24 februarie – Sărbătoarea Dragobetelui protectorul tinerilor şi al iubirii la români

Dragobete, sărbătoarea iubirii la români. „Dragobetele sărută fetele”.

 

Pe vremuri, la această dată românii  sărbătoreau „Dragobetele” (zeu al tinereţii în Panteonul roman, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii); sărbătoarea este numită şi „Ziua îndrăgostiţilor”, „Cap de primăvară” sau „Logodnicul păsărilor”.

Probabil că 24 februarie însemna pentru strămoşii noştri începutul primăverii, ziua când natura se trezea, păsările își căutau cuiburi, iar omul participa și el la bucuria naturii. Ziua de 24 februarie era considerată şi  începutul anului agricol.

Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Acesta este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii.

Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobetele (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile care îi ieşeau în cale.  

Sărbătoarea Dragobetelui are rădăcini foarte vechi. Numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, el aduce iubirea în casă și în suflet.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua de Dragobete, se îmbrăcau cu haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală :

„Dragobetele sărută fetele!”

Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce.

Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete. 

Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român.  

După 1990, mulţi români au importat din Vestul Europei  Valentine s Day, sărbătorită pe 14 februarie și considerată Ziua Îndrăgostiților.

 Există  însă din ce în ce mai multe contestări ale acestei sărbători de import, fără rădăcini în tradiţiile noastre, din ce în ce mai mulţi români  acordând o importanță mai mare păstrării tradițiilor autohtone și implicit, sărbătoririi zilei de Dragobete la 24 februarie.

 

 

 

Foto: Simbolul sărbătorii Dragobetelui  votat online

 

Campanile pro-Dragobete, se desfăşoară sub sloganul „De Dragobete iubește românește!

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/02/23/dragobetele-sarbatoarea-tineretii-si-a-iubirii-la-romani/

 

 

La 31 august în România şi R.Moldova se celebrează simultan ZIUA LIMBII ROMÂNE

„Limba noastră-i o comoară

Din adîncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată„

(A. Mateevici, fragment poezia „Limba noastră„)

 

 

 

 

 

 

Ziua Limbii Române se sărbătoreşte în România la 31 august, la aceeaşi dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990.

 

 

   

Emblema sărbătorii Limba noastră cea română, 31 august, Republica Moldova

Legea despre trecerea la alfabetul latin (Tinerimea Moldovei din 6 septembrie 1989)

 

„Limba Noastră cea Română” este o sărbătoare legală celebrată în Republica Moldova pe 31 august, începând cu 1990 şi până în prezent.

În contextul dezintegrării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) şi a mișcării de renaștere națională de la sfîrșitul anilor ’80 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), la Chișinău are loc „Marea Adunare Națională” de la 27 august 1989. În cadrul “Marii Adunări Naţionale” din 27 august 1989 au participat aproximativ 750.000 moldoveni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii) care cereau proclamarea limbii moldoveneşti (române) ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină.

Sub impulsul „Marii Adunări Naţionale„, peste două zile, pe 29 august 1989 se deschid lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din R.S.S.M., care durează pînă pe 1 septembrie.

La 31 august Sovietul Suprem al republicii (Parlamentul) a reuşit să voteze legile care îndeplineau cerinţele participanţilor la „Marea Adunare Naţională„.

Discuţiile ce au precedat semnarea legilor privind trecerea la alfabetul şi grafia latină din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată din cauza polarizării membrilor parlamentului în proromâni şi proruşi.

Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii “moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80 000 de muncitori, intraseră în grevă (conform publicaţiei “Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989).

Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la “Marea Adunare Naţională”.

Adoptarea din 31 august 1989, de către Sovietul Suprem al R.S.S.M., a legilor privind revenirea la grafia latină:

1. A permis Declararea ca „Limbă de Stat” a Republicii Moldova a limbii moldoveneşti – găsită identică cu cea română;

2. A fost recunoscută unitatea lingvistică dintre limba română şi cea moldovenească şi a fost stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin;

3. A fost iniţiat un program pentru extinderea folosirii limbii moldoveneşti în guvernare, educaţie şi economia naţională.

După “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, la 31 august 1989 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti adoptă Legea prin care se conferea limbii moldoveneşti statutul de limbă de stat.

Se hotărâ, de asemenea, printr-o alta lege, abandonarea grafiei chirilice şi revenirea la alfabetul latin. 

Ulterior, la 23 iunie 1990, Parlamentul Moldovei a instituit ziua de 31 august ca sărbătoare naţională „Limba noastră cea română”,  sau  „Ziua limbii Române”, care este marcată cu manifestări patriotice prin poezie, cântec şi joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiţii populare şi a momentelor care  au marcat istoria acestui mult încercat pământ.

Sărbătoarea a început sa fie celebrată începînd cu anul 1990, la un an de la acest eveniment istoric.

În R.Moldova a fost  marcată şi în acest an  Ziua Limbii Române. Oameni de cultură, diplomați, oficiali au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare, dar și pe Aleea Clasicilor din centrul capitalei. Primăria Chişinăului  a organizat un amplu program de acţiuni culturale.

Dis-de-dimineață, zeci de oameni au venit în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” pentru a aduce un omagiu celor care au contribuit la renaşterea naţională din 1989.

Printre cei care au venit cu flori, a fost și președintele slugă  rusească, Igor Dodon, care a apelat la varianta diversionistă “Sărbătoarea limba noastră”, specificând că respctiva limbă este cea „moldovenească”.

Aşa că a scris o postare în “moldoveneşte” şi în rusă pe Facebook şi a depus o coroană de flori la monumentul celui mai faimos vorbitor al limbii “moldoveneşti”, Ştefan cel Mare.

”Este o sărbătoare a limbii noastre istorice, așa cum a vorbit-o și marele domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt – limba moldovenească. Așa cum este specificat și în Constituția Republicii Moldova.

Să respectăm Constituția, să ne cunoaștem limba și să ne-o iubim, pentru că ea e parte a istoriei noastre de veacuri”, susține Dodon.

 

https://www.facebook.com/dodon.igor/posts/2067224433303551

Foarte interesant este faptul că lui Dodon i s-au adresat mulţi  cetăţeni care l-au corectat, tot pe Facebook, insistând că limba vorbită de moldoveni este chiar LIMBA ROMÂNĂ.

Oricum, prezidentul maldavan ar fi trebuit să ştie ce limbă vorbeşte, atâta vreme cât propria lui mamă este profesoară de …limba română !

Și prim-ministrul moldovean, Pavel Filip împreună cu preşedintele Parlamentului Andrian Cându au depus flori la  monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ulterior la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor.

Ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță a spus că pe ambele maluri ale Prutului, în România și în Republica Moldova, sărbătorim astăzi unul dintre simbolurile noastre fundamentale: limba română.

”Marcarea concomitentă a acestei sărbători dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie, unitatea de limbă, etnie, cultură care leagă, inseparabil, România și Republica Moldova. Prin limba română ne păstrăm tradițiile spirituale și demonstrăm ca aparținem spațiului comun de civilizație europeană.

Prin limba română suntem mândri de identitatea noastră națională și putem contribui la îmbogățirea marii familii europene. În limba română trăim, iubim, muncim și murim”. 

”Cu toții avem o datorie sfântă să transmitem mai departe, generațiilor viitoare, bogăția limbii române și valorile comune care ne-au consfințit perenitatea în zona noastră geografică și ne-au făcut remarcați și apreciați în cultura europeană și universală”, se arată într-un mesaj al ambasadorului României la Chișinău.

Între timp, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău organizează,mai multe manifestări culturale dedicate marcării Zilei Limbii Române în Republica Moldova, la 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Alexei Mateevici și a 100 de ani de la apariția poemului ”Limba noastră”.

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/25/de-ce-ar-face-moldovenii-pe-placul-rusilor-sa-nu-traiasca-intr-un-singur-stat-al-romanilor-romania-2/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/03/23/un-mare-poet-basarabean-si-un-mare-roman-alexei-mateevici/

 

 

 

 

 

Ce ştim despre Bucureştiul nostru ? VIDEO

 

Ce ştiaţi despre Bucureşti?

 

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE.

2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret. Aceasta a fost data in folosinta in octombrie 1869, cu un an si o luna mai devreme decat actuala Gară de Nord (Gara Targoviştei atunci), infiinţată în noiembrie 1870.

3. Unul dintre cele mai vechi drumuri din Bucureşti a fost  Podul Mogoşoaiei, apărut la 1692 în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. 

Acesta era pavat  cu trunchiuri de copaci, iar străzilor astfel pavate li se spunea „poduri”, motiv pentru care şi noua cale a primit denumirea de „Pod”.

După ce la 8 octombrie 1878, Armata Română victorioasă în Războiul de Independenţă şi-a făcut intrarea triumfală în Capitală, Podul Mogoşoaiei a primit numele de Calea Victoriei, nume păstrat până în prezent.

 
4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti, capitala Munteniei fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

Acest mijloc de transport  a fost  atestat documentar în mai 1848, când, pentru parcurgerea distanţei dintre centrul oraşului Bucureşti şi moşia de la Băneasa, Solomon Rosenthal organizează un asemenea serviciu de transport dând următorul anunţ:

„Pentru înfru­mu­seţarea moşiei Bănesei şi pentru înlesnirea comunicaţiei ce voiesc a merge la aceea moşie, atât pentru trebuinţare cât şi pentru preumblare, m-am străduit cu mari cheltuieli de am făcut două trăsuri, în care încape mai multe persoane (care se numeşte omnibuz).” 

 Taxa de deplasare (progronul) era de 1 sfanţ în zilele de sărbătoare, iar în zilele de lucru de 60 de parale.

 

 

 

 

 

5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană.
Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

 

6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, însă bombardamentul ratând ţinta, a distrus Teatrul Naţional.

 

 

7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

 

 

8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania, fapt care aminteşte de viaţa comercială  dinamică a Ţării Româneşti.

 

 

 

 

9. Oraşul Bucureşti a fost desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

 

 

 

Foto: Gheorghe Ghica (n. 1600 – d. 1664, Constantinopole), a fost domn al Moldovei din 3/13 martie 1658 până în 2 noiembrie 1659 şi al Ţării Româneşti ,din 20 noiembrie 1659, până în 1 septembrie 1660.

 

 

 

 

10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului s-a dublat.Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori.

Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.

 

 

 

 

 

11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă(1591) Biserica Enei (1720) şi altele.

 

Foto: 1977 – Demolarea Bisericii Enei

Cel mai vechi asezamant religios din Bucureşti este Biserica Domneasca, situată  în “Centrul Vechi”al oraşului.

 

 

 

A fost construita de domnitorul Mircea Ciobanul în timpul primei sale domnii (1545-1554) şi se păstrează până în zilele noastre în forma sa originală. 

 

 

 

 

12. Bucureştiul este înfrăţit cu  oraşele Londra, Moscova, Atena, Hanovra, Montreal, Detroit, Regina (capitala provinciei Saskatchewan din Canada), Sofia, Chişinău, Ankara, Pretoria, Damasc, Amman şi Lagos.

Din anul 1994, Bucureştiul s-a înfrăţit cu Atlanta (capitala statului Georgia din SUA), iar în 1997 cu Budapesta. Nicosia (capitala Ciprului) este înfrăţită cu Bucureştiul din 2004, iar în 2005, Beijingul s-a alăturat listei de prieteni ai capitalei României.

 

 

13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

 

14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci.

 

 

 

 

Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T.Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o“o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”.

Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș.

A fost un succes culinar care a durat până în timpurile noastre !

15. In 1694 se înfiinţează de către domnul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în clădirile de la mănăstirea „Sf. Sava”, prima instituţie de invaţământ superior din Bucureşti – Academia Domneasca.

Învăţământul filosofic se făcea după cursurile lui Teophilos Korydalleus.

 

16. 96.05% dintre bucuresteni sunt crestin-ortodocsi. Ponderea ortodocsilor in Bucuresti a crescut simţitor dupa 1930 când aceasta a fost calculata la 76.08%?

Credincioşii de confesiune mozaica aproape au disparut din Capitala.Ponderea lor era de aproape 12% in 1930 în timp ce in 2002 coboarâse sub 0.5%.Cea mai importanta comunitate minoritara din oras este formata din ţigani. Acestia reprezinta 1.4% din totalul populaţiei (aproximativ 27.000 de persoane).

17. Casa Poporului din Bucuresti este a 2-a cea mai mare cladire din lume, cea mai scumpă şi cea mai grea clădire construită vreodată.

 

 

 

 

18.„Ghencea“ este un nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. În acest cartier s-a ridicat Biserica Ghencei.

19.În istoria numelor cartierelor bucureştene este menţionat şi  numele  doctorului Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), care a ridicat, în 1765, pe Dealul Lupeştilor o biserică numită Spirea Veche. De aici şi denumirea „Dealul Spirii“.

 

20. Drumul Taberei se numeşte astfel datorită lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, a intrat în Bucureşti cu trupele sale pe la vest şi şi-a aşezat aici tabăra de panduri.

21.Dintre poveștile cartierelor bucureștene se remarcă  cea a  cartierului Titan – Balta Albă. Numele cartierului Balta Albă ar putea avea două explicații.

Prima explicație e legată de un obicei morbid al începutului de secol XIX și face referire la un loc mlăștinos, unde, pe la 1813, în timpul ciumei lui Vodă Caragea, se aduceau cadavrele ciumaților care erau acoperite acolo cu var nestins. În timpul acestei epidemii au murit peste 50 000 de oameni. Această groapă comună a fost astupată, dar când ploua, tot locul fiind mai jos decât drumul, devenea o baltă albă, din cauza varului. De aici și numele Balta Albă.

 

De altfel documentele vremii precizează că în această zonă – Dristor, Balta Albă au fost aduse multe cadavre ale ciumaților. Printre ele erau și muribunzi care însă nu-și dăduseră încă ultima suflare pe care cioclii îi luaseră pentru a le grăbi sfârșitul și a le fura ce aveau mai de preț prin locuință.

 

A doua explicație este mai puțin morbidă decât prima. Se zice că în prin anul 1900 trăia aici un cârciumar, ce se numea Petre şi pe lângă cârciuma sa avea şi o grădină de vară. Lângă local era şi un teren destul de mare şi mlăștinos, unde atunci când ploua se strângea apa care nu se evapora rapid, ci rămânea acolo pentru multe săptămâni. Când razele soarelui se reflectau în acea baltă, crea impresia unei întinderi albe şi astfel cârciumarul a numit localul său „Balta Albă”, iar în interiorul acestuia a realizat o pictură cu o baltă pe care înotau câteva raţe.

 

Numele de Titan a apărut mult mai târziu. El se trage din mitologia greacă, și face referire la copiii zeilor Uranus şi Gaea. Între anii 1965 si 1984 a existat un boom al blocurilor de locuințe, Bucurestiul atingând un număr de 446.100 apartamente în această perioadă. Astfel a luat nastere cartierul Titan-Balta Albă cu 90000 de apartamente.