„Miracolul de pe Vistula”și stavila pusă de poporul polonez expansiunii bolșevice spre inima Europei în ziua de 13 august 1920

Foto: Tabloul „Miracolul de pe Vistula” de Jerzy Kossak (1930)

În noiembrie 1918, Polonia revenea pe harta Europei, atunci când pe acest continent nu se stinsese încă focul Marelui Război și când unul nou s-a aprins în est – Revoluția bolșevică. La vremea respectivă, nimeni nu a putut prezice însă cât de mare va deveni amenințarea ideologiei comuniste pentru Polonia renăscută, dar și pentru întreaga Europă.

În 1918 când Polonia independentă renăștea, existența tânărului stat a fost grav amenințată de o invazie a Rusiei sovietice, care, proclamând autodeterminarea națiunilor, dorea de fapt să impună lumii ideologia totalitară comunistă. Polonia a reprezentat o primă etapă în calea agresiunilor puse la cale de sovietici. Polonezii luptau să-și apere independența proaspăt câștigată, pe care o pierduseră în 1795 după dezmembrarea țării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Habsburgic.

Comandantul polonez Józef Piłsudski		Comandantul sovietic, Mihail Tuhacevski

Viitorul Poloniei s-a aflat în mare cumpănă în august 1920 în timpul bătăliei de la Varșovia, care s-a terminat cu o victorie miraculoasă pentru armata poloneză, aceasta însemnând nu numai înfrângerea Armatei Roșii, ci și o stavilă pusă sovietizării popoarelor Europei prin răspândirea „revoluției proletare”.

Nu greșim dacă spunem că acțiunile armatei poloneze conjugate cu ofensiva victorioasă a Armatei Române împotriva Republicii Sovietice Ungare, au salvat Europa de ofensiva ”ciumei roșii” bolșevice și a întârziat prăbușirea sistemului de la Versailles în fața atacurilor revizioniste.

Pierderile poloneze în războiul antibolșevic din 1919-1920 au fost enorme pentru o țară sleită de Primul Război Mondial care abia se încheiase: 100.000 de morți și dispăruți și de două ori mai mulți răniți.

^{Detașamente de voluntari pentru războiul polone-bolșevic, fotografie realizată la începutul lunii august 1920}

Bătălia de la Varșovia (uneori numită și Miracolul de pe Vistula, în limba poloneză Cud nad Wisłą), a reprezentat încleștarea finală a Războiului Polono-Sovietic, un conflict care se declanșase la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (la 1919) și a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.

Bătălia a început pe 13 august 1920 și s-a sfârșit pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate.

Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen.

Soldați polonezi prezentând drapele de luptă sovietice capturate în Războiul Polono-Sovietic

S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 de militari fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți.

Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrântă.Mai înainte de bătălia de la Varșovia, propaganda sovietică apreciase ca iminentă căderea capitalei Poloniei, iar victoria în această luptă era privită ca un semnal pentru începerea unei revoluții comuniste pe scară largă în Polonia, Germania și alte țări vest-europene devastate economic de urmările primului război mondial. Înfrângerea sovietică din fața Varșoviei a reprezentat și o înfrângere a unora dintre liderii sovietici (inclusiv a lui Lenin), care visaseră la declanșarea unei revoluții mondiale comuniste în țările zdruncinate de urmările războiului mondial.

Victoria neașteptată și uluitoare în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele invadatoare dând o lovitură grea planurilor bolșevice.

În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.

Defensiva poloneză la Milosna, lîngă Varşovia

Respingerea atacului trupelor bolșevice asupra capitalei Poloniei a fost crucială pentru consolidarea Poloniei independente și a altor state naționale nou create în Europa Centrală.

Totodată, această bătălie poartă un mesaj universal despre necesitatea ca popoarele să se opună dictaturilor și despre prețul sacrificiilor pentru apărarea libertății.

Lordul Edgar Vincent D’Abernon, un diplomat englez, membru al Misiunii Inter-Aliate de la Varșovia și martor al evenimentelor din august 1920, le-a descris în cartea intitulată „A optsprezecea bătălie decisivă în istoria lumii. Varșovia, 1920″ (The Eighteenth Decisive Battle of the World. Warsaw, 1920), comentându-le astfel:

„dacă Carol Martel nu ar fi oprit invazia sarazinilor la Tours, Coranul ar fi fost predat astăzi în școlile din Oxford. (…) Dacă Piłsudski și Weygand nu ar fi reușit să oprească marșul triumfal al Armatei Roșii în apropiere de Varșovia, am fi asistat nu numai la o transformare periculoasă în istoria creștinismului, ci și la o amenințare fundamentală pentru întreaga civilizație occidentală.

Bătălia de la Tours i-a salvat pe strămoșii noștri de jugul Coranului; este probabil ca bătălia de la Varșovia să fi salvat Europa Centrală și unele părți ale Europei de Vest de un pericol mult mai mare: fanatica tiranie sovietică”.

„ Istoria modernă a civilizației cunoaște puține evenimente de o importanță mai mare decât Bătălia de la Varșovia din 1920. Dar nu cunoaște niciunul care să fie atât de subapreciat. „

Surse:

http://www.istoria.md;

https://www.gov.pl;

https://www.historia.ro ;

Publicitate