile umane au venit mai tarziu. Din cele trei republici, NKVD a deportat în Siberia potențiali dușmani ai puterii sovietice: intelighenția, clerici, politicieni, ofițeri militari, polițiști, agricultori, proprietarii de companii mari, foști funcționari ai aparatului de stat. Cu totul aproximativ 40 de mii de oameni.

În aceeasi vara a fost efectuată o operațiune militară si invadata România, a urmat anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.

Mark Salonin: Cu Basarabia au procedat chiar mai dur, acolo nici macar nu au fost proclamate republici populare (ca in tarile baltice), pur și simplu a fost prezentat un ultimatum României, in care se spunea – „totul este al nostru. Am tolerat prea mult timp ca Basarabia noastră sa fie parte din România, dar acum răbdarea noastră a ajuns la capăt”.

Alexander Podrabinek: România nu a opus rezistență armată și a acceptat ultimatumul sovietic. Operațiunea militară a început pe 28 iunie și a durat șase zile. Au fost încăierări ocazionale, dar pierderi de război nu au fost de nicio parte.

Pe 3 iulie, la Chișinău are loc o paradă a trupelor sovietice. Urmarile directe ale anexarii – deportarea în Siberia de Nord şi Kazahstan a aproximativ 30 de mii de așa-numite elemente nesigure.

Astfel, la numai două săptămâni după începerea celui de-al Doilea război mondial, Uniunea Sovietică a început ostilități active în Europa, care au continuat cu câteva întreruperi pe tot parcursul anului. Acesta a fost anul în care URSS a furat si confiscat cele mai multe teritorii străine.

Dar aceasta atitudine este justificată din punct de vedere geopolitic?

Oleg Budnitskii: Din perspectiva mea, aceasta a fost o greșeală. Acordurile între Stalin și Hitler și acțiunile Uniunii Sovietice în cele din urmă au adus mai mult rău decât bine. În primul rând, după cum știm, aceste teritorii au fost anexate destul de rapid. Populația în cea mai mare parte avea o atitudine extrem de negativă față de regimul sovietic. Mobilizarile pentru Armata Roșie în vestul Ucrainei erau o catastrofa, zilnic erau 4.000-5.000 de dezertori (nu exagerez – sunt documente sovietice).

În Lituania și Letonia au fost rebeliuni, opoziție fațisă fata de regimul sovietic. Același lucru s-a întâmplat în vestul Ucrainei, și în alte locuri. Asa se explica de ce au fost atat de usor create ulterior legiunile SS – este o consecință a acestei politici a puterii sovietice. De exemplu, cu o săptămână înainte de invazia germană au avut loc deportări din statele baltice.

Dar cel mai important lucru – s-a dovedit că Germania a obtinut o garanție a păcii în est, a învins Franța, iar Uniunea Sovietică, brusc, s-a trezit pe un continent nesigur şi singura împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, fara niciun tampon între ele. Era o frontieră comună imensa, ideala pentru un atac surpriză.
Mark Salonin:

Tovarășul Stalin avea un plan mare, clar și destul de rațional: sa-l împinga pe Hitler într-un mare război european. L-a ajutat pe Hitler să nu fie spulberat chiar de la început. Stalin urma sa astepte, iar când toți participanții la acest război vor fi aproape morti de oboseala, marea Armata Roșie, cu zecile de mii de tancuri va trece peste totul ca un tavalug, si toata Europa devenea sovietica. Planul era absolut clar. Asa că de ce naiba îi trebuia să se anagajeze in propriul mic razboi intre 1939-1940 ani – nu este clar.

Toți acești pași (mă refer la capturarea unei parti din estul Poloniei, războiul împotriva Finlandei, anexarea statelor baltice, precum și ruperea unei bucati din România) în niciun fel nu-l apropiau pe tovarășul Stalin de planul sau măreț.

Nu am un răspuns rațional la întrebarea asta, dar ipoteza cea mai plauzibilă, în opinia mea, este că Stalin avea o capacitate redusa a gândirii abstracte. În limbaj comun, aceasta se traduce prin cuvântul „prost”, dar eu nu pot folosi acest cuvant la adresa unui geniu diabolic. Toate acestea imi amintesc despre povestea unui hot care dupa ce a furat cu succes un milion, s-a decis sa mai fure o rubla din portofelul altcuiva.

Alexander Podrabinek: Deci când a intrat de fapt Uniunea Sovietică în al Doilea război mondial?

Să ne uităm la cronologia evenimentelor din perioada 1939 – 1940:

Septembrie, octombrie 1939 – războiul cu Polonia.

Noiembrie- decembrie 1939; Ianuarie, februarie, martie 1940 – război cu Finlanda.

Iunie 1940 – desfășurarea de trupe în republicile baltice.

Iulie 1940 – invazia in România, anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.

August 1940 – anexarea Lituaniei, Letoniei și Estoniei.

Oleg Budnitskii: Cu siguranta ca aceste evenimente au fost parte din al Doilea război mondial, nu am nicio îndoială. A pretinde că aceste evenimente au fost separate și ca URSS a intrat in razboi abia în iunie 1941, – este cu siguranță un neadevar istoric.

Mark Salonin: Participarea Uniunii Sovietice în înfrângerea Poloniei și ocuparea teritoriului său, fără îndoială este parte din al Doilea război mondial. Nu-mi pot imagina ce argumente pot fi aduse împotriva acestei teze.

Dacă agresiunea lui Hitler impotriva Poloniei este prima etapă al celui de-al Doilea război mondial, atunci de ce nu are loc în aceasta etapa şi agresiunea sovietică împotriva Poloniei?

CITIȚI ȘI:

05/05/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

FRĂŢIA DE ARME SOVIETO-NAZISTĂ – PARADA MILITARĂ COMUNĂ A ARMATELOR NAZISTE ŞI SOVIETICE ÎN 1939, ÎN POLONIA COTROPITĂ DE CELE DOUĂ IMPERII HRĂPĂREȚE. GALERIE FOTO SI VIDEO

 



 

Foto:tancuri  sovietice şi motociclişti germani.

 

 

Inalti ofiteri germani  şi sovietici  au fost  prezenţi la parada: Generalul german Heinz Guderian  (centru) şi comandantul brigazii 29  sovietice de tancuri, colonelul   Semion Krivoshein (dreapta).

 

 

Protocolul secret al Pactului Molotov-Ribbentrop , semnat la 23 august 1939, a definit graniţa sferelor de influenta dintre  germani şi  tsovietici.

Cu toate acestea, în timpul invaziei Poloniei  , unele forţele germane, în special cele de sub comanda generalului Heinz Guderian, au avansat dincolo de această linie, urmarind obiectivele lor strategice.

In zilele urmatoare, Guderian a fost informat că linia de demarcaţie între  germani si sovietici  a fost stabilita de-a lungul râului Bug şi că forţele sale vor trebui  să se retragă în spatele acestei linii până pe 22  septembrie.

Pe 17 Septembrie,  după ce Armata a patra sovietica a lui Vasili Ciuikov,  a primit ordinul de a trece frontiera poloneză  ,Brigada a 29 de tancuri, condusa de colonelul Semion Krivoshein , a intrat în oraşul Baranovici  (in poloneza, Baranowicze).

La 20 septembrie, unităţi avansate ale acestei brigazi de tancuri  au  întâlnit forţele lui Guderian in  satul Vidomlya (pl. Widomla), la trei zile după nvazia sovietică din Polonia   şi douăzeci de zile după invazia germană din Polonia .

Potrivit lui Krivoshein, un grup  de  recunoastere  alcatuit din  12 ofiţeri germani, care s-au identificat ca fiind in subordinea lui  lui Guderian, au explicat că unităţile germane au fost deplasate  în direcţia Brest.

Ei au fost invitaţiîn  cortul lui Krivoshein, care a propus  un toast pentru conducatorii lor  şi a invitat ofiterii germani  la Moscova, după ce vor obţine o victorie rapidă asupra Angliei „capitaliste”. Prin ei ofiţerul sovietic Krivoshein a trimis, de asemenea, salutări calde generalului  german.

La apropierea de oraş în dimineaţa zilei de 22 septembrie, Krivoshein a vazut că trupele germane au ocupat  Brest-Litovsk si că Guderian si-a  stabilit deja cartierul general acolo. Curând după aceea,reprezentantii lui Guderian  au  salutat „glorioasa Armata Roşie ” şi generalii  sai si ,in  urma unui scurt schimb de formalităţi, Krivoshein a fost invitat la sediul comandamentului german la un mic dejun .

În timpul întâlnirii, Guderian a propus o paradă comună a trupelor sovietice şi germane prin oras, inclusiv in  Piaţa Centrală a orasului . Krivoshein a promis să trimita  cateva  batalioane  şi a convenit ca el şi Guderian să participe la  parada împreună.

Parada

Parada a inceput la ora 16:00,  şi au fost ridicate  Arcuri ale victoriei  decorate cu svastici şi stele roşii, pe sub  care trupele germane  si cele sovietice au defilat.

Generalii sovietici si  germani au adus un omagiu armatelor  şi respectiv victoriei  lor asupra forţelor poloneze .

 

Urmări

 

După paradă, germanii s-au retras pea malul vestic al Bugului, iar sovieticii au preluat controlul asupra oraşului, precum şi a restului  Poloniei de Est (acum Belarus de Vest şi Ucraina de Vest).

Potrivit unui articol din ziarul rus Novaya Gazeta  din  2008 ,scopul de paradei  a fost  sa afişeze puterea noii  alianţe sovieto- naziste in fata   întregii lumi.

Comandantul Forţelor armate poloneze care au apărat Brestul  împotriva germanilor, generalulKonstanty Plisowski, a fost arestat de NKVD , trimis într-un  lagăr sovietic în Starobielsk şi mai târziu executat în timpul masacrului de la Katyn.

In  multe lucrări publicate în anii 1980-1990 istoricii vorbesc despre  parade militare comune ale Armatei Roşii şi ale Wehrmacht-ului  german si în alte oraşe din Polonia ocupată.

 

 

 

 

File:Bundesarchiv Bild 101I-121-0012-30, Polen, deutsch-sowjetische Siegesparade, Panzer.jpg

 

 

 

De exemplu,un  istoric rus scria într-o lucrare din 1992 intitulată „Secretele diplomaţiei  lui Stalin” :

„parade comune ale  militarilor din ambele ţări  au avut loc in Grodno, Brest, Pinsk  şi în alte câteva oraşe (germanii le-au numit „paradele victoriei”).

Parada din Grodno a fost supravegheata de generalul de brigadă sovietic Vasili Ciuikov „.

 

 

             
 
             
 
             
 
   

 

 

 

 

 

Sursa:

 

http://www.findadvise.com/about.jsp?topic=Nazi-Soviet_military_parade

 

 

VIDEO: NAZIȘTII ȘI COMUNIȘTII STABILESC GRANIȚA DINTRE EI,  DUPĂ COTROPIREA POLONIEI

 

 

30/04/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Liderii Rusiei, Franţei şi Germaniei s-au întâlnit pentru a îngropa odată pentru totdeauna Războiului Rece.SE VA GĂSI ȘI O REZOLVARE A PROBLEMEI NISTRENE?

Brainstorming în Deauville

Liderii din Rusia, Franţa şi Germania  îngroapă din nou Războiul Rece.

2010-10-19 / Andrei Terekhov

 France’s President Nicolas Sarkozy (C), German Chancellor Angela Merkel (L) and Russia’s President Dmitri Medvedev wave as they leave the hotel before a tripartite summit between France, Germany and Russia in Deauville October 18, 2010. (Getty Images / REUTERS/Eric Feferberg/Pool )

Ieri şi de azi în Deauville (Franţa) au avut loc  întâlniri între preşedintele rus Dmitri Medvedev şi omologii săi francez, Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel .

La  Deauville,Sarkozy  şi Merkel vor  răspunde în mod oficial la iniţiativa lui Medvedev de semnare a  Tratatului de Securitate între  Uniunea Europeană și Rusia .Rusia „acordă prioritate promovării  iniţiativei, pe care presedintele rus Dmitri Medvedev a prezentat-o în 2008, de elaborare a  unui nou tratat de securitate europeană”.

Liderii  Rusiei, Franţei şi Germaniei nu s-au întâlnit timp de cinci ani. Un motiv ar fi fost reticența manifestată de  Merkel de a nu provoca critici, de felul celor  exprimate cu privire la astfel de întâlniri  în ţările est-europene şi statele baltice.

Este de presupus și că bundeskantzlerin Merkel a găst cu Medvedev limbajul pe care nu l-a avut cu Putin.

Principalul  scop al întâlnirii este acela de a se câştiga încrederea Federaţiei Ruse în NATO . Semnificativă este şi declaraţia lui Merkel: „(La Deauville), vom vorbi despre cea mai bună modualitate de îmbunătăţire a relaţiilor dintre Rusia şi NATO, deoarece Razboiul Rece s-a încheiat o dată pentru totdeauna.”

Analiştii germani au sugerat că Sarkozy va propune crearea de spaţiu comun, economic şi de securitate, precum şi un ” Consiliului de Securitate al Europei „, care ar trebui să ia în considerare iniţiativa lui Medvedev. Acest Consiliu nou va înlocui Consiliul Rusia – NATO, criticat în mod repetat de Moscova .

 În acest context,ar trebui să fie luată în considerare şi sprijinită de Moscova, propunerea germană de a stabili un comitet ministerial privind politica externă şi de securitate  Rusia – UE.

  Nezavisimaia Gazeta mai subliniază și intenţia Angelei Merkel de a transforma statutul UE şi SUA la negocierile din Transnistria din observatori, în participanţi direcţi şi propunerea Uniunii Europene ca Rusia să renunţe la sprijinul acordat regimului separatist transnistrean ,în schimbul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Publicaţia rusă mai aminteşte că la această întâlnire nu vor lipsi nici scenariile federalizării Republicii Moldova.

Semnalele de la această întâlnire vor avea un impact major asupra alegerilor din 28 noiembrie de la Chişinău, fiind chiar în stare să încline balanţa electorală într-o parte sau alta. Care strategie electorală din Republica Moldova va fi sprijinită de declaraţiile finale de la Deauville? Vor ajunge cei „trei mari” din Europa la o înţelegere cu privire la viitorul Republicii Moldova?

Trebuie luată în considerare şi poziţia pe care o vor avea Statele Unite faţă de rezultatele discuţiilor de la Deauville. Una din mizele discuţiilor care încep astăzi este participarea Rusiei la scutul american anti-rachetă din Europa.

Pe de altă parte, după cum subliniază The Economist, este greu de crezut că americanii le acordă o mare încredere ruşilor ,câtă vreme aviaţia strategică a Moscovei testează periodic vigilenţa apărătorilor spaţiului aerian NATO.

Nici recentul exerciţiu al forţelor nucleare strategice ale Rusiei care aveau ca ţintă capitala Poloniei Varşovia nu este de natură să crească încrederea în intenţiile Moscovei.

 The Economist subliniază faptul că intenţiile Angelei Merkel de a rezolva chestiunea transnistreană în cooperare cu Rusia nu au dat până acum rezultatele scontate.

 Publicaţia citată apreciază că pentru rezolvarea problemelor din Republica Moldova este nevoie de stabilitate politică, creştere economică şi integrare europeană.

 Cel puţin cu privire la ultimul aspect menţionat există o mare reticenţă a statelor occidentale în a accepta noi membri în clubul european, datorată în mare parte valului de imigranţi din Europa de est. Nimeni nu îşi doreşte în acest moment un nou val de extindere.

Deutsche Welle face o observaţie interesantă cu privire la întâlnirea de la Deauville: „deşi discuţiile sunt informale, unii dintre aliaţii Germaniei şi Franţei sunt nemulţumiţi de faptul că nu participă la întâlnire”.

BBC notează că întâlnirea de la Deauville este mai degrabă o sesiune de „brainstorming” şi că nu sunt aşteptate nici un fel de decizii majore ,deoarece liderii din Germania şi Franţa nu vor să apară ca scurtcircuitând politica externă comună a Uniunii Europene,comentează Ziua veche.

19/10/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: