CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN NOD GEOPOLITIC REDUTABIL NUMIT UCRAINA


Vladimir Putin Volodimir Zelenski

Foto: Volodimir Zelenski,președintele Ucrainei și țarul de la Kremlin, Vladimir Putin

În nord-estul României (şi al Basarabiei româneşti), în Ucraina se întâmplă lucruri din ce în ce mai grave, care merită să fie urmărite îndeaproape.

Volodimir Zelenski, actorul de stand-up comedy care joacă în prezent rolul real de preşedinte al Ucrainei, a anunţat cu toată seriozitatea că a dejucat o lovitură de stat care era pregătita pentru 1-2 decembrie, lovitură de stat în care ar fi fost implicaţi miliardarul Rinat Ahmetov, fostul patron al antrenorului Mircea Lucescu şi al clubului Şahtior Doneţk, Rusia şi, bineînţeles, Vladimir Putin.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a negat orice amestec al Rusiei într-o asemenea aventură, scrie Petru Romoșan într-un articol apărut în https://ioncoja.ro/ucraina-un-nod-geopolitic-redutabil.

„Serviciile secrete ucrainene dispun de informaţii şi chiar de înregistrări audio în care reprezentanţi ai Ucrainei discută cu reprezentanţi ai Rusiei despre participarea lui Rinat Ahmetov la o lovitură de stat în Ucraina şi că va fi nevoie de un miliard de dolari pentru aceasta”, a declarat Zelenski, citat de EFE şi de agenţiile de presă ucrainene LB.ua şi Ukrainska Pravda.

În convorbirile interceptate de către serviciile speciale se afirmă că societatea ucraineană ar fi pregătită pentru o nouă „revoluţie”, iar „Rinat Ahmetov ar fi dispus să se implice în problema schimbării preşedintelui în exerciţiu”, a declarat Zelenski, adăugând că el consideră că miliardarul ar fi fost „atras” în această „aventură” de către persoane din anturajul său.

Cred că este o operaţiune în care el (Ahmetov) este atras. Este de fapt atras într-un război împotriva statului ucrainean. Din păcate, aceasta ar putea fi marea lui greşeală. Pentru că nu poţi lupta împotriva poporului tău şi a preşedintelui ales de poporul Ucrainei”, a afirmat Volodimir Zelenski, fără să excludă o diversiune în atragerea lui Ahmetov, (15 miliarde de dolari, după Forbes – cărbune, siderurgie, fotbal etc.) în presupusa lovitură de stat.

Ucraina e azi un stat eşuat (un stat care produce instabilitate în regiune), în dezarticulare accelerată. Criza de autoritate, războiul civil din estul Ucrainei, criza economică, trupele „nazi”, multiplele interese externe, americane şi europene, creează un cocteil exploziv. Ucraina se apropie de implozie chiar în lipsa unui război fatal cu Rusia.

De altfel, Rusia are tot interesul să nu se implice direct în butoiul cu pulbere ucrainean.

Ucraina este un stat confecţionat artificial, succesor al unei părţi din Uniunea Sovietică, născut în 1991 prin semnăturile preşedinţilor „revoluţionari” de atunci ai Rusiei (Boris Elţin), Ucrainei şi Belarusului.

Probabil că mai mult de jumătate din teritoriu nu-i aparţinea Ucrainei în 1922, ci a fost luat prin rapt de fosta Uniune Sovietică după război de la Polonia, România, Cehoslovacia şi Ungaria.

În plus, după 1991, mari regiuni rusofone sau rusofile au rămas în componenţa Ucrainei, creată politico-administrativ de Stalin şi apoi de Hruşciov.

Ucraina a devenit treptat, mai ales după 2014, un teren de joc războinic între SUA, NATO şi Rusia la frontierele Rusiei, la câteva sute de kilometri de Moscova. Situaţie intolerabilă pentru Rusia şi doar aparent avantajoasă pentru SUA şi NATO.

SUA şi aliaţii săi occidentali nu pot digera faptul că Rusia înseamnă un teritoriu atât de vast, cu cele mai mari resurse naturale de pe glob. Deşi Uniunea Sovietică a dispărut în 1991, Rusia continuă să fie cel mai întins imperiu între graniţele sale. Un imperiu care, inevitabil, se loveşte de interesele SUA, hegemon în declin.

SUA e apărată natural de două oceane şi e foarte departe, dar Europa Occidentală e mult mai expusă colosalei armate ruseşti. Lucru pe care se şi bazează hegemonul american în încercarea de a-şi păstra Europa aproape, în ograda sa, sub protectorat militar şi economic.

Istoria Ucrainei e una cu adevărat tragică. Statul ucrainean „independent” nu a existat, fantomatic, decât din 1917 până în 1922, când a fost integrat Uniunii Sovietice.

În 1932-1933, Stalin a provocat o mare foamete (Holodomor) în Ucraina. Au fost 5 milioane de morţi. A venit apoi războiul, în care o parte dintre ucraineni au luptat alături de Hitler, iar o altă parte alături de Stalin. Pierderile de populaţie ale Ucrainei din timpul celui de-al doilea război mondial au fost estimate între 5 şi 8 milioane, dintre care o jumătate de milion de evrei ucişi de germani cu ajutorul unor colaboratori locali.

După război, la fel ca în România (rezistenţa din munţi împotriva comunismului), ucrainenii foşti aliaţi ai nemţilor au dus un război de gherilă până în 1950.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de-a lungul întregului secol XX s-au constituit în Canada şi în SUA două mari comunităţi ucrainene care intervin inevitabil în politica Washingtonului şi a NATO.

În 2016 trăiau în Canada 1 359 655 de ucraineni, cei mai mulţi născuţi în Canada. E al treilea cel mai mare grup etnic ucrainean după cele din Ucraina şi Rusia. Există şi un dialect canadian-ucrainean. Primul val de imigraţie a fost cel din 1891-1914. Al doilea val datează din 1923-1931. Al treilea, cel de după război, a venit între 1945 şi 1952. Există şi un al patrulea val, după căderea comunismului (începând cu 1991).

Ucrainenii americani au fost recenzaţi în 2019 : erau 1 009 874. Principalele valuri de imigraţie sunt cam aceleaşi cu cele canadiene. Ivan Bohdan este primul ucrainean ajuns în America în 1607. Cel mai mare val de ucraineni instalaţi în SUA a fost cel de la începutul anilor ’90, evrei şi protestanţi mai ales.

Nu e nevoie neapărat de un mare război în Ucraina şi la Marea Neagră pentru ca Ucraina să se destrame. Până la urmă, într-un fel sau altul, regiunile estice rusofone, Donbasul şi litoralul sudic, cu Mariupolul şi, probabil, Odesa, se vor întoarce la Rusia (Malorossiya, „Mica Rusie” din timpul imperiului).

De-a lungul ultimilor 300 de ani, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică nu au pierdut teritorii.

Dimpotrivă, şi-au tot adăugat. Aşa a fost transformată şi Basarabia în gubernie la 1812. Numai în regiunea Odesa trăiesc şi astăzi peste 120 000 de români. Rusia va fi foarte interesată să le facă părtaşe la reîmpărţirea Ucrainei pe Polonia (partea vestică a Ucrainei), România (cu regiunile româneşti încă locuite de români) şi, probabil, pe Ungaria şi Slovacia. Atunci se va putea întoarce la România şi Basarabia, vechi pământ românesc. Ucraina s-a opus chiar mai vehement decât Rusia la reunificarea Basarabiei cu România.

Ofensiva SUA şi NATO din Ucraina şi din Marea Neagră s-ar putea, în final, să folosească României şi Poloniei, cei mai importanţi aliaţi din estul Europei.

După datele oficiale, în Ucraina ar trăi 409 608 români (declaraţi moldoveni şi români). După alte statistici, neoficiale, în Ucraina s-ar afla peste 600 000 de români care încă vorbesc limba noastră. Ucraina deţine arbitrar : nordul Bucovinei istorice, patru cincimi din Maramureşul istoric (ţinuturile Apsei de Sus şi de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Şerpilor.

Cele mai mari comunităţi de români sunt în regiunile Cernăuţi (în oraşul Cernăuţi şi-a făcut studiile Mihai Eminescu cu Aron Pumnul), Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul istoric).

Românii nu au de ce să iubească Rusia. Teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial şi care azi se află în componenţa Ucrainei, la fel ca Basarabia, ne-au fost răpite de Stalin, de sovietici. La fel ca tezaurul, pe care, dacă ar fi avut onoare, l-ar fi restituit deja integral.

Aceste obstacole – tezaurul, Basarabia, teritoriile româneşti integrate în Ucraina postsovietică – le pun azi mari probleme eventualilor simpatizanţi români ai Rusiei, creştini ortodocşi sau nu.

Până azi, la capitolul România, marea diplomaţie rusă nu şi-a dat măsura. În ceea ce priveşte Basarabia, Vladimir Putin, Serghei Lavrov şi diplomaţia rusă ar avea de câştigat dacă l-ar reciti pe Aleksandr Soljeniţin, altfel maestrul lor pe drept multstimat.

Iată publicată de adev.ro/r2ypux, o hartă cu principalele poziţii deţinute de trupele ruse şi cu concentrările de echipamente, aşa cum a fost ea trimisă recent la OSCE de către serviciile de informaţii ucrainiene:

Ce ţară este gata să-şi trimită tinerii să moară pentru Ucraina?

Iar generalul ucrainean Leonid Kolopatiuk, şeful departamentului de cooperare internă şi verificare din cadrul armatei ucrainiene spunea că armata „gri” existentă în zona Donbas este mai mare decât unele armate europene şi că, la nevoie, „pot executa operaţiuni ofensive limitate pe teritoriul Ucrainei, fără mobilizare prealabilă sau minimă pregătire anterioară”.

Pe fond, întrebarea esenţială priveşte formele pe care le pot lua un eventual viitor conflict în şi pentru Ucraina:

1. O serie de experţi mizează că ceea ce am putea vedea pe viitor, în cazul în care conflictul s-ar intensifica peste nivelul actual, ar fi o folosire extensivă a forţelor existente în cele două republici independentiste, un război civil de mare intensitate şi care să vizeze controlul diverselor regiuni de importanţă strategică.

Caz în care, la nivel formal, Rusia va declara că este în afara conflictului şi aşa doreşte să rămână, cu excepţia situaţiei în care, de partea forţelor guvernamentale, răspunzând unei chemări urgente de ajutor, nu vor începe să sosească elemente ale unor forţe militare străine susţinute de acţiuni ale forţelor aviaţiei militare străine pentru susţinerea trupelor de la Kiev. Raiduri aviatice care să plece de pe baze din Ucraina sau de pe aeroporturi din ţări învecinate, atât pentru bombardiere, cât şi avioane de vânătoare sau atac la sol.

A doua variantă ar fi o mobilizare oficială a trupelor ruseşti care să declanşeze ofensiva împotriva trupelor ucrainiene, fie la cererea aliaţilor din provinciile separatiste, fie ca răspuns la eventuale acţiuni considerate ca punând în primejdie trupele şi securitatea la graniţa de sud-vest a Rusiei. (Citiți mai mult accesând: adev.ro/r2ypux).

06/12/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un raport OFICIAL al serviciilor secrete din Estonia dezvăluie operațiunile FSB și infiltrările agenturii ruse la nivel înalt în R.Moldova

 

Foto: Fostul prim-ministru Maia Sandu și președintele slugă rusească al R.Moldova, Igor Dodon

EXCLUSIV:

Raport OFICIAL al serviciilor secrete din Estonia: Guvernarea Maia Sandu și prăbușirea lui Plahotniuc, operațiuni ale FSB! Rusia și agentura de dincolo de Prut

 

 

 

Potrivit raportului oficial al serviciilor secrete din Estonia – International Security and Estonia. 2020, pe care-l puteți consulta și descărca AICI, și pe care Podul.ro vi-l prezintă în exclusivitate –, atât guvernarea Maia Sandu (care a presupus o alianță forțată a prorușilor, conduși de pionul moscovit Igor Dodon, cu pro-europenii Blocului ACUM), cât și discreditarea programatică și înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc nu au reprezentat altceva decât etape ale aceleași ample operațiuni a FSB, care a reușit astfel să sporească semnificativ influența Federației Ruse în R. Moldova, de-a lungul anului 2019, deturnând-o de la orice apropiere de Occident.

Și de România, completăm noi. 

”În realitate, scopul socialiștilor și al Rusiei nu a fost de a eradica corupția și de a dezrădăcina sistemul de putere oligarhică din R. Moldova, ci de a pregăti pozițiile pentru subordonarea țării și preluarea pârghiilor executive, sporirea influenței”, se arată în raportul citat, care tratează etapic controversata guvernare a Maiei Sandu, perioadă în care Rusia a acaparat, la pas, aproape toate pârghiile de forță și informative de dincolo de Prut, compromițând forțele pro-europene și beneficiind acum de un nou cabinet în care rușii și socialiștii (adică uneltele rușilor) sunt covârșitor majoritari.

Impunerea unui scenariu asemănător se ia în calcul și în Ucraina – mai multe detalii AICI

Așa cum veți remarca, același raport prezintă punctual una dintre numeroasele operațiuni desfășurate de FSB pe internet – un fake news internațional menit să-l discrediteze pe Plahotniuc, întreaga manipulare fiind diseminată ca și cum ar fi fost un interviu realizat de… Spiegel Online.

 

Podul.ro (https://www.Podul.ro) vă prezintă cele două capitole ale raportului referitoare la operațiunile FSB din Basarabia, întregul document tratând pe larg amenințările Rusiei, atât pe cele militare cât și pe cele cibernetice:

 ”Cel mai important instrument al Kremlinului din R. Moldova este Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), care are strânse legături cu Rusia. Deși liderul oficial al socialiștilor din Moldova este președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, liderul actual al partidului este președintele Igor Dodon.

În timp ce PSRM a obținut ceva mai mult de o treime din cele 101 mandate ale Parlamentului, ca urmare a alegerilor parlamentare din februarie 2019, formarea unei coaliții funcționale a fost amânată pentru câteva luni și țara s-a aflat în criză politică.

Blocul ACUM, o alianță electorală pro-europeană și anticorupție care reprezenta în Parlament o nouă forță, a exclus cooperarea cu fostul partid de guvernământ, Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus de Vladimir Plahotniuc.

În urma alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, oficiali ruși au semnalat public și în mod repetat că Moscova nu va accepta un guvern de coaliție al socialiștilor și democraților. Rusia a recomandat destul de deschis ca socialiștii (PSRM) să formeze o coaliție cu ACUM sau să organizeze alegeri anticipate.

Vladimir Plahotniuc a avut o influență extinsă în instituțiile legislative, executive și judiciare din Moldova. Mecanismele de exercitare a acestei puteri nu au fost întotdeauna conforme cu principiile democrației și ale statului de drept. Însă Kremlinul era preocupat de influența lui Plahotniuc ca atare, nu de mecanismele și modalitățile prin care acționa el.

Influența lui Plahotniuc a împiedicat Rusia să își atingă obiectivele în R. Moldova și în consecință, ca o condiție prealabilă pentru extinderea influenței rusești, sistemul de putere controlat de Plahotniuc a trebuit să fie demontat.

Ceea ce a început în iunie 2019, când socialiștii și ACUM au anunțat formarea unui guvern de coaliție.

Liderii PDM și Vlad Plahotniuc au refuzat să demisioneze, totuși s-au retras sub presiunea diplomatică coordonată de Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia. Plahotniuc și câțiva dintre apropiații săi au fugit din țară în ziua în care guvernul socialist și ACUM a preluat funcția.

Negocierile de soluționare a crizei politice moldovenești au oferit o ocazie bună Rusiei de a arăta UE și SUA că e un actor politic solid în politica externă, actor cu care s-ar putea colabora în mod rațional și binevoitor.

În realitate, scopul socialiștilor și al Rusiei nu a fost acela de a eradica corupția și de a dezrădăcina sistemul de putere oligarhică din R. Moldova, ci de a pregăti pozițiile pentru subordonarea țării și preluarea pârghiilor executive, sporirea influenței.

La prima vedere, cabinetul condus de premierul Maia Sandu, care a preluat funcția în iunie, era pro-european – aproape toate funcțiile ministeriale erau ocupate de ACUM, în timp ce socialiștii aveau doar portofoliul ministrului Apărării și vicepremierul pentru Integrare. 

Dar, în același timp, Serviciul de Securitate și Informații (SIS) și Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Moldovei (SPPS), responsabile pentru securitatea președintelui și a altor funcționari la nivel înalt, au fost subordonate președintelui Igor Dodon.

În lunile care au urmat, poziții importante au fost, de asemenea, ocupate de oameni loiali socialiștilor, de exemplu în instituțiile anticorupție și judiciare. Ministrul socialist al Apărării, Pavel Voicu, și președintele Dodon au început, de asemenea, să continue propria politică externă paralelă.

La doar o lună și jumătate după ce noul guvern a preluat funcția, pe 26 iulie 2019, ministrul Apărării Voicu s-a întâlnit cu ministrul apărării rus Serghei Shoygu, la Moscova. Shoygu, la rândul său, i-a întors vizita în august, pentru a marca 75 de ani  de la momentul „eliberarii de fascism” a Moldovei.

Noua schimbare de putere a avut loc în noiembrie 2019, când socialiștii, împreună cu deputați ai PDM, au reușit să demită Guvernul Maia Sandu. Noul Cabinet este dominat acum de ruși și socialiști. Formal, este un „guvern de experți” – cu toate acestea, toți miniștrii cheie ai acestui guvern au fost anterior consilieri și colaboratori ai președintelui Dodon și al altor socialiști influenți.

La mai puțin de o săptămână de la numirea sa, noul premier socialist, Ion Chicu, a făcut prima sa vizită în străinătate – la Moscova, pentru a se întâlni cu premierul rus Dmitri Medvedev.

La rândul ei, Rusia a anunțat imediat că va oferi Moldovei până la 500 de milioane de dolari în împrumuturi, că va scădea prețurile gazelor naturale, că va ridica restricțiile la export, care se aplicaseră multora dintre producătorii moldoveni până atunci, și așa mai departe.

Influența Rusiei în Moldova va fi astfel consolidată semnificativ înaintea alegerilor prezidențiale din 2020, când Igor Dodon speră să fie reales pentru un al doilea mandat.

Un exemplu de operațiune a FSB: ținta Plahotniuc

Conform terminologiei sovietice, activitățile serviciilor de informații constau din două componente principale: ‹Colectarea informațiilor secrete despre un adversar› și ‹Influențarea operațiunile cu scopul de a slăbi poziția politică, economică, militară și ideologică a adversarului› (așa-numitele măsuri active).

Aceste concepte au rămas neschimbate după prăbușirea regimului comunist, deoarece Rusia a preluat agențiile de informații sovietice împreună cu structura, personalul și principiile de lucru ale acestora.

Pe lângă colectarea informațiilor din străinătate, operațiunile de influență au rămas o sarcină importantă pentru toate cele trei agenții de informații ruse (FSB, SVR și GRU).

În prezent, activitățile de influență ale serviciilor de informații rusești se încadrează în mod general în două categorii.

Unul presupune recrutarea așa-numiților agenți de influență care, prin autoritatea sau poziția lor (inclusiv prin intermediul mass-media) pot influența opinia publică sau politică, economică și procesele sociale din țara-țintă.

Al doilea a apărut în era digitală și se referă la influențarea opiniei publice prin răspândirea unor comentarii provocatoare sau știri false pe portaluri de internet și în social media, în mod anonim (de exemplu, folosirea identității false și ascunderea adevăratului autor), cunoscută și sub denumirea de ‹trolling internet›.

Un departament al sediului FSB de la Moscova este Direcția pentru programe de sprijin (Upravleniye program sodeistviya), al cărui organism oficial este Centrul de relații publice (Tsentr obshchestvennyh svyazei).

Pe lângă comunicarea cu presa, Direcția pentru Programe de Sprijin desfășoară operațiuni subterane de sporire a influenței Rusiei, inclusiv de peste mări, iar operatorii săi recrutează și își coordonează trolii de internet care efectuează operațiuni în domeniul cyber.

La sfârșitul anului 2017, Direcția FSB pentru programe de sprijin a decis să desfășoare o ‹operațiune de influență› împotriva lui Vlad Plahotniuc, cunoscut politician moldovean care susținea integrarea europeană, pentru a-l discredita și pentru a-i consolida imaginea negativă în Occident.

Operațiunea s-a desfășurat în ianuarie 2018, în principal în mass-media și social media de limbă engleză, germană, franceză și spaniolă, fiind evitată orice conectare a materialului publicat cu Rusia.  

FSB a formulat temele de discuție care au fost distribuite de troli:  ‹Vlad Plahotniuc a deturnat puterea în Moldova›, ‹A creat acolo un sistem oligarh›, ‹Reprimă opoziția cu ajutorul structurilor de putere aflate sub controlul său›, ‹Nu este, de fapt, în favoarea integrării europene, deoarece asta ar cauza reducerea puterii sale›.

Scopul operațiunii FSB a fost promovarea unei ‹imagini criminale› a lui Plahotniuc și discreditarea pozițiilor sale privind integrarea europeană, pentru a descuraja Occidentul să colaboreze cu Plahotniuc.

În cadrul operațiunii, la jumătatea lunii ianuarie 2018, trolii coordonați de Direcția FSB pentru programele de sprijin au publicat o serie de articole și postări cu mesaje pregătite și critice despre Plahotniuc în social media și pe portaluri de internet din diferite țări.

În centrul textelor publicate de unul dintre troli s-a aflat un interviu cu un alt proaspăt politician moldovean, Andrei Năstase, publicat aparent de influentul site german Spiegel Online, la 28 decembrie 2017 – „Vladimir Plahotniuc este principalul inamic al Moldovei”.

În interviu, Andrei Năstase a criticat corupția din Moldova, l-a identificat pe Plahotniuc drept principalul inamic al Moldovei, care subminează aspirațiile europene ale țării și a solicitat autorităților europene și americane să impună sancțiuni împotriva lui Plahotniuc și a bunurilor sale.

Acest interviu este un fals complet – nu a fost niciodată publicat în Spiegel Online. Totuși, falsul este de înaltă calitate, imitând designul Spiegel Online și numind jurnaliști Spiegel în calitate de autori.

Ulterior, trolul a început să distribuie acest așa-zis interviu în mai multe limbi și sub diverse nick-uri pe diferite forumuri online, folosind Nelson Bain pe site-urile de limbă engleză, Jorge Martin în spaniolă, Andrei Demidenko, Roman Rodionov și Igor Miasnikov în limba rusă pentru portaluri din Ucraina, Kazahstan și R. Moldova.

În toate aceste cazuri a fost creat un cont fals în aceeași zi în care a fost publicat singurul post, critic la adresa lui Plahotniuc.Toate forumurile au fost vizitate de trol doar pentru câteva minute – timpul necesar pentru a crea un cont și a publica materialul.

Trolul s-a schimbat zilnic în funcție de diferite țări și limbi – postarea în engleză într-o zi, în spaniolă în următoarea zi, și apoi pe forumurile rusești. Toate postările făcute sub diferite nick-uri au fost identice. Postările au început cu un scurt text introductiv (același text tradus cuvânt cu cuvânt), urmat de o fotografie cu falsul articol Spiegel Online. Postările s-au încheiat întotdeauna cu același rezumat – Moldova nu este pregătită pentru integrarea europeană și ar dăuna economiei europene.

Link-urile către postările publicate pe forumurile de internet au fost apoi distribuite pe alte forumuri și pe platformele de socializare din Rusia și din Occident, cum ar fi Odnoklassniki, MirTesen și Twitter.

Publicarea unui articol sub forma unei fotografii ca parte a unei postări ar fi trebuit să provoace suspiciuni în rândul cititorilor. De regulă, s-ar fi postat un link-web către materialul publicat la care se făcea referire, dar, din moment ce nu exista un articol efectiv la care să se facă trimitere pe Spiegel Online, acesta trebuia publicat sub forma unei fotografii.

Pe cel puțin un forum, postarea trolului a fost urmată de o discuție între cititori privind standardele jurnalistice scăzute ale Spiegel, dar autenticitatea ‹interviului› nu a fost pusă la îndoială.

Episodul descris este doar un singur exemplu dintr-o operațiune majoră pe internet întreprinsă de FSB, în ianuarie 2018, pentru a-l discredita pe Vlad Plahotniuc.

O serie de alte surse online au folosit mai puține resurse și de o calitate mai mică, ceea ce sugerează că acestea au fost operate doar pentru a raporta la sediul FSB cu privire la sarcina pe care o desfășurau.

Succesul întregii operațiuni este îndoielnic, deoarece a fost desfășurat cu precădere prin intermediul unor conturi false create recent pe forumurile online și în social media, care nu aveau o mare credibilitate. Cu această ocazie, publicațiile mediatice mainstream distribuite pe larg, sau conturile utilizatorilor de social media, în postură de lideri de opinie, nu au reușit”.

14/05/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

26 de ani de la războiul ruso-român de la Nistru. VIDEO

 

Vineri, 2 martie, s-au împlinit 26 de ani de la războiul declanșat de Rusia la Nistru,  după ce forţele rebele și armata rusă au atacat posturile de poliţie basarabene de pe malul stâng al Nistrului .

Iniţial, pe 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat independenţa regiunii, iar doi ani mai târziu a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de mercenari sub comanga GRU, au atacat postul de poliţie din Dubăsari. În acea perioadă Republica Moldova nu avea armată.

Astfel, autorităţile de la Chişinău au ripostat cu forţele poliţiei.

 

 

 

Ajutor material pentru participanţii la conflictul armat de pe Nistru

Moldova-1992

Foto: Eroi moldoveni anonimi

 

Conflictul a fost coordonat de Armata a 14-a, cu un efectiv de peste 6000 de soldaţi, ajutată de regimente întregi de mercenari cazaci aduşi de spionajul militar rusesc (GRU) din stepele calmâce, din Siberia.

La 21 iulie 1992, a fost semnat acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Mircea Snegur şi preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.

În timpul conflictului armat, cele mai grele lupte s-au dat la Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa.

Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului au murit 286 de oameni, iar alţi 284 au rămas invalizi, scrie www.deschide.md.

  

Români nu vă uitați eroii!

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=fotografii+r%C4%83zboi+pe+nistru+

 

 

04/03/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: