CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Video si foto. Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din Sinai, una dintre cele mai vechi manastiri crestine din lume

Cea mai veche manastire din lume isi deschide portile pelerinilor

Manastirea Sfantului Antonie cel Mare din Egipt, situata in apropierea orasului Al-Zaaarfane si-a redeschis portile credinciosilor crestini, dupa o perioada de aproape 5 ani de restaurari, a anuntat de curand  Consiliul Suprem de Antichitati al Egiptului.

Stravechiul lacas de cult crestin se afla la circa 200 km de cunoscuta statiune turistica Hurghada si a fost fondat in anul 365 d.Hr., imediat dupa moartea sfantului Antonie cel Mare, unul dintre Sfintii Parinti ai bisericii. La doar 2 km de cea mai veche manastire din lume se afla pestera in care a trait, s-a rugat si s-a nevoit Sfantul Antonie cel Mare.

“Am terminat cu bine si cea de-a doua si ultima etapa a renovarilor manastirii. Sunt mandru ca la lucrarile de restaurare au muncit cot la cot, cu aceeasi dedicatie, crestini si musulmani deopotriva. Pentru noi nu are importanta ce fel de lacasuri de cult restauram, pot sa fie crestine, musulmane sau evreiesti, noi nu facem vreo deosebire intre ele deoarece toate acestea fac astazi parte din patrimoniul cultural si arheologic al Egiptului”, declara celebrul arheolog Zahi Hawass.Sfantul Antonie cel Mare este cunoscut si drept Parintele si patronul spiritual al tuturor calugarilor si monahiilor.

A fost primul ascet crestin din istorie care s-a retras in pustie pentru o viata dedicata rugaciunilor si slavirii lui Dumnezeu. S-a nascut in anul 250, in sanul unei familii crestine din Egipt. Dupa moartea parintilor sai, Sfantul si-a vandut toate proprietatile si bunurile, iar banii i-a daruit saracilor. Dupa acest moment, s-a retras in singuratatea desertului egiptean. A petrecut astfel 85 de ani. Dupa moartea lui Antonie, fii sai duhovnicesti si-au sapat chili in preajma pesterii sfantului, zona devenind prima manastire crestina din lume.

 

Aflata in mijlocul desertului si inconjurata de stanci impunatoare, manastirea se intinde astazi pe o suprafata de 10 hectare si gazduieste un numar de 7 biserici, incluzand bicerica Sfantului Antonie care adaposteste mormantul sau.Renovarea complexului monahal, care contine picturi murale datand din Evul Mediu timpuriu si peste 1.000 de manuscrise stravechi, a costat circa 14, 5 milioane $.

Surse: RiaNovosti si Dscopera.ro

Manastirea Sfantului Antonie cel Mare din Egipt

Manastirea Sfantul Antonie (Deir Mar Antonios) este o manastire ortodoxa a crestinilor copti din Egipt.Intemeiata in jurul anului 356, in urma mortii marelui sfant Antonie, manastirea se afla la poalele muntilor Al-Qalzam, in apropiere de Al Zaafarana. De atunci, manastirea isi savarseste, fara intrerupere, slujbele si rugaciunile. Acestea sunt aproape neschimbate de 16 secole.

 

 

Bine ascunsa intre culmile muntoase ale muntilor ce inconjoara Marea Rosie, la manastire se ajunge cu autobuze special randuite pentru aceasta, cu plecari din Cairo, Suez si Hurghada. Cazarea in manastire se poate face in urma anuntarii din-nainte a intentiei.

Sfantul Antonie cel Mare – viata pe scurtSfantul Antonie s-a nascut in jurul anului 250 in Egiptul de Mijloc, dintr-o familie crestina instarita. La varsta de 20 ani, desi parea a fi destinat unui trai confortabil, s-a decis sa-si imparta averea saracilor. In primul moment s-a retras spre marginea orasului natal, mai apoi s-a stabilit intr-o necropola abandonata, impunandu-si un ascetism sever.La varsta de 35 ani, nazuind spre o izolare totala, s-a stabilit intr-o fortareata parasita din desert: Pispir (Deir al-Maimun), unde a petrecut 20 de ani de viata anahoretica. Mai apoi, in incercarea de a evita orice contact cu lumea, s-a retras intr-un loc inaccesibil, patrunzand adanc in desertul de pe malul drept al Nilului. Aici a ramas o perioada de 50 de ani, pana la moartea sa intamplata in anul 356.

 
 

 

 

 Desi Sfantul Antonie nu a fost organizatorul monahismului crestin, totusi este perceput ca un “parinte fondator”. Influenta sa extraordinara, precum si fascinatia pe care persoana sa a exercitat-o asupra contemporanilor retrasi in pustie, marcheaza, in mod real, inceputul “miscarii” ce avea sa se raspandeasca rapid in intreaga lume crestina.

Manastirea Sfantul Antonie cel Mare – istoricAnul fondarii manastirii care ii poarta numele trebuie cautat in perioada ce a urmat imediat mortii sale trupesti. Sursele literare relationeaza construirea primului nucleu monastic in zona cu domnia imparatului Iulian Apostatul (361-363).

 
 

Manastirea Sfantul Antonie cel Mare

 

 

 

Discipolii Sfantului Antonie au ridicat o micuta comunitate la baza muntelui, unde acesta si-a petrecut ultima parte a vietii in trup.

Cu siguranta, nucleul  initial se rezuma la o bisericuta, o trapeza si cateva constructii anexe (o bucatarie si un depozit pentru alimente).Primii calugari obisnuiau sa traiasca separat in pesterile masivului muntos din apropiere, dar se adunau in fiecare Duminica si sarbatoare liturgica majora  pentru liturghie,  in biserica centrala.

 
 

 

Abia in a doua jumatate a secolului al V-lea anahoretii retrasi in zona au inceput sa-si construiasca celule apropiate, in interiorul nucleului monastic initial. Cu toate acestea, regula discipolilor Sfantului Antonie a ramas semi-anahoretica, activitatile in comun fiind limitate la Liturghie, agapele duminicale si ajutorarea fratilor in nevoi.

De-a lungul secolului al V-lea, Manastirea Sfantului Antonie a fost un refugiu pentru ascetii din desertul Sketis (Egiptul de Jos), fortati sa-si abandoneze chiliile datorita deselor si violentelor atacuri ale berberilor. Intre cei care au gasit adapost aici amintim pe Sfantul Ioan cel Scurt (cel Mic), care si-a sfarsit viata pamanteasca in zona.

 
 


 

In secolele VII-VIII, Manastirea Sfantul Antonie era ocupata de calugari melkiti (cei care acceptasera Ortodoxia chalcedoniana spre deosebire de majoritatea crestinilor egipteni, care ramasesera fideli ereziei lui Eutihie; de la cuvantul “melek” = rege = supusi imparatului de la Constantinopol), fapt certificat de Sinaxarul Etiopian.

In anul 790, un grup de calugari monofiziti de la  Manastirea Sf. Macarie din Sketis, deghizandu-se in beduini, au reusit sa patrunda in Manastirea Sfantul Antonie si sa recupereze moastele Sfantului Ioan cel Scurt, pe care le-au transportat la Manastirea din Wadi al-Natrun.

 

 

 

 

In secolul al XI-lea, comunitatea a fost lovita de o epidemie de ciuma bubonica, care a impanzit intreg Egiptul, precum si de raidurile destructive ale  mamelucilor, sub comanda lui Nasr al-Dawla. Opera de restaurare a fost finalizata in secolele urmatoare de catre calugarii monofiziti, care au reusit, dupa o serie de incercari esuate, sa ocupe  Manastirea Sf.Antonie .Secolele XIII-XIV constituie perioada de varf a manastirii: artele si literarura cunosc o extraordinara efervescenta.

Pictura bisericii Sfantul Antonie se circumscrie acestei epoci (1232-1233); intre numeroasele copii si traduceri ale unor manuscrise amintim lucrarea monahului Simeon, care a realizat traducerea in etiopiana a Sinaxarului Ethiopian, initial redactat in limba araba.

 

 

 

In secolul al XV-lea, staretul manastirii a reprezentat Biserica Copta la Conciliul unionist de la Florenta (1438-1445), o incercare esuata de unire a Bisericii Romane cu Bisericile Rasaritene.Aceasta perioada infloritoare a fost intrerupta spre sfarsitul secolul al XV-lea, atunci cand beduinii au atacat manastirea, au ucis toti calugarii si au distrus cladirile.

Biserica Sfantul Antonie  a fost transformata in bucatarie, iar manuscrisele rare din biblioteca serveau la mentinerea focului. Cativa ani mai tarziu, manastirea a fost restaurata prin grija patriarhului Gabriel VII (1525-1568), care a trimis 20 de calugari de la Manastirea Sirienilor din Wadi al-Natrun pentru a reinvia traditia si viata monahala.

 

 

 

 In secolul al XVII-lea, ordinul calugarilor franciscani a stabilit un acord cu Manastirea Sfantul Antonie: in schimbul unei sume anuale modice, doi-trei franciscani aveau dreptul de a rezida in centrul monahal de aici pentru a invata limba araba si a se pregati pentru slujirea misionara in Orient.

De-a lungul secolelor, Manastirea Sfantul Antonie a jucat un rol important in istoria Bisericii Copte.

Alaturi de numeroase alte dovezi, aceasta afirmatie este intarita de numarul mare al patriarhilor copti care s-au format spiritual in acest asezamant. In ultimele trei secole, 12 calugari antonieni au atins cea mai inalta treapta administrativa din cadrul structurii eccleziale vizibile a Bisericii Egiptene.Teodor Danalache

Sursa: crestinortodox.ro

Manastirea Sfantul Antonie cel Mare – VIDEO

Publicitate

22/05/2012 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O scrisoare misterioasa.Alfabetul din Sinai.

Doctorul Max Sternberg procedeaza cu totul altfel. In cartea sa “Alfabetul din Sinai”, doctorul Max Sternberg  isi pune la contributie constintele temeinice  pentru a dovedi adevarul scrierilor biblice.
Sternberg a fost un autodidact in materie de arheologie si lingvistica, el avand doctoratul numai in drept. Dar acest fapt nu i-ar putea diminua meritele.

Schliemann nu a fost tot autodidact? Crezand neabatut in operele lui Homer, nu avea el sa descopere Troia, in Asia Mica, si Micene, in Grecia, spre uimirea tuturor arheologilor profesionisti cu diplome in regula?
Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba in lucrarea doctorului Sternberg, consider ca este nevoie sa povestesc, pe scurt, cele pe care le consemneaza Biblia, in cea de a doua carte: “Exodul”.

Un faraon daduse ordin ca orice prunc de parte barbateasca, nascut in neamul lui Abraham, sa fie ucis. O evreica, pentru a-si salva copilul, il aseaza intr-un cos de papura si il ascunde pe Nil, intre trestii.

Aici il gasi o fiica a faraonului care, vazand ca e frumos, il lua la palat, si il numi Moise, ceea ce ar insemna “scos din apa”. Stabilind cu aproximatie vremea cand a avut loc acest eveniment, numerosi savanti au identificat printesa ca fiind Hatsepsut, fiica lui Tutmes I.

Dupa moartea tatalui si a sotului ei, Tutmes II, care ii era si frate, ea a devenit regenta alaturi de Tutmes III, pe atunci doar copil. Profitand de putere, Hatsepsut a fost singura femeie care s-a decretat faraon si a construit un superb templu, care mai poate fi vizitat si astazi.
Moise a fost alaptat de propria sa mama, chemata de printesa pentru a fi doica pruncului. Crescand, Moise a vazut un egiptean batand un evreu. Luand apararea victimei, el il ucide pe egiptean si apoi de teama pedepsei se refugia in Tara Madian.

Trec peste alte numeroase amanunte, pentru a ajunge la scoaterea evreilor din apasatoarea robie egipteana, la indemnul si sub conducerea lui Moise. Indreptandu-se catre Tara Fagaduintei, unde curge “lapte si miere”, evreii au ratacit 40 de ani in Peninsula Sinai, pentru a se naste o noua generatie, care sa intre pe “pamantul sfant”.

In lunga lor peregrinare, ajungand in dreptul Muntelui Sinai, Moise urca pe creasta, unde capata cele 10 Porunci, cod moral nu numai pentru evrei, dar si pentru lumea intreaga, “sapate cu degetul de insusi Dumnezeu, in doua tablii de piatra”.

Se punea insa problema cu ce fel de scriere erau insemnate aceste legi pe cele doua tablii? Despre scrierea hieroglifica nu putea fi vorba caci ea folosea capete de zeitati, iar una din legi suna “sa nu-ti faci chip cioplit”, avertisment impotriva idolatriei.
Veacuri de-a randul, s-a crezut ca fenicienii sunt cei care au inventat alfabetul, scriere cu totul deosebita de hieroglifele egiptene ca si de cuneiformele babiloniene.

Alfabetul fiind astazi mijlocul de scriere a miliarde de oameni, ceea ce nu inseamna ca, de pilda, chinezii si japonezii nu folosesc o altfel de scriere.
Fata de cele relatate in Biblie, nu e de mirare ca Peninsula Sinai, cuprinsa intre cele doua brate in care se bifurca nordul Marii Rosii, a devenit un teritoriu de explorare pentru sute de arheologie. In 1905, pe aceste locuri, din preajma muntelui Sinai, se afla o echipa de arheologie englezi, condusa de Flinders Petrie.

Intr-o mina parasita, de pe podisul Serabit-el-Hadim, sotia lui Petrie gasi o tablita cu semne indescifrabile. Cercetarile ulterioare duc la decoperirea a inca opt tablite, cu aceeasi scriere misterioasa. Savantii ajung repede la concluzia ca este vorba de cea mai veche scriere alfabetica.

O minte stralucita isi daduse seama ca orice vorbire consta din sunete si ca este posibil sa le scrii pe toate, intrebuintand aceleasi semne, corespunzatoare sunetelor, si indepartand tot balastul sutelor de simboluri si de semne silabice, cu care erau impovarate pana atunci toate sistemele de scriere.

Cele mai vechi inscriptii cu scriere alfabetica figurau pe niste vechi pietre feniciene, datand cam din anul 800 i.e.n.

Cele gasite pe muntele Sinai erau cu mult mai vechi. Majoritatea arheologilor ajunge la concluzia ca textul apartine ebraicii vechi. Dar cine a descoperit aceasta scriere? Egiptenii? Fenicienii? Doctorul Sternberg pretinde ca, in mod firesc, descoperirea este a vorbitorilor ebraicii vechi.

Pasiunea cu care acest autodicat (in probleme de lingvistica) isi sustine ideile, demonstratia pe care o face, patrunderea erudita cu care cerceteaza diversele marturii arheologice, raspandinte in muzeele lumii, este demna de toata lauda.

Chiar daca unele dintre interpretarile si concluziile, pe care le trage, sunt inca discutabile, lectura cartii sale, aparuta in editia II-a, prin grija fiului doctorului, dupa decesul acestuia, este nu numai instructuiva, dar si plina de suspans, ceea ce ii mareste interesul nu numai pentru specialisti, dar pentru orice intelectual dornic sa afle cine i-a usurat expunerea gandurilor pe hartie, sa cunoasca marea aventura a scrisului.

Sursa: http://www.cronicaromana.ro/o-scrisoare-misterioasaalfabetul-din-sinai.html?sirc=alfabetul,%20sinai

03/06/2010 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: