CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Primele sonete româneşti

     Cuvântul sonet, din perspectivă etimologică, povine din provensalul „sonet” (cântecel) care are la bază forma verbală latinească „sonare” (a suna, a cânta).

     Sonetul este o poezie cu formă fixă compusă din 14 versuri dispuse în două catrene şi două terţete (forma italiană şi, prin extensie, „continentală”), respectiv dintr-o strofă mare de 12 versuri (conţinând trei catrene nedelimitate prin pauze interstrofice) şi un distih final (forma englezească, „insulară”).

     Paternitatea sonetului nu este cunoscută cu certitudine. Specia a apărut în sânul Şcolii siciliene la curtea împăratului Federico II, iar majoritatea istoricilor literari o atribuie lui Giacomo da Lentini, în jurul anului 1200.

     Sonetul acestuia era format din 14 versuri alcătuite din endecasilabi, iar textul era dispus în pagina manuscrisă pe şapte rânduri a câte două versuri succesive pe rând, cu finalele (cuvintele-rimă) fiecărui vers marcate grafic (cu cerneală de altă culoare).

Cu trecerea timpului apar mai multe variante pentru că repartiţia strofică diferă nu numai potrivit unei arii lingvistice ci şi datorită unei epoci sau voinţei unui anumit poet (sonetele inversate ale lui Verlaine).

     Apar astfel sonetele cu adaosul unui vers „coda” sau chiar a unui grup de versuri (în stilul comic-realist din literatura italiană aceste sonete extinse se numeau „sonetessa”) sau sonetele care situau terţetele la începutul textului. Această tăietură asimetrică este principala cauză de „iregularitate materială” în unitate, dată de sonet.

     Structura nu reprezintă singura constrângere a acestei specii a genului liric, prozodia fiind şi ea o condiţie a „formei fixe”.

      În ciuda existenţei variantelor, sonetul rămâne „forma cea mai experimentată şi stereotipă din versificaţia europeană” aşa cum precizează Guglielmo Gorni.  

Potrivit lui Jean Jafré, forţa algoritmului constrângerilor oferă autorilor „un suport prealabil, predominant, dar vid şi interpretabil, un parcurs trasat dinainte, jalonat de repere : punctele de articulare ale unei construcţii logice eventuale şi au locurile respective marcate dinainte…” 

 

Imagini pentru gh asachi photos

 

 

În literatura română primul poet care scrie sonete, la începutul sec. al XIX-lea, este Gheoeghe Asachi, renumit pentru interesul său arătat culturii şi literaturii italiene.

     Opera sa stă în întregime sub spectrul lui Petrarca, iar sonetele scrise, la Roma, în limba acestuia sunt lipsite de valoare literară fiind doar „banale petrarchizări” aşa cum le numeşte G. Călinescu.

Acelaşi critic afirmă „În versiunea română, chiar cu stângăcii, ele aduc însă, pentru acea vreme un parfum inedit, alterat puţin de lungimea versului. Când endecasilabul e păstrat, dăm de sisteme muzicale limpide şi abstracte, pe care numai rafinamentul le percepe.” 

Cătră planeta mea

                                  Gh. Asachi

Cât ti-s dator, o, stea mult graţioasă,
Că-n primăvara a vieţei mele
Tu m-ai ferit de strâmbe căi si rele
Şi m-ai condus pe calea virtuoasă!

Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă,
M-ai adăpat l-ascree fântânele,
Şi când viaţa-mi îndulcesc prin ele,
Despreţuiesc chiar soarta fioroasă.

Ca să doresc a vieţei nemurire
Mă-ndeamnă raza-ţi care-n ceri se vede,
Cum statornică urmează-a ei rotire.

De la ţărmul fatal vasul purcede,
Ş-amu, plutind prin marea de pieire,
A ta rază la port mă va încrede.

   

Imagini pentru sonete romanesti sec XIX photos

 

 

Sonetul, una din creațiile literare de formă fixă din poezia lumii (catren, distih, gazel, glossa, pantum, ritornela, sextina, terțina, triolet) a apărut tipărit, în literatura română, în primele două publicații periodice de limbă națională din principatele Țara Românească și Moldova, în luna iunie 1829.

Este vorba de periodicele: „Curierul româ­nesc” (8/20 aprilie 182919 aprilie/1 Mai 1848, seria I; 29 noiembrie /11 decembrie – 13/25 decembrie 1859, seria a II-a), editat în Bucu­rești de Ion Heliade Rădulescu, și „Albina românească” (l/l3 iunie 1829 – 24 noiembrie/6 decembrie 1858), editată în Iași de Gheorghe Asachi.

Cu timpul, acestor publicații periodice le-au urmat altele douăzeci, în Iași, iar douăzeci și șapte, în București, precum și în unele loca­lități urbane din provincie: Galați (2), Brăila (3), Craiova (2), Bu­zău (l), până la mijlocul secolului al XIX-lea, numărul lor ridicându-se la peste șaptezeci de titluri, cele mai multe în limba națională, iar câteva și în alte limbi: franceză (3), germană (2), greacă (4), italiană (l), maghiară (2).

Și în celelalte provincii istorice românești (Transilvania, Buco­vina, Basarabia) au apărut publicații periodice, în orașele: Cernăuți (2), Sibiu (3), Brașov (6), Blaj (3), precum și în capitalele europene Budapesta (3), Paris (l).

Doar două dintre toate aceste periodice de început de secol au fost cu specific literar – „Curierul de ambe sexe” (București, 1836-1847) și „Dacia literară” (Iași, 1840), celelalte fiind eteroclite (politice – administrative – religioase – juridice etc.), cu suplimente lite­rare separat (4) ori incluse în corpusul periodicului.

De menționat faptul că, după apariția primelor două sonete, în anul 1829, de abia la zece ani și mai bine sonetul a fost să fie pre­zent în mod frecvent, atât în presă, cât și în volume.

Reproducem trei dintre sonetele care nu au fost în atenția vreunui antologator de poezie specială și încă pusă în circulație:

 

Palladiul moldovenilor  

pentru zioa aniversală a inagorației Academiei Mihăilene

serbată în 3 mai 1838

 

Sonnet

(autor anonim)

Dacă Troia’n a ei ziduri Palladiul ar fi păstrat
Care Joe din Olimpu au trimes spre a ei ferire,

A lui Priamos domnie în putere și’nflorire
Teafără’ntre mii primejdii pe temeiuri ar fi stat. 

Nu a zeilor urgie, nici Ahil înfiorat,
Nici a Grecilor mii vase, ce vărsa foc și peire,

Nu Ulis prea înțăleptul, cu ghibacea uneltire,
Ilion ș’a sale temple în țărân’ar fi surpat.

 Un asemene nalt scopos nației mântuitor,
Reglementul ca Palladiu pe Academia au urzit.
Ca să fie de virtute și științe viu izvor.

 Că Moldovei buna pronie Ferice au menit:
Se cânt zelul și credința vor păstra acest odor,
E scutirea a doi luceferi de la Nord și Răsărit.

(„Alăuta românească”, Iassi, 15, iulie 1838)

(NOTĂ. Palladium însemna, la Elini, o statuă a zânei Pallas, adecă a Înțălepciunei, pre care ar fi trimes-o din cer Zăul Joe și despre care, așăzată apoi la Troea în un templu, au prezis oracolul cum că ceta­tea Troea va fi nebiruită pe cât va păstra acel palladiu. Anticii și acii de astiz însemează prin acest cuvânt oarecare obiecturi cărora imperiile seau politicile sânt datoare cu alor trai și fericire.)

 

Sonet

de Al. Pelimon

Lumină zâmbitoare ca steaoa luminoasă
Ce face vălul nopții să piară’ntunecat,

Din ceruri, în Zeire, în Tot armonioasă,
Și’n legea fericirei credința a fondat!

 Coboară-te ș’acilea pe raza-ți scânteioasă,
S’aprinzi aceste inimi ce’ntr’una s-au legat;

Unirea și dreptatea, trufia glorioasă,
Precum străbunii noștri în Roma au purtat!

 Și dreapta legiuire, cu crucea înarmată,
În secoli să se ție ca’n marmura săpată,

La culmea strălucirei în sacrul monument.

 Supt acvilă o carte românilor le scrie:
„Credința și iubirea, deviza noastră fie”

Când trăsnetul s’arată!… cu dreptul reglement!…

(„Universul”, București, I, 13, 1 oct. 1845)

Sonet

(autor anonim)

D-ei C. L.

 Și tu ești femeie! ești pază senină,
O stelă, o umbră, o floare-un suspin,

Capriț al naturei, ființă divină,
Buchet de frumuseță, calis de venin.

Ești balsam ce’n pripă durerea alină,
Ești tresnet ce sfarmă al omului sin,

Ești idol și lumea de tine e plină,
Mister ești în totul, plăcere și chin!

 Când inima’ți ferbe de ură, mânie,
Sau când ea se bate de-un straniu amor,

Al meu suflet sigur nimică nu știe.

 Dar vai! gelosia, femeie mă face
Să’ți zic că ești: demon ș’aș vra ca să mor!

Dar sara când vine ești înger de pace!

(17 sentem. 1848)

(„Bucovina”, Cernăuți, 8, 1 aprilie 1849)

 

În pofida tuturor vicisitudinilor naturale/sociale/politice, care s-au abătut peste românii din Principate și din afara lor, ceea ce i-a unit a fost iubirea de neam și limbă, iar poeziile acestea sunt, desigur, o dovadă pentru perioada la care am făcut referință: prima jumătate a secolului al XIX-lea.

 

 

 

Mirea Coloşenco

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

Sursa:

 http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3585

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/21/o-istorie-a-zilei-de-21-august-video-4/

 

 

21/08/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

” Puțini sunt cei care știu, cât de mult ar trebui să știe, ca să știe cât de puțin  știu .”

 

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare

 

 

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare  (n. 23 aprilie 1564 – d. 23 aprilie 1616),  a fost un dramaturg considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleza si  poetul național al Angliei .

Lucrările sale au supraviețuit timpului, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii.

Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.

Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului londonez Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane.

Nu există nici o descriere scrisă a aspectului fizic al lui Shakespeare și nici o dovadă că el a comandat vreodată un portret, astfel gravura Droeshout,  pe care Ben Johnson   a aprobat-o ca fiind foarte asemănătoare cu chipul real al scriitorului, și monumentul lui din Stratford,  furnizeaza cele mai bune dovezi legate de aspectul său.

Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea operei sale a fost începută de Petre Carp,, în vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie în poezia postumă Cărțile admirația pentru opera sa, declarându-l „prieten drag al sufletului meu”.

Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru români, din perioada 1870 până în zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Catalina Buzoianu, Vlad Mugur  s.a 

17/10/2015 Posted by | LITERATURA | , , , , , | Lasă un comentariu

Oamenii de stiinta britanici doresc sa-l exhumeze pe Shakespeare, pentru a stabili cauzele mortii sale

Oamenii de stiinta au solicitat permisiunea de a exhuma trupul lui William Shakespeare, în speranţa de a stabili modul în care a murit.

O echipă de paleontologi  au facut o cerere oficială către Biserica Angliei pentru a dezgropa mormântul dramaturgului, care se află în interiorul bisericii  parohiei locale din Stratford-upon-Avon.

Expertii  care au intiat acest proiect  au  declarat că spera să  faca pe calculator si un portret tridimensional  al genialului scriitor.

 
Lui Shakespeare mormânt în interiorul Bisericii Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon
Organismul dramaturg a fost îngropat în 1616 după moartea sa în vârstă de 52
 
Foto: mormântul lui Shakespeare.
 
 Profesorul  Francis Thackeray, de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg, Africa de Sud,  a adăugat că acest lucru ar putea ajuta  să se stabilească cauzele  care au provocat moartea lui Shakespeare cu aproape patru secole în urmă, în 1616.
 „Shakespeare rămâne una dintre cele mai celebre personaje  din istorie, dar nimeni nu stie sigur cum a murit.”

„Prin studierea rămăşiţelor sale, sperăm să construim o imagine clară a modului de viaţă  pe care el l-a dus, bolile de care  poate a  suferit  şi sperăm sa aflam si ce i-a  provocat moartea.”

„Procedând astfel am vedea intr-o lumină nouă vieata  lui şi vom  il înţelege mai bine pe acest mare  scriitor.”

 
 
Studiu: Profesorul Thackery Francis speră să se stabilească modul în care Shakespeare a trăit viaţa şi ceea ce a provocat moartea lui folosind o reconstrucţie 3D a corpului său
 
 
Tot profesorul Thackery  speră să se realizeze  si o reconstrucţie 3D a corpului său, adaugand  ca tehnologia a avansat acum la stadiul  în care un schelet ar putea fi studiat fără a fi necesar sa fie mutat.

„Visul nostru ar fi  sa obţinem  rezultate  în timp util,  pentru aniversarea a 400 de ani de moartea lui Shakespearecare care va fi în  anul 2016.

 

Vedere sacru: corpul lui Shakespeare este îngropat în biserica locală lui parohială, care este Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon 
 
 
Shakespeare este îngropat în biserica locală lui parohială  Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon

Nu este pentru prima dată când cercetătorii cer această aprobare. Thackeray a făcut pentru prima dată această sugestie controversată în urmă cu un deceniu, după ce a folosit tehnici moderne medico-legale pentru a examina 24 de tuburi găsite îngropate în ceea ce a fost gradina scriitorului.

El a spus ce testele au dovedit că instrumentele au fost utilizate pentru fumatul de canabis, plantă care se cultiva de cateva secole în Marea Britanie.

Aceasta  a provocat furie în rândul unor admiratori ai scriitorului,  care au considerat că autorul nu ar fi putut fi atât de prolific dacă ar fi fost sub influenţa drogurilor.

Profesorul Stanley Wells, preşedintele de onoare al Shakespeare Birthplace Trust  a spus: „Aş fi fericit dacă ii vor deschide mormantul, deoarece s-ar putea pune capăt la o mulţime de speculaţii inutile.” 

Un purtător de cuvânt al Bisericii  Anglicane  a spus că decizia  de  exhumare va  fi luata la nivel de dieceza si că nu ştie nimic despre o astfel de cerere de a fi dezgropat  mormântul marelui Will.

Read more: dailymail.co.uk

25/06/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: