Ziua de 10 mai şi trei momente astrale din istoria ţării noastre

 

Foto: Majestatea Sa Carol I, rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie, 1914, Sinaia).

 

 Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoria ţării noastre: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al României. 

 10 Mai a fost vreme de 80 de ani Ziua Naţională a României şi a fost una dintre cele mai faste zile din istoria noastră naţională. 

După exilarea domnitorului și întemeietorului României moderne, Alexandru Ioan Cuza, țara era în plin haos.

Tânărul Carol, reprezentant al familiei princiare prusace Hohenzollern, chemat să ocupe tronul României, a trebuit să călătorească incognito din cauza războiului austro-prusac, spre România, cu pașaport străin pe numele lui numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta – Turnu Severin.

Cancelarul prusac Bismarck l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical pe prinţul Carol, că va fi nevoit să pupe „papucul Sultanului„, fapt pe care însă acesta l-a ocolit.

După ce a pășit prima dată pe pamânt românesc la Turnu-Severin, traseul său prin țară până la București, a cuprins localităţile Horezu, Râmnicu-Vîlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Tîrgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai tîrziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.

La 10 mai 1866 prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, intra în București, fiind încoronat domnitor al României.

Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istoria noastră. Este şi perioada în care ziua de 10 Mai  intra  în conştiinţa românilor ca Zi Naţională şi ca Zi a Dinastiei.

Tânărul prinţ a rostit jurământul în limba franceză:

„Jur de a fi credincios legilor țării, de a păstra religiunea României precum și întegritatea teritoriului ei, și de a domni ca domn constituțional”

La începutul domniei sale, România era un stat mic, cu o suprafaţă de 121.000 km² şi cu o populaţie de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ 5 milioane de români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine.

11 ani mai târziu, pe 10 mai 1877, după secole de stăpânire otomană, domnitorul Carol I proclama Independenţa României.

Devenit domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol, a deţinut acest titlu până în 26 martie 1881, când a fost încoronat şi a devenit primul rege al României.

A fost primul monarh român aparţinând  dinastiei germane  Hohenzollern-Sigmaringen.

Începând cu Regele Ferdinand I, numele dinastiei de regi români a devenit Casa Regală de România şi  va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.

Cea de-a doua semnificație a datei de 10 Mai este legată de proclamarea independenței în anul 1877.

 Foarte multă vreme, generaţii întregi de români au fost învățate la școală că independența României a fost proclamată pe data de 9 mai.

A fost o minciună  folosită de regimul comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamării Independenței de data de 10 Mai, Ziua Dinastiei și Ziua Națională a României.

Istoria consemnează că în ziua de 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte, pe 9 mai Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, domnitorul Carol I a proclamat solemn  independenţa de stat a României.

Aşadar, intrarea în vigoare a declaraţiei de independenţă a Parlamentului s-a produs după ce, pe 10 mai, domnitorul Carol I a proclamat starea de independenţă ca stare de fapt.

Prin urmare, din punct de vedere legal, ziua independenţei  este legată de ziua de 10 mai.

Tot la 10 mai 1877 s-a instituit şi  prima decorație românească – Steaua României.

Din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast.

După 1947, regimul comunist a încercat să înlăture urmele monarhiei din istoria ţării noastre şi a  mutat Ziua Independenţei României pe 9 mai. Polemica dintre susţinătorii zilei de 9 mai şi cei ai zilei de 10 mai nu este o dispută istorică, ci una politică.

Începând cu anul 1948, regimul comunist a insistat voit pe declaraţia lui Kogălniceanu din 9 mai, tocmai pentru a-l scoate din istorie pe Regele Carol I şi pentru a trece sub tăcere ziua de 10 mai, care era ziua României regale.

La 10 mai 1881, când s-au împlinit 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivități prilejuite de proclamarea Regatului și încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României.

Evenimentul încoronării a fost anunțat prin 21 de salve de tun. Coroana regelui Carol I și cea a reginei Elisabeta au fost confecţionate din oțelul unui tun capturat de la turci în timpul războiului  de independenţă din 1877.

„(…) Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României !” aprecia cu acel prilej primul rege al României, Carol I,  devenit suveran al Regatului României, recunoscut ca atare pe plan international.

Proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi în prezent  Ziua Naţională a României ar trebui să fie serbată pe 10 Mai.

 Astăzi, 10 Mai sărbătorim Ziua Regelui şi potrivit Legii nr. 103/2015, publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015, această dată a devenit începând cu anul 2016, zi de sărbătoare națională.

 Intr-unul din poemele sale, care a făcut parte, multă vreme, din tezaurul spiritual al României şi al naţiunii române, Vasile Alecsandri scria:

„Să trăiască România/ Ura! pentru 10 Mai!”   

Prin povestea pe care o spune, acest poem cântă o parte a istoriei noastre. Pus pe muzică, textul lui Alecsandri era cântat cu înflăcărare (şi) la deschiderea fiecărui an şcolar.

Din 1947 şi până în zilele noastre, acesta nu a mai fost cântat şi nu este nici măcar amintit în programele şi în manualele şcolare.

Povestea poemului acoperă o perioadă de 81 de ani din istoria României, din 1866 şi până în 1947. De atunci, din 1947 şi până astăzi, au trecut abia 7 decenii…

Măcar din acest motiv şi tot ar trebui să ştim că poemul şi istoria glorioasă pe care ne-o spune au existat.

 

 

 

10 Mai – de Vasile Alecsandri

 

A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreți vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toții: — „Să ni-l dai”.
Și ne-a dat pe Vodă CAROL,
Într-o zi de 10 Mai.

Și-a venit vulturul iară,
Și ne-a zis: — „Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară care-o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăși
Și ne-a spus: „Popor Român,
Ați luptat cumplit la Plevna
Duși în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceți Rege,
Într-o țară ca în rai”.
Și noi rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic țării noastre
Libertate și Regat.
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!

 

 

 

 

surse: agerpres; http://www.mediafax.ro/cultura-media/10-mai-istoria-unui-poem-  realitatea.net; http://istoria.md/10 mai,istoricul zilei 

Publicitate