PREOȚII GRECI VOR FI DAȚI ÎN JUDECATĂ PENTRU CELEBRAREA SĂRBĂTORILOR PASCALE LA MIEZUL NOPȚII
Pe 20 aprilie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia a decis în unanimitate ca toate parohiile să sărbătorească Paştile, sâmbătă în noaptea Învierii, cu câteva ore mai devreme, începând cel târziu cu ora 21:00, pentru a se conforma restricțiilor sanitare impuse de stat.
Mișcarea s-a dovedit controversată și în timp ce mulți au salutat măsura, deoarece li s-a permis să sărbătorească Paștile spre deosebire de anul trecut, alții au susținut că este nepermis să sărbătorim Învierea Domnului înainte de duminică.
O parte dintre preoți au refuzat să urmeze decretul sinodului și au slujit Paștile la miezul nopții, ca de obicei.
Acum ei se confruntă cu consecințe juridice.
Autoritățile elene au deschis un dosar de încălcare a măsurilor de carantină împotriva a șase preoți din Salonic, relatează Vima Orthodoxias.
Salvini: „Lăsați-ne să intrăm în Biserici, așa cum ne lăsați să mergem și la tutungerie!”
Bisericile ar trebuie deschise de Paști, fie și cu limitarea numărului de credincioși admiși în interior și cu respectarea măsurilor de protecție, spune liderul naționalist italian Matteo Salvini, reluat de EVZ. ro, FLUX ON-LINE și http://www.activenews.ro
„Nu pot să stau să aștept știința, nici eu, nici bunul Dumnezeu – deoarece știința singură nu este suficientă – pentru a învinge acest monstru și a ieși din case. Ne apropiem de Paști și avem nevoie și de protecția Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria”, a declarat la Sky TG24 Matteo Salvini.
„Îi susțin pe cei care cer ca, într-o manieră ordonată și igienică, în grupuri mici, să fie lăsați să intre în biserică. Lăsați câte trei, patru, cinci persoane, să asiste la slujba de Paști”, a mai spus liderul formațiunii naționaliste Liga.
„Ai voie să mergi la tutungerie, deoarece nu poți sta fără țigări, dar pentru mulți grija pentru suflet este tot atât de fundamentală cum este cea pentru trup”, a adăugat Salvini.
„Există un apel adresat episcopilor pentru a le permite credincioșilor, respectând distanțele, cu măști și cu mănuși, în număr limitat, să intre în biserici, la fel cum intrăm în număr limitat și în supermagazine”, a mai spus liderul politic, pentru a încheia emoționant:
„Sfintele Paști, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, pot fi un moment dătător de speranță de viață pentru milioane de italieni.”
Cuvântul Paşti (acceptat şi ca Paşte) provine în limba româna din forma latină „Pastihae” a cuvântului de origine evreiasca Pesah (trecere), moştenit de evrei de la vechii egipteni.
Evreii numeau Paseha (Pasti) sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului, celebrare care coincidea cu prima luna plina de dupa echinocţiul de primavară.
Termenul ebraic de Paşti a trecut deci in vocabularul creştin pentru ca patimile, moartea şi Invierea Domnului au coincis cu Paştile evreilor din anul 33. Deşi semnificaţia lor este profund diferită, denumirea a fost preluată de la sărbătoarea iudaică pentru cea creştină probabil ca o coincidenţă cronologică.
Multe sărbători au devenit astăzi atât de comerciale, încât si-au pierdut esenţa si povestea initială. Pentru creştinii din toata lumea, Paştele inseamnă sărbătorirea vieţii si a Invierii Domnului.
Paştele – marea sărbătoare a creştinătătii, este o perioadă în care, pe lânga învierea lui Cristos, ne bucurăm de viaţă, de primavară, de familie şi de prieteni. Este de asemenea o ocazie sa ne bucuram de ouale incondeiate, de cozonaci,de pască, drob de miel si iepuraşi de ciocolată.
Paştele este o sărbătoare de care se bucură copiii care asteapta Iepuraşul să vina cu cadouri şi ouă incondeiate.
Dar de unde au apărut în tradiţiile creştine Iepuraşul de Paşte şi ouale de ciocolată?
Iepuraşul de Paşte
Iepuraşul aducător de ouă roşii s-a răspţndit în lume de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitatea.
Stabilirea unor paralele cu ouăle pascale poate fi datată în Germania, în vremea când catolicismul domina zona şi asimilase credinţele păgâne preexistente. Primele legende ale iepuraşului care face daruri datează din aceeaşi perioadă.
Mai mult, in unele regiuni din Germania oamenii credeau ca iepuraşul este cel care se face responsabil de aducerea ouălor roşii in Joia Mare si pe cele colorate în alte nuante in noaptea premergatoare Paştelui.
Ba prin 1680 se şi publica o poveste despre iepurele care ascundea darurile pascale într-o grădină. Aceste legende au fost exportate în SUA datorită imigranţilor germani, care au colonizat Pennsylvania .
Germanii sunt, de altfel şi primii care au inventat pe la 1800 dulciurile in forma de iepuraşi, din aluat şi zahăr. In aceeaşi perioadă, în Franţa şi Germania au apărut şi primele ouă din ciocolată.
“Deşi a fost adoptat în numeroase culturi Creştine, iepuraşul de Paşte nu a primit nicio interpretare specific Creştina.” [Mircea Eliade, The Encyclopedia of Religion, p. 558]
Iepurele este un vechi simbol al fertilităţii, prezent în toate mitologiile. Sălbatic sau de casă, el se leagă de ideea de regenerare şi înnoire neîntreruptă a vieţii.
Potrivit cercetătorilor de la Centrul pentru Literatură şi Cultură a Copiilor al Universităţii din Florida, originea Iepuraşului de Paşte ar fi undeva în secolul al 13-lea, într-o Germanie încă necreştinată în întregime, în care mulţi dintre locuitorii săi se închinau încă la zei şi zeiţe.
Zeiţa teutonă Eostra (cel mai probabil derivata din numele zeiței grecești și feniciene a fertilității, Astarte), era zeiţa primăverii şi a fertiliăţii.
Grecii o numeau Eos si romanii Aurora.
În timpul Echinocţiului de Primăvară erau organizate petreceri şi sărbători păgâne în cinstea sa, numite Osterhase. Majoritatea limbilor germanice numesc Paştele dupa zeiţa Eostra (Eostra/Eastre) – Zeita Fertilităţii. Saxonii sarbatoreau intoarcerea primaverii cu un festival prin care îi mulţumeau zeitei Eastre. Zeiţa era slavita prin simbolul ei pamantesc, iepurele.
Iată aşadar originea Iepuraşului de Paşti, şi iata originea Paştelui în anglo-saxonul – Easter, pentru că serbările păgâne dedicate zeiţei Eostra, s-au intamplat să cadă în timpul în care creştinii sărbătoreau Invierea lui Cristos.
Mai înainte, saxonii celebrau venirea primăverii cu serbări tumultoase, pe care misionarii creştini le-au integrat sub mantiea creştină.
Legenda spune că zeiţa Eostra a gasit intr-o iarna o pasăre rănită pe câmp şi că, pentru a o salva de la moarte, a transformat-o într-o iepuroaică, dar i-a lăsat însă capacitatea de a depune ouă.
Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia zeiţei. Din aceasta legenda s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.
Deşi nu este o vietate prea impresionantă ca aspect, iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi.
La chinezi, este animalul care trăieşte pe Lună, unde are datoria de a măcina orezul, esenţa vieţii, iar în religia budistă, iepurele este de asemenea o creatura selenară. Conform legendelor, datorita faptului ca nu avea ce ofranda să îi aduca zeitei Indra, iepurele s-a gatit pe sine insusi în focul sacru, iar ca rasplată acesta a fost aşezat pe Lună.
Pe continentul american, legendele unor triburi oamenii spuneau ca iepurele a adus oamenilor focul, iar triburile de mayaşi credeau ca iepurelui i se datoreaza inventarea scrisului.
Indiferent de natura sa păgână sau creştină, Iepuraşul de Paşte este un personaj îndrăgit în toată lumea, pe care am ales să îl asociem cu drag Sărbătorii Paştelui.
Iepuraşul şi coşul său cu ouă au devenit simbolul cel mai adorat al Paştelui, cel puţin pentru cei mici.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 