CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un soldat român aflat în Afganistan, a arborat bannerul Basarabia Pământ Romînesc ,pe un transportor blindat din teatrul de operaţii.

Un soldat român, aflat în Afganistan, a arborat bannerul Basarabia Pământ Romînesc pe un transportor blindat .

Soldatul a trimis site-ului Noii Golani.ro  aceasta fotografie  si un mesaj electronic.

Iată mesajul pe care l-a scris 

”Firesc este să spunem că basarabenii sunt români si că nu există graniţă pe Prut. Firesc este să trăim în orase libere în care să vorbim limba română pe stradă şi în şcoli, în care monumentele din parcuri să fie statui ale scriitorilor nostri, şi în care să existe libertate de expresie.

Nefireştii sunt aia care se chinuie să ne schimbe limba, ne pun tancuri pe stradă cu titlu de monumente, ne arestează fară motiv oamenii de pe stradă şi îi omoară în bătaie la sectie, ne ţin trupe de ocupaţie pe teritoriul nostru.

Misterioase sunt căile Domnului… libertatea, chiar sub regim de ocupaţie, este o stare a spiritului nostru. Ţara lui Andrei Ivantoc nu cunoaşte graniţe, limba lui Eminescu o vorbim noi toţi, iar iubirea despre care au cântat soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici va dăinui în inimile noastre”

CE AR MAI FI DE SPUS ,DECAT CA SUNT MANDRU CA ROMANIA ARE ASTFEL DE FECIORI …

Publicitate

01/10/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , , , , | Lasă un comentariu

POEZIE.LA BUCOVINA.MIHAI EMINESCU.VIDEO.

LA BUCOVINA

de Mihai Eminescu

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
        Văile în flori,
Rîuri resăltînde printre stînce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
        Peste cîmpii-n zori.

Ale sorţii mele plîngeri şi surîse,
Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise
        Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
        Îmi şoptesc de dor.

Numai lîngă sînu-ţi geniile rele,
Care îmi descîntă firul vieţii mele,
        Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cînt în lume,
Să-mi visez o soartă mîndră de-al meu nume
        Şi de steaua mea.

Cînd pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
        Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare
Cînt-a nopţii dulce, mistică cîntare,
        Cînt din Valhala.

Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
        Tremură uşor,
În fantazii mîndre ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
        Mînă al ei dor.

Mînă doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
        Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna cînd gîndesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
        Bucovina mea!

15/02/2010 Posted by | LITERATURA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: