Misterioasa hartă a lumii creată în urmă cu 430 de ani de italianul Urbano Monte. VIDEO

 

 

 

 

 

 

Experții au restaurat una dintre cele mai misterioase hărți cunoscute ale lumii, creată acum 430 de ani de Urbano Monte (1544-1613), un cartograf din secolul al XVI-lea din Milano, despre care nu se cunosc foarte multe lucruri. 

Câteva secole mai târziu, colecționarul David Rumsey și nepotul său au scanat cu minuțiozitate și au reprodus digital toate cele 60 de pagini reunite într-un atlas, reconstituind harta  așa cum a fost ea concepută inițial.

Deși nu se cunosc  prea multe despre cartograful italian din secolul al XVI-lea care a creat-o, harta recent restaurată oferă o perspectivă asupra modului în care oamenii înțelegeau atunci lumea, oferind detalii destul de avansate pentru acele vremuri.

Cu toate acestea, harta arată și unele dintre concepțiile greșite ale cartografiei timpului, dând totuşi o imagine  fascinantă de ansamblu asupra modului în care cartografii îşi reprezentau  globul  terestru în acel moment.

 

 

 

Odată asamblată, întreaga hartă are peste 10 metri în diametru, fiind astfel una dintre cele mai mari, dacă nu cea mai mare hartă a lumii din secolul al XVI-lea. Gradul de detaliere și decorare este uimitor și întreaga producție fiind cu siguranță unică în istoria reprezentărilor cartografice.

Monte a făcut harta nu numai ca un instrument geografic, ci și pentru a arăta climatul, obiceiurile, legendele fiecărei regiuni în parte.

 

 

 

 O reprezentare cartografică a Africii centrale

Un unicorn, câțiva diavoli și un om de șopârlă reprezentaţi de  această imagine a Siberiei 

 

 

 

 

America de sud – Coastele Venezuelei

 

 

 

 

 

Surse:

http://www.cbc.ca/radio/asithappens/as-it-happens-tuesday-edition-1.4444569/the-largest-world-map-from-the-renaissance-has-been-assembled-online-for-the-1st-time-1.4444583

https://www.bonhams.com/auctions/20078/lot/2081/

http://earth-chronicles.com/histori/the-mysterious-world-map-of-urbano-monte.html

LEGENDE CU OAMENII MARII

Sirenele

Prima mentiune documentara despre existenta unor fiinte jumatate om si jumatate peste, numite sirene, am intalnit-o in Odiseea lui Homer  . Aceste legende se bucurau de o mare credibilitate la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele ci si cateva documente medievale atesta contactul si chiar capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei nu erau straini de ele.
Savantii francezi si britanici afirma ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, a caror bust prezinta glande mamare proeminente si o coada sub forma celor asemanatoare delfinilor. Aveti in imaginea de sus asemenea mamifere marine. Seamana cu cele descrise de antici? Dupa acest verdict dat de stiinta, sirenele au fost aproape uitate.
De curand insa, zoologii americani au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate era greu de contestat. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa-numitii „oameni ai marii”, fiinte cu capete si torsuri umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o inotatoare caudala asemanatoare cu a delfinilor. Un papuas batran povestea ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu figurile la fel ca ale oamenilor, cu exceptia gurii care parea ciudata, cu buze drepte si subtiri. Femelele au glande mamare rotunde si mari, fiecare sex posedand organe sexuale asemanatoare cu cele ale omului, singura mare deosebire constituind-o picioarele, care de la genunchi pana la glezne erau unite iar talpile au devenit opozabile, asemanatoare mai curand cu inotatoarele delfinilor. Deci, sirene… Aceste fiinte, pe care triburile barok si nakela le-au botezat Ri, mananca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auziti vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane scoase de o femela macelarita pentru a-i vinde carnea. In 1983 biologul Ray Mackal de la Universitatea din Chicago afirma ca „O sirena adevarata – jumatate om si jumatate peste – este o imposibilitate genetica. Dar aceste creaturi pot fi o specie necunoscuta de sireniene (grup de mamifere care include dugongii si lamantinii). S-ar putea chiar ca Ri sa fie un grup humanoid rezultat in urma unor defectiuni genetice”. Antropologul Ray Wagner considera ca „din punct de vedere anatomic si evolutionist, acesti Ri sunt o problema, dar autenticitatea rapoartelor este dificil de contestat”. O expeditie facuta de specialisti in 1983 a descoperit numeroase specii de pesti. Auzindu-i pe bastinasi povestind despre Ri, specialistii le-au aratat imagini ale unor lamantini si dugongi ce traiau in apele Australiei si Noii Guinee, dar triburile cunosteau aceste fiinte si le deosebeau de cele pe care le numeau Ri. Localnicii deosebeau clar delfinii si dugongii de ceea ce numeau ei „oamenii din mare”. In una din zile specialistii au avut ocazia sa vada la departare o astfel de fiinta, ba chiar sa o fotografieze. In toate acele zile, tot ce au putut aduna au fost cateva observatii incomplete efectuate de la distante mari si doua fotografii neconcludente, una infatisand o inotatoare caudala si cealalta un corp zvelt arcuindu-se la suprafata apei. Inainte de plecare localnicii le-au mai semnalat o astfel de aparitie la mare departare in apele golfului, dar tot ce au vazut a fost o spinare lucioasa dar aparent plata, nu rotunda ca cea a delfinilor.
Poate ca acesti Ri sunt accidente genetice, poate ca sunt rezultatul vreunei experiente genetice facute de cine stie cine, poate ca sunt pur si simplu doar niste mamifere.  Dar daca sunt rudele noastre acvatice, hominizi porniti in alta directie evolutiva? Sa speram ca cercetarile viitoare vor aduce mai multa lumina in acest sens. Articol publicat in anul 1999 in revista „Cunoastere si mister„si  Preluat de pe blogul:http://www.firicelciarnau.ro/mistere-oameni-sirene.php