Mari scriitori români – criminali de război?!

 

Campaniile reducţioniste, duse în perioada postdecembristă, împotriva unor personalităţi de seamă ca, de exemplu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Ion Barbu, Constantin Noica, Adrian Marino, Nicolae Breban, Nichita Stănescu, Augustin Buzura, Tudor Vianu, Marin Preda, G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Paul Goma, Mircea Iorgulescu, Eugen Uricaru, Cezar Ivănescu, Nicolae Balotă ş.a., judecăţile nenuanţate, etichetele tendenţioase, aplicate acestor cărturari de vârf ai naţiunii române – etichete vulgarizatoare ale adevărului istoric, ale vieţii şi operei acestor scriitori de seamă ai umanităţii, proveniţi din spaţiul românesc – aduc prejudicii imaginii României şi clatină identitatea naţională.

 

 

 

Constantin Noica

Viaţa şi opera acestor oameni exponenţiali ai României nu pot fi reduse la simpatiile lor de la un moment dat faţă de mişcările de extremă dreaptă sau de extremă stângă din România şi din Europa, şi puse în aceeaşi categorie cu crimele legionarilor sau crimele comunismului, e în afara oricărei îndoieli, condamnabile.

Responsabili de acele crime odioase, aduse în contextul european zbuciumat de atunci, din primele decenii ale secolului al XX-lea, sau din perioada postcomunistă, sunt, totuşi, autorii înşişi – care au acţionat fie individual, fie în grupuri – nu intelectualii de marcă din perioada interbelică  şi, respectiv, din cea postbelică, care au aderat la mişcarea legionară, sau care au scris texte laudative privitoare la Mussolini, Antonescu şi Hitler, sau care au sprijinit regimul comunist şi au scris articole elogioase referitoare la Lenin, Marx şi comunism.

Emil Cioran

Unii s-au detaşat de eroare încă la sfârşitul anilor 1930, alţii,  mai târziu, în anii exilului. Sau, respectiv, după Revoluţia din 1989. Referitor la rezistenţă, opoziţie şi colaboraţionism în anii dictaturii s-au scris câteva cărţi de referinţă, între care menţionăm: Nicolae Breban, Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, Editura Ideea Europeană, 2000, şi Vinovaţi fără vină, Editura Ideea Europeană, 2006; Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistă, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013; Magda Ursache, Comunismul cu rele şi rele, Editura EuroPress Group, 2014; Gabriel Andreescu, Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivelor Securităţii, Editura Polirom, 2013, şi Existenţa prin cultură. Represiune, colaboraţionism şi rezistenţa intelectuală sub comunism, Editura Polirom, 2015 ş.a.

 

 

 

 

 

Revista Contemporanul publică în nr. 3 şi 4 un grupaj de texte, axate pe Legea 217/2015, Lege numită în presa scrisă şi vorbită anti-legionară. Abordând atât prezentul, cât şi „trecutul într-un mod nepasional și deschis”, textele tratează, mai cu seamă, abuzurile şi excesele comise în interpretarea legii menţionate. Dar nu numai.

Susţinerea verdictelor date de Tribunalul Poporului din 1946 – deci, de tribunalele staliniste – astăzi, în democraţie, prin demersurile întreprinse până la ora actuală de dl Alexandru Florian, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”, care funcţionează sub autoritatea Guvernului României, reprezintă o desconsiderare făţişă a principiilor statului de drept. Iniţiativa recentă a directorului general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”, de a-l trata pe scriitorul Vintilă Horia drept criminal de război, precum acuzatorii de altădată, dă măsura gravităţii a ceea ce se poate întâmpla când faptele sunt interpretate în stil stalinist.

 

 

 

 

Ion Barbu

Revista fondată acum 135 de ani, la Iaşi, Contemporanul, aduce aceste abuzuri şi excese în atenţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, în atenţia domnului Călin-Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului, Domnului Valeriu Ştefan Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnului Dacian Cioloş, prim-ministrul României, cerând să iniţieze schimbarea actualului cadru legislativ având ca referinţă  legea 217/2015, sursa unor abuzuri absurde şi imorale.

Acţiunile excesive, neconforme cu principiile unui stat de drept, privind interpretarea trecutului recent, sunt cu atât mai insultătoare pentru oamenii de cultură români cu cât Alexandru Florian a fost un apologet al lui Nicolae Ceauşescu (autorul unui genocid, dacă ar fi să ne luăm după verdictul judecătoresc), iar în Consiliul de onoare al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” este trecut un fost ofiţer de securitate activ în perioada celei mai crunte terori.

 

 

Mircea Vulcanescu

Luând act de răul făcut, Guvernul României are datoria să reformeze această instituţie care nu asigură standardele de profesionalitate şi onorabilitate cerute de împlinirea importantelor atribuţii ce-i revin.

Ne exprimăm nedumerirea că domnul Elie Wiesel – „scriitor şi ziarist în limbile franceză, engleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut în România, de origine evreiască, supravieţuitor al Holocaustului”, „distins cu Premiul Nobel pentru Pace” (1986), „membru al Academiei Americane de Artă şi Literatură” şi membru de onoare al Academiei Române (cum este prezentat pe Wikipedia) – acceptă să-i figureze numele în titulatura unei instituţii – Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel” (înfiinţate la propunerea preşedintelui Ion Iliescu în august 2005) – ai cărei reprezentanţi, fără dovezi, califică mari scriitori români (recunoscuţi pe plan mondial şi predaţi la prestigoase universităţi) drept criminali de război, susţinând verdicte date de tribunale comuniste – regim calificat „nelegitim şi crminal”. (Sursa: Revista Contemporanul, nr. 3/2016)

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

” Lupii sunt animale discrete. Devin zgomotoşi când îşi stabilesc ierarhia în haită. Urlă numai când au alegeri locale.”

 

 

 

 

 

 

 

– Valeriu Butulescu –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valeriu Butulescu (n. 9 februarie 1953), este un poet, prozator, traducator și autor de aforisme. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

 A  studiat in Polonia, la Universitatea din Lodz   și la Academia de Mine și Metalurgie din Cracovia.

Este inginer și doctor în științe tehnice.

În ianuarie 1990 a înființat săptămânalul „Semnal”, prima publicație particulară din Valea Jiului și publicația de umor politic „Papagalul”.

A debutat  editorial  în 1985, cu volumul de aforisme „Oaze de nisip”, publicat la Editura Litera din București si  ca dramaturg în 1993 cu comedia Hoțul cinstit, pe scena Teatrului Dramatic din Petroșani.

Este autorul a  treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. O largă popularitate au câștigat aforismele sale, fiind traduse și publicate în douăzeci de limbi și apreciate de mari personalități.

A castigat numeroase premii si distinctii in tara si strainatate printre care  Premiul 2 la Concursul Internațional de Aforistică „Torino in Sintesi”; Torino , 2012, Premiul Special pentru „complexa operă aforistică reprezentată prin traducerea în italiană a volumului Oasi di Sabbia” întreaga activitate aforistică, oferit de Asociația de promovare a literaturii filosofice și spirituale „Il Mondo delle Idee”, 20 octombrie , 2012 si Marele premiu  la Festivalul Satirei Balcanice, pentru „promovarea literaturii satirice în Balcani”, acordat de Asociația Scriitorilor din Serbia , Aleksinac , Serbia , 8 iunie 2013.

 

 

 

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

Avem neamuri serioase în lumea vegetală.

Codrul e frate, iar via, soră cu românul.

 

 

– Valeriu Butulescu –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valeriu Butulescu (n. 9 februarie 1953), este un poet,prozator  traducator și autor de aforisme. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

 A  studiat la Universitatea din Lodz   și la Academia de Mine și Metalurgie din Cracovia, in Polonia. Este inginer și doctor în științe tehnice.

În ianuarie 1990 a înființat săptămânalul „Semnal”, prima publicație particulară din Valea Jiului și publicația de umor politic „Papagalul”. A debutat  editorial  în 1985, cu volumul de aforisme Oaze de nisip, publicat la Editura Litera din București si  ca dramaturg în 1993 cu comedia Hoțul cinstit, pe scena Teatrului Dramatic din Petroșani.

Este autorul a  treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. O largă popularitate au câștigat aforismele sale, fiind traduse și publicate în douăzeci de limbi și apreciate de mari personalități.

A castigat numeroase premii si distinctii in tara si strainatate printre care  Premiul 2 la Concursul Internațional de Aforistică „Torino in Sintesi”. Torino , 2012, Premiul Special pentru „complexa operă aforistică reprezentată prin traducerea în italiană a volumului Oasi di Sabbia” întreaga activitate aforistică, oferit de Asociația de promovare a literaturii filosofice și spirituale „Il Mondo delle Idee”, 20 octombrie , 2012 si tMarele premiu, la Festivalul Satirei Balcanice, pentru „promovarea literaturii satirice în Balcani” acordat de Asociația Scriitorilor din Serbia , Aleksinac , Serbia , 8 iunie 2013.