CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

7 iulie 1997: PENTRU PRIMA DATĂ DE LA CONSTITUIREA ROMÂNIEI MARI,UN GUVERN ROMÂN A CEDAT PĂRȚI ALE TERIORIULUI NAȚIONAL FĂRĂ A FI AMENINȚAT CU AGRESIUNEA

Foto: În ziua de 2 iunie 1997, a fost semnat de către preşedinţii Emil Constantinescu (dreapta) şi Leonid Kucima (stânga), «Tratatul de la Neptun», «Privind Relaţiile de Bună Vecinătate şi Cooperare între România şi Ucraina».

La 7 iulie 1997, într-o atmosferă de totală confuzie, Senatul României a ratificat cu 65 de voturi pentru, 50 contra, 3 abțineri, într-o atmosferă de totală confuzie, „Tratatul cu Ucraina”.

Drept urmare, Republica Ucraina – stat apărut în 1991 – dispune de un act prin care actuala graniță îi este recunoscută de statul român.

Documentul fusese semnat, inițial, de către miniștrii de externe ai celor două țări, pe 3 mai la Kiev, iar apoi de către cei doi președinți, la 2 iunie 1997 la Neptun.

Interesant este că actul ar putea fi denunțat oricând de autoritățile române, tratatul respectiv prevăzând și mențiunea că poate fi denunțat cu un an înainte de expirarea valabilității, care se reînoiește automat la 5 ani, după trecerea celor 10 ani de valabilitate inițială. 

La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu.

Adrian Severin-Skvosnik, evreu originar din Chișinău și nepot al Anei Pauker, a cedat Insula Șerpilor ucrainenilor

Regretatul Aurel Preda Mătăsaru, unul dintre marii experți ai MAE român, ambasador, general de justiție și diplomat de carieră, fost director la Direcția Juridică a Ministerului Afacerilor Externe, ministru-consilier, cadru universitar de prestigiu, AUTOR AL PROIECTULUI DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ A CELUI DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC, REPUBLICA MOLDOVA și participant la negocierile bilaterale privind Tratatul cu Ucraina, declara ziarului Timpul de la Chișinău:

„ În faza discuțiilor pe această temă, în calitate de director al Direcției juridice și a Tratatelor din MAE de la București, am contribuit decisiv la elaborarea mandatului delegației române în anii 1994-1995.

Din păcate, ca de obicei, în ultimii ani, lovitura a fost primită de la cine nu te așteptai, și anume, de la fostul ministru de externe Adrian Severin (un evreu originar prin familie de la Chișinău), care în cadrul negocierilor cu ucrainenii pentru încheierea tratatului politic de bază a recunoscut, pe neașteptate, că Insula Șerpilor aparține Ucrainei, cerând ca această precizare să fie inclusă în textul Acordului conex.

Vă imaginați, cred, uimirea delegației ucrainenilor, care, după aceea, au chefuit toată noaptea la Ambasada Ucrainei de la București. Și aveau dreptate! Era un dar neașteptat…”

Am refuzat, ţinând seama de cursul negocierilor, să particip la încheierea acestui ruşinos Tratat, prin care România a capitulat necondiţionat în timp de pace în faţa Ucrainei.

S-au adus prejudicii şi R. Moldova, prin recunoaşterea vechii graniţe dintre URSS şi România (pe porţiunea Ucrainei), pentru că i-a răpit acesteia, fără a o consulta, calitatea de riveran la Marea Neagră, ca urmare a înglobării unei părţi a Basarabiei de Sud în RSS Ucraineană în 1940 (linia Kalinin) şi recunoaşterea acestei graniţe de România independentă, prin semnarea la stațiunea Neptun, în anul 1997, a Tratatului mai sus menţionat. De cine? De un semibasarabean, fostul preşedinte Emil Constantinescu.

De ce s-a semnat totuși Tratatul cu Ucraina?

 În speranța unor avantaje ipotetice: admiterea României în N.A.T.O., Bucureștiul a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, ținutul Herța, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor.

 Principalul artizan al acestei monstruozități a fost Adrian Severin, dupa numele lui adevarat Skvosnik (foto).

Domnul Skvosnik cunoștea bine interesele poporului român si este la fel de îngrijorat acum, ca și în trecut, la fel ca de cantitatea excesiva a hidrogenului din apa.

Eu i-am spus ministrului ca nu fac prostituție din negocierea Tratatului cu Ucraina și am refuzat sa mai duc tratative. Dumitru Ciaușu a acceptat si a primit postul de ambasador la Paris.

Nu a existat posibilitatea ca Insula Șerpilor sa fie tratată separat de nordul Bucovinei, de Herța și sudul Basarabiei.

Ucraina recunoaște că a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop, dar pretinde ca acest document „a facut o dreptate istorica Ucrainei”.

Practic, prin Tratatul din 1997, noi am reconfirmat diktatul Molotov-Ribbentrop, dar am acceptat și viciile de consimtamânt: le-am luat basarabenilor dreptul de ieșire la Marea Neagră.

Prin prostia lui, Severin a întărit o realitate impusă prin diktat.

Succesiune de drept nu exista nici în dreptul intern, nici în dreptul international. Daca bunicul dumneavoastra va lasa o mostenire grevată de datorii și procese, nimeni nu vă poate obliga s-o acceptați.

În faza finala a colaționarii Tratatului cu Ucraina, cutuma diplomatica spune ca se verifica doar corectitudinea lingvistica a documentului în ambele limbi. Nimeni nu mai face modificari.

În acea perioada, Adrian Severin l-a trimis pe Dumitru Ciaușu prin Olanda pentru sensibilizarea etc., etc… În locul lui Ciaușu, a venit la tratative însuși ministrul de externe al României, deși nu era de rangul lui. Se trecuse deci la colaționarea tratatului.

România mai are de facut o propunere”, a spus Adrian Severin. Anton Buteiko, seful delegatiei ucrainene, a trântit ochelarii de dosarul din fata lui: ministrul nostru încalcase cutuma.

Adrian Severin a cerut sa se adauge „referitor la Insula Serpilor, care apartine Ucrainei”.

Buteiko a fost atât de uluit, încât a uitat că discuțiile se purtau în engleză și a dat-o pe rusă: „Pavtarite pajalusta!” – „Repetați vă rog!

Iar Adrian Severin a repetat în engleză și impecabil în rusă: „Insula Șerpilor, care aparține Ucrainei”.

În seara urmatoare, Buteiko, șeful delegației ucrainene, s-a îmbătat crunt: nici ucrainenii nu-și imaginau că va fi atât de ușor cu urmașii lui Dănilă Prepeleac, cel care, din doi boi mari și frumoși, a ramas cu o punga goală”.

Cu sovieticii am epuizat toate argumentele juridice în jurul Insulei Șerpilor (Zmeinîi Ostrov). Pâna la urma, ne-au propus în 1978 sa facem „pa-palam”, adica „jumi-juma”. Noi nu am vrut fiindcă era nedrept.

În loc de concluzii:

Profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a explicat într-un interviu pe care https://www.activenews.ro l-a prezentat integral, că președintele României de atunci, Emil Constantinescu, a promis încă din ianuarie 1997 că va recunoaște „realitățile istorice” în ceea ce privește relația dintre țara noastră și Ucraina, deși nu avea niciun mandat să facă asemenea declarații.

Președintele Constantinescu a cedat inclusiv Insula Șerpilor, un alt teritoriu al României luat cu forța de URSS în 1948, după terminarea războiului!

„În anul 1997, imediat după preluarea puterii de către Convenția Democrată, am fost luați prin surprindere de câteva declarații contrare interesului național pe termen lung ale rectorului Universității noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit președinte al României.

Printre altele, la conferința de la Davos, în ianuarie 1997, și-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit „sacrificiul istoric”- recunoașterea dreptului de succesiune a Republicii Ucraina asupra teritoriilor românești ocupate prin forță de către defuncta Uniune Sovietică. Trebuie subliniat că aceste declarații ale președintelui Constantinescu au fost făcute fără un minim mandat, cel din partea Parlamentului României.

În discuțiile pe care le-am avut cu profesorul Constantinescu am realizat că este insensibil la ceea ce eu și mulți colegi consideram interese naționale strategice ale României, la est și la vest ”, a afirmat profesorul Tudor, autorul cărții „Istoria unei trădări naționale – Tratatul cu Ucraina”.

Atitudinea capitulardă și dezonorantă a Guvernanților de atunci este nejustificată mai ales că în 1991, Parlamentul României anunțase oficial că nu recunoaște orice încercare de legitimizare din partea Ucrainei asupra teritoriilor românești luate cu forța de către URSS.

Mai mult, în 1993, Guvernul României a notificat omologii ucraineni că în urma dispariției Uniunii Sovietice în 1991, tratatul de frontieră dintre cele două părți din 1961 a devenit caduc.

Tratatul din 1961 recunoștea granița impusă României după pierderea celui de-al doilea război mondial, iar faptul că partea română îl denunța ca fiind caduc, afirma clar necesitatea unei noi negocieri!

„În Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991, adoptată cu unanimitate de voturi în ședința Camerelor reunite, se spune:

Parlamentul României, luând cunoștință de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenței Republicii Ucraina.

– declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv Bucovina de Nord, ținutul Herța, ținutul Hotin precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.

– cere parlamentarilor și guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoaștere nu se extinde și asupra teritoriilor românești menționate.

 solicită Guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.

Tot în acest sens, în aprilie 1993, Guvernul Român notifică Guvernului Ucrainean faptul că, urmare a dispariției Uniunii Sovietice și a apariției la frontiera de est a României a două noi state independente, Ucraina și Republica Moldova, Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră, încheiat în 1961, a devenit caduc. Se afirmă, de asemenea, disponibilitatea Părții române de a începe negocierea cu Partea ucraineană a unui acord în acest domeniu.

Tratatul din 1961 confirma frontiera sovieto-română impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 și Protocolul Groza-Molotov din 1948, în condițiile ocupației sovietice, sfera sa de reglementare limitându-se, desigur, la problemele regimului de frontieră și ale colaborării și asistenței mutuale.

Notificarea caducității Tratatului din 1961 cu Uniunea Sovietică, ca urmare a dispariției acesteia ca subiect de drept internațional, și exprimarea disponibilității de negociere cu noul stat apărut la frontiera de est a României – Republica Ucraina – era un act menit să deschidă câmpul discuției problemei frontierei dintre România și Ucraina, în spiritul Actului Final de la Helsinki”, consideră profesorul Tudor.

Profesorul Tudor afirmă că opinia publică a fost indusă în eroare de o campanie de manipulare, ai cărei artizani au fost Convenția Democratică (CDR), aflată atunci la Guvernare și președintele Constantinescu, iar unealta principală a fost abia înființatul PRO TV.

O extraordinară campanie de manipulare a opiniei publice și a parlamentarilor este pusă în funcțiune.

Principalii artizani ai acestei acțiuni sunt președintele Emil Constantinescu, președintele Senatului Petre Roman și ministrul de externe din acea perioadă, Adrian Severin.

„Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acționat cei doi oameni de stat, Petre Roman și Adrian Severin. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște”, a afirmat profesorul Tudor în cartea sa  „Istoria unei trădări naționale – Tratatul cu Ucraina”.

Concluzia îi aparține regretatului academician, profesor și istoric, Florin Constantiniu:

„În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.

Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvăluie gravele erori săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice. Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului.”

CITIȚI ȘI:

http://www.ziaristionline.ro/2017/10/24/a-murit-aurel-preda-curajosul-diplomat-roman-care-a-negociat-unirea-cu-basarabia-si-a-denuntat-tradarea-romaniei-prin-tratatul-cu-ucraina/

29/09/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un raport OFICIAL al serviciilor secrete din Estonia dezvăluie operațiunile FSB și infiltrările agenturii ruse la nivel înalt în R.Moldova

 

Foto: Fostul prim-ministru Maia Sandu și președintele slugă rusească al R.Moldova, Igor Dodon

EXCLUSIV:

Raport OFICIAL al serviciilor secrete din Estonia: Guvernarea Maia Sandu și prăbușirea lui Plahotniuc, operațiuni ale FSB! Rusia și agentura de dincolo de Prut

 

 

 

Potrivit raportului oficial al serviciilor secrete din Estonia – International Security and Estonia. 2020, pe care-l puteți consulta și descărca AICI, și pe care Podul.ro vi-l prezintă în exclusivitate –, atât guvernarea Maia Sandu (care a presupus o alianță forțată a prorușilor, conduși de pionul moscovit Igor Dodon, cu pro-europenii Blocului ACUM), cât și discreditarea programatică și înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc nu au reprezentat altceva decât etape ale aceleași ample operațiuni a FSB, care a reușit astfel să sporească semnificativ influența Federației Ruse în R. Moldova, de-a lungul anului 2019, deturnând-o de la orice apropiere de Occident.

Și de România, completăm noi. 

”În realitate, scopul socialiștilor și al Rusiei nu a fost de a eradica corupția și de a dezrădăcina sistemul de putere oligarhică din R. Moldova, ci de a pregăti pozițiile pentru subordonarea țării și preluarea pârghiilor executive, sporirea influenței”, se arată în raportul citat, care tratează etapic controversata guvernare a Maiei Sandu, perioadă în care Rusia a acaparat, la pas, aproape toate pârghiile de forță și informative de dincolo de Prut, compromițând forțele pro-europene și beneficiind acum de un nou cabinet în care rușii și socialiștii (adică uneltele rușilor) sunt covârșitor majoritari.

Impunerea unui scenariu asemănător se ia în calcul și în Ucraina – mai multe detalii AICI

Așa cum veți remarca, același raport prezintă punctual una dintre numeroasele operațiuni desfășurate de FSB pe internet – un fake news internațional menit să-l discrediteze pe Plahotniuc, întreaga manipulare fiind diseminată ca și cum ar fi fost un interviu realizat de… Spiegel Online.

 

Podul.ro (https://www.Podul.ro) vă prezintă cele două capitole ale raportului referitoare la operațiunile FSB din Basarabia, întregul document tratând pe larg amenințările Rusiei, atât pe cele militare cât și pe cele cibernetice:

 ”Cel mai important instrument al Kremlinului din R. Moldova este Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care are strânse legături cu Rusia. Deși liderul oficial al socialiștilor din Moldova este președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, liderul actual al partidului este președintele Igor Dodon.

În timp ce PSRM a obținut ceva mai mult de o treime din cele 101 mandate ale Parlamentului, ca urmare a alegerilor parlamentare din februarie 2019, formarea unei coaliții funcționale a fost amânată pentru câteva luni și țara s-a aflat în criză politică.

Blocul ACUM, o alianță electorală pro-europeană și anticorupție care reprezenta în Parlament o nouă forță, a exclus cooperarea cu fostul partid de guvernământ, Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus de Vladimir Plahotniuc.

În urma alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, oficiali ruși au semnalat public și în mod repetat că Moscova nu va accepta un guvern de coaliție al socialiștilor și democraților. Rusia a recomandat destul de deschis ca socialiștii (PSRM) să formeze o coaliție cu ACUM sau să organizeze alegeri anticipate.

Vladimir Plahotniuc a avut o influență extinsă în instituțiile legislative, executive și judiciare din Moldova. Mecanismele de exercitare a acestei puteri nu au fost întotdeauna conforme cu principiile democrației și ale statului de drept. Însă Kremlinul era preocupat de influența lui Plahotniuc ca atare, nu de mecanismele și modalitățile prin care acționa el.

Influența lui Plahotniuc a împiedicat Rusia să își atingă obiectivele în R. Moldova și în consecință, ca o condiție prealabilă pentru extinderea influenței rusești, sistemul de putere controlat de Plahotniuc a trebuit să fie demontat.

Ceea ce a început în iunie 2019, când socialiștii și ACUM au anunțat formarea unui guvern de coaliție.

Liderii PDM și Vlad Plahotniuc au refuzat să demisioneze, totuși s-au retras sub presiunea diplomatică coordonată de Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia. Plahotniuc și câțiva dintre apropiații săi au fugit din țară în ziua în care guvernul socialist și ACUM a preluat funcția.

Negocierile de soluționare a crizei politice moldovenești au oferit o ocazie bună Rusiei de a arăta UE și SUA că e un actor politic solid în politica externă, actor cu care s-ar putea colabora în mod rațional și binevoitor.

În realitate, scopul socialiștilor și al Rusiei nu a fost acela de a eradica corupția și de a dezrădăcina sistemul de putere oligarhică din R. Moldova, ci de a pregăti pozițiile pentru subordonarea țării și preluarea pârghiilor executive, sporirea influenței.

La prima vedere, cabinetul condus de premierul Maia Sandu, care a preluat funcția în iunie, era pro-european – aproape toate funcțiile ministeriale erau ocupate de ACUM, în timp ce socialiștii aveau doar portofoliul ministrului Apărării și vicepremierul pentru Integrare. 

Dar, în același timp, Serviciul de Securitate și Informații (SIS) și Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Moldovei (SPPS), responsabile pentru securitatea președintelui și a altor funcționari la nivel înalt, au fost subordonate președintelui Igor Dodon.

În lunile care au urmat, poziții importante au fost, de asemenea, ocupate de oameni loiali socialiștilor, de exemplu în instituțiile anticorupție și judiciare. Ministrul socialist al Apărării, Pavel Voicu, și președintele Dodon au început, de asemenea, să continue propria politică externă paralelă.

La doar o lună și jumătate după ce noul guvern a preluat funcția, pe 26 iulie 2019, ministrul Apărării Voicu s-a întâlnit cu ministrul apărării rus Serghei Shoygu, la Moscova. Shoygu, la rândul său, i-a întors vizita în august, pentru a marca 75 de ani  de la momentul „eliberarii de fascism” a Moldovei.

Noua schimbare de putere a avut loc în noiembrie 2019, când socialiștii, împreună cu deputați ai PDM, au reușit să demită Guvernul Maia Sandu. Noul Cabinet este dominat acum de ruși și socialiști. Formal, este un „guvern de experți” – cu toate acestea, toți miniștrii cheie ai acestui guvern au fost anterior consilieri și colaboratori ai președintelui Dodon și al altor socialiști influenți.

La mai puțin de o săptămână de la numirea sa, noul premier socialist, Ion Chicu, a făcut prima sa vizită în străinătate – la Moscova, pentru a se întâlni cu premierul rus Dmitri Medvedev.

La rândul ei, Rusia a anunțat imediat că va oferi Moldovei până la 500 de milioane de dolari în împrumuturi, că va scădea prețurile gazelor naturale, că va ridica restricțiile la export, care se aplicaseră multora dintre producătorii moldoveni până atunci, și așa mai departe.

Influența Rusiei în Moldova va fi astfel consolidată semnificativ înaintea alegerilor prezidențiale din 2020, când Igor Dodon speră să fie reales pentru un al doilea mandat.

Un exemplu de operațiune a FSB: ținta Plahotniuc

Conform terminologiei sovietice, activitățile serviciilor de informații constau din două componente principale: ‹Colectarea informațiilor secrete despre un adversar› și ‹Influențarea operațiunile cu scopul de a slăbi poziția politică, economică, militară și ideologică a adversarului› (așa-numitele măsuri active).

Aceste concepte au rămas neschimbate după prăbușirea regimului comunist, deoarece Rusia a preluat agențiile de informații sovietice împreună cu structura, personalul și principiile de lucru ale acestora.

Pe lângă colectarea informațiilor din străinătate, operațiunile de influență au rămas o sarcină importantă pentru toate cele trei agenții de informații ruse (FSB, SVR și GRU).

În prezent, activitățile de influență ale serviciilor de informații rusești se încadrează în mod general în două categorii.

Unul presupune recrutarea așa-numiților agenți de influență care, prin autoritatea sau poziția lor (inclusiv prin intermediul mass-media) pot influența opinia publică sau politică, economică și procesele sociale din țara-țintă.

Al doilea a apărut în era digitală și se referă la influențarea opiniei publice prin răspândirea unor comentarii provocatoare sau știri false pe portaluri de internet și în social media, în mod anonim (de exemplu, folosirea identității false și ascunderea adevăratului autor), cunoscută și sub denumirea de ‹trolling internet›.

Un departament al sediului FSB de la Moscova este Direcția pentru programe de sprijin (Upravleniye program sodeistviya), al cărui organism oficial este Centrul de relații publice (Tsentr obshchestvennyh svyazei).

Pe lângă comunicarea cu presa, Direcția pentru Programe de Sprijin desfășoară operațiuni subterane de sporire a influenței Rusiei, inclusiv de peste mări, iar operatorii săi recrutează și își coordonează trolii de internet care efectuează operațiuni în domeniul cyber.

La sfârșitul anului 2017, Direcția FSB pentru programe de sprijin a decis să desfășoare o ‹operațiune de influență› împotriva lui Vlad Plahotniuc, cunoscut politician moldovean care susținea integrarea europeană, pentru a-l discredita și pentru a-i consolida imaginea negativă în Occident.

Operațiunea s-a desfășurat în ianuarie 2018, în principal în mass-media și social media de limbă engleză, germană, franceză și spaniolă, fiind evitată orice conectare a materialului publicat cu Rusia.  

FSB a formulat temele de discuție care au fost distribuite de troli:  ‹Vlad Plahotniuc a deturnat puterea în Moldova›, ‹A creat acolo un sistem oligarh›, ‹Reprimă opoziția cu ajutorul structurilor de putere aflate sub controlul său›, ‹Nu este, de fapt, în favoarea integrării europene, deoarece asta ar cauza reducerea puterii sale›.

Scopul operațiunii FSB a fost promovarea unei ‹imagini criminale› a lui Plahotniuc și discreditarea pozițiilor sale privind integrarea europeană, pentru a descuraja Occidentul să colaboreze cu Plahotniuc.

În cadrul operațiunii, la jumătatea lunii ianuarie 2018, trolii coordonați de Direcția FSB pentru programele de sprijin au publicat o serie de articole și postări cu mesaje pregătite și critice despre Plahotniuc în social media și pe portaluri de internet din diferite țări.

În centrul textelor publicate de unul dintre troli s-a aflat un interviu cu un alt proaspăt politician moldovean, Andrei Năstase, publicat aparent de influentul site german Spiegel Online, la 28 decembrie 2017 – „Vladimir Plahotniuc este principalul inamic al Moldovei”.

În interviu, Andrei Năstase a criticat corupția din Moldova, l-a identificat pe Plahotniuc drept principalul inamic al Moldovei, care subminează aspirațiile europene ale țării și a solicitat autorităților europene și americane să impună sancțiuni împotriva lui Plahotniuc și a bunurilor sale.

Acest interviu este un fals complet – nu a fost niciodată publicat în Spiegel Online. Totuși, falsul este de înaltă calitate, imitând designul Spiegel Online și numind jurnaliști Spiegel în calitate de autori.

Ulterior, trolul a început să distribuie acest așa-zis interviu în mai multe limbi și sub diverse nick-uri pe diferite forumuri online, folosind Nelson Bain pe site-urile de limbă engleză, Jorge Martin în spaniolă, Andrei Demidenko, Roman Rodionov și Igor Miasnikov în limba rusă pentru portaluri din Ucraina, Kazahstan și R. Moldova.

În toate aceste cazuri a fost creat un cont fals în aceeași zi în care a fost publicat singurul post, critic la adresa lui Plahotniuc.Toate forumurile au fost vizitate de trol doar pentru câteva minute – timpul necesar pentru a crea un cont și a publica materialul.

Trolul s-a schimbat zilnic în funcție de diferite țări și limbi – postarea în engleză într-o zi, în spaniolă în următoarea zi, și apoi pe forumurile rusești. Toate postările făcute sub diferite nick-uri au fost identice. Postările au început cu un scurt text introductiv (același text tradus cuvânt cu cuvânt), urmat de o fotografie cu falsul articol Spiegel Online. Postările s-au încheiat întotdeauna cu același rezumat – Moldova nu este pregătită pentru integrarea europeană și ar dăuna economiei europene.

Link-urile către postările publicate pe forumurile de internet au fost apoi distribuite pe alte forumuri și pe platformele de socializare din Rusia și din Occident, cum ar fi Odnoklassniki, MirTesen și Twitter.

Publicarea unui articol sub forma unei fotografii ca parte a unei postări ar fi trebuit să provoace suspiciuni în rândul cititorilor. De regulă, s-ar fi postat un link-web către materialul publicat la care se făcea referire, dar, din moment ce nu exista un articol efectiv la care să se facă trimitere pe Spiegel Online, acesta trebuia publicat sub forma unei fotografii.

Pe cel puțin un forum, postarea trolului a fost urmată de o discuție între cititori privind standardele jurnalistice scăzute ale Spiegel, dar autenticitatea ‹interviului› nu a fost pusă la îndoială.

Episodul descris este doar un singur exemplu dintr-o operațiune majoră pe internet întreprinsă de FSB, în ianuarie 2018, pentru a-l discredita pe Vlad Plahotniuc.

O serie de alte surse online au folosit mai puține resurse și de o calitate mai mică, ceea ce sugerează că acestea au fost operate doar pentru a raporta la sediul FSB cu privire la sarcina pe care o desfășurau.

Succesul întregii operațiuni este îndoielnic, deoarece a fost desfășurat cu precădere prin intermediul unor conturi false create recent pe forumurile online și în social media, care nu aveau o mare credibilitate. Cu această ocazie, publicațiile mediatice mainstream distribuite pe larg, sau conturile utilizatorilor de social media, în postură de lideri de opinie, nu au reușit”.

14/05/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În Republica Moldova ia amploare fenomenul mercenarilor care luptă în Ucraina de partea separtiştilor din Donbass şi Lugansk. VIDEO

Imagini pentru harta focarelor separatiste în Ucraina

Harta: Ucraina sfâşiată de mişcările separatiste orchestrate de Rusia

ANALIZĂ: MERCENARII MOLDOVENI DIN DONBAS, LA MARE „CĂUTARE”

 

Conflictul armat de la răscrucea Ucrainei dintre Est și Vest i-a atras în războiul din regiunea Donbas și pe mercenarii moldoveni.

Pentru bani, aceștia au ajuns pioni în tranșeele care forțează linia roșie de pe harta politică a lumii.

Fenomenul mercenarilor moldoveni care luptă în Ucraina ia amploare în Republica Moldova, deși autoritățile nu se arată în general dispuse să vorbească despre acest fenomen.

De cele mai multe ori din motive materiale, dar uneori și ideologice, mulți foștii militari, polițiști sau jandarmi cu ceva pregătire militară aleg să ia calea Rusiei, după care ajung în estul Ucrainei pentru a se alătura combatanilor separatiști pro-ruși.

Guvernarea actuală a Ucrainei consideră atât republica autoproclamata Luhansk, cât şi regiunea vecină, autoproclamata republică Doneţk drept organizaţii separatiste controlate de Federaţia Rusă.

 

Recent, jurnaliștii de la Balkan Insight au scos la iveală cifre oficiale privind persoanele monitorizate de către serviciile speciale din Moldova și despre cele trimise deja în judecată de către Procuratura Generală.

Serviciul de Informații și Securitate al R. Moldovei (SIS) a identificat 62 de persoane, mai ales din regiunea separatistă a Transnistriei, care au legături cu activitatea de mercenariat din estul Ucrainei.

„Până în prezent de către ofițerii de informații și securitate au fost identificați 62 de cetățeni ai Republicii Moldova implicați în activități de mercenariat (…) De menționat că, 17 mercenari au fost deja condamnați de către instanțele judecătorești ale Republicii Moldova”, se menționează în răspunsul SIS la solicitarea de presă a Balkan Insight.

Portalul îl citează pe expertul în securitate Rosian Vasiloi care a afirmat că serviciile de informații din Moldova și Ucraina au lucrat împreună timp de câțiva ani pentru a opri acest fenomen.

El a adăugat că majoritatea luptătorilor provin din regiunea separatistă transnistreană și din regiunea autonomă a UTA Găgăuzia, dar și din unele zone ale raioanele de vest ale R. Moldova, cum ar fi Ungheni, aproape de granița cu România.

„Unii sunt foști soldați care provin din forțele armate ale Moldovei, fie din partea Ministerului Apărării, a Jandarmeriei, fie și a Poliției, și care nu mai au nevoie de pregătire militară specială”, a adăugat Vasiloi. Acesta a mai spus că, cei care nu au pregătire militară în prealabil, sunt antrenați sumar în unitățile militare rusești din regiunea Rostov, după care sunt trimiși direct pe front.

SIS mai precizează că depune eforturi împreună cu partenerii externi pentru a opri acest fenomen.

În iulie 2014, la scurt timp după ce Rusia a preluat Crimeea din Ucraina, fostul șef al KGB-ului din Transnistria, Vladimir Antiufeev, a devenit vice prim-ministru al autoproclamatei Republicii Donetsk, în estul Ucrainei.

De altfel, cei care aleg să plece din Transnistria în Donbas sunt și cei mai motivați ideologic, unii dintre ei fiind pradă a propagandei ruse care, de multe ori, explică că „junta militară de la Kiev este de inspirație nazistă”, cu privire la regimul pro-european al Ucrainei.

Procuratura Generală, mai vocală

După articolul publicat de cei de la Balkan Insight, autoritățile de la Chișinău au început să fie mai vocale pe acest subiect, ținut oarecum mai departe de ochii presei.

Raportul Procuraturii Generale pe anul 2017, prezentat pe 2 mai, face referire din nou la fenomenul de mercenariat al cetățenilor moldoveni în Ucraina.

Procurorul Eduard Harunjen a declarat că opt cetățeni moldoveni au fost condamnați, iar alți 24 sunt dați în căutare internaționale pentru mercenariat în Estul Ucrainei.

„Autoritățile Republicii Moldova sunt în imposibilitate să documenteze aceste situații și intervin când au solicitări de informații sau când apar în vizorul autorităților din Ucraina”, a declarat Harunjen, privind cifrele uneori contradictorii care apar în presă și furnizate chiar de către autorități.

Transnistria, bază pentru destabilizare și recrutări

Armata rusă face de mai mulți ani recrutări masive din regiunea separtistă transnistreană. Fie că se face prin anunțuri, sau direct la corturi, forțele armate ruse fac recrutări din rândul transnistrenilor.

De altfel, RISE Moldova a și realizat un documentar despre mercenarii din această regiune care merg să lupte în Donbas.

Pe de altă parte, cei circa 1.500 de soldați ruși ai Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și cei circa 13.000 de militari pe care regimul separatist îi poate mobiliza în orice clipă pot reprezenta un real pericol pentru regiunea Odesa a Ucrainei.

La începutul lunii aprilie, şeful Serviciului de Securitate ucrainean SBU, Vasili Hriţak, declara într-o conferință de presă la Odesa că serviciile speciale rusești încearcă să reaprindă „proiectul Basarabia” în special în regiunea Odesa, dar și în Republica Moldova.

„În ultimul timp, primim informaţii referitoare la tentative ale serviciilor de securitate rusești de a reveni la proiectul „Basarabia”.

În 2015, după două acţiuni de prevenţie pe care le-am desfăşurat, proiectul „Basarabia” a eşuat.

Ulterior, au existat neînţelegeri între membrii celor două clanuri care coordonau proiectul respectiv. Acum, aceştia au revenit asupra proiectului”, a explicat şeful SBU, într-o conferinţă de presă susţinută la Odesa.

Imagini pentru proiectul "Basarabia" map

 
Foto: harta aşa zisei „republici populare” Basarabia 

Potrivit lui Vasili Hriţak, SBU are dovezi că serviciile de securitate ruse vor încerca să destabilizeze situația din regiunea Odesa și din Republica Moldova, în contextul fostei regiuni istorice Basarabia.

„Acest lucru se referă și la Transnistria, întrucât în Transnistria există un contingent de trupe ruse, care are aproximativ o mie de soldați ruși”, a avertizat Vasili Hriţak.

Şeful Serviciului ucrainean de Securitate a mai amintit că, pe teritoriul separatist al Transnistriei, pista aerodromului din Tiraspol a fost reutilată, făcând posibilă aterizarea avioanelor militare şi a celor de mare tonaj.

„Pentru noi, acest lucru, de asemenea, este un semnal”, a concluzionat Vasili Hriţak, potrivit rbc.ua.Inițiativă pro-ruseascăÎn aprilie 2015, Karadeniz Press a scris despre mișcările incipiente ale inițiatorilor acestui demers.Mai multi lideri de organizatii, comunitati minoritare si politicieni s-au intalnit atunci pentru crearea asa-numitului „Consiliu Popular al Basarabiei”, un organism ce are ca scop „apararea intereselor comunitatilor nationale din Basarabia (regiunea Odesa, n.red).

La reuniune au participat atunci circa 100 de delegati, printre care s-au numarat membri ai consiliilor locale din regiunea Odesa, activisti civici si jurnalisti, precum si presedintele aripii de tineret a partidului nationalist bulgar „Ataka”, Sviatoslav Proinov, liderul partidului pro-rus „Patriotii Moldovei”, Mihail Garbuz, fostul parlamentar din Republica Moldova, Grigori Petrenco si altii.

„Rada Basarabiei”, organizatie care reuneste ce a fost creata luni, va avea in componente membri din sapte comunitati precum bulgarii, gagauzii, rusii, ucrainenii, tiganii, moldovenii si polonezii. Presedinte a fost ales Dmitri Zatuliveter, care mai este si presedintele Uniunii Transnistrenilor din Ucraina.

Noua organizație ar fi trebui să aibă atunci 21 de membri, cate trei pentru fiecare din comunitatile nationale amintite mai inainte.

Structura isi pune drept obiectiv ca Basarabiei sa-i fie acordat statut de autonomie national-culturala si toti participantii au legatura directa cu Moscova sau militeaza pentru o apropiere de Rusia a Ucrainei si Republicii Moldova.

În discursul sau, liderul asa-numitului „Consiliu Popular al Basarabiei”, Dmitri Zatuliviter, a remarcat ca misiunea sa este ca „Basarabia sa obtina statut de autonomie national-culturala”.„Oamenii nostri trebuie sa fie reprezentati corespunzator in viata politica si economica a Ucrainei, comunitatile noastre trebuie sa influenteze deciziile care ne vizeaza regiunea” , a afirmat Zatuliveter.

In plus, „basarabenii” ameninţă că, în cazul aderării Ucrainei la NATO, comunitatea îşi rezervă „dreptul la autodeterminare a Basarabiei”, relata Radio Chișinău.

Apele nu s-au liniștit nici acum privind acest fenomen. De atunci și până în prezent, serviciile speciale din Republica Moldova și Ucraina au operat zeci de arestări ale unor persoane care fie făceau recrutări, fie se ocupau cu spionajulAceste acte mergeau până la vârf.

În mai 2017, Republica Moldova a expulzat 5 diplomați ruși, acuzați de spionaj și tentativă de organizare a unor recrutări de mercenari din zona regiunii trasnistrene și din UTA Găgăuzia.

Reuters a scris atunci că cei cinci au fost declarate persoane non-grata pentru presupuse activități ca ofiteri acoperiți ai serviciului militar rusesc, GRU.

Presa rusa a scris atunci că printre cei expulzati se numara atașatul militar al Ambasadei Federației Ruse de la Chișinău, Igor Dovbnea, consilierul atașatului militar, Aleksandr Grudin și primul secretar al Ambasadei, Rinat Anderjanov.

 

Bombe la frontieră

Cazurile de cetățeni care încearcă să introducă arme sau diverse materiale explozibile s-au înmulțit în ultimii ani la granița R. Moldova cu Ucraina.

recent, un cetățean ucrainean, cu domiciul în R. Moldova, a încercat să introducă ilegal pe teritoriul țării materiale explozibile ce puteau fi folosite inclusiv în atentate, potrivit SBU.

Un dispozitiv exploziv controlat prin radio, format din două grenade F-1, un material exploziv (plastid) de 372 grame și două siguranțe au fost descoperite la punctul de control Cuciurgan-Pervomaisk.

Explozivul se afla intr-un autoturism BMW X5, înregistrat în Lituania, și aparținea unui cetățean ucrainean cu domiciliul în R Moldova.

Bărbatul a fost reținut, iar dispozitivul exploziv și mașina au fost înmânate autorităților pentru aplicarea mai departe a legii.

Potrivit SBU, substanțele găsite sunt utilizate pentru a arunca în aer diferite tipuri de infrastructură și pentru a organiza atacuri teroriste.

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/20/ziua-de-20-iunie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iunie-video/

 

 

 

 

Surse:

 

http://karadeniz-press.ro/analiza-mercenarii-moldoveni-din-donbas-la-mare-cautare/

 

http://epochtimes-romania.com/news/rise-moldova-mercenari-moldoveni-in-ucraina-au-luptat-in-razboiul-din-donbas-pentru-bani-

20/06/2018 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: