CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum poate să fie „Întreaga Moldovă” de peste două ori mai mică decât Moldova?

Republica Moldovenească a Întregii Moldove!

Mai multe state din lume şi-au delimitat perioadele istorice prin numerotarea lor. Astfel, avem cinci republici franceze, trei poloneze, trei greceşti şi tocmai şase sud-coreene.

În ordine similară, avem trei Reich-uri germane (deşi primul s-a numit Sfântul Imperiul Roman), două imperii franceze, două mexicane, trei ţarate bulgare (care nu au însă o legătură directă unul cu altul, fiind despărţite de secole) etc. 

Numerotarea republicilor se face tradiţional după constituţiile adoptate, deşi prima republică franceză a avut tocmai patru constituţii, iar prima republică poloneză (Rzeczpospolita) a fost o republică nobiliară (Serenissima) în frunte cu un rege ales.

De menţionat că termenul însăşi are o semnificaţie puţin diferită de conceptul modern de republică (în sensul de antonim al monarhiei).

Res Publica latină („afaceri publice”) şi Rzeczpospolita poloneză (echivalentul englezului „Commonwealth”), nu excludeau prezenţa unui suveran, şi nu abordau în general dihotomia monarhie/republică, semnificând mai degrabă că statul nu este proprietatea personală a monarhului, nu lipsa acestuia.

În aceeaşi ordine de idei, unii pseudo-ideologi de la noi, au descoperit pe rafturile istoriei trei republici moldoveneşti: Republica Democratică Moldovenească, RSS Moldovenească sovietică, şi evident serena Republică Moldova de astăzi. Cele trei se consideră continuatoare una alteia şi toate Ţării Moldovei medievale (chipurile desfiinţată în 1859). Aceastea se înscriu în aşa-numita „statalitate moldovenească”, adică o tradiţie statală a moldovenilor.

Dar tradiţia statală nu ţine exclusiv de popor. Austriecii au o tradiţie statală proprie, datorată dinastiei Habsburgice, dar asta nu-i face mai puţin germani ca popor.

De menţionat că suveranii moldoveni, ca şi cei munteni, n-au fost cnezi, cum eronat traduc din rusă unii.

Cneaz/cnezat este o denumire convenţională în limba rusă pentru state relativ mici, indiferent de titlul propriu-zis al suveranilor în limba locală, echivalent românescului principe, iar ţar/ţarstvo este echivalent românescului rege/regat (un stat mai mare), cu care sunt numiţi spre exemplu suveranii mitici greci ori cei biblici.

Revenind la mioriţele noastre, ceea ce nu se observă de obicei la aceste patru state, este diferenţa de titulatură, „a Moldovei” şi „Moldovenească”.

Aparent ar însemna aceeaşi, dar în realitate câteva litere modifică radical esenţa statului. Moldova a fost o denumire bazată pe un aspect geografic, în acest caz al unui râu, şi niciodată nu se pomeneşte „Ţara Moldovenească”.

De la denumirea statală a provenit şi autoidentificarea de moldoveni, adică suspuşi („cetăţeni”) ai domnului Moldovei (ai întregii şi autenticei Moldove).

Când Sfatul Ţării a proclamat în Basarabia Republica Democratică Moldovenească, acesta nu pretindea la moştenirea Moldovei vechi. Nici nu ar fi putut. Moldova nu a fost desfiinţată şi nici cucerită, cum vehiculează stataliştii, ci s-a contopit organic cu Ţara Românească, România fiind nu moştenitoare, ci continuatoare a celor două principate (la fel Spania s-a creat prin unirea Castiliei şi Aragonului, care şi astăzi stau aparte în lungul titlu al regelui Juan Carlos).

Termenul „moldovenească” semnifica că statul este al moldovenilor, dar presupunea POSIBILITATEA existenţei şi a altor state ale moldovenilor (din nou NU ca etnonim, ci ca identificare geografico-politică).

În aceeaşi ordine de idei, Ţara Românească medievală era o ţară a românilor, dar admitea existenţa şi altor „ţări ale românilor”, în primul rând Moldova, şi denumirea avea o origine etnică, având ca alternativă geografică denumirea „Ungrovlahia” (specificând „de lângă Ungaria”). Nu în zadar unele surse denumesc cele două state Valahia Mare şi Mică, iar în Moldova vecina de la sud era numită Muntenia.

În contrast, România înseamnă „ţară a tuturor românilor”, titlu perfect legitim, dat fiind că reprezintă unificarea tuturor ţărilor româneşti, fiind prin unirea cu RDM şi a Principatului Transilvaniei din 1918, şi moştenitoare a acestora.

Bolşevicii au păstrat denumirea de „moldovenească”, nu atât din grija pentru legitimitate, cât din necunoaşterea istoriei, şi mai ales pentru că aceasta suna mai „moldoveneşte”.

Dar după proclamarea independenţei, denumirea a fost schimbată în Moldova, cu o vizibilă tendinţă de a-şi trage descendenţa din „Ţara” medievală. Intenţia bună, dar acest stat, creat de bolşevici în 1940, riscă să cadă într-o dublă uzurpare de titulatură.

Să uzurpe moştenirea „tronului” Moldovei medievale, care se află de drept la Bucureşti, şi să pretindă întreg teritoriul vechiului voievodat, la care la fel nu are niciun drept.

În contrast, separatiştii transnistreni, inconştienţi de fapt, au adoptat o denumire mai adecvată, Republica Moldovenească Nistreană, specificând că republica lor pretinde a fi”a moldovenilor”, dar numai al celor din regiunea dată.

O situaţie similară s-a creat în sfera ecleziastică. Mitropolia Chişinăului a fost întitulată „a Întregii Moldove”. Apar câteva întrebări logice. Oare Mitropolia Moldovei creată în secolul XIV sub domnul Petru I Muşat şi-a pierdut „statalitatea” în 1813?

Cât de întinsă este Moldova istorică, dacă Mitropolia Moldovei nu era a „Întregii”? Şi cum poate „Întreaga Moldovă” să fie mai mult decât de două ori mai mică decât Moldova?

Nu este titulatura cea mai importantă problemă a R.Moldova, dar aceasta dictează conştiinţa de sine a statului şi percepţia internaţională, idealurile şi originea acestuia.

Iar pentru a se ridica din stadiul unei oarecare republici moldoveneşti (sovietice), R.Moldova trebuie să iasă odată şi odată din Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS.

Cum spunea marele filosof grec Platon:”Atunci vor fi republicile fericite, când domnitorii vor gândi, sau gânditorii vor domni.”

MIhai Țurcan 

Timpul md.

14/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Generalul (r) Ion Costaș, „părintele” armatei și ministerului de interne al Republicii Moldova, victima unui accident de circulaţie suspect în centrul Chişinăului

 

 

Imagini pentru gen costaş photos

„Şi generalii se lichidează, nu-i aşa ?”

În dimineaţa zilei de 21 august 2018 aproape de centrul Chişinăului a avut loc un accident de circulaţie care poate fi catalogat ca cel puţin suspect.

În timp ce Generalul (r) Ion Costaș se deplasa regulamentar, un autoturism marca Renault a oprit brusc în fața acestuia, forţându-l  să frâneze instantaneu.

În acelaşi moment a venit din spate cu viteza mare, un autoturism marca Volkswagen Passat care a lovit „în plin” automobilul d-lui. general Costaș.

Generalul Ion Costaș a fost transportat de urgenţă şi internat la Spitalul Militar Central cu multiple contuzii dar şi cu fractură de bazin.

Starea sa este stabilă în acest moment dar este gravă, Dl general (r) Ion Costaş este imobilizat la pat şi va trebui să sufere o spitalizare de minimum 5 săptămâni.

În plus NU poate lua legătura cu Ambasada României din Chişinău cu toate că este de mulţi ani şi cetăţean român.

Toate aceste ştiri au parvenit pe surse din Chişinău care au dorit să-şi păstreze anonimatul.

Asemenea veste tulburătoare a provocat  şoc şi consternare în rândul autorităţilor de la Bucureşti.

Întrebarea care s-a pus imediat a fost:

„Cine doreşte să-l elimine fizic pe generalul (r) Ion Costaş?”.

A fost o tentativă eşuată sau doar o încercare de intimidare ?

Dl. general Costaş are 74 de ani, a fost deportat în copilărie cu toată familia, deoarece tatăl Domniei Sale, sergent al Armatei Regale Române, vânător de munte a luptat pentru Eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia bolșevico-sovietică şi a căzut prizonier la ruşi, luptând pentru Tricolorul românesc la Cotul Donului.

A revenit la ai săi în 1948, dar curând după aceea, în 1949  el şi toată familia a fost deportată în Siberia, şi apoi strămutaţi în stepele Kazahstanului, la Karaganda.  

După o carieră militară impecabilă a devenit general de aviaţie cu trei stele.

La scurt timp după proclamarea independenţei Republicii Moldova, generalul Costaş  Ion a devenit ministru de Interne şi apoi ministrul Apărării, într-o perioadă dificilă în care trebuia să gestioneze războiul din Transnistria provocat de separatiştii transnistreni care erau sprijiniţi de Moscova.

Ulterior s-a retras din viaţa publică şi a devenit director general al unor companii româneşti şi apoi al unei companii vest-europene.

De scurt timp generalul (r) Ion Costaş a fost propulsat  în poziţia de principal lider şi decident al unui partid politic românesc şi unionist din Chişinău.

Ţinând cont de cele expuse mai sus, rămâne întrebarea:

„Cine are interes să-l elimine chiar şi temporar sau să-l intimideze pe generalul Costaş, mai ales că numai peste câteva luni au loc alegeri parlamentare în Republica Moldova ?” 

Pe cine a deranjat generalul ? Pe cine a speriat aşa de tare formaţiunea sa politică ?

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/5002-si-generalii-se-lichideaza-nu-i-asa.html

25/08/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Preşedintele slugă rusească – Igor Dodon, afirmă că enorma datorie de 6 miliarde de dolari a separatiştilor transnistreni la Gazprom, ar fi parte a datoriei totale a Repubicii Moldova ! VIDEO

 

 

 

 

Gigantul rus Gazprom susţine că datoriile de miliarde dolari acumulate de Transnistria sunt ale R.Moldova

Republica Moldova rămâne dependentă energetic de Federația Rusă, iar scandalurile din ultimii ani de la Moldovagaz au demonstrat că există şi interese din interiorul R.Moldova în legătură cu profitul pe care îl aduce gazul rusesc.

Recent, gigantul rus al gazelor naturale, Gazprom, a anunțat că Arbitrajul Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț din Federația Rus, a satisfăcut încă în luna august 2017, o nouă cerere a sa privind încasarea a unei noi datorii de 768,7 milioane de dolari de la Moldovagaz. 

Potrivit raportului  Gazprom pentru trimestrul trei din anul 2017,  datoria R.Moldova cumulează costurile aferente gazului natural care a fost livrat încă în anul 2014. 

După cum scrie publicaţia mold-street.com, aceasta este deja a 12-a decizie în favoarea Gazprom adoptată de instanţa de arbitraj de la Moscova în ultimul deceniu. 

Datoriile față de Gazprom, au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari şi includ cele 1,1 miliarde de dolari acumulate până în anul 2006, şi care au fost cesionate de Gazprom firmei Faktoring-Finance.

Din această sumă practic doar 5-10% sunt restanțe ale Chișinăului. Restul sunt datorii acumulate de regiunea transnistreană, care din anul 2006 nu achită nici-un ban pentru gazulmetanul livrat de Gazprom. Singurele costuri sunt cele pentru pomparea gazelor ce tranzitează regiunea.

Gazprom deține 50% din întreprinderea mixtă moldo-rusă Moldovagaz, 35,33% revenindu-i Guvernul Moldovei, 13,44% – administrației de la Tiraspol, iar restul de 1,23% unor mici acționari. Actualmente, concernul rus este practic unicul furnizor de gaze naturale în țară, livrând Republicii Moldova în 2016 aproximativ trei miliarde metri cubi de gaze.

Această afacere a fost mereu profitabilă, deoarece R. Moldova nu are alternativă, iar din cauza neînțelegerilor cu Tiraspolul, dar și a nenumăratelor greșeli manageriale, începând cu 1992, Chișinăul a început să acumuleze datorii față de Gazprom, care au ajuns astăzi la 6,5 miliarde de dolari.

Aceste datorii au fost mereu un măr al discordiei și un instrument de șantaj pe care concernul rus îl folosea ca să-și menţină monopolul.

Subiectul datoriei istorice a revenit în discuție la începutul anului, când președintele R. Moldova, Igor Dodon, aflat în vizită oficială la Moscova, s-a întâlnit cu Vladimir Putin și cu șeful Gazprom, Alexei Miller. Atunci, Dodon a spus că Chișinăul are pregătită o schemă de restructurare a datoriei la gaz. După aceea subiectul a mai fost abordat în cadrul vizitei la Chișinău a șefului adjunct al Gazprom, Valerii Golubev.

Potrivit propunerii, Moldova este pregătită să plătească partea sa din datorie, iar datoria transnistreană, de 5,8 miliarde USD, să şi-o asume Tiraspoltransgaz. Totuși, această schemă nu le-a fost pe plac rușilor, iar Golubev a declarat că acceptă doar plata integrală, fără a face diferențiere de unde s-a acumulat datoria.

Astfel, Rusia a confirmat că nu dorește să soluționeze problema, menținând astfel pârghiile de influență asupra Chișinăului, chiar cu prețul nerecuperării banilor datorați.

 

 

 

O datorie cât PIB- ul R.Moldova

 

 

 

Un studiu realizat de Expert-Grup susţine că „încet-încet, datoria Moldovei pentru gazul de la Gazprom a ajuns să fie de practic 7 miliarde USD, sau cât tot PIB-ul țării, adică tot ce produce economia Moldovei într-un an”.

„O asemenea datorie nu va putea fi plătită niciodată, ceea ce înseamnă fie că Gazprom poate cere oricând altceva în schimbul ei (conducte de gaze, alte active), fie va putea șantaja inclusiv deciziile politice ale guvernului de la Chișinău (”dacă nu faceți X, tăiem gazul”)”, se arată în studiul Expert-Grup.

Specialiștii în domeniu mai afirmă că dacă gigantul rus al gazelor dorea cu adevărat recuperarea acestor datorii, atunci mergea mai departe. Potrivit lor, decizia instanței de arbitraj este mai degrabă o procedură necesară pentru a lua de pe umerii Gazprom eventualele probleme de ordin contabil și fiscal pe teritoriul Rusiei create de aceste restanțe, scrie mold-street.com.

În același timp, experții nu exclud însă că problema recuperării datoriilor a fost și este utilizată de Gazprom și Rusia pentru a face presiuni asupra conducerii Republicii Moldova, astfel încât aceasta să accepte, de exemplu, renunțarea la vectorul european sau, cel puțin, la proiectele energetice comune cu UE.

În raportul gigantului  mai este specificat şi faptul că datoria este a Republicii Moldova.

„Din cauza neplății gazului de către consumatorii din Transnistria datoria Republicii Moldova a crescut și mai mult. Neplata gazului de către aceşti consumatori de gaze duce la o lipsă de fonduri pentru Gazprom”, se spune în raportul citat. 

Anterior administrația Moldovagaz susținea că datoriile pretinse de Gazprom sunt acumulate de Tiraspoltransgaz și că nu are posibilitatea de a influența compania din Tiraspol să achite pentru consumul de metan din stânga Nistrului.

Din 1992 şi până în prezent regiunea din stânga Nistrului consumă gazul rusesc gratuit, crescând datoria Moldovagaz, adică a R.Moldova. Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol nu și-au manifestat niciodată preocuparea faţă de datoria care crește pe zi ce trece şi nici concernul rus nu a pus presiune pe Transnistria.

Totodată, prețul la gaze în regiunea transnistreană pentru consumatori este unul mai mic, iar autoritățile separatiste folosesc în scopuri propagandistice acest instrument. 

 

„Care a fost motivul creşterii datoriilor? În primul rând mecanismul de acumulare a acestor datorii se bazează pe faptul că Moldovagaz procură gaz atât pentru malul drept, cât și pentru cel stâng al Nistrului. Astfel, teritoriul transnistrean nefiind controlat, nu achită absolut nimic pentru gazul consumat, de aceea aceste datorii se acumulează în continuare.

De ce s-a mers pe această cale? Nouă ni se spunea: „Sunteți o țară? Doar nu recunoașteți Transnistria ca entitate separată? Și, atunci, trebuie să procurați gaze pentru toată țara”…

Chișinăul a mers pe această logică vicioasă, cu toate că R.Moldova nu era obligată să procure gaz și pentru Tiraspol.

La aceasta se adaugă și managementul vicios al companiei Moldovagaz. Noi avem o întreprindere care are datorii doar de aproximativ de 500 de milioane de dolari față de Gazprom, dintre care 200 de milioane sunt recuperabile. Și atunci apare problema – unde sunt 300 de milioane de dolari?

Astfel, în condițiile în care cetățenii achită tarifele la gaze, nu este corect de pus pe seama lor această datorie, care a fost acumulată din cauza deturnării de fonduri de la Moldovagaz.

Banii au fost cheltuiți prin off-shore-uri și pe anumite plăceri şi nu au fost achitate în conturile concernului rus”, a declarat Victor Parlicov, expertul în politici energetice de la „IDIS Viitorul”, pentru DW.

 

Vicepreședintele Gazprom, Valerii Golubev, a declarat că nu va schimba actuala schemă de livrare a gazelor spre R. Moldova, iar relația dintre Moldovagaz și Tiraspoltransgaz este una bună și fiecare companie își îndeplinește funcțiile.

Prin actualele scheme contractuale, atât Gazprom, cât și autoritățile de la Chișinău finanțează regimul separatist de la Tiraspol, atâta vreme cât banii sunt încasaţi de Tiraspoltransgaz și transferați la bugetul regiunii separatiste Transnistria, în loc să fie achitați către compania Moldovagaz.

„Rusia nu dă bani direct Transnistriei, dar în schimb le dă gaz pe gratis. Vânzând acest gaz consumatorilor din regiune, sub formă de energie produsă de centrala electrică MoldGRES, Tiraspolul colectează banii necesari ca să finanțeze regimul separatist.

Consultând bugetele Transnistriei în perioada 2006-2016 se poate constata că 35% din cheltuielile bugetare sunt acoperite din acumulări din vânzarea gazului. Mai mult, întreprinderile care activează în regiune beneficiază de gaz ieftin, iar producția o vând la prețuri de piață.

Deci, putem spune că Gazprom folosește Moldovagaz pentru a legaliza finanțarea separatismului. Totodată, cel mai mare consumator de gaze din stânga Nistrului este centrala electrică MoldGRES, care produce energie şi pentru R. Moldova.

Până în anul 2014, centrala primea gaz direct de la Tiraspoltransgaz şi vindea energie electrică fără intermediari către operatorii din R. Moldova. Noi achitam facturile pentru energie electrică la operatorii noştri, aceștia plăteau costul energiei către MoldGRES, iar ultima achita costul gazului către Tiraspoltransgaz, iar de acolo banii ajungeau tot în bugetul transnistrean”, a menționat în exclusivitate pentru DW, expertul  Sergiu Tofilat.

 

Preşedintele slugă rusească – Igor Dodon, afirmă că enorma datorie a Transnistriei la Gazprom ar fi a Repubicii Moldova !

 

 

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a recunoscut, într-o declaraţie din timpul uneia din vizitele sale oficiale la Moscova, datoriile Transnistriei pentru gazul natural, drept parte din „datoria totală a Moldovei”, relatează Radio Chişinău.

În replică, preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate, Maia Sandu, fosta contracandidată a lui Dodon la ultimele alegeri prezidenţiale  a scris, într-o postare pe Facebook, că :

„Dodon ne mai face un “cadou”: îşi asumă, în numele nostru, o datorie de 6,5 miliarde dolari americani faţă de Gazprom. În loc să caute miliardul furat din sistemul bancar, ne pune în cârcă alte şase miliarde.
Aceste datorii nu sunt ale noastre. Noi ne-am plătit facturile la timp. Nouă nu ne-a furnizat nimeni nici gaze naturale şi nici energie electrică fără plată.

Dacă Dodon şi aliaţii lui de la guvernare au datorii – pentru banii primiţi din offshoruri ca să-şi finanţeze campaniile electorale, pentru schemele prin care produc energie electrică fără să achite gazul consumat, dar luând de la noi preţ deplin şi multe altele -, nu au decât să-şi plătească singuri poliţele”, a  afirmat Maia Sandu.

 

Alternative energetice

 

 

O alternativă pentru rezolvarea problemei dependenței R. Moldova de gazele rusești a fost inaugurarea cu fast a gazoductului Iași-Ungheni. Cu toate acestea, fără cel de-al doilea tronson Ungheni-Chișinău, R. Moldova nu va putea beneficia de această sursă. Odată cu finalizarea acestui proiect, Chișinăul va putea negocia la rece cu Gazprom, inclusiv achitarea datoriei istorice și asigurarea securității energetice a țării.

„R. Moldova are mai multe soluții de rezolvare a problemei gazelor. În primul rând, sperăm că gazoductul de interconexiune cu România va fi finalizat cât mai rapid, deoarece Moldova nu are o alternativă și soluție de moment de a ieși de sub influența F. Ruse.

Prelungirea gazoductului până la Chișinău ne va da posibilitatea să procurăm gaze și din altă parte. O altă soluție ar fi dezvoltarea energiei regenerabile, însă care nu ne va rezolva definitiv problema.

Un al treilea aspect ține de partea juridică dintre Moldova-Moldovagaz-Gazprom, precum și negocierile contractuale cu Moscova. Sigur că ne va fi greu, deoarece Rusia folosește pârghiile economice pentru a-și atinge scopurile politice, iar noi am putea fi puși în situația să facem anumite cedări pe alte segmente”, a declarat în exclusivitate pentru DW, Alexandru Fală, expertul Centrului Analitic Independent „Expert Grup”.

Reamintim că Daniel Ioniță, ambasadorul României la Chișinău, s-a arătat convins, într-un interviu pentru DW, că gazoductul Iași-Chișinău va fi finalizat în 2018, iar la începutul lui 2019 va fi dat în exploatare.

 

 

 

 

 

Surse: 

http://www.dw.com/ro/datoria-moldovei-la-gaze-o-afacere-profitabil%C4%83-pentru-trei-juc%C4%83tori/a-37697967

http://unimedia.info/stiri/gazprom-sustine-ca-datoriile-de-miliarde-dolari-acumulate-de-transnistria-sunt-ale-moldovei-143107.html

 

20/11/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: