CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Covid-19 – o pandemie în ambalaj de apocalipsă care scurtează calea către resetarea democrației noastre

 

Horoscop chinezesc 2020. Vom avea parte de SCHIMBARI RADICALE -

 

 

 

Covid-19, o viroză în ambalaj de apocalipsă. – Pandemia de frică, o scurtătură către statul sclavagist mondial  

 Aceasta nu este o pandemie de coronavirus, ci o pandemie a spaimei, pentru resetarea lumii: de către „ei şi pentru „ei”!

”Ei” au nevoie de frica voastră pentru a deveni mai puternici.   

Desigur, în plan biologic, avem de-a face cu un duşman, mortal în anumite condiţii, care nu trebuie nesocotit. Aşa cum au făcut autorităţile de pretutindeni timp de peste 3 luni.  

Dar nu pot să nu observ nişte fracturi imense între comportamentul autorităţilor în acest caz şi în altele, mai grave din trecut şi din prezent. Între acest caz şi gripa din fiecare an, care ia sistematic sute de mii de vieţi – 110.000 în acest an.

Între acest caz şi poziţia faţă de avorturi – pe numele corect, prunc-ucideri – 9,6 milioane în acest an, care sunt încurajate şi puternic finanţate. Între această dubioasă pandemie şi alte boli transmisibile – 3 milioane în acest an. Între acest caz şi multe alte probleme de sănătate cu mult mai multe victime pentru care nu se iau măsuri excepţionale, sunt neglijate sau chiar promovate.

Ne rugăm pentru oprirea virusului. Foarte bine! Cred însă că mai mult ar trebui să ne rugăm pentru oprirea a ceea ce se pregăteşte sub acoperirea virusului, adică pentru ceea ce ne așteaptă dincolo de el.

Chiar dacă acesta este doar un experiment, o repetiţie, putem fi oricând actorii altor repetiţii inclusv ai marelui spectacol final. La care vom ajunge deja epuizaţi, fără voinţă, gata să renunţăm la orice pentru a supravieţui; adică de a primi ceva de mâncare, un metru pătrat de adăpost etc.

Pentru a ne păstra controlul asupra vieţii noastre, trebuie să aflăm adevărul, să desluşim cu claritate, în noianul de informaţie, adesea parazitantă, cine este acest coronavirus şi ce face el. Apoi să vedem care sunt efectele lui asupra vieţii noastre, a lumii. Şi în final să înţelegem DE CE? La ce foloseşte? Cui foloseşte? Unde se vrea să fim duşi?

O serie de elemente din această isterie de proporţii cosmice, trezesc suspiciunea şi întăresc, la finalul unei analize, încredinţarea că asistăm la o punere în scenă de mari dimensiuni, cu urmări încă greu de estimat şi în scopuri de loc onorabile.

 

Calcul mincinos al ratei de mortalitate

Conform datelor oficiale, caracteristicile speciale ale COVID-19 sunt deosebita contagiozitate și selectivitatea demografică, adică atacul pe vârste înaintate.

Valul de  panică pornit dinspre Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe care s-au suit toate guvernele şi întreaga media mainstream, se bazează pe calcule (probabil, intenţionat, căci e greu de crezut, după atâţia ani, într-o greşeală elementară) greşite.

Pentru a ne convinge cât de dramatică este situaţia, s-a făcut comparaţia între rata de mortalitate pentru cazurile confirmate cu coronavirus (3,4 la data anunţului) şi rata de mortalitate pentru numărul total de infectări estimat, de 0,1 %, în cazul gripei anului trecut.

Gripa sezonieră, gripele porcine şi aviare omoară, fiecare în parte, an de an, zeci şi sute de mii de vieţi la nivel mondial. Dar, în afară de presiunea pentru a ne vaccina, nu inspiră măsuri deosebite. De ce?

Cercetătorul român Mihai Netea, de la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda, medic infecţionist, într-o conferinţă la Ateneul Român, în februarie 2020 spunea:

„Însă, aceasta este o boală la fel de gravă ca şi gripa sezonieră pe care o tratăm în fiecare an. Din păcate, sunt mii de oameni în toată lumea care mor din cauza gripei sezoniere, şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu coronavirusul, dar nu este nici mai grav, nici mai puţin grav decât gripa, care este o infecţie serioasă, dar nu duce la o catastrofă la nivel mondial.” 

La rândul său, medicul Dragoş Dinulescu, spunea într-o scrisoare adresată preşedintelui Iohannis:

„Peste tot s-a creeat panica dar realitatea e ca, an de an, virozele respiratorii produc decese pe intreaga planeta, inclusiv in Romania. Iar aceasta viroza, intens mediatizata, nu e mai periculoasa decat cele cu care ne-am confruntat pana acum, de-a lungul istoriei recente.”  

În SUA, în epidemia de gripă porcină din sezonul 2009/2010, conform estimărilor CDC, au fost infectate 60,8 milioane persoane, 274.000 au fost spitalizate, şi 12.500 au murit; rata de mortalitate 0,02 %.

Şi totuşi, discuţia publică despre acea epidemie a fost atât de redusă încât mulţi americani nici nu au auzit de ea. Zilele trecute, la numai 4600 de îmbolnăviri şi 85 de decese a fost decretată starea de urgenţă şi America a fost băgată în carantină. Şi situaţia este, cu câteva excepţii, similară peste tot.

La nivel mondial, de aceeaşi gripă porcină, au fost circa 1,4 miliarde infectați și între 150.000 și 575.000 decese. Gripa porcină a afectat mai ales copiii şi adulţii tineri.

Peste 80 % dintre decese au fost persoane sub 65 de ani. Şi deşi ar fi trebuit să fie o panică mult mai mare ca acum – ne mureau, în definitiv, copiii, tinerii, viitorul nostru, nu „trecutul”, ca acum, a fost linişte. DE CE?

Iată, tot conform CDC-ului, situaţia gripei sezoniere pentru 2018/2019: 35,5 millioane îmbolnăviri, 16,5 milioane prezentate la medic, 490.600 spitalizări, şi 34.200 decese.

Situaţie şi mai gravă a fost cea din 2017/2018 cu 45 milioane îmbolnăviri, 21 milioane prezentaţi la medic, 810.000 spitalizări şi 61.000 de decese. Şi a fost linişte…

Conform Hover Institution, pentru sezonul 2019/2020, din octombrie până în present, cu gripa sezonieră ar fi între 36 şi 51 milioane infectaţi, 370.000 şi 670.000 spitalizaţi şi  s-au îregistrat între 22.000 şi 55.000 decese.

Adică între 230.000 şi 320.000 noi infecţii zilnice şi între 140 la 350 decese pe zi, la o rată de mortalitate de între 0,044 % şi 0,152 %.

Şi este linişte…

Primul caz de coronavirus a fost recunoscut oficial (de fapt, după cum voi arăta, boala se declanşase cu mai multe luni în urmă) pe 20 ianuarie 2020. Suntem aprilie şi situaţia calculată pe cazurile documentate, nu pe estimarea totală, o rată de mortalitate de 1,1 %. Care pe numărul real poate fi de chiar sub 0,1 %. Şi America este în regim de război! DE CE?

Să ne întoarcem în România. Dintr-un document elaborat de „Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile” aflăm că în sezonul gripal 2018-2019, în România s-au înregistrat 23.727 de cazuri de afecțiuni clinice compatibile cu gripa, de 2 ori mai multe decât în sezonul precedent, din care s-au confirmat prin analize de laborator 2.310 cazuri de gripă, unul din trei adulţi având nevoie de spitalizare, şi 199 decese confirmate cu virus gripal. Astăzi România are 576 de îmbolnăviri confirmate şi 6 decese.

În condiţii de comunicare, zero, prevenire, zero, măsuri reale pentru vindecare, zero. Cu fugăriţii, înjuraţii şi arestaţii oameni ai mult-hulitului sistem public de sănătate lăsaţi să se descurce cum vor putea. Fără materiale, fără echipamente.

În schimb, toată ţara a fost pusă pe STOP. Cu efecte care se vor dovedi dezastruoase. DE CE?

Selectivitatea demografică se referă la faptul că  pandemia  Covid-19 afectează grav, chiar ucide, persoanele în vîrstă şi cu precădere pe cele cu afecţiuni cronice – ceea ce se întâlneşte adesea la grupele de vârstă înaintată.

Un studiu realizat de Leverhulme Centre for Demographic Science, University of Oxford & Nuffield College ne spune că „riscul de mortalitate Covid-19 este foarte concentrat la vârste mai mari, în special la cele cu vârsta de peste 80 de ani”.

Şi atenţie, peste tot se lucrează cu rata de mortalitate la total cazuri cunoscute, nu la estimarea numărului real.

Alte întrebări pe deplin justificate

Pe fondul acestei furtuni mondiale perfecte, răspunsul a fost carantina, un discutabil răspuns „universal”, care nu acordă prioritate principalelor populații expuse riscului şi induce uriaşe probleme economice şi deci sociale pentru viitor, inclusiv decese din cauza căderii sistemelor de sănătate naţionale.

Iată câteva întrebări:

De ce timp de 2-3 luni de la anunţul oficial din China nu s-a făcut nimic? Nu s-au asigurat măşti, ventilatoare şi tot ceea ce era necesar?

De ce nu au fost tratate în acelaşi regim gripele sezoniere, care omoară an de an sute de mii de oameni? Nu era încă momentul?

Dacă există deja toată informaţia şi experienţa adunată cu gripele sezoniere, aviară, porcină etc., de ce, la 100 de ani de la gripa spaniolă, nu s-a pus la punct un sistem de prevenire şi tratare eficient, nu s-a întreprins nimic an de an pentru ca epidemiile să nu mai ia autorităţile pe nepregătite? Că epidemiile vin, cel puţin gripa, este sigur. Ce i-a oprit să aibă tot ceea ce este necesar la nivel de întreaga populaţie pentru un caz de epidemie?

De ce nu sunt pregătite planuri de măsuri şi sisteme de operaţionalizare a acestora funcţie de categoria de populaţie afectată preponderent cel mai frecvent?

În acest sens iată deja o acţiune a medicilor din Franţa împotriva guvernului pentru minciună, ascundere de informaţii şi lipsa măsurilor necesare.

Peste 600 de medici din Franța reuniţi în asociaţia C19 au iniţiat o acţiune judiciară contra premierului Édouard Philippe şi a fostului ministru al Sănătăţii Agnès Buzyn, pe care îi acuză de „minciună de stat” în gestionarea crizei epidemiei de coronavirus.

Medicii îi acuză pe Édouard Philippe şi Agnès Buzyn că nu au luat măsurile necesare pentru a opri epidemia înainte de răspândirea acesteia în Franţa, deşi cunoşteau riscurile.

Scandalul lipsei măştilor de protecţie a fost primul factor de nemulţumire. „Guvernul a transmis la sfârşitul lunii februarie că măştile vor veni, iar lumea a crezut. La începutul lunii martie, când au înţeles că nu vor fi măşti, au început să spună că nu va fi nevoie. Este realitatea unei neputinţe şi a unei minciuni, adevărul este că nu aveau stocuri”, argumentează Fabrice Di Vizio, avocatul asociaţiei de medici.

În plus, asociaţia medicilor denunţă lipsa de acţiune a fostului ministru al Sănătăţii Agnès Buzyn. „Practic, ea a explicat că ştia totul, dar nu a făcut nimic”, a subliniat avocatul Fabrice Di Vizio.

Toate drumurile duc în SUA

E deja cert că o parte dintre cei între 22.000 şi 55.000 de morţi de gripă anul acesta în SUA, începând din toamna anului trecut, să fi fost de fapt afectaţi de Covid-19, lucru confirmat recent de însuşi directorul CDC Robert Redfield.

Acesta a recunoscut pe 11 martie, la audierea sa din Comisia de Supraveghere a Camerei, că unii americani, care aparent au murit din cauza gripei, au fost testați pozitiv pentru noul #coronavirus în diagnosticarea postumă.

O singură tulpină a fost depistată şi în cea mai mare parte a Chinei, în Coreea de Sud, Tailanda, Vietnam, Singapore, Marea Britanie, Belgia şi Germania. Cercetările ulterioare acestei date au relevat că şi în Iran e o tulpină diferită de cea din China, dar la fel de agresivă, acest ultim detaliu fiind deosebit de interesant pentru discuţia dacă pandemia a fost întâmplătoare sau fabricată.

Data pornirii epidemiei poate fi stabilită chiar în septembrie 2019 când nişte japonezi, care nu fuseseră în China niciodată, se întorseseră din Hawaii bolnavi, iar introducerea ei în China este posibil să fi avut loc cu ocazia Jocurilor Militare Internaţionale Wuhan ţinute aici în octombrie, şi la care au participat circa 300 de militari americani, transmiterea de la om la om începând spre sfârşitul lui noiembrie.

Au apărut informații despre simptome pulmonare ciudate evidențiate la pacienți din Italia în noiembrie 2019, de asemenea asemănătoare cu cele ale coronavirusului. Aceste date și multe altele sunt desigur cunoscute de serviciile de informații. inclusiv cele americane.

Dar public este continuată narațiunea exportului maladiei din China. Ba chiar, există initiativa deschiderii unui proces de daune împotriva Chinei. Deşi, până la primul caz american recunoscut oficial trecuseră 2 luni în raport cu China şi onoratele autorităţi americane nu luaseră nicio măsură.

Duhoarea unei politici putrefiante se simte peste tot; e prezentă în fiecare detaliu al comunicărilor oficiale şi al ştirilor din media nomenclaturistă. Dar oare asistăm doar la folosirea acestei ocazii pentru a lovi în adversari şi a pune şaua tiraniei pe spatele popoarelor, sau această pandemie este provocată intenţionat?

Să fim liberi

Frica – teroarea născută în noi – este arma lor predilectă şi uitaţi-vă nu mai departe de ultimii 20 de ani. Uitaţi-vă cum, în numele apărării, liniştei, securităţii noastre au apărut lupta împotriva terorismului, migraţia fără limite, epidemiile de gripă aviară, gripă porcină, ebola, SARS, MERS, covid-19.

Mai nou, isteria salvării planetei. Şi de fiecare data ne-am trezit cu mai puţină linişte, cu mai puţină securitate, cu mai puţină libertate.

După cum o spune şi Ron Paul:

„Guvernele iubesc crizele deoarece, atunci când oamenii se tem, ei sunt mai dispuși să renunțe la libertăți în schimbul promisiunii că guvernul va avea grijă de ei. După 9/11, de exemplu, americanii au acceptat distrugerea aproape totală a libertăților lor civile pentru promisiunile goale de conţinut ale PATRIOT Act privind securitatea.

Oamenii ar trebui să se întrebe dacă nu cumva această „pandemie” coronavirus ar putea fi o mare farsă, cu pericolul real al bolii exagerat masiv de către cei care încearcă să profite – financiar şi/sau politic – de panica care rezultă.

Aceasta nu înseamnă că boala este inofensivă. Fără îndoială, oamenii vor muri din cauza coronavirusului. Persoanele din categoriile vulnerabile ar trebui să ia măsuri de precauție pentru a limita riscul de expunere.

Dar am mai văzut acest film. Guvernul mediatizează exagerat o amenințare ca scuză pentru a ne lua mai multe libertăți. Iar atunci când „amenințarea” se încheie, nu ne mai dau înapoi acele libertăți.”

Ascultaţi-l cu atenţie, e un fost congresmen şi candidat la preşedinţia SUA. Dacă pe mine nu mă credeţi, căci ce pot şti eu de aici despre ce fac marii sforari ai lumii, pe el ar trebui să-l credeţi.

Frica creează o mentalitate de sclav. Înfrângerea ei una de om liber. Deci: SĂ FIM LIBERI!

Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!

 

Fragment din articolul

CORONAVIRUS- PANDEMIA SPAIMEI: FRICA TRANSFORMĂ OAMENII ÎN SCLAVI DE BUNĂVOIE  apărut sub semnătura lui Paul GHIŢIU/http://basarabialiterara.com.md/?p=42926

 

 

03/04/2020 Posted by | FORUM | , , , , , , , , , , | 4 comentarii

CE A RĂMAS DUPĂ DISPARIȚIA GENERAȚIEI LUI BRUCAN ?

„Generaţia lui Brucan a dispărut, dar a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele …”

A lucrat timp de aproape patru decenii în serviciile speciale românești. A cunoscut două regimuri politice, fiindu-i apreciată expertiza pe domenii de interes deosebit de sensibile. A susţinut cursuri de pregătire o perioadă îndelungată în instituţii ce pregătesc specialiști în probleme de informaţii și contraspionaj. Este autor a numeroase studii și comunicări, precum și a mai multor volume foarte apreciate.

Un om care nu ezită să arate cu degetul. Într-un incitant interviu, Aurel Rogojan, general de brigadă S.R.I. (în rezervă), pune punctul pe „i”, în probleme de interes naţional.

*

– Mi s-au părut deosebit de interesante – chiar incitante a  spune – afirmaţiile dv. dintr-un cotidian central, potrivit cărora Vladimir Tismăneanu, fiu al unei cunoscute notabilităţi comuniste postbelice – și care acum ne dă lecţii de anticomunism – ar fi plecat în S.U.A., în 1981, graţie sprijinului acordat de K.G.B.

Dincolo de întrebările firești pe care și le-ar pune orice serviciu de intelligence pe seama unei atari afirmaţii, și dincolo de reacţia domnului Tismăneanu – dacă a existat, stau și mă întreb, și vă întreb și pe dv., cum a fost posibil ca americanii să nu depisteze acest aspect, care a fi trebuit să ridice, cu deplin temei, anumite semne de întrebare?

Se pare însă că altfel se va pune problema în viitorul apropiat, după recentele afirmaţii ale domnului Larry L. Watts, specialist pe probleme românești al CIA, vizavi de Pacepa, despre care dânsul afirmă că se știa la Washington că este spion sovietic. Același Pacepa, arătat cu degetul de dv. și de regretatul Mihai Pelin, dar care a fost apărat atât de acerb de Sorin Roșca Stănescu  și… chiar de Vladimir Tismăneanu, și arătat drept „erou anticomunist”. Halal eroi cei ca Pacepa!

Cred că viitorul ne rezervă încă multe surprinze în ceea ce privește – folosind un limbaj familiar dv. – agenţii de influenţă existenţi și operaţionali în România. Mai spuneaţi dv. într-un cotidian central – și iarăși ne puneţi pe gânduri pe cei care mai îndrăznim să gândim cu propriile creiere, și nu după „reţete prestabilite” – faptul că, și aici vă citez: „în perspectiva întâlnirii de la Malta, un grup de 40 de intelectuali români stabiliţi în străinătate, din care peste 30 de etnie evreiască, au cerut celor doi lideri mondiali, precum și președintelui Franţei, o intervenţie sovietică în România (în 1989 – n.a.).”

Întrebarea pe care doresc să v-o pun este dacă acești intelectuali – câţi or mai fi trăind dintre ei – mai joacă vreun rol major azi (politic, cultural, financiar etc.), în străinătate sau aici? Nu cumva, după un „bun”, vechi și cunoscut obicei, au devenit acum fervenţi pro-americani?

– Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Cineva mi-a cerut să fac publică lista respectivă. Ea a circulat la începutul anilor `90.

Nu cei 40 sunt problema, ci forţa de susţinere a războiului psihologic împotriva identităţii naţionale românești. În ceea ce priveste agenţii de influenţă, ca să citez „un clasic în viaţă”: „Nici nu mai știm câţi suntem!” Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată și a altora care trebuie denigraţi și interziși în spaţiul comunicării publice.

Dreptul la exprimarea opiniei nu are și corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analiști, despre care știu că sunt „rezerviști” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în „grilă”.

Toţi au devenit specialiști în problemele românești și contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând. Dacă nu vom avea un minister al Informaţiilor publice, dacă posturile publice de radio și televiziune nu vor deveni cu adevărat naţionale, în condiţiile în care sporește și analfabetismul, în condiţiile în care s-au diminuat unitatea familiei și rolul educativ al acestei, iar biserica ni s-a „dedulcit” la afaceri, vom rămâne fără valorile morale tradiţionale și identitare. Lipsa controlului societăţii asupra informaţiei cu valenţe formaţional – educative este o crimă.

Contradictorialitatea dezbaterilor televizate dintre personaje cu comportament și limbaj huliganic oferă foarte proaste exemple educative și promovează modelele negative. (Exemple: „Dacă vrei să ajungi președinte, chiulește de la școală și trișează la examene!” sau „Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere, folosește violenţa de limbaj, urlă la interlocutor și nu mai lăsa pe alţii să vorbească.”)

Asemenea „modele” de comportament, receptate în primii ani de viaţă, se întipăresc în subconștient și devin stereotipuri. Să nu ne amăgim, acesta este numai unul dintre aspectele războiului psihologic împotriva românilor. Vă confirm, cu vârf și îndesat, că cei care fac cea mai mare paradă de prooccidentalism sunt foștii propagandiști roșii. Ei nu știu să facă altceva, decât agitaţie și propagandă. De la tribunele Uniunii Studenţilor Comuniști au trecut la microfoanele Europei Libere, iar de acolo în studiourile televiziunilor, în redacţii, în agenţii de consultanţă politică – unele sunt secţii organizatorice si ideologice pentru clone politice – și alte intreprinderi unde absenţa normelor de muncă le este compensată prin venituri.

– Trăim, din ’90 încoace, o întreagă isterie cudosarele de securitate. Dacă devii pentru regim un om incomod, ţi se caută dosarul de securitate. Dacă nu-l ai – ceea ce e puţin probabil -, ţi se poate confecţiona unul, la comandă politică, pentru că nu cred că este o mare problemă. Înţeleg nevoia de a ne elibera de trecut, înţeleg și nevoia de reconsiderare a unei părţi din istoria recentă, dar personal nu înţeleg aceste lucrături murdare și de ce trebuie deconspirate reţelele de informatori, numele ofiţerilor de caz, ofiţerilor acoperiţi etc., adică ceea ce ţine de specificul muncii de informaţii din toate timpurile. Să înţeleg că S.R.I.-ul nu mai folosește azi informatori, ofiţeri acoperiţi, că nu avem afară ofiţeri români aparţinând S.I.E. sau D.I.A., deplin conspiraţi, care fac muncă de culegere de informaţii pe anumite probleme de interes naţional?

– Acestea sunt mizele dosariadei. Vendeta, șantajul și lipsirea serviciilor secrete, ale statelor și naţiunilor care trebuie să dispară, de mijloace de apărare tradiţionale (consacrate și de Cartea Sfântă) și de neînlocuit.

– Atunci, dacă tot trăim într-un continuu„bâlci al de ertăciunilor”, de ce nu ni se oferă și dosarul de securitate al pastorului europarlamentar român, Laszlo Tőkes? Eu aș fi foarte curios să aflu anumiteaspecte care ţin de activitatea sa de dinainte de 1989. E normal, nu?

– Din cel puţin două motive. O parte din dosar i-a fost predată, iar unele documente au devenit publice. Max Bănu  („Tinerama“) a avut exclusivitate. O altă parte a dosarului, cel de trădare și spionaj, se află, intuiesc, sub protecţia celor 40 de ani de la data depunerii în arhivă.

– Prin anii ’90-’95, era un fapt de mareonoare dacă obţineai o bursă Soros. Erai cu adevărat intelectual, cu recomandări solide pentru ocuparea unor funcţii importante – chiar și fără o operă – dacă reușeai să obţii și să te instruie ști în străinătate cu o asemenea bursă. De fapt, ce au fost bursele Soros? De ce o asemenea generozitate din partea lui George Soros, un om destul de contestat în plan internaţional?

– Soros face exact același lucru pe care îl făcea Moscova prin anii ’50, când racola tineri din întreaga lume. Exista un fel de universitate internaţională, încă de prin anii ’30. Soros nu este decât o altă faţetă a ceea ceea ce făcea atunci Moscova! Nu i se mai spune „internaţionalism”, ci „societate deschisă”. Casa comună din Atlantic la Urali.

– Și în acest context, nu pot să nu fac apel laistorie, gândindu-mă la reacţiile – juste în cea mai mare parte – ale mai marilor din conducerea de partid și de stat din România, de după 1965, faţă de cei care făcuseră studii în U.R.S.S. și care mai veniseră și căsătoriţi de acolo. Discret, și fără prea multe explicaţii, au fost numiţi în funcţii în care nu aveau capacitate de decizie. Este lesne de înţeles de ce.

– Da, dar nu s-au liniștit. Când le-a venit iar rândul, nu se vede ce au făcut? Au ocupat economic aproape întreaga ţară. Vezi o firmă occidentală, dar înăuntru este… tigrul siberian!

– Din 1990, România a făcut enorm de multeconcesiii, atât în plan politic, cât și economic. Sunt convins că la adresa statului român s-au făcut foarte multe presiuni din partea unor cercuri politico-financiare externe, dar toate aceste cedări ar fi trebuit să aibă niște limite. Mă întreb – și ca mine se întreabă milioane de români – ce a mai rămas nevândut în ţara asta? Va ajunge să răspundă cineva pentru marele jaf naţional practicat după 1990? Ca stat, dar și ca naţiune, suntem acum într-o stare dificilă, pe care nu o putem nega. E prezentă la fiecare pas și o percepem din fiecare atitudine a oamenilor cu care stăm de vorbă. Este însă indubitabil și faptul că, împotriva statului român, atât din interior, cât mai ales din exterior, s-au declanșat, de mai mult timp, campanii denigratoare, cu o vădită tendinţă de subminare, accentuându-se aspectele negative, toate acestea fiind, de fapt, parte a unui război imagologic foarte subtil, care acţionează în subliminal, încercându-se erodarea, în fiecare cetăţean, a încrederii în instituţiile statului, în democraţie, în istoria naţională. Din această perspectivă, vă rog să-mi spuneţi, care consideraţi dv. că sunt principalele ameninţări la adresa României, în momentul de faţă?

– Marile acte de subminare economică a resurselor de subzistenţă a naţiunii sunt cuantificate și documentate. Caracteristicile transpartinice și transnaţionale ale vinovăţiilor fac ca dosarele să fie blocate. Numai o putere nouă, fără implicări în marea prăduire a României, ar putea avea voinţa politică pentru restabilirea drepturilor naţiunii, în raport cu prejudiciile ce i-au fost create.

Războiul psihologic împotriva României este o ameninţare perpetuă, dar nu se pot aborda reacţii de contracarare a acestuia, din cauza unor mari vulnerabilităţi induse sistemului politic, economic și social de: guvernarea bazată pe minciună, corupţie și trădare; perpetuarea puterii prin grave atentate împotriva sistemului democratic constituţional; promovarea sistematică a incompetenţei la nivel instituţional; absenţa unei clase politice responsabile și imune la tentanţiile asociate Puterii; lipsa clasei economice autohtone cu conștiinţă naţională; coabitarea politică cu adversarii statului naţional român; lipsa orizonturilor strategice în relaţiile internaţionale și incompetenţa în gestionarea relaţiilor cu vecinii, fără excepţie, foști ori actuali revizioniști; înstrăinarea, în condiţii mai mult decât dubioase, a resurselor strategice vitale pentru prezervarea existenţei, independenţei și suveranităţii naţionale; nevalorificarea extraordinarelor resurse ale solului și subsolului ţării. Prima urgenţă ar fi ca în România să nu rămână parcelă de teren agricol care să nu producă; exploatarea și descurajarea de către o administraţie coruptă a afacerilor corecte.

– Și aș mai avea o ultimă întrebare. Careconsideraţi că ar trebui să fie acele aspecte definitorii care ar trebui să contureze profilul unui ofiţer român de intelligence, dincolo de profesionalism, capacitate de analiză și sinteză, capacitate de reacţie și inteligenţă nativă?

– Nu prea vreau eu să înţeleg ce este „ofiţerul român de intelligence“. Nu avem în limba română cuvântul „intelligence”. Nu aș putea să definesc profilul ofiţerului român din serviciile de informaţii pentru securitate naţională prin termeni străini limbii noastre. În doctrină se face o distincţie între informaţiile primare, așa cum sunt ele percepute direct de la sursă, fără niciun fel de intervenţie în elaborarea formei de prezentare, și informaţia produs analitic, rezultat al coroborării, verificării și procesării intelectuale, prin diferite metode, neapărat analiza și sinteza, a unei sume de informaţii primare, colectate din toate categoriile de surse.

Această distincţie presupune și specializarea în ofiţeri de informaţii și ofiţeri analiști (de informaţii). În practica serviciilor americane, de exemplu, „intelligence” semnifică produsul informaţional analitic, obţinut în partea de final a ciclului activităţii serviciilor.

Britanicii au botezat „civil” M.I. 6 (serviciul de spionaj), „Intelligence Service”.

În ceea ce privește profilul ofiţerului din serviciile de informaţii pentru securitatea României, important este să fie un om normal, cu identitatea naţională nealterată, care să-și iubească patria, cu forţa morală care să-l determine să-și servească cu credinţă poporul. Aceste calităţi se dobândesc în familie, prin educaţie și instrucţie, ele constituind matricea pe care se dobândesc aptitudinile și se formează deprinderile proprii profesiei.

 

Nicolae Balint

 www.ziarulnatiunea.ro/generatia-lui-brucan-a-disparut-dar-a-lasat-in-rma-un-sistem-institutional-perfect-adaptat

 

 

 

 

 

 

 

ADDENDA

 

 

 

Imagini pentru silviu brucan photos

 

Silviu (Saul) Brucan (Brukner)

(18 ianuarie 1916 – 14 septembrie 2006)

 

TRECUT

 

A fost secretar general de redactie si redactor-sef adjunct la ziarul comunist „Scanteia” (1944-1956); deputat de Ploiesti in MAN (30 noiembrie 1952); ministru plenipotentiar in SUA (7 martie 1956-10 iulie 1959); reprezentant permanent la ONU-New York (10 iulie 1959-18 septembrie 1961); vicepresedinte al Radioteleviziunii Romane (eliberat din funcție  pe 6 ianuarie 1966);

Sotia a fost acuzator public

Alexandra Sidorovici Brucan (n. 25 august 1906-m. 17 ianuarie 2000) a fost deputat de Bucuresti, ales in primul scrutin postbelic, din noiembrie 1946, ale carui rezultate au fost falsificate de comunisti.

Incepand cu aprilie 1945, a fost acuzator public pe langa Tribunalul poporului, participand la marile procese intentate „dusmanilor de clasa” si „criminalilor de razboi”, care au netezit drumul comuniștilor spre controlul total asupra societății.

 A mai fost secretar general al Uniunii Femeilor Democrate din Romania si secretar general la Ministerului Minelor si Petrolului.  

A participat la stalinizarea țării după 23 august 1944. A fost implicat in politica de refacere a relațiilor României comuniste cu Statele Unite, la sfârșitul anilor ’50. I s-a opus lui Ceaușescu si a jucat un rol important in perioada imediat următoare Revolutiei din ’89.

În timpul Revoluției anticomuniste, Silviu Brucan a fost  membru al CFSN (22 decembrie 1989); membru al Comitetului Executiv al Comisiei de politica externa a CFSN (27 decembrie-4 februarie 1990).

PROFEȚIE

A ramas celebru pentru declarația:

„Intr-un interviu pe care l-am acordat redactorului-sef al ziarului „Le Figaro” afirmasem ca românii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a invăța democrația, după ce jumatate de secol trăisera sub dictatură. Imediat, Paler a etichetat declarația mea ca „antipatriotica” și toți emulii săi din presa au sărit pe mine. Unul m-a dat chiar in judecata pentru „ofensa la adresa poporului român””

Brucan nu a mai apucat sa vadă în ce masură i se va indeplini celebra profeție.
A murit 16 ani și jumătate mai târziu, la vârsta de 90 de ani si 8 luni.

Timp de peste șase decenii, s-a aflat fie în apropierea, fie în mijlocul marilor evenimente politice care au marcat România.  

A intrat in politica stalinist convins și și-a trait ultimul deceniu al vieții vorbind despre necesitatea ca România să aplice politici reformiste de centru-dreapta.

 

23/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

China derulează operaţiuni ofensive specifice războiului asimetric prin folosirea unor vectori multipli de atac non-militari, pentru obținerea de rezultate militare

 

 

 

 

Imagini pentru china si războiul asimetric photos

Partidul Comunist Chinez a creat software agresiv înca de la sfarsitul anilor 1990. In zilele noastre China gazduieste si sprijina numeroase atacuri si actiuni de spionaj impotriva guvernelor si companiilor occidentale.

(Departmentul Apărări al SUA)

China duce un razboi fara arme.

Armatele Chinei comuniste  și URSS s-au confruntat în 1969 în Valea Amur situată la granița dintre cele două țări într-un conflict indecis care  a lasat conducerea chineza cu o lectie care i-a influentat strategia militara pâna în ziua de astăzi.

„Rusia nu putea învinge pentru ca nu avea un număr de soldați suficient, iar China nu putea câstiga pentru ca nu avea tehnologia necesară pentru a obține victoria. Asa ca s-a ajuns în mare masura la impas”, a declarat Terry Minarcin, fost criptolog al Fortelor Aeriene la Agentia Nationala de Securitate, adăugând: „China a invățat multe din acel conflict”.

Minarcin a lucrat ca traducător de limbă  chineză în Fortele Aeriene si a interceptat comunicațiile comuniste timp de aproape 21 de ani. El s-a retras in 1987, chiar inaintea căderii Uniunii Sovietice.

Dupa bătalia din Valea Amur, Partidul Comunist Chinez (PCC) a luat o cale diferită față de sovietici si în general față de Occident în dezvoltarea forțelor sale militare.

In timp ce Occidentul s-a concentrat pe folosirea tehnologiei pentru a face operațiunile de lupta mai eficiente, PCC a invățat sa foloseasca tehnologia pentru a duce războaie fără luptă.  O strategie integrată.

Pe măsura ce a învatat din lectia Văii Amur, PCC a a adoptat o nouă forma de război și anume că atunci când se luptă impotriva unui inamic foarte bine echipat, calea directă de combatere a acestuia nu este cea mai bună.

Incepând cu sfarsitul anilor 1990 am asistat în doctrina chineză la o inflorire a strategiilor privitoare la  războiul asimetric prin folosirea unor  vectori multipli de atac non-militari pentru obtinerea de rezultate militare, cum ar fi deteriorarea infrastructurilor de comunicație sau financiare ale inamicului.

Un concept chinez pentru secolul XXI: Trei războaie, fără luptă.

În scopul asigurării statutului de putere globală, China îşi modernizează sistemul de apărare şi securitate pe fondul unei consistente creşteri economice şi a îmbunătăţirii capacităţilor sale tehnologice.

Importanţa regională şi sporirea influenţei la nivel internaţional sunt principalele obiective urmărite de Beijing pentru a căror îndeplinire are nevoie de creştere economică, diplomaţie şi putere militară. Documentele strategice chineze identifică drept cerinţă esenţială existenţa unei armate capabile să declanşeze războaie şi să lupte, să descurajeze potenţiali adversari, să protejeze interesele Chinei la distanţă.

În acelaşi timp, China derulează operaţiuni de influenţă împotriva instituţiilor culturale, organizaţiilor de media, mediului de afaceri şi celui academic, comunităţilor politice din SUA, precum şi din alte ţări, împotriva instituţiilor internaţionale, cu scopul obţinerii de rezultate favorabile în susţinerea obiectivelor sale strategice şi militare.Intenţia Chinei de a deveni o putere globală, în viziunea SUALa câteva luni după ce Agenţia de Informaţii pentru Apărare / Defense Intelligence Agency / DIA  a publicat raportul Puterea militară a Chinei (ianuarie 2019), Departamentul Apărării a elaborat (în luna mai) raportul prin care, anual, conform legii, acesta informează Congresul SUA cu privire la preocupările militare şi de securitate ale Chinei.

Ambele documente conţin, în peste 100 de pagini fiecare, elemente care argumentează ideea de bază: China urmăreşte, constant, modernizarea militară, concomitent cu creşterea economică şi îmbunătăţirea capacităţilor tehnologice în scopul asigurării statutului de putere globală.

Ambele documente oferă, în detaliu, o imagine asupra politicii Beijingului şi intenţiilor sale strategice, obiectivelor militare, precum şi date referitoare la organizarea şi structura capabilităţilor implicate în urmărirea acestor obiective.

Însă, dacă raportul Agenţiei se referă la Armata Populară de Eliberare – forţele armate chineze – inclusiv la forţele nucleare, biologice şi chimice, raportul Departamentului Apărării ia în considerare întreg sistemul forţelor de securitate.

În China, de activităţi circumscrise domeniului intelligence se ocupă, în special, Ministerul Securităţii de Stat, serviciu civil în ale cărui atribuţii intră protejarea securităţii naţionale, a stabilităţii politice şi economice interne, protejarea secretelor de stat, realizarea operaţiunilor de contrainformaţii, investigarea organizaţiilor şi persoanelor din China care întreprind sau susţin acţiuni nocive pentru securitatea statului. Activităţi de informaţii / contrainformaţii se derulează şi la nivelul Ministerului Securităţii Publice, forţelor armate ale Poliţiei (componenta paramilitară a forţelor armate ale Chinei) sau Armatei Populare de Eliberare.

Importanţa regională şi sporirea influenţei la nivel internaţional sunt obiective urmărite şi realizate treptat prin creştere economică, diplomaţie, influenţă militară. Cum procedează China pentru a-şi asigura dezvoltarea internă, preeminenţa în regiune şi expansiunea ca putere globală? În sinteză, conform raportului prezentat Congresului de către Pentagon în acest an, Beijingul acţionează astfel:

–  continuă implementarea planurilor economice pe termen lung, cum sunt Made in China 2025 şi One Belt, One Road, care oferă suport economic direct obiectivelor de modernizare militară. Avansarea în proiecte economice poate conduce la extinderea şi dislocarea externă a bazelor militare cu argumentul protejării acestor investiţii. De asemenea, liderii chinezi încearcă alinierea dezvoltării tehnologiei militare cu cea civilă, pentru creşterea eficienţei şi inovării, iniţiativă cunoscută sub denumirea de Integrarea Civilo-Militară, strategie naţională de stimulare a sectorului civil pentru a pătrunde pe piaţa destinată apărării naţionale.

Anunţat în mai 2015, programul Made in China 2025 urmăreşte favorizarea întreprinderilor autohtone în detrimentul participanţilor străini pe pieţele din China, prin acordarea de subvenţii şi consolidarea măsurilor de protejare a industriei naţionale, în timp ce este crescută presiunea asupra firmelor străine care intenţionează să facă afaceri în China.

Prin Iniţiativa One Belt One Road se doreşte consolidarea legăturilor economice cu statele cooptate în proiect şi semnatare şi influenţarea cestora pentru a se alinia viziunii Chinei de dezvoltare a infrastructurii de transport euro – asiatice.

Aceasta reprezintă o măsură de descurajare a confruntărilor directe şi de evitare a criticilor abordării chineze în probleme esenţiale, existând în legătură cu acest program temerea că ţările participante ar putea să dezvolte dependenţă faţă de capitalul chinez, iar anumite investiţii din program ar putea crea posibile avantaje militare Chinei;

–  se fac eforturi pentru constituirea unei tot mai capabile Armate Populare de Eliberare. Documentele strategice subliniază ca cerinţă esenţială existenţa unei armate capabile să declanşeze războaie şi să lupte, să descurajeze potenţiali adversari, să protejeze interesele internaţionale ale Chinei. Modernizarea militară ţinteşte creşterea capabilităţilor în domeniile transportului maritim, operaţiunilor aeriene ofensive, operaţiunilor la distanţă, în spaţiul cosmic, informaţional şi cyber. De asemenea, modernizarea militară vizează reducerea avantajelor tehnologice şi operaţionale ale SUA;

–  disputele sunt astfel gestionate încât să nu pună în pericol securitatea regională, care rămâne esenţială pentru dezvoltarea economică. China este dispusă să adopte măsuri coercitive – atât militare, cât şi non-militare – pentru promovarea intereselor şi diminuarea opoziţiei altor state, dar tacticile utilizate în zonă sunt astfel alese încât să se situeze sub pragul declanşării unui conflict armat cu SUA, aliaţii şi partenerii lor est şi sud-asiatici.

–  dar China nu pune în aplicare numai programe de creştere economică, programe de modernizare militară. Mai este ceva, ceea ce raportul Pentagonului formulează ca temă specială, în secţiunea destinată abordării principalelor evoluţii care au implicaţii militare şi de securitate pentru Statele Unite: operaţiuni de influenţă.

Este vorba, în conformitate cu o definiţie dată de RAND Corporation, de operaţiunile de culegere de informaţii despre un adversar, precum şi utilizarea propagandei şi diseminarea produselor acesteia în vederea obţinerii unui avantaj competitiv asupra acestuia.

Strategia celor Trei Războaie şi influenţa online

Potrivit raportului Departamentului Apărării, China derulează operaţiuni de influenţă împotriva instituţiilor culturale, organizaţiilor de media, mediului de afaceri şi celui academic, comunităţilor politice din SUA, precum şi din alte ţări, împotriva instituţiilor internaţionale, cu scopul obţinerii de rezultate favorabile în susţinerea obiectivelor sale strategice şi militare.

Toate acestea sunt realizate în conformitate cu strategia Trei Războaie, concept utilizat de Armata Populară de Eliberare, după aprobarea sa, în 2003, de către Partidul Comunist Chinez şi Comisia Centrală Militară. El a fost dezvoltat, ulterior, în Ştiinţa Strategiei Militare (din 2013 şi 2015), publicaţie doctrinară a armatei chineze, ca multiplicator de forţă în operaţiunile militare şi în scenariile politice şi diplomatice.

Conceptul a fost adus în atenţia publicului în raportul din 2012 al Departamentului american al Apărării referitor la China.

Un an mai târziu, însă, după incidentul din Marea Chinei de Sud (USS Cowpens, un crucişător lansator de rachete, a fost nevoit să execute manevre pentru a evita coliziunea cu o navă a marinei chineze), Trei Războaie a devenit temă pentru o … evaluare netă.

Office of Net Assessment – un think tank independent al Pentagonului creat, în 1973, cu sarcina de a identifica ameninţările potenţiale şi viitoare şi oportunităţile pentru SUA – a elaborat un studiu de 566 de pagini, neclasificat, în care este descrisă tehnologia asimetrică – Trei războaie – care înlocuieşte un conflict convenţional sau nuclear. Publicarea studiului a fost considerată la acea vreme ca fiind neobişnuită, materialele Office of Net Assessment nefiind, de obicei, date publicităţii.

Înţeles ca un mijloc nemilitar de atingere a unor obiective militare, folosit pentru a submina spiritul şi ideologia adversarului, conceptul Trei războaie se referă la operaţiuni psihologice, operaţiuni media şi operaţiuni în domeniul legalităţii.

În termeni generali, este vorba de influenţarea opiniei publice, atât în plan intern, cât şi internaţional, influenţarea factorilor de decizie străini în modul de percepţie şi de abordare a politicii dusă de China, de influenţare a contextului juridic, inclusiv de identificare de justificări legale pentru acţiunile Chinei. Este vorba de obţinere de putere politică, de modelare a mediului în care ar putea acţiona armata, printr-o modalitate de luptă tridimensională, un război prin alte mijloace.

Raportul Departamentului Apărării din mai anul acesta „Evoluţii militare şi de securitate referitoare la China 2019” susţine că Armata Populară de Eliberare pune accent pe strategia Trei războaie în planificarea operaţională.

Concret, foloseşte propaganda, înşelăciunea, ameninţările şi coerciţia pentru a influenţa capacitatea de decizie a adversarului (dimensiunea psihologică), difuzeză informaţii destinate influenţării opiniei publice şi obţinerii de susţinere din partea acesteia (dimensiunea media), utilizează legile interne şi internaţionale pentru obţinerea de sprijin la nivel mondial (dimensiunea legală a Trei războaie).

În conformitate cu respectiva strategie, China consideră că spaţiul cibernetic oferă oportunităţi pentru operaţiunile de influenţă, fiind probabil ca Armata Populară de Eliberare să utilizeze acţiunile de influenţă online pentru a oferi suport strategiei Trei războaie şi a submina decizia adversarului în desfăşurarea unui eveniment sau conflict.

Prin aplicarea strategiei se încearcă impunerea versiunii chineze în politica externă, operaţiunile de influenţă fiind coordonate la nivel înalt şi executate de actori precum Departamentul Frontului Unit Muncitoresc (agenţie a Partidului Comunist care gestionează relaţiile cu persoane şi organizaţii în şi din afara Chinei), Ministerul pentru Propagandă, Ministerul Securităţii de Stat.

Serviciile de informaţii şi înfrângerea adversarului fără luptă

Un punct important al strategiei este atragerea în susţinerea obiectivelor a cetăţenilor chinezi aflaţi în afara Chinei, a etnicilor chinezi din alte state, fiind utilizate uneori măsuri coercitive, inclusiv şantajul asupra acestora pentru a-i determina să ia parte la operaţiuni de influenţă în numele Chinei. Programul Mii de Talente acordă prioritate recrutării persoanelor de origine chineză, emigranţilor încadraţi în domenii educaţionale şi ştiinţifice, consideraţi esenţiali de către guvernul chinez în dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, în special a celei de apărare.

Mediul academic, instituţiile de învăţământ, think tank-urile şi mass media coordonată de stat sunt utilizate în campania soft power de susţinere a intereselor chineze de securitate, liderii chinezi considerând, probabil, că democraţiile deschise, inclusiv Statele Unite, sunt predispuse la operaţiuni de influenţă.

Astfel de operaţiuni se concentrează pe identificarea şi racolarea persoanelor de influenţă (power broker) în cadrul unui guvern străin pentru a promova acele politici considerate a fi favorabile creşterii Chinei, în pofida poziţiei declarative a statului chinez de neamestec în afacerile interne ale altui stat. Diplomaţia chineză pune accent pe construirea de relaţii personale cu persoane de influenţă, acordând asistenţă şi insistând pe cooperarea de tip win win. Această abordare permite Chinei să ofere realizări rapide pentru partenerii din străinătate, adesea în schimbul unor gesturi ce par simbolice, dar care susţin pe termen lung interesele chineze.

Serviciile de informaţii facilitează aceste operaţiuni. Ele beneficiază de legea destinată intelligence-ului naţional, publicată în 2017, primul act normativ de acest fel care se adresează deopotrivă şi Ministerului Securităţii Naţionale şi Ministerului Securităţii Publice.

Legea impune companiilor chineze şi cetăţenilor chinezi să asigure susţinerea necesară, să acorde asistenţă şi să coopereze la solicitarea structurilor care desfăşoară activitate de informaţii, considerând că nu este autorizat spionajul preemtiv, activitatea naţională de informaţii fiind defensivă prin natura ei.

Legea este controversată şi susceptilă de a favoriza acţiuni coercitive, având în vedere că nu defineşte conceptele de intelligence şi activitate de intelligence şi ca urmare nu clarifică limitările impuse persoanelor şi organizaţiilor.

De asemenea, a generat îngrijorarea companiilor străine care îşi derulează activitatea în China cu privire la consecinţele aplicării ei, în special dacă aceasta ar fi coroborată cu o altă lege, aceea privind securitatea informatică (2016) care impune operatorilor de reţea să colaboreze cu oficialii din domeniul securităţii.

Două articole sunt discutate în mod deosebit, conform cărora:

–  toate organizaţiile şi cetăţenii au obligaţia să ofere sprijin şi asistenţă şi să coopereze cu serviciul de informaţii de stat;

–  agenţiile chineze de intelligence pot colecta şi procesa informaţii despre activităţi ale oricărei entităţi sau persoane fizice din străinătate care periclitează securitatea şi interesele naţionale ale Chinei.

Serviciile de informaţii au obligaţia să-şi desfăşoare activitatea atât în interiorul, cât şi în afara Chinei, iar grupurile străine şi persoanele fizice care dăunează securităţii naţionale trebuie investigate, demersuri sub incidenţa aşa numitului vis de întinerire naţională (preşedintele Xi Jinping).

Oficialii chinezi consideră că o creştere a Chinei va fi benefică şi constructivă pentru comunitatea globală, ceea ce necesită un mesaj global şi o tehnică coordonată de prezentare a unei Chine puternice, sigure şi optimiste. Iar SUA sunt îndemnate să … oprească practica greşită de a folosi mereu securitatea naţională ca pretext şi să pună capăt suprimării nerezonabile a întreprinderilor chineze (Geng Shuang, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez al Afacerilor Externe).

Strategia Chinei şi modul de operare al serviciilor nu pare, însă, a se deosebi în mod esenţial de cele ale altor state. Asigurarea intereselor şi prevenirea conflictelor convenţionale distructive nu sunt obiective urmărite doar de China.

Ce altceva reprezintă, de pildă, în SUA, net assessment? Concept care funcţionează la nivelul Pentagonului din timpul Războiului Rece, realizat în strânsă asociere cu Andrew Marshall, directorul fondator al Office of Net Assessment, acesta se referă la analiza strategică globală a echilibrului de putere. Estimând capacităţile militare ale adversarului, luând în considerare doctrine, obiective, culturi de securitate, net assessment oferă o imagine a tendinţelor strategice pe termen lung şi înţelegerea profundă a adversarului.

Într-un mediu internaţional caracterizat, în prezent, mai degrabă de concurenţă decât de cooperare, net assessment dezvăluie factorilor de decizie oportunităţi cheie într-o epocă în care informaţiile, şi nu numai acestea, au făcut ca armele nucleare să fie inutile, iar conflictul convenţional prea problematic pentru atingerea obiectivelor politice.

Serviciile de informaţii chineze acţionează, în fond, ca toate celelalte structuri asemenea lor din alte state, indiferent ce denumire acordă conceptelor strategice şi strategiilor pe care le urmează.

Fie că este vorba de a utiliza relaţii umane ca pod peste bariere culturale şi lingvistice în cele mai provocatoare medii, fie de a susţine dezvoltarea abilităţilor culturale ori a competenţelor trans-culturale, de creştere a culturii de securitate, sau de evaluare netă a adversarului, concluzia este cea susţinută cu secole în urmă de Sun Tzu: „Supremul rafinament în confruntare e înfrângerea adversarului fără luptă”.

Razboiul cibernetic este un element central din strategia de lupta asimetrica a PCC. Mare parte din teoria despre razboiul modern produsa de strategii militari chinezi de acum un deceniu poate fi vazuta acum dusa la indeplinire, iar razboiul cibernetic este cheia.

Textul Academiei de Stiinte Militare al armatei chineze, Strategia de Stiinta Militara, noteaza „Razboiul nu este doar o lupta armata, ci si o intrecere completa pe fronturile politicii, economiei, diplomatiei si legii.”Un raport secretizat al Departamentului de Stat, dezvaluit de WikiLeaks, a aratat ca armata regimului chinez a lansat atacuri continue asupra afacerilor si retelelor guvernamentale din SUA din 2002, iar intensitatea atacurilor creste.

Ultimul, numit Dragonul Noptii, a folosit un set de vulnerabilitati pentru a tinti si a obtine „informatii sensibile de operatiuni de proprietate competitive si de finantare a proiectelor in privinta licitatiilor si operatiunilor de petrol si gaze”, conform McAfee, o companie software care cerceteaza operatiunea.

Dragonul Noptii s-a adaugat istoriei de ciberatacuri chineze, care au inclus si Operatiunea Aurora, care a vizat compania Google in decembrie 2010, si atacurile GhostNet care il vizeaza pe Dalai Lama, oficialii occidentali si mediul de busines, si care a fost descoperita pe 29 martie 2009.

Razboiul cibernetic este parte a unei strategii asimetrice de razboi pe plan mai larg si non-kinetice, adoptata de PCC impotriva Statelor Unite, conform unui raport desecretizat al Departamentului Apararii, intitulat Puterea Militara a Chinei din 2008.Incluse in acest raport sunt dezvoltarile teoretice importante cum ar fi conceptul „Celor trei Razboaie”, aprobat de Comitetul Central si Comisia Militara Centrala in 2003.

„Cele Trei Razboaie” cer folosirea „Razboiului Psihologic” – care presupune folosirea propagandei, deceptiei, amenintarilor si a constrangerii, „Razboiului Media” – referindu-se la campaniile de influentare a opiniei publice si de atragere a sustinerii publice atat domestic cat si in strainatate si folosirea „Razboiului Juridic”- care manuiește instrumente juridice internationale si locale pentru a face presiuni in interesul national al Chinei.

Conceptul de razboi este deseori inteles gresit ca pur si simplu distrugerea tintelor militare. Asadar semnificatia atacurilor cibernetice si a spionajului cibernetic chinez asupra afacerilor si guvernelor este deseori minimalizata.

 

 

 

 

Partidul Comunist Chinez a creat software agresiv inca de la sfarsitul anilor 1990. In zilele noastre China gazduieste si sprijina numeroase atacuri si actiuni de spionaj impotriva guvernelor si companiilor occidentale

 

 

 

 

 

„Cand John Arquilla a inventat termenul de razboi cibernetic in 1993, el a incadrat conceptul in principal in jurul structurilor nationale militare, insa nu acesta este cazul in secolul 21”, a afirmat John Bumgarner, CTO la US Cyber Consequences Unit, un institut independent de cercetare care studiaza conflictele cibernetice.

Conceptul de tinta militara este deseori interpretat gresit. „In era post-industriala, fortele aliate au bombardat in principal tintele militare si militaro-industriale, dar in era apararii cibernetice, tintele viabile includ infrastructuri civile critice, de care toate armatele sunt dependente”, a afirmat Bumgarner.

Britanicii chiar aveau o unitate militara de „Razboi Economic” in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.  

O strategie de folosire a atacurilor cibernetice si a altor mijloace pentru a tinti si a distruge economia SUA a fost schitata in lucrarea „Razboi fara restrictii” avandu-i ca autori pe doi colonei din armata chineza, in 1999.

Documentul este „de fapt o strategie pe termen lung despre cum sa erodezi dorinta adversarului de a lupta prin alte mijloace decat conflictul armat. Unul din caile principale de atac din acest document este cel economic. Asemenea atacuri pot dura decenii pana sa se faca resimtite”, a declarat Bumgarner.

„Razboiul economic este cu adevarat o mare problema”, a declarat el. „Erodarea segmentelor stabilitatii financiare ale unei alte tari poate fi indeplinita cu usurinta prin furtul datelor private despre un produs, folosirea acelor informatii in avantajul propriu pentru fabricarea produsului fara toate cheltuielile cu cercetarea si costurile de dezvoltare, iar apoi vanzarea produsului pe piata mondiala la o fractiune de cost. Repetarea continua a acestui ciclu face natiunea-tinta dependenta de tine pentru multe lucruri. Pana la urma vei detine cheile regatului”.

El s-a referit la un incident prin care chinezii au furat planuri pentru design de mobila – multi s-ar mira de ce i-ar pasa guvernului. „Asta este pentru ca ei pot construi mobila mai ieftin, falimentand astfel competitorii, ceea ce inseamna ca toata lumea va trebui sa cumpere aceasta mobila din China”, a declarat Bumgarner.

Odata ce China a cucerit acest sector de industrie a mobilei, rivalii săi pierd o lupta economica importanta, dar multi nici macar nu realizeaza ca aceasta batalie este parte a unei strategii pe termen lung.

Organizare maximă

Exista multi actori individuali sau mici organizatii care lanseaza atacuri online. Multe dintre ele sunt minore – armata cibernetica iraniana care distruge website-uri, cibercriminali care programeaza virusi si spargerea retelelor de catre hackeri individuali.

Atacurile din China sunt insa complet diferite. Ele sunt atacuri foarte organizate si inregimentate, iar scara lor enorma depaseste alte incercari de acest gen.

Intr-un articol din 2007 aparut in Federal Computer Weekly, care citeaza un comandant de retea militara navala, declara ca hackerii chinezi sunt „amenintarea predominanta” si „duc mereu lupte impotriva retelelor Departamentului Apararii”.

Drew Berquist, un fost ofiter de informatii din SUA, si autor al „Experimentului Maverick”, a declarat că 

„Ei sunt o amenintare de ceva vreme”.

„Ei sunt cei pe care a trebuit sa ii monitorizam cu adevarat, iar ei se implica cu toata puterea in toate orasele majore din intreaga lume”, a afirmat el. „Au o prezenta puternica cu ofiterii lor de informatie chiar si in orase precum Kabul din Afganistan, dar si aici in Statele Unite – oriunde vreti.

Indiferent ca e tara mare sau tara de lumea a treia, ei cauta sa isi infiga ghearele în ea.”

El a declarat ca deși PCC „are si alte căi”, atacurile cibernetice se situeaza printre metodele cheie.

„Când ma gandesc la ei, ma gandesc la bătalia care se petrece sub suprafața, este mai mult o batalie de infrastructura. Este vorba de căi „de atac a retelelor de calculatoare, a economiei și de a găsi modalitati pentru acest lucru prin diferite mijloace – nu prin bătalii si conflicte”, a declarat el.

Surse:

http://epochtimes-romania.com/news/china-duce-un-razboi-fara-arme–110774

 

https://monitorulapararii.ro/un-concept-chinez-pentru-secolul-xxi-trei-razboaie-fara-lupta-1-15766

15/03/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: