CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Traditii milenare romanesti

Sabin Balasa-Cristalul

CUPTOR, luna a şaptea a calendarului, dedicată lui Iulius Caesar, reformatorul unui calendar roman de 10 luni. Datorită latitudinii geografice, în România luna iulie este perioada în care se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, se coc şi se recoltează lanurile de grâu. Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate secerişului şi forţelor naturii care pot deveni potrivnice omului: furtuni, grindină, trăsnete, incendii, secetă etc. Pentru a le preîntâmpina şi a le micşora efectele, omul apela la reprezentări mitice celebrate în cursul acestei luni: Cosmadinul, Ana-Foca, Pricopul, Panteliile, Ciurica, Circovii de Vară, Marina, Sântilie, Ilie-Pălie, Foca, Opârlia, Sfânta Ana, Pantelimon, Pintilie Călătorul. În anii secetoşi, la acestea se adăugau Paparuda şi Caloianul.

Sabim Balasa-Calatorie galactica

  PAŞTELE CAILOR, sărbătoare populra din ziua de joi din a şasea săptămână care urmează după Paşte. Se credea că pentru un ceas, din întreg anul, se satură caii de păscut iarbă; sinonim cu Ispasul şi Joia Iepelor. În această zi, în exuberanţa vegetaţiei de primăvară, caii erau slobozi să pască unde doreau, iar boii şi juncanii se urcau la păşunea alpină. În vechime, sărbătoarea Paştele Cailor a fost o zi a soroacelor, termen-limită când se mai putea încheia sau se lichidau diferite înţelegeri şi afaceri. Spre deosebire de Sângiorz (23 aprilie) şi (26 octombrie), care sunt date precise de încheiere a datoriilor şi înţelegerilor dintre oameni, Ispasul, ca sărbătoare, are dată mobilă de celebrare ce poate varia, de la un an la altul, cu un număr mare de zile. Din acest motiv, funcţia de soroc a sărbătorii s-a diminuat treptat şi a căpătat un înţeles peiorativ. Astăzi, expresia la Paştele Cailor are sensul de: a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna până la Sfântul aşteaptă, a nu te ţine de cuvânt.

JOIA IEPELOR, personificare a zilei de joi din Săptămâna Caii lui Sântoader, răspunzătoare de sănătatea animalelor, în special a cailor, prăznuită prin diferite interdicţii de muncă (Oltenia, Muntenia, Moldova).

 

Sabin Balasa-Natura vie

 RĂPCIUNE, luna a şaptea în calendarul roman, cu începutul de an la 1 martie, şi a noua în calendarele iulian (stilul vechi) şi gregorian (stilul nou), cu începutul de an la 1 ianuarie. Luna septembrie este numită Răpciune, cu înţeles de răcire a timpului – ca în zicala

În luna Răpciuni

Cad copiii pe tăciuni!

adică se strâng în jurul focului, dar şi Viniţel sau Vinimeriu, timpul culesului viţei-de-vie şi stoarcerii strugurilor pentru vin.

În tradiţia iudeo-creştină, calendarul biblic începe la 1 septembrie. Spre deosebire de Anul Nou oficial (1 ianuarie), Anul Nou Agrar (9 martie), Anul Nou Pastoral (23 aprilie), Anul Nou Viticol (2 februarie), Anul Nou Biblic iudeo-creştin are puţine obiceiuri care să exprime ideea de înnoire a timpului.

.Sursa: Ion Ghinoiu, Mică enciclopedie de tradiţii româneşti. Adaptarea  aparţine blogului:/spiritualitatedacoromaneasca.

15/07/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: