CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MANIPULAREA RELIGIOASĂ ȘI FENOMENUL SECTELOR SINUCIGAŞE

 

 

 

Imagini pentru secte religioase photos

 

 

SECTELE ȘI MANIPULAREA RELIGIOASĂ

  Analiza sociologică a fenomenului sectelor malefice, respectiv a aşa ziselor mişcări spirituale cu  doctrine distructive sau autodistructive, relevă faptul că acestea au în comun câteva caracteristici generale, care evidenţiază potenţialul lor violent şi sinucigaş.

Spre exemplu, sectele Templul popoarelor, Heaven’s Gate (Poarta Raiului), Ramura Davidienilor sau Ordinul Templului Solar, au avut toate în comun faptul ca liderii acestora şi-au condus membrii în momente critice ale existenţei acestora, către soluţia sinuciderii în masă. 

Este evident că multe dintre aceste trăsături nu sunt specifice doar mişcarilor care deja au fost antrenate în astfel de acte, ci şi în cazul unora care încă există şi se dovedesc foarte active.

Intrebarea care se pune este dacă o anume tipologie odată scoasă în evidenţă, poate avea şi o valoare practică, aşadar dacă poate fi folosită pentru a da verdicte nu numai morale, ci şi legale împotriva unei astfel de grupări religioase şi dacă da, atunci cărui for trebuie să îi revină această raspundere şi cum îsi poate el pune in practică deciziile fără a leza libertatea religioasă a nimanui?

Se poate constata ușor, că multe dintre sectele de astăzi nu mai corespund aproape deloc imaginii tradiționale pe care o avem privitoare la aceste colectivități umane.

Din punct de vedere doctrinar, liberalismul acestora atinge puncte extreme, ca de pildă în cazul încercării unor fuziuni între  creștinism, cu ideologiile religioase orientale.

Militantismul ofensiv de care dau dovadă unele secte apărute în ultimele decenii pe scena socială, se învecinează adesea cu agresivitatea, fapt pentru care acestea sunt supranumite şi „religii sălbatice”.

  S-a constatat de foarte mult timp, că dacă se doreşte dominarea cuiva, sexul poate fi o armă puternică. De asemenea şi izolarea de persoanele apropiate, presiunile de tot felul, manipulările psihice şi exploatarea fizică sau de alta natură, toate acestea pot fi cele mai eficiente metode care pot fi utilizate pentru dominarea totală a adepţilor.

Iată în cele ce urmează, câteva spicuiri simple de date și idei, care pot scoate în relief fizionomia morală, ideologică și organizatorică, a câtorva dintre aceste secte mai cunoscute publicului larg.

 

 

 

The People’s Temple (Templul Poporului)

 

 

 

Imagini pentru sinuciderea în masa din Guyana photos

 

 

Jim Jones era liderul unui cult care a vrut sa demonstreze in toate modalitatile posibile ca el nu este homosexual.

Drept pentru care barbatii care ii urmau predicile erau fortati sa faca sex cu el pentru a arata ca nu este afectat in niciun fel de trupurile lor.

Jones s-a proclamat incarnarea lui Iisus, Buddha si Lenin iar 1000 de oameni i-au crezut pe deplin povestile.

Femeile din secta lui erau onorate dacă acesta voia sa faca sex cu una dintre ele şi se declarau implinite doar dacă ajungeau în atenţia lui Jones…

In schimb, bărbaţii erau fortati la tot soiul de acte sexuale injositoare în faţa intregii congregaţii.

Mai mult de atât, soţiile acestora erau încurajate frecvent să işi bata joc de ei şi de prestatiile lor conjugale.

In cele din urma, 920 de oameni, in frunte cu Jones, si-au pus capat zilelor in acelasi timp, convinsi ca vor trece astfel la o forma superioară de existenta.

Până în prezent, rămâne cea mai mare sinucidere în masă din istoria modernă pe fond religios. Nefericitul eveniment a avut loc in 1978.

 

 

 

 

 

Întreaga colonie întemeiată de reverendul Jim Jones s-a prăvălit în bezna morții, împreună cu profetul său.

În jungla guyaneză, unde „profetul” Jones se retrăsese împreună cu prozeliții săi fideli ca să pună bazele unei colectivități umane superioare, model pentru toată omenirea, s-a produs una dintre cele mai atroce întâmplări din istoria ultimelor secole: aproape o mie de oameni, între care 287 erau copii, s-au sinucis, ori au fost forțați să-și curme viața prin otrăvire, din motive aberante pentru o minte normală și greu de explicat la nivelul psihologiei colectivităților religioase.

Vestea celor întâmplate în Guyana la sfârșitul anului 1978, în cadrul acestei minuscule secte religioase intitulată pompos „Templul popoarelor”, a provocat în toată lumea un complex de sentimente greu de definit: compasiune, amestecată cu consternare, oroare, revoltă…

 

 

 

Imagini pentru sinuciderea în masa din Guyana photos

 

 

Referindu-ne la sinuciderea în masă a membrilor sectei „Templul popoarelor”, una dintre numeroasele secte religioase apărute în ultimii 50 de ani, apare o întrebare firească:

De ce anume este nevoie să se ajungă la violență într-o comunitate la care membrii au aderat voluntar?

Răspunsul este cât se poate de simplu: după racolare și manipulare, se trece anularea liberului arbitru al indivizilor, care ajung sclavi de bună voie al „gurului” care îi stăpâneşte necondiţionat , în numele credinţei.

Manipularea oamenilor reprezintă poate cea mai specifică și mai gravă boală a societăților umane de astăzi.

Iar tehnicile de manipulare se perfecționează mereu în laboratoarele sectelor religioase, concomitent cu progresul tehnologiei informaționale și de comunicare.

Aceste secte profită din plin de condițiile favorabile nou apărute în comunitățile sociale, anume izolarea individului, ruperea lui psihologică de exterior și privarea lui de informații autentice, fără de care luciditatea rațiunii începe să se ofilească și apar monștrii.

Sectele totalitare au demonstrat, din păcate cu succes, că nu este nevoie de abjurări publice, precedate de torturi fizice inchizitoriale, pentru a spăla creierul uman și a-l transforma pe purtătorului său într-o jalnică marionetă cu creierul spălat.

Omul începe să nu mai poată formula raționamente proprii, ci doar să le reproducă pe ale altora, în principal pe ale liderului, sau sloganurile organizaţiei religioase din care face parte.

Cu timpul, persoana respectivă nu mai poate examina critic ceea ce crede, spune sau face, acesta fiind începutul sfârșitului său spiritual.

Cel pregătit pentru a fi manipulat, devine din om o unealtă cuvântătoare, rob al unor interese și idei de care în realitate este străin.

Nimeni, până astăzi, nu a putut explica în mod satisfăcător metodele folosite de acest pastor  Jim Jones, un paranoic seducător, care în timpurile sale de glorie s-a bucurat de încrederea multor personalități politice, pentru a-și fermeca discipolii în așa măsură, încât să fie gata să moară pentru el.

S-a vorbit de fascinația stranie pe care o exercita asupra mulțimilor, de manipularea sexuală de care se folosea, de îndoctrinare, de maltratările fizice și de privațiuni alimentare, dar misterul continuă să rămână.

Cert este că în zilele de început ale Templului Popoarelor, mass media îl prezenta pe Jim Jones ca pe o „figură legendară”, care dispunea de „o forță considerabilă” în viața politică.

Abia în sumbrele zile finale ale dominaţiei sale, a devenit „descreieratul din Guyana”.

Discuțiile și analizele ulterioare din cadrul acestui eveniment au complicat și mai mult înțelegerea fenomenului, iar tentativa unora de a considera că toate sectele ar avea aceleași trăsături psiho-sociale, au făcut mai mult rău decât bine înțelegerii problemei.

Heaven’s Gate (Poarta Raiului)

Această sectă a fost înfiinţată de Marshall Herff Applewhite. Potrivit invăţăturilor sale, corpul uman este doar un recipient în care trăiesc spirite extraterestre asexuate.

 

 

 LEE; Exported.; exp;

Foto: Marshall Herff Applewhite (1931–1997)

El susţinea, nici mai mult, nici mai puţin, că duhul său ar fi trăit în trupul lui Iisus Hristos, în urma cu 2000 de ani !

Sexualitatea era, potrivit teoriilor sale, o abjecţie umană de care trebuia să te debarasezi, dacă doreai să creşti spiritual.

Prin urmare, tuturor celor care îl urmau li se interzicea orice contact fizic şi erau supuşi castrării.

Atingerile de orice fel erau nepermise. Operaţiile de îndepărtare a organelor genitale erau făcute sub influenţa unor droguri.

În predicile sale spunea că singura modalitate de a obţine mântuirea, era întoarcerea sufletelor pe nava-mamă, iar acest lucru poate fi îndeplinit doar prin separarea sufletului de trupul fizic. 

Prin urmare, în 1997, el şi alţi 38 de adepţi de-ai săi s-au sinucis împreună,  într-o vilă pe care o închiriaseră, fiind  convinşi că o navă extraterestră va veni pe Terra pentru a-i lua să-i ducă în Rai.

Bieţii oameni  au băut un amestec letal de vodcă cu fenobarbital şi şi-au pus pe cap pungi de plastic, pentru a fi siguri că se vor asfixia.

În buzunarele fiecărui sinucigaş a fost găsită aceeaşi sumă de bani, 5 dolari şi 75 de cenţi. 

 

 

 

Imagini pentru HEAVEN’S GATE secte photos

Cu toții erau îmbrăcaţi la fel, în treninguri cu insigna “Heaven’s Gate Away Team” şi cu pantofi de sport Nike în picioare și erau acoperiți cu o pătură purpurie.
 

 

 Secta United Nuwabian Nation of Moors (Uniunea naţiunii nuwabiene a maurilor).

 

 

 

Conducătorul acestei mişcări,  Malachi (Dwight) York, susţinea ca vârsta sa reală era de 76 de mii de miliarde de ani şi că a ajuns pe Pământ cu ajutorul unei nave extraterestre numita Sham.

Doctrina lui era o amestecătura fără cap şi fără coadă despre masonerie, criptozoloogie şi ufologie.

Practicile sexuale erau  obişnuite în cadrul sectei, la fel ca şi abuzurile comise asupra copiilor.

Drept pentru care York a primit o sentinţă de închisoare care cumul a 135 de ani .

El era cel care hotăra cum şi dacă adulţii din sectă puteau face sex, şi tot el  îşi rezerva dreptul la acte sexuale cu oricine dorea şi oricum dorea, inclusiv cu micuţi în vârsta de 5 ani.

Acestia erau forţaţi să se uite la filme pornografice, iar apoi erau filmaţi la randul lor. Initierea era facută cu o papuşă în forma de Pantera Roz, care avea ataşat un penis.

Dupa ce îi abuza pe copii, le făcea cadou tot soiul de marunţişuri şi le promitea că erau  mai aproape de mântuire.

 

„Copiii lui Dumnezeu” este o sectă fondată în anul 1968 în California, fiind redenumită ulterior „Familia lui Dumnezeu”, apoi „Familia”, iar din 2004 până în prezent, „Familia internațională”.

 

 

Imagini pentru David Brandt Berg photos

 

 

„Profetul”- lider fondator al acesteia a fost David Brandt Berg (1919-1994), care mai târziu și-a schimbat numele, pe rând, în „Regele David”, „Profetul sfârșitului timpului” și „Moise David”.

Profetul, apelat pe scurt „Mo”, avea numeroase probleme cu justiția americană, fiind acuzat pentru delicte de șantaj, viol și corupere de minori.

Secta are astăzi adepți în cca 50 de țări și dispune de un ziar cu răspândire internațională.

Fidelii ei trăiesc într-o comunitate închisă, căsătoriile făcându-se doar în sânul acesteia. Ei susțin că prin modul lor de viață imprimă în om moralitatea, armonia, bucuria, sentimentul de frăție între oameni și alte chemări înșelătoare.

 

 

  Unification Church (Biserica Unificarii)

 

Toate relele lumii au fost aduse pe pamant atunci cand Eva a facut sex cu diavolul. Prin urmare, toti oamenii sunt păcatoşi, mai puţin liderul acestei mişcari şi soţia sa.

Sun Myung Moon si consoarta lui s-au declarat adevaratii parinti ai umanitaţii, înfiinţând oficial în 1954 la Busan, în Coreea, „Asociaţia Sfântului Duh pentru Unificarea Creştinismului Mondial”, care şi-a schimbat numele în 1994 în „Federaţia familiilor pentru pace şi unificare în Lume”.

 

 

 Imagini pentru Sun Myung Moon photos

Foto:  Sun Myung Moon (1920-2012), supranumit Mesia.

Potrivit învăţăturilor cuplului, vaginul este un loc murdar, o gura a unui sarpe plina de venin iar penisul este chiar capul acestui sarpe…

Prin urmare, femeile din sectă trebuie purificate înainte sa aibă urmaşi , iar acest lucru se poate întâmpla doar daca fac sex cu guru Sun Myung Moon.

Abia apoi ele sunt libere sa se căsătorească cu alţi adepţi !

Ceremonia de nuntă constă într-o împartaşanie cu câteva picaturi din sângele lui Moon diluate în apă, iar primul act sexual dintre cei doi soţi trebuie sa aiba loc în prezenţa cuplului de „Parinţi ai Omenirii”, sau cel puţin în faţa unei fotografii a acestora…

Fluidele rezultate în urma împreunării mirilor trebuie şterse pe o „batista sfântă”, care va fi pastrată  fără a fi spalată vreodată.

Este greu de precizat câți membri are această sectă, dar se pare că aceştia  depășesc 3 milioane, între care majoritatea sunt tineri și copii.

Latura politică a activității acestei organizaţii este deosebit de agresivă: în extazul ei revoluționar, își mai spune și „Federația internațională pentru zdrobirea comunismului”, iar Moon s-a oferit să fie președintele Coreei reunite.

Doctrina sectei este cuprinsă într-un „Discurs asupra principiilor divine”, o interpretare originală a istoriei umanității, argumentată de Moon printr-o viziune bizară asupra textului biblic, care are ca scop principal să se declare pe sine însuși, continuatorul direct al lui Iisus.

Interesant este că acest „mesia” îşi construise    reședința după modelul Casei Albe, iar ultima soție a profetului reîncarnat, cu 22 de ani mai tânără decât el, a fost cea de-a patra Evă din viața lui.

Unification Church a fost condusă de Moon până la moartea sa, care a survenit pe 3 septembrie 2012.

De atunci, văduva acestuia, Hak Ja Han şi-a asumat conducerea bisericii fondate de defunctul său soţ.

Unul dintre produsele cele mai stranii şi mai controversate ale pieţei religioase a zilelor noastre este „Biserica scientologică”, întemeiată în California prin anii ’50 de  Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), și care în prezent numără peste 3 milioane de adepți.

   Principiul de bază al cultului îl reprezintă convingerea oamenilor de influenţa extraterestră asupra omenirii şi destabilizarea judecăţii oamenilor.

Dar, de fapt, principalul scop al sectei l-ar reprezenta banii. Dau în judecată şi cer daune enorme de la oricine îi vorbeşte de rău şi deseori, activitatea sectei seamănă mai mult cu a unei multinaţionale, decât cu a unei organizaţii religioase.

 

 

Imagini pentru Lafayette Ronald Hubbard photos

 

Cu o biografie încurcată și urmărit de justiție, Hubbard, fondatorul sectei, a fost la origine ofițer de marină și autor de science-fiction.

Doctrina acestei secte se vrea un fel de filozofie religioasă aplicată, care l-ar ajuta pe individ să intre în contact cu divinitatea, prin dezvoltarea calităților lui psihice.

Nu pe gratis, însă…

După cum releva presa franceză, un îndrumător al acestei secte a fixat în 1976 tariful de 500.000 de franci vechi pentru 75 de ore de „îndrumare spirituală”.

Dar în această doctrină întâlnim un liberalism teologic care o îndepărtează simțitor de creștinism: într-un jargon teologic complicat, tehnicile de stimulare psihică sunt combinate cu concepțiile hinduiste și budiste (teoria reîncarnării, de pildă) și cu doctrinele ezoterice și gnostice.

De altfel, elemente vulgarizate din religiile orientale s-au întâlnit la mai toate ideologiile de tip „hippie”, iar unele dintre sectele nou apărute, la modă în Statele Unite și în Europa de astăzi, mustesc de exotism oriental.

 

 

 

 

În prezent, printre membrii acestei Bisericii scientologice se numără și o serie de celebrități, precum Tom Cruise, John Travolta, Kristie Alley, Chick Corea, Priscilla Priesley.

Cei care au reuşit să scape din aceasta sectă vorbesc despre spălarea creierului, fraude şi încercări de destabilizare financiară.

Foştii membri au mai povestit despre despre ameninţări şi alte metode periculoase prin care liderii sectei se asigurau că membrii rămân loiali.

 

 

Influenţa ideilor şi practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioară creştin a atins în anii ’70 proporţii nemaiîntâlnite.

Sub formă de culte şi mişcări religioase orientale (şi pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales în Statele Unite ale Americii, ţară considerată încă „provincială”, deoarece orizontul ei spiritual era format preponderent de religiile protestantă şi romano-catolică.

Cauza acestei proliferări se găseşte în amara deziluzie a generaţiei de după Al Doilea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele sterile şi libertinismul moral al aşa-numitei generaţii „beat”, al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemulţu­mire faţă de creştinism, fiind iniţial o preocupare a cer­curilor studenţeşti.

A urmat apoi generaţia „hippie” a anilor 1960, împreună cu muzica rock, consumul de droguri halucinogene şi dorinţa de a obţine cu orice preţ stări de „conştiinţă lărgită”.

Între sectele acestei perioade, „Misiunea luminii divine” pare să fi avut cei mai mulți adepți: în jur de 7 milioane pe tot globul, 1 milion fiind americani.

Conducătorul acestei secte,redenumită mai târziu „O singură familie de iubire” (One Love Family), este gurul Maharaj Ji.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

Acesta s-a instalat în SUA în anii ’60, ducând o viață de lux  și declarând că, o dată cu el, umanitatea intră într-o nouă etapă în care el va fi cel care va stabili pacea universală.

Specificul acestei secte a fost, pe de-o parte, cultul liderului, care implica o supunere totală a prozeliților (până la abandonarea familiei, studiilor, profesiei etc.), iar pe de altă parte, un impact bizar între experiența mistică, exacerbarea emotivității și o confuzie spirituală programată, toate acestea ducând la anihilarea personalității.

 

 

„Meditația transcendentală”, supranumită și „Știința inteligenței creatoare”, este o sectă care a ajuns și în România, în anii ’70, în plin comunism.

 

 

Imagini pentru nicolae stoian

 

 

În mai 1977, Nicolae Stoian, un român plecat din țară de ani buni, s-a reîntors  pentru a-și petrece două săptămâni de concediu, împreună cu soția.

Este luna în care, potrivit documentelor Securității, Stoian a tatonat terenul pentru introducerea în țară a practicii meditației transcendentale.

În luna decembrie a aceluiași an, cei doi au organizat primele conferințe și ședințe de inițiere la Institutul și Spitalul Gh. Marinescu și la Institutul de proiectări în construcții Carpați.

Trei ani mai târziu, Meditația transcendentală avea să devină subiectul unui mare scandal de partid și de stat, în România ceauşistă.

La vremea respectivă, cei incriminați au afirmat că, de fapt, nici n-ar fi fost vorba despre o religie, ci mai degrabă despre o practică de relaxare psihică, care nu implică o anume concepție despre lume.

În realitate însă, aceste tehnici de meditație nu prea obișnuiesc să fie neutre în raport cu concepția religioasă față de lume și viață.

Întemeietorul acestei secte este gurul indian Maharishi Mahesh Yogi, iar după unele evaluări, numărul membrilor ei este de aproximativ 1 milion.

 

 

Imagini pentru gurul indian Maharishi Mahesh photos

Foto: Gurul indian Maharishi Mahesh

 

 

Specificul învățăturilor acestei secte este suprapunerea simțului comercial al societății de consum (căreia i se adresează) , peste unele tehnici spirituale orientale, până la transformarea acestora în niște surogate ridicole, dar la îndemâna oricui.

 

 

Mai puțin bogată în membri, dar foarte pitorească, se prezintă secta religioasă „Hare Krishna”, numele său complet fiind „Asociația internațională pentru conștiința lui Krishna”.

 

 

 

 

Imagini pentru A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada,photos

 

 

Această nouă pseudoreligie a fost înființată în anul 1966, de către A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada, și el maestru spiritual de origine indiană, cu merite recunoscute în traducerile din literatura sanscrită.

Doctrina lui pornește de la unele texte din Vede (cele mai vechi scrieri spirituale hinduse), al căror sens îl transformă însă după bunul său plac.

Tinerii adepți ai lui Krishna sunt îndemnați să se întoarcă la valorile meditației de tip oriental și ale ascezei și să ducă o viață comunitară, în rugăciuni și cântece sacre.

Pe străzile marilor orașe occidentale, acești religioși de tip nou vând reviste și CD-uri, recită imnuri sacre și, uneori, acompaniați de tobe, cimbale și chitare, dansează și cântă celebrul lor imn mantră, compus din 16 cuvinte:

„Hare Krishna, Hare Krishna, Krishna Krishna, Hare Hare Hare, Rama Hare, Rama Rama Rama, Hare Hare”.

 

 

 

 

 Branch Davidians (Filiala davidienilor)

 

Branch Davidiens a fost o sectă fondată în 1955 în Texas, de emigrantul bulgar Victor Houteff (numele complet Victor Tasho Houteff , n. 2 martie 1885 – d. 5 februarie  1955), prin desprinderea acesteia din Adventiştii Davidieni de Ziua a Şaptea.

David Koresh, ajuns la conducerea acestei mişcări, susţinea ca este Mielul din Apocalipsa Sfantului Ioan şi că  îşi va conduce adepţii către viaţa veşnică.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

Tertipul era că pentru a obtine mântuirea promisă, era de preferat sa fii femeie, să te desparţi de soţul tau şi să faci sex cu Koresh de câte ori poftea acesta.

In 1989, el le-a prezentat credincioşilor doctrina Noii Lumini, anulând toate căsătoriile din rândul adeptilor săi ăşi declarând că  toate femeile sunt soţiile sale sprituale, de care va avea grijă să se simtă satisfacute.

Acestea aveau vârste cuprinse intre 10 si 60 de ani…

Din uniunile cât se poate de fizice cu doamnele Koresh, s-au nascut cel puţin 10 copii.

Dincolo de activitatea sa sexuala intensă, David îşi pregatea adepţii pentru marea luptă a Apocalipsei, drept pentru care i-a inarmat ilegal pe toţi.

Poliţia a obţinut un mandat de percheziţie la sediul sectei de la Mount Carmel”, însă sectanţii au deschis focul asupra ofiţerilor sosiţi la faţa locului, ucigând 4 dintre aceştia. 

A urmat asaltul autoritatilor la sediul sectei care a durat în jur de 2 luni, timp în care au pierit 6 oameni din rândurile davidienilor.

Asediul de la „Mount Carmel”, cunoscut de asemenea şi ca Asediul de la Waco (cu toate că oraşul se află la o distanţă de 14 km de locul tragediei), a avut loc între 28 februarie şi 19 aprilie 1993 asupra Centrului Mount Carmel, care aparţinea sectei .

 

 

 

 

 

In cele din urma, autorităţile au folosit fumigene pentru a patrunde în cladire, însa davidienii au declanşat un incediu de proportii care a dus la moartea a 76 de persoane, inclusiv David Koresh, nu au supraviețuit focului.

22 dintre aceste victime au fost copii sub vârsta de 17 ani.  Potrivit FBI, Steve Schneider, omul de dreapta al lui Koresh, care „probabil a realizat că are de-a face cu o înşelătorie”, l-a împușcat mortal pe  Koresh și apoi sa sinucis cu același pistol.

Rezultatele autopsiei au arătat că, deși personalul federal  nu a tras niciun foc în acea zi, 20 de persoane, inclusiv cinci copii sub vârsta de 14 ani, au fost împușcați și un tânăr de trei ani a fost înjunghiat în piept.

 

 

Ordinul Templului Solar 

 

Fondat în 1984, de medicul belgian Luc Jouret şi Joseph di Mambro, acest cult se baza pe convingerea că viaţa este o iluzie şi că urmaşii vor renaşte pe o planetă care gravitează în jurul stelei Sirius.

 

 

 

Imagini pentru Luc Jouret şi Joseph di Mambro,photos

 

 

Mai mult, membrii Ordinului credeau că Jouret a fost Cavaler Templier într-o viaţă anterioară, iar acum este a treia reîncarnare a lui Iisus Christos.

Sinuciderile în masă au început în 1994, în două sate din Elveţia, 15 dintre membri otrăvindu-se, 30 (printre care şi copii) au fost ucişi cu gloanţe sau prin strangulare, iar alţi cinci au murit prin alte mijloace.

Pe 16 decembrie 1995, alte 16 cadavre au fost găsite în Franţa.

S-a stabilit că doi dintre adepţi i-au împuşcat pe ceilalţi, iar apoi s-au sinucis.

A fost o moarte ritualică, în Munţii Vercoros, corpurile fiind găsite şapte zile mai târziu, dispuse în formă de stea.

Apoi, după mai bine de un an, pe 23 martie 1997, alţi cinci membri şi-au luat viaţa în Quebec, incendiind cu bună ştiinţă casa în care se aflau.

 

 

 

 

 

Se estimează că numărul sinuciderilor asociate Ordinului Templului Solar a fost în total de 74.

 

 

RAELIAN CHURCH (Biserica Raeliana)  

 

 

A fost fondată în 1974, în Franța, de către Claude Vorilhon, cunoscut și sub numele de Rael, care pretindea că a fost răpit în 1973 și 1975 de o navă extraterestră și dus pe o altă planetă, unde a fost instruit de ființe extraterestre și i s-a încredințat misiunea de a pregăti venirea pe pământ a acestora.

 

 

 

Imagini pentru RAELIAN CHURCH   photos

 

Mișcarea raeliană există în 84 de țări ale lumii și are peste 65 000 de membri.

În anii 1990, Quebecul, o provincie francofonă a Canadei, a garantat mişcării raeliene statutul de religie .

Potrivit site-ului oficial al acestei mişcări: „Urmând instrucîiunile extraterestrului, Rael a infiinţat „Miscarea Raeliana”, care se descrie ca fiind o organizatie „spirituală”, ateistă şi non-profit…

„Ateistă” deoarece demistifică vechiul concept de Dumnezeu, „spirituală” deoarece ne leagă de creatorii noştri şi de infinitate, şi „non-profit” din cauză că nici un membru nu este salarizat, nici macar Rael insuşi.

Scopurile declarate ale acestei mişcari sunt: De a informa fără să convingă; De a intemeia o ambasadă pentru extratereştri; De a cataliza o societate adaptată viitorului.  Miscarea mai publica de asemenea magazinul trimestrial – Apocalypse.  Savanţi de pe alta planeta ar fi  creat întreaga viaţă pe pamânt , folosind ADN. „Extraterestrii erau inalti de aproximativ 1, 30 de metri, aveau par lung negru, ochi migdalaţi, piele măslinie şi degajau armonie si umor”.

Unul dintre ei i-ar fi  spus lui Rael că „noi suntem cei ce am creat toata viata pamântească, voi ne-aţi considerat zei, noi am fost la originea marilor voastre religii. Acum sunteţi destul de mari ca sa intelegeţi aceasta, am dori sa stabilim contacte oficiale printr-o ambasada”.

Mesajele dictate lui Rael explică faptul ca viaţa pe pamânt nu este rezultatul unei evolutii întâmplatoare, şi nici lucrarea vreunui Dumnezeu supranatural. Omul ar fi potrivit lui Rael creaţia deliberată a unor indivizi superiori din punct de vedere ştiintific, care l-au creat efectiv după chipul lor, lucru care ar putea fi numit „creaţionism ştiintific”.

Informaţii asupra acestor oameni de ştiinţă extratereştri şi a lucrărilor lor, cât şi asupra simbolurilor perene ale acestora, pot fi regăsite în scrierile vechi ale diferitelor popoare. Lasând umanitatea să evolueze singura, ei au menţinut totuşi legăturile cu noi, prin intermediul profeţilor, Buddha, Moise, Iisus si Mohamed, aceştia toţi fiind aleşi şi formaţi de ei.

Conform doctrinei raeliene, rolul profeţilor a fost acela de a educa omenirea progresiv, prin mesajele pe care le-au transmis, de fiecare data adaptate la nivelul cultural si de comprehensiune al vremii.
Cuvântul „erezie” este menţionat în Noul Testament şi este cuvântul grecesc  “hairesis”, care poate fi tradus “alegere”,  sau “grupare” sau “sectă”. De când este lumea şi pământul noi religii au apărut iar altele au dispărut.

Un fenomen care face parte din însăşi dezvoltarea sau declinul civilizaţiei umane.Dar poate ca nicicând, fenomenul apariţiei unor noi curente religioase nu a cunoscut o efervescenţă mai mare ca acum. Potrivit specialistului american Gordon Melton, numărul mişcărilor care nu s-au dovedit periculoase – evanghelice, sincretiste, New Age, terapeutice – s-ar ridica la aproape 20.000, fără a le număra însă şi pe cele cu orientare teroristă.

Zonele cele mai atinse de această expansiune sunt în principal America Latină şi Europa de Est, mai vulnerabile din cauza precarităţii economice şi legislative. În Europa Occidentală situaţia este relativ stabilă: în fiecare zi apar şi dispar grupuri. Dar pericolul sectelor nu constă în numărul acestora ci mai degrabă în caracterul distructiv al lor.

Cum să ne raportăm la acestă situaţie? Este legitimă lupta împotriva sectelor în contextul libertăţii de exprimare? După ce criterii stabilim care noi mişcări religioase sunt legale sau nu şi ce garanţii avem că sub pretextul luptei împotriva sectelor nu se vor face abuzuri tot atât de periculoase şi nedrepte?

Până prin anii ’70, definirea religiei nu era un lucru chiar atât de dificil. Cel puţin în contextul european, religia era asociată cu ideea de credinţă şi închinare la Dumnezeu.

Cu timpul însă graniţele dintre religie, filosofie, psihologie, politică, şi multe alte domenii nu au mai putut fi tot atât de uşor de delimitat.O grupare care nu crede într-o fiinţă supremă numită generic Dumnezeu ci în fiinţe extraterestre, poate fi numită tot religie? Sau, amalgamul de psihologie şi metafizică poate fi încadrat în domeniul religios?Pentru simplificare, toate aceste noi mişcări, mai mult sau mai puţin religioase au fost numite noi mişcări religioase sau secte, acest ultim termen intrat dealtfel în limbajul comun.

Aşadar, secta ar fi o contra-religie. De aici sensul comun pe care îl are termenul, conform şi dicţionarelor uzuale. Adesea secta este definită a fi un grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de organizaţia oficială.

Aşa se face că putem avea secte în cadrul creştinismului, a iudaismului, a islamismului dar şi a altor religii.  

După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, atenţia guvernelor este întreptată nu atât de mult asupra a ceea ce învaţă o oarecare grupare ci mai degrabă ce face şi mai ales ce intenţionează să facă. În realitate legea nu pedepseşte individul pentru ceea ce crede sau nu crede ci pentru ceea ce face sau nu face.  

Nici un guru bio-energo-terapeut nu poate fi acuzat de concepţiile pe care le are privitor la metodele de vindecare dar poate fi acuzat de înşelăciune ori fraudă.  

Până la urmă tocmai aici se poate face diferenţa între un stat care acordă ori nu libertate religioasă. Un stat cu adevărat democratic va permite ca anumite grupuri să susţină precepte care sunt împotriva legii dar care nu sunt per se nocive.  

Puse faţă în faţă cu pericolul sectelor, guvernele caută instrumente prin care să preîntâmpine diverse acte de terorism. La nivelul fiecărui guvern există o comisie sau agenţie specializată tocmai în studiul noilor mişcări religioase.

În Marea Britanie există INFORM (Information Network Focus on Religious Movements/Reţeaua de informaţii cu privire la mişcările religioase), iar în Franţa pe lângă o comisie parlamentară, există şi una guvernamentală.

În Austria, din anul 1998, ca urmare a unei legi federale există Bundesstelle für Sektenfragen.

Tot din acelaşi an, în Belgia, ca urmare a unui nou act legislativ, aparatul securităţii interne se va ocupa şi de monitorizarea sectelor prin noua divizie „Terorism şi secte”.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în România, unde SRI are ca obiect de activitate şi supravegherea mişcărilor religioase. Inclusiv la nivel european există o comisie pentru studiul sectelor.

Conform datelor UE se pot identifica trei categorii de secte: secte absolute: cele care doresc schimbarea societăţii şi cu care dialogul este imposibil.

Se poate aminti aici Biserica Scientologică sau Ordinul Templului Soarelui, mişcări al căror caracter religios or filosofic nu poate fi atacat, dar a căror componente sunt susceptibile de a aduce atingere drepturilor omului.

Ca exemplu se pot da şi Martorii lui Iehova care refuză transfuzia sanguină şi stagiul militar.  

Potrivit datelor oficiale, în Romania au fost identificate 350 de secte de o mare diversitate, ceea ce face dificilă clasificarea lor.  

Când creştinismul devenea o ameninţare pentru păgânismul clasic, fiind perceput ca o sectă periculoasă, nu de puţine ori creştinii au fost numiţi atei (pentru că nu se închinau la zei) sau canibali (pentru că prin împărtăşanie mâncau trupul lui Iisus Hristos) sau chiar incestuoşi (pentru că soţia cuiva era numită şi soră). Adevărat şi totuşi o minciună!

Pericolul exagerării poate duce în final la daune reale din cauze imaginare. Dar există şi pericolul celălalt, al minimalizării.

Este adevărat că nu se poate găsi un antidot pentru secte ori sectanţi, dar după cum spunea Danièle Hervieux-Léger, ar fi câteva remedii: bunul-simţ, discernământul, educaţia şi spiritul critic. 

Situaţia reală este însă dificil de cunoscut, existând diverse interese pentru a umfla cifrele: sectele – pentru a-şi exagera importanţa, asociaţiile de luptă împotriva lor – pentru a justifica amploarea acţiunilor întreprinse, responsabilii politici – pentru a se aşeza în postura de cruciaţi împotriva unui flagel social, iar mass-media – pentru a câştiga audienţă sau a-şi vinde publicaţiile.

Scandalurile mediatice aduc în prim-plan sinucideri colective, atentate, asasinate, afaceri politico-financiare, infracţiuni privind codul muncii, infracţiuni financiare şi fiscale, trafic de stupefiante, exercitarea ilegală a practicii medicale, manipularea mentală şi spălarea creierului.

Datorită mediatizării intense, la nivelul populaţiei se ajunge la o fobie colectivă ce dă naştere nu de puţine ori la intoleranţă nejustificată.

Pe de altă parte, tot mass-media este cea care deformează realitatea calificând ca sectare multe dintre cultele oficial recunoscute de statul român.

În mod implicit aceasta este instigare la ură, fiind mult mai nocivă decât însăşi confesiunea religioasă incriminată.

În multe articole din presă (nu doar din România), informaţiile sunt denaturate sau tendenţioase.

Modelul se pare că este unul standard. Se prezintă fapte monstruoase incontestabile (vezi Calendarul negru al sectelor) ale unor anume grupări, după care prin generalizare, în aceeaşi categorie sunt incluse grupări religioase eretice teologic (incontestabil dealtfel) dar fără a li se putea asocia şi un grad sporit de periculozitate socială.

Mulţi dintre sectanţi nu sunt agreaţi şi inevitabil sunt percepuţi ca un pericol, însă exagerările pot duce în final la daune reale din cauze imaginare.

Dar există şi pericolul celălalt, al minimalizării.

Este adevărat că nu se poate găsi un antidot pentru secte ori sectanţi, dar după cum spunea Danièle Hervieux-Léger, ar fi câteva remedii: bunul-simţ, discernământul, educaţia şi spiritul critic. Până la urmă, sectanţii sunt şi ei tot oameni…

Câteva date, despre Calendarul negru al sectelor:

 

18 noiembrie 1978: 914 membrii ai Templului Popoarelor, dintre care 276 de copii au murit în urma unei sinucideri colective în Jonestown, Guyana.

19 septembrie 1985: 60 de adepţi ai sectei Datu Mangayanon se sinucid în Mindanao, Filipine.

1 septembrie 1986: 7 adepţi ai cultului”Prietenii Adevărului” se sinucid în Wokayama, Japonia.

28 august 1987: 32 membrii ai mişcării Park Soon Ja se sinucid în Seul, Corea de Sud.

19 aprilie 1993: 72 de davidieni mor în urma incendierii fermei din Waco, Texas în care îşi aveau reşedinţa, după mai multe săptămâni de asediu din partea FBI.

4 octombrie 1994: 53 (dintre care 16 copii) ai Ordinului Templului Soarelui au fost găsiţi morţi în două sate din Elveţia: Cheiry şi Salvan. Nu se ştie dacă a fost vorba de sinucidere sau asasinat.

1995: şeful spiritual al Cavalerilor lotusului de aur, Gilbert Bourdin, este acuzat de viol şi agresiuni sexuale de o fostă adeptă.

20 martie 1995: atentatul cu gaz sarin organizat de membrii sectei Aum Shinrikyo la metroul din Tokyo. Sunt 12 morţi peste 5.000 de răniţi.

23 decembrie 1995: 16 membrii ai Ordinului Templului soarelui printre care 3 copii sunt găsiţi carbonizaţi în Vercors, Franţa. Nu se ştie dacă a fost asasinat sau sinucidere.

24 martie 1997: 5 adepţi ai aceluiaşi ordin sunt găsiţi morţi în Québec, Canada.

26 martie 1997: 39 de membrii ai sectei Porţile Paradisului (Heaven’s Gate) se sinucid luând fenobarbital în Santa Fé, California.

18 martie 2000: în Uganda aproape 1.000 de adepţi ai sectei Refacerea celor 10 porunci organizează o sinucidere colectivă într-o biserică incendiată.

26 decembrie 2002: Societatea Clonaid pretinde că s-a născut primul copil clonat, o fetiţă numită Eva, creată de secta raëlienilor.  

10 februarie 2005: în Belgia, un tată şi o mamă atacă în justiţie pe martorii lui Iehova în urma decesului fiului lor de 35 de ani. Fiind handicapat, având vârsta mentală a unui adolescent de 14-15 ani a refuzat transfuzia sanguină datorită concepţiilor religioase.

Medicul legist a stabilit că refuzul transfuziei de sânge a fost un gest sinucigaş.  

Recent, presa a relatat cazul unei familii de români penticostali din Canada, soţ şi soţie, condamnaţi la închisoare pe viaţă, pentru că au refuzat tratamentul pentru fiul lor încă de când acesta avea doi ani şi fusese diagnosticat cu diabet.

Băiatul a murit la varsta de 15 ani, iar la data decesului cântarea doar 17 kilograme…

 

 

CULTE RELIGIOASE RECUNOSCUTE DE CĂTRE STATUL ROMÂN :

 

BISERICA ORTODOXĂROMÂNĂ

EPISCOPIA ORTODĂXĂ SÂRBĂ

BISERICA ROMANĂ – CATOLICĂ

BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO – CATOLICĂ

BISERICA ARMEANĂ

CULTUL CREŞTIN DE RIT VECHI

CULTELE PROTESTANTE

BISERICA REFORMATĂ (CALVINĂ)

BISERICA EVANGHELICĂ C.A.

BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ SINODO-PRESBITERIALĂ

BISERICA UNITARIANĂ

CULTELE NEOPROTESTANTE (EVANGHELICE)

BISERICA CREŞTINA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ

CULTUL PENTICOSTAL – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ

CULTUL CREŞTIN DUPĂ EVANGHELIE

BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ

CULTUL ISLAMIC

CULTUL MOZAIC

ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA  

 

 

SURSE: 

 

https://www.kudika.ro/articol/special/32921/secte-sexuale-periculoase/pagina-2.

http://www.romaniatv.net/odiseea-terorii-top-10-cele-mai-faimoase-sinucideri-in-masa-din-istorie

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2016/03/sectele-si-manipularea-religioasa.html

 http://www.culte.ro

http://poruncaiubirii.agaton.ro

 

 

19/06/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SATANISMUL SI MUZICA ROCK.Video morbid: „Cantec de dragoste lui Lucifer”- AC/DC

Satanismul mărturisit astăzi în felurite chipuri nu este ceva nou, ci un urmaş tîrziu al vechilor credinţe păgîne despre care citim în Vechiul Testament. Deci ce este, pe scurt, satanismul „modern”?

O religie care se mărturiseşte atee, dar luptă împotriva Dumnezeului Creştinilor, cinstindu-l pe Satan ca idol al libertăţii. (Trebuie să înţelegem că ateismul nu este reaua filosofie a celor fără de Dumnezeu, ci a acelora care sînt împotriva lui Dumnezeu. Altminteri, de ce L-ar huli, dacă nu cred în El?)

Satanismul „modern” este noul nihilism, care propovăduieşte libertatea desăvîrşită a omului, libertate al cărei simbol este Satan, fireşte.

Întemeietorul acestei drăcării este socotit Anton Şandor Le Vey, fost dresor de circ, autorul Bibliei satanice (în 1969). În 1996, a întemeiat „Biserica lui Satana”, la Los Angeles.

Se mărturiseşte singurul urmaş al lui Belzebut pe pămînt.

Din această Biserică făcea parte şi Charles Manson – cumplitul ucigaş al Sharonei Tate, soţia regizorului Roman Polanski. Unul dintre cele mai cunoscute fragmente ale Bibliei Satanice este rugăciunea care zice aşa: „Tatăl nostru care eşti în iad, mărească-se numele tău! Precum în iad, aşa şi pe pămînt!

Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi, şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău! Ave Satan!”

Poruncile Bibliei Satanice sînt cam acestea:„Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi socoti credinţa ta ca un păcat.” Sau: „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în fiecare duminică!”

Precum se vede, satanismul „modern” este un nihilism simplu, care tălmăceşte pe dos Biblia, a face lucrurile pe dos fiind chiar felul de a fi al Satanei şi al diavolilor lui. Iar mijlocul cel mai la îndemînă pentru a propovădui acest satanism simplificat, calea cea mai uşoară de a intra în legătură cu duhurile cele rele, este acela al muzicii, şi anume al aşa-numitei muzici „rock”, pe care tinerii o ascultă cîteva ore pe zi, căci rock-ul este pentru ei o filosofie de viaţă, o RELIGIE.

Această cale nu este numai la îndemîna fiecăruia, dar e şi îngăduită, pentru că se ascunde sub înfăţişarea „artei”, iar de „artă” nimeni nu îndrăzneşte să se atingă, fiind un idol cinstit de toată lumea.

Astfel încît aceşti preoţi ai celui rău numiţi „rock-staruri” nu numai că nu se ascund, ci săvîrşesc la vedere slujbe închinate stăpînului lor, la care adună deodată chiar şi un milion de „credincioşi”.

Căci asta sînt cele mai multe dintre concertele rock, adunări satanice în care tinerii se îndrăcesc prin sunete, prin texte şi prin mişcare.

Fără să intru în multe amănunte, voi zice că gălăgia tobelor şi a altor instrumente ritmice duce la pierderea minţilor.

La aceasta se adaugă acele mişcări nebuneşti, care duc la pierderea stăpînirii asupra trupului, acesta ajungînd să se mişte aşa-zicînd de la sine. În sfîrşit, vorbele rostite nu sînt altceva decît rugăciuni către duhurile căzute şi către înainte-stătătorul lor, diavolul cel mare. Astfel, rocker-ii nu fac nimic altceva decît să aducă pe stadioane şi în săli de concert vechea vrăjitorie a şamanilor (a tuturor vrăjitorilor), care izbesc în tobe, se învîrt pînă ameţesc şi cheamă demonii pentru a intra în legătură nemijlocită cu ei (ceea ce se şi întîmplă, întotdeauna).

Şi, atît vrăjitorii „tradiţionali”, cît şi rocker-ii se ajută de ierburi sau de prafuri de nebunie, pe care noi le numim acum „droguri”.

Lăsînd la o parte muzica propriu-zisă (de care s-a ocupat părintele Dan Bădulescu în scrierile sale), vreau să aduc aici cîteva din textele şi din spusele celor mai cunoscuţi „hard-rocke-eri” de azi, pentru a ne lămuri oarecum că nu avem a face cu glume şi copilării, ci cu lucruri cît se poate de adevărate şi înfricoşătoare.

Iar mai înfricoşător decît toate e că ţara noastră ortodoxă este unul din locurile cele mai căutate de cei mai aprigi rock-eri. Să răsfoim de pildă presa de acum doi ani:

„Marilyn Manson, Reamonn, Alice Cooper, Faithless [Fără credinţă], Wu-Tang Clan, Kasabian, Pink, Hooverphonic şi Morcheeba concertează în România, în cadrul B-ESTIVAL.

În zilele de 29, 30 iunie şi 1 iulie va avea loc în România primul festival după exigenţe internaţionale: pe parcursul a trei zile, nu mai puţin de 20 de nume, artişti de renume mondial alături de trupe autohtone, vor zgudui scena de la «B-ESTIVAL», un eveniment organizat de Emagic Entertainment cu sprijinul Romexpo! […] Unul dintre headlinerii B’ESTIVAL-ului va fi nimeni altul decît Marilyn Manson, vedeta rock autoproclamată «Anticrist-ul Superstar»! Indiscutabil, una dintre cele mai celebre şi mai controversate apariţii din lumea showbiz-ului, Marilyn Manson a reuşit să-şi atragă milioane de fani din rîndul publicului tînăr. […]

Pe numele lui adevărat Brian Hugh Warner, Marilyn Manson a avut drept surse de inspiraţie pentru alegerea pseudonimului pe actriţa Marilyn Monroe şi pe criminalul în serie Charles Manson, consideraţi în America drept cea mai iubită şi, respectiv, cea mai detestată persoană.”

În interviuri, Marilyn Manson mărturiseşte cu mîndrie (după cum citim pe NET): „Din fericire, lumea îşi va aminti de mine ca de acela care a pus sfîrşit creştinismului.” Manson este „reverend” al Bisericii Satanice. El se mutilează pe scenă, rupe Biblia şi scuipă hule împotriva Domnului Hristos. Pe tricourile lui scrie: „Ucideţi-vă părinţii!” Manson zice că discul său „Antichrist Superstar” („Antihrist super-vedetă”) i-a fost insuflat de o putere suprafirească, ceea ce e cît se poate de adevărat. Manson nădăjduieşte aceasta: „Cred că de cîte ori oamenii ascultă acest album («Antichrist Superstar») poate că Dumnezeu va fi nimicit în minţile lor.”

„Cînd eram copil – îşi aminteşte Manson – mama îmi spunea: Dacă blestemi la vremea nopţii, diavolul va veni la tine în somn. Şi eu mă emoţionam, căci chiar voiam ca aceasta să se întîmple… O voiam. Voiam aceasta mai mult decît orice.” Manson zice: „Nu ştiu dacă cineva a înţeles cu adevărat ce încercăm noi să facem… Odată ce i-am prins pe oameni, putem să le dăm MESAJUL nostru.” Iar următorii lui din România mărturisesc aşa:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: manson-666

…prefer melodiile cu subiect legat de religie, mai exact anti… Idolu’ meu e marilyn manson… Sunt genul care crede doar ce vede.

Astfel, refuz existenţa lui dumnezeu şi sunt împotriva lui.”

Nici nu mai are rost să citim ce zice Marilyn Manson în cîntecele sale, aşa că o să trecem la Alice Cooper. „Alice Cooper (născut Vincent Damon Furnier, la 4 februarie 1948), este un cîntăreţ de muzică rock, compozitor, textier şi muzician a cărui carieră muzicală se întinde pe o durată de patru decenii. Prezentînd spectacole de scenă complexe, în care ghilotinele, scaunele electrice, sîngele simulat şi şerpii boa constrictori sunt elemente frecvente, Cooper a împrumutat numeroase elemente de heavy metal, garage rock, horror movies şi vodevil pentru a crea o variantă teatrală a muzicii hardrock care a devenit cunoscută sub numele de shock rock…

Cariera de cîntăreţ solo a lui Alice Cooper a început în 1976 cu albumul conceptual «Welcome to My Nightmare» («Bine aţi venit în coşmarul meu»)” (articol de enciclopedie). Alice Cooper a mărturisit: „Cu ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpînire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-l las să­mi stăpînească trupul.”

Şi l-a lăsat, fiind cu desăvîrşire dăruit lui Satan, căruia i-a dedicat albumul „House of Fire” („Casa focului”). Credinţa în sine însuşi a trecut în cîntecele sale. În „Vreau doar să fiu dumnezeu”, el zice aşa: „Eu stăpînesc, am un suflet impermeabil la gloanţe şi sînt plin de mîndrie. Eu m-am născocit pe mine fără ajutorul nimănui. Sînt prototipul suprem.

Stau pe propriul meu tron. Eu şi cu mine sîntem de acord că nu avem nevoie de nimeni. Nu am învăţat niciodată să mă plec nici unei stăpîniri cunoscute. Chiar vreau să-mi ridic o statuie înaltă, asta e tot. Încerc doar să fiu Dumnezeu, doar să fiu Dumnezeu… M-am născut pentru rock şi m-am născut să stăpînesc.”

Tot acum doi ani a venit la noi şi Robert Plant de la Led Zeppelin. Formaţia aceasta a adus în piesele muzicale versuri satanice inserate subliminal, nescrise pe coperta discului – o cale ascunsă de a vîrî în conştiinţa ascultătorului anumite mesaje fără ca el să-şi poată da seama, care îl pot face mai tîrziu să treacă şi la fapte. Cîntecul „Stairway to Heaven” („Scară la cer”) al grupului „Led Zeppelin” („Zeppelinul de plumb”) este cel mai cunoscut cîntec din istoria rock-ului. Unul dintre stihuri zice aşa: „Ştiţi că uneori cuvintele au două înţelesuri.” Trebuie să se ştie că acest cîntec este îmbibat în amăgire satanică! Cînd e rulat înainte, zice: „Da, sînt două căi pe care poţi merge, dar pe calea cea lungă este vreme să schimbi drumul.” Atunci cînd e ascultat pe dos, se aude limpede: „Este dulcele meu Satan… O, voi cînta pentru că trăiesc cu Satan.” Cîntecul lui „Zeppelin”, „Houses of the Holy” („Casele sfîntului”) zice: „Lasă muzica să fie stăpînul tău! Ia seama la chemarea stăpînului! O Satan!”

Ceea ce se ştie mai puţin e că formaţia „Led Zeppelin” este următoare lui Aliester Crowley, un vestit ocultist şi satanist mărturisit. Aleister Crowley a fost întemeietorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cîntă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de el, pe mormîntul său discipolii rostesc formule sataniste şi cîntă „Imnul către Satana” al lui Carducci, iar formaţii celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci. Membrii formaţiei „Led Zeppelin” au cumpărat vila din Londra a lui Crowley, unde au locuit o vreme.

Să zicem cîteva cuvinte şi despre formaţia „The Rolling Stones” care, tot aşa, a cîntat în România în 2007, spre fericirea bătrînilor „tineri” care au aşteptat-o vreo treizeci de ani. Cîntecul „Sympathy for the Devil” („Simpatie pentru diavol”) al celor de la „The Rolling Stones” este imnul oficial al Bisericii lui Satan. În el, Lucifer cere dragostea celor care îl întîlnesc. Şeful grupului, Mick Jagger, zice că Anton Lavey, întemeietorul Bisericii lui Satan şi autorul Bibliei satanice, i-a ajutat inspirîndu-le muzica! Albumul numit „Their Satanic Majesties Request” (Majestăţile lor satanice cer”) spune tot!

Alte formaţii cunoscute şi muzica lor:

Cei mai mulţi nu ştiu că unul dintre cele mai cunoscute cîntece ale anilor 70’, „Hotel California”, al trupei „Eagles” („Vulturii”), trimite la Biserica Satanică, ce se află într-un fost hotel din strada California!

În interiorul coperţii albumului este poza lui Anton Lavey. Că „The Eagles” sînt legaţi de Biserica Satanică o arată şi cîntecul lor „Have A Good Day in Hell!” („Să aveţi o zi bună în iad!”).

Membrii grupului „Kiss” („Sărut”) se arată pe scenă în chip de demoni, cu sînge curgînd, scuipînd foc şi răcnind. În cîntecul lor „The God of Thunder” („Dumnezeul trăsnetului”), cei de la „Kiss” le poruncesc tinerilor să îngenuncheze înaintea lui Satan:

„Am fost crescut de către un demon, pregătit să stăpînesc lumea.Sînt domnul tărîmurilor pustii, omul modern făcut din oţel. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Vă poruncesc să îngenuncheaţi înaintea dumnezeului trăsnetului, dumnezeul rock’n roll­-ului! Îţi voi fura sufletul tău cel feciorelnic.” Ca un ecou, să citim ce zice o tînără de la noi:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: MaliceBathory

…obsedată, cînd văd sînge, să mă spăl cu el. Şi recunosc: am făcut asta o dată; şi, la fel ca ea [?], am considerat că arăt mai bine…”

Să mai dăm cîteva pilde, fără o rînduială anume:

Rock-starul homosexual David Bowie a spus de mult: „Rock-ul este dintotdeauna muzica diavolului… Cred că rock and roll-ul este primejdios… Simt că vestim ceva încă mai întunecat decît noi înşine.”

În cîntecul „The Conjuring” („Chemarea”), de Megadeth, se arată adevăratul scop al rock-ului: „Eu sînt avocatul diavolului, un comis voiajor dacă vreţi…Veniţi cu mine în adîncurile mele infernale… Ţi-am luat sufletul!” Iar la sfîrşit se zice: „Supuneţi-vă!”

Rocker-ul Frank Zappa zice aşa:

„Eu sînt avocatul diavolului! Avem proprii noştri închinători. Fetele îşi vor da trupurile muzicienilor aşa cum voi aţi da o jertfă lui Dumnezeu.”

Super-grupul „Metallica” zice, în cîntecul „Sări în foc!”: „Urmează-mă acum, copilul meu… Fă întocmai ce-ţi spun… Sări de voia ta, ori vei fi luat cu sila… Oricum te iau… Aşa că apleacă-te şi apucă-mă de mînă… Vino acasă, acolo de unde eşti, vino şi sări în foc!” Tot „Metallica”, în „Prinţul”: „Înger de dedesubt, vreau să-mi vînd sufletul… Diavole, ia-mi sufletul! Nu-mi pasă de rai, aşa că nu te aştepta să plîng. Şi voi arde în iad din ziua în care voi muri.”

Bon Jovi cîntă, în „Homebound Train” („Trenul spre casă”): „Cînd eram doar un băiat, diavolul m-a luat de mînă, m-a luat de acasă şi m-a făcut bărbat. Mă duc în jos, în jos, în jos, în jos, în trenul spre casă.”

Tot el mărturiseşte:„Aş omorî-o pe mama pentru rock and roll. Mi-aş vinde sufletul.” Aşa a făcut Tommy Sullivan, din New Jersey! Într-o noapte de sîmbătă, Tommy (14 ani), i-a tăiat gîtul mamei sale şi i-a scos ochii. Apoi, Tommy şi-a crestat încheieturile de la mîini şi şi-a tăiat gîtul de la o ureche la alta, încît aproape şi­-a retezat capul. Tatăl lui Tommy a spus după aceea că fiul său cîntase vreme de o săptămînă un cîntec rock despre sînge şi uciderea mamei.

Unul dintre cele mai iubite grupuri rock este „Slayer” („Ucigaşul”). „Slayer” cîntă aşa: „Războinici ai porţilor iadului…, noi credem în domnul Satan.” Despre asta e vorba în toate cîntecele lor. În „Iadul aşteaptă”, ei zic: „Isus ştie că sufletul vostru nu poate fi mîntuit. Răstigniţi-L pe aşa-zisul vostru Domn! Sufletele voastre sînt blestemate, Dumnezeul vostru a căzut în robia mea pentru veşnicie! Iadul aşteaptă!” Începutul cîntecului „Iadul aşteaptă” nu este decît o gălăgie; cînd e ascultat de-andărăt, se aude adevăratul mesaj: „Alătură-te nouă, alătură-te nouă, alătură-te nouă!” Un „fan” („fanatic”) al trupei „Slayer” zice: „Îl urăsc pe Dumnezeul vostru, Iisus Hristos. Satan este stăpînul meu. Am jertfit animale pentru el. Dumnezeul meu este «Slayer». În cuvintele muzicii lor cred!”

Grupul „Acheron” (rîul morţilor, în mitologia păgînilor Elini) are un album numit „Ritualurile Messei Negre”. Pe disc, Peter Gilmore, din Biserica Satanică, chiar citeşte rugăciunile „messei” negre, în vreme ce membrii grupului, mîrîind drăceşte, cîntă aşa: „Slavă prea-puternicului Satan! Ne rugăm la tine, te binecuvîntăm, te slăvim! Tu eşti stăpînul, tu singur, o prea­puternice Satan!”

Grupul „Manowar” cîntă, în „Podul spre moarte”: „Întunecatule stăpîn, te chem cerînd dreptul sacru de a arde în iad… Ia-mi sufletul meu cel desfrînat! Bea-mi sîngele aşa cum şi eu îl beau pe al tău! Lucifer este regele, rugaţi-vă lui Satan!”

Grupul „Morbid Angel” („Îngerul bolnăvicios”) zice aşa, în „Răzbunarea din mine”: „…sabia lui Satan, care sînt eu… Ard de ură să curăţ lumea Nazarineanului.” Şi, ca să ajungă la capăt, cîntă „Blasphemy” („Hula”): „Cîntaţi hula, batjocura lui Mesia! Îl blestemăm pe Sfîntul Duh… Huliţi-L pe Sfîntul Duh! Hulă asupra Sfîntului Duh!” Trey Azagthoh de la „Morbid Angel” zice că este un adevărat vampir şi pe scenă chiar se muşcă pe sine însuşi şi îşi bea sîngele.

Rocker-iţa Kat (Pisica) zice, în parodia „Satan Says” („Satan spune”): „Hei, fete şi băieţi! Veţi face tot ce spune Satan, da? Satan spune: Urmaţi­-mă! Satan spune: Mergeţi în iad!”

Grupul „Bow Wow Wow”, în cîntecul lor „Prince of Darkness” („Prinţul întunericului”), îndeamnă: „Deschideţi uşa şi lăsaţi-l pe Satan să intre,  Prinţul întunericului!”

Grupul „Sad Iron”(„Fier trist”) îşi cîntă rugăciunea către diavol: „Noi toţi ne rugăm diavolului, el e atît de frumos. Noi toţi ne rugăm diavolului pînă în ziua cînd vom muri!”

Grupul „W.A.S.P.” („We Are Sex Perverts”, „Noi sîntem perverşi sexual”) cîntă, în „Sleeping in the Fire” („Dormind în foc”): „Gustaţi dragostea, magia lui Lucifer…” În timpul spectacolelor lor, membrii trupei beau sînge dintr-un craniu, taie carne crudă cu toporul şi aruncă bucăţile fanilor îndrăciţi, care le devorează.

O revistă americană scria: „Ascultînd cîntecul «I wanna be somebody», îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…”

În timpul concertelor, grupului „Black Sabbath” („Sabatul negru”) i se cerea de către tineri să-l întîlnească pe Satan. Unul dintre albumele lor este intitulat „Ne vindem sufletul pentru Rock’n Roll!” Cîntecul „N.I.B.” („Nativity In Black”, „Naştere în negru”) este un cîntec de dragoste din partea lui Lucifer, în care acesta zice aşa: „Unii spun că dragostea mea nu e adevărată. Te rog crede-mă, dragostea mea, şi îţi voi da acele lucruri despre care crezi că nu pot fi… Uită-te în ochii mei, vei vedea cine sînt, numele meu este Lucifer, te rog ia-mă de mînă.”

Unul dintre cele mai cunoscute grupuri rock este „AC/DC” („Anti-Christ, Death to Christ”=„Antihrist, moarte lui Hristos”). În cîntecul „Hells Bells” („Clopotele iadului”), ei cîntă: „Te voi lua în iad, te voi lua, Satan te va lua.” Cîntecul lor „Highway to Hell” („Autostrada iadului”) zice aşa: „Hei, Satan, mi-am plătit vama, sînt în drum spre ţara promisă, sînt pe autostrada iadului.”

Satanistul Richard Ramirez, cunoscut drept „Night Stalker” („Călăuza nopţii”), care a îngrozit California, mărturisea că piesa „Night Prowler” („Tîlharul nopţii”) a grupului „AC/DC’s” l-a făcut să ucidă cel puţin 14 persoane, ca jertfă adusă lui Satan!

Grupul „Suicidal Tendencies” („Aplecări spre sinucidere”), ale cărui cîntece laudă uciderea de sine şi a fost pus în legătură cu sinuciderea tinerilor, zice aşa, în cîntecul „Possessed” („Posedat”): „Sînt prizonierul unui demon. El stă lîngă mine oriunde m-aş duce. Nu pot scăpa de ţinerea lui. Aceasta trebuie să fie pedeapsa mea pentru că mi-am vîndut sufletul!”

Grupul „Unleashed” („Dezlănţuit”), zice aşa, în piesa „Crush the Skull!” („Zdrobeşte ţeasta!”): „M-am uitat în ochii lui sticloşi şi l-am apucat de barbă. Am ridicat securea şi i-am despicat ţeasta mîncată de viermi. Zdrobeşte ţeasta, moarte lui Christ!” Stihurile sînt luate din Biblia Satanică.

Cîntecul „The Oath” („Jurămîntul”), al grupului „Mercyful Fate”, este chiar jurămîntul pe care îl face un satanist în timpul liturghiei negre, şi zice aşa: „Mă lepăd de Isus Christos, înşelătorul; şi mă lepăd de credinţa creştină. În această lume, jur să îmi dau toată silinţa slujind stăpînului legiuit, să-l cinstesc pe stăpînul nostru Satan, şi pe nimeni altul!”

Grupul „Venom” arată adevăratul scop al muzicii rock: „Nu sîntem aici ca să vă distrăm… Eu slujesc căile lui Satan. Răspundeţi chemărilor lui!” În piesa „Possessed”, ei cîntă aşa: „Sînt posedat de tot ce e rău. Cer moartea dumnezeului vostru… şi stau la stînga domnului Satan!” Despre aceasta, iată ce scrie şi un tînăr de la noi:

„mallzebuth.3xforum.ro, user: Wolfsoul [suflet de lup] – Lucifer

…eu am mai multe obsesii încă de cînd eram copil, aveam unele kestii care pur si simplu nu imi ieşeau din cap… De exemplu, eram obsedat de «evil» încă dinainte să ascult rock; pe la 10 ani, jucam şah cu diavolu’: eu mutam pt el, şi – culmea! – luam bătaie; uimit other: the wolf [lupul] – mă regăsesc în acest animal, kiar dacă mulţi nu îl cunosc. Lucifer – mă regăsesc în situaţia lui, şi pur şi simplu am realizat kă îi aparţin şi în cele din urmă voi şade în stînga lui pentru eternitate.”

În 1992, la premierea MTV, membrii grupului „Red Hot Chili Peppers” au mulţumit pentru premiu şi au zis: „Înainte de orice, vrem să-i mulţumim lui Satan…”

Cîntecul „The Number of the Beast” („Numărul Fiarei”), al formaţiei „Iron Maiden” („Fecioara de fier”) zice aşa: „numărul 666, 666 pentru mine şi pentru tine!”

Grupul „Deicide” („Uciderea lui Dumnezeu”) îşi cîntă credinţa în piesa „In Hell I Burn” („Ard în iad”): „Ard în iad, nu mai sînt întrebări, ard în iad pentru Satan.” Cîntecul lor „Oblivious To Evil” („Orb în faţa răului”) înfăţişează o jertfă omenească adusă lui Satan : „Alăturaţi-vă nouă… jertfa copilului nenăscut. Intraţi în împărăţia întunericului, sodomizaţi pentru ritual… Stăpîne al infernului, primeşte această ofrandă a morţii!”

Grupul „Coven”cîntă aşa,în „Burn the Cross”(„Ardeţi crucea!”): „Fiul lui Dumnezeu, pocăieşte-te de păcate şi făgăduieşte-ţi sufletul iadului! Roagă­-te ca Satan să te ierte, de vreme ce Dumnezeul tău nu poate… Dumnezeul tău este mort şi acum mori şi tu. Satan stăpîneşte în sfîrşit!”

Cer  iertare Domnului pentru citarea acestor blasfemii nemaipomenite.

 

 

Cititi si:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/12/in-videoclipul-%e2%80%9dalejandro%e2%80%9dlady-gaga-blasfemiaza-folosind-simboluri-pagane/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=decriptarea+mesajelor+sataniste

Sursa:http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-17/item/290-satanismul-muzicii-rock

 

http://youtu.be/rYTU1tyqOew

22/06/2010 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: