Identitatea națiunii, protocronismul și alterarea istoriei

 

 

 

 

 

 

Somnul rațiunii naște monștri.

 

 

 

 

 

Prolog

 

 

 

 

Orice organism funcționează pe „see a need, fill a need basis”. Adică își procură ceea ce are nevoie pentru a trăi. La fel și comunitățile. Dacă au nevoie de o așezare, își construiesc, dacă au nevoie de hrană atunci vânează/cultivă, dacă au nevoie de identitate… și-o creează.

Nu intru în capitolul legat de religie. Nu își are rostul.

Identitatea comunitară se baza la început pe locuirea în comun/în apropiere, practicarea acelorași munci, acelorași obiceiuri, limbă, probleme și rezolvări, întâmplări care au implicat întreaga comunitate, etc.

De aceea este mai ușor de avut o identitate ca sat său oraș mic, chiar regiune decât ca popor. Identitatea unui popor se construiește greu și „întâmplările care implică întreaga comunitate” iau niște dimensiuni înfricoșătoare în acest caz.

Să nu uităm că Împăratul german (Kaiser) Wilhelm al II-lea (și ultimul) abia aștepta un război european pentru a consolida imaginea unui unic popor german, indivizibil, în mentalul colectiv al cetățenilor celui de-al II-lea Reich. Dacă Imperiul a intrat în război cu uniformele fiecărui regat german în parte, l-a terminat cu o identitate colectivă germană consolidată (și traumatizată).

Identitatea unei comunități intră sub semnul întrebării în momentul în care apar transformări pașnice, evoluție tehnologică, culturală, etc. Dar și în cazul unor războaie.

Practic orice ieșire din tipicul de zi cu zi generează o criză de identitate (mai mare sau mai mică) în funcție de cum se raportează comunitatea la factorii externi.

Dacă războaiele sunt evenimente rapide, unde întrebările existențiale sunt rezolvate rapid prin victorie sau înfrângere, transformările pașnice iau mult mai mult timp și pot zdruncina mult mai mult o societate.

De văzut aici recenta dezbatere din Franța pe tema identității poporului francez în secolul al XXI-lea, generată de schimbări culturale și etnice (ajunse acum la maturitate) provocate de „decolonizare” și retragerea în Franța a coloniștilor francezi precum și a unor populații metise și a oricui a cerut la momentul respectiv să devină cetățean francez.

Arabi, africani, vietnamezi, indieni și populații din Oceania au venit în metropolă și au modificat pentru totdeauna structura societății franceze.

Identitatea evoluează, se schimbă odată cu vremurile.

 

I. Începuturi

 

Invenția de stat național și granițe etnice a destabilizat întreaga Europă pană în zilele noastre. Întâmplător viața, economia și regiunile nu funcționează dacă în mijlocul lor sunt trântite granițe pe seama etniilor.

În cazul românilor școala ardeleană a supralicitat factorul roman în etnogeneza românească, pentru a contracara astfel pretențiile maghiare asupra Transilvaniei.

În tezele ardelenilor dacii fuseseră fie exterminați, fie deportați și Transilvania a fost colonizată de romani „puri” aduși fix de la Roma. Cu mult înainte de a veni maghiarii în Europa, evident.

La rândul lor maghiarii susțineau că romanii s-au retras cu tot cu populație în timpul Retragerii Aureliene și pământul Transilvaniei ar fi fost gol, numai bun de a primi niște popoare migratoare, mai ales pe al lor.

Românilor li s-a rezervat o etnogeneză sud-dunăreană bazată pe o listă de cuvinte comune cu albaneza.

Toată această nebunie avea finalitate politică: împăratul de la Viena trebuia convins să acorde drept de autonomie Transilvaniei și etniile conlocuitoare se băteau pe cine va fi la conducere, deci cine va mânui banii.

Românii pierduseră startul și licitau puritatea latină pentru a-și susține cauza mizând pe prestigiul latin și poate și pe susținerea altor state latine: Franța, poate Spania, statele italiene.

Ideile acestea au pătruns în mod natural și în Țara Românească și Moldova însuflețind o mișcare împotriva domnitorilor fanarioți. Ideile naționaliste au fost un bun pretext pentru boierimea băștinașă de a înlătura de la robinetul cu bani, pardon, conducerea țării, pe cei ce reprezentau competiția: grecii fanarioți bazați pe miliții de arnăuți (albanezi) cu care strângeau taxele.

Taxele de la țărani, că de boieri nu se luau, dar ce să mai taxeze și boierii dacă arnăuții luau totul?

Boierii noștri au țintit și mai sus: dacă țăranii au urmat pe Vladimirescu pentru a scăpa de taxe și impozite și pentru „domn pământean” de ce nu i-ar urma și pe ei, boierii, în încercarea de a scăpa de „jugul Otoman” adică și de mai multe taxe, tot acest deziderat fiind ambalat nobil după 1821 în folia orbitoare a naționalismului.

Astfel în secolul al XIX-lea se bun bazele istoriografiei românești, se înființează școlile de stat și pe lângă inventarea numelui de familie populația primește și primele noțiuni de istorie.

Și ce e mai măgulitor pentru un simplu țăran decât să i se spună cât de nobil, frumos, muncitor și deștept este, și câte drepturi are el, ca popor desigur (sub conducerea boierilor).

Se scriu cărți, atlase, hărți, apar povești, piese de teatru, romane cu tema națională. Setea de autocunoaștere este hrănită asiduu.

Țelul: unirea tuturor românilor.

În același timp se adoptă alfabetul latin, și limba se relatinizează pe filieră franceză (și, secundar, pe filieră italiană). Este epoca „formelor fără fond” în care românii adoptă imaginea și sunetul Europei. Vestimentație, bucătărie, muzică, cuvinte, literatură, organizare.

Se face trecerea de la conacul boieresc fortificat în care singurele mobile erau cuferele (gata întotdeauna de fugă din calea oricărui invadator) la „casă deschisă” de la oraș, grădini, teatru, concerte, saloane literare.

Odată cu 1919 când dezideratul unirii se săvârșește, boierimea își va fi epuizat elanul (și moșiile care au fost împărțite la țărani, precum și banii cheltuiți pe „pompă”) și acordă drept de vot universal punându-și astfel în pericol supremația, ceea ce s-a și întâmplat, marii boieri dispărând de pe scena politică după primul război mondial.

Perioada interbelică vede pe români nu foarte siguri ce trebuie să facă. După ce consolidează statul și integrează noile teritorii sistemul se prăbușește și începe odată cu Carol al II-lea o dictatură care, indiferent de culoare, a ținut pană în 1989-1990.

 

II. Protocronism

 

După venirea la putere a comuniștilor istoria trebuia rescrisă. Lupta de clasă trebuia să apară încă din epoca de piatră și boierii deveneau dușmanul intern, inamicul țărănimii și al domnitorului. Imaginea sacrosanctă a domnitorilor, cultivată din greu înainte de comuniști, a fost păstrată cam din aceleași motive pentru care creștinismul a păstrat conceptul de sfânt patron… erau prea populari.

Astfel marii domnitori au ajuns aliați ai țărănimii (!!!) și în conflict etern cu boierii.

Odată cu venirea „pe tron” a lui Ceaușescu lucrurile o iau și mai razna. România devenise un fel de adolescent rebel față de mama Rusia și începuse o eră de autosuficiență pe model (cum altfel) francez. În consecință istoria trebuia acordată (iar).

Dar cum să fii autosuficient, independent și unic când tu te tragi de la Roma? Rectificare, poate ca romanii se trăgeau din daci (speculând detaliul lipsă de pe Columna lui Traian: translatorii).

Astfel se naște curentul protocronist în care se speculează lipsa de informații despre daci și traci, creându-se astfel o istorie ascunsă, neoficială (dar atent regizată de putere) care să atragă poporul și să simuleze un act de rebeliune în fața istoriei oficiale.

Poporul se trezește și își asumă rădăcinile. Frumos, poetic, romantic.

Dacă înainte de ’89 toate acestea erau atent studiate, lucrate, observate, odată cu anii ’90 istoriografia oficială nu a mai creat nimic răsunător. Apatia aparentă sau reală a istoriei oficiale a făcut că setea de cunoaștere a românilor să își creeze propriile mituri în virtutea ideii „underground” a protocronismului.

Astfel, așa cum un șantier se poate relua după un timp, la fel s-a reluat și teza dacității care însă a suferit mutații grotești.

S-a ajuns la a se susține că limba dacă a fost PIE (proto-indo-european language). Că dacii/tracii au fost pelasgii găsiți de primii indo-europeni la venirea pe aceste pământuri.

Că noi suntem „poporul ales”, România este „grădina maicii Domnului”, de la noi va începe renașterea spirituală a lumii, noi suntem centrul universului plus alte miliarde de teorii.

Problema este că aceste teorii prin popularitate, frecvență și mai ales prin insistența cu care sunt preluate dar niciodată cercetate ajung să iasă din „underground” și să devină „mainstream”.

Cu ceva timp în urmă am găsit un în care din păcate nu am reușit să găsesc însuși „apelul”. Articolul făcea referire la un site care conținea o teorie halucinantă cum că limba română ar fi la origini o „limbă izolată”, care s-a dezvoltat din onomatopee și sunetele naturii (dar numai sunetele naturii de pe Dunăre, nu din altă parte) și care ar fi baza tuturor celorlalte limbi indo-europene.

De asemenea se susține că 240 de cuvinte „pur românești” se vorbesc și astăzi în India (în Rajasthan, Punjab, Kashmir, etc.) din care sunt traduse vreo 170. Se mai vorbește despre alte 420 de cuvinte (iar) „pur românești” în „indiana veche” (nu se precizează care – sanscrita sau și mai vechile limbi dravidiene).

Problema este că la o simplă folosire a serviciului Google Translate teoria nu mai stă în picioare. Gujarati, Hindi, Bengali,Punjabi și Sanscrita nu corespund decât cu vreo 7 cuvinte dar nu cu traducerile din articol. În felul acesta corespund și mai puține.

În concluzie întregul articol este o făcătură. Este imposibil a introduce pe lista cuvintelor „vechi, pure românești” neologisme precum „duș” și „dubă”.

Un alt articol susține asocierea populației Jat din Punjab cu românii și peste 2000 de cuvinte identice. Filiera ar fi jat = get. Exercițiul de căutare pe internet a cuvintelor nu a întors nici un rezultat.

Încep să cred că dr. Lucian Cueșdean se înșeală și cineva chiar îi pune sub semnul întrebării teoriile.

Toată această teorie se bazează pe numele unui trib indo-arian numit massageți, ceea ce a produs ideea unei continuități balcano-indiene a tracilor/dacilor/geților.

Să nu uităm că, de exemplu, triburi de celți au trăit și în Transilvania, Balcani și până și în Asia Mică unde dau numele Ankarei de astăzi (grupul celtic al Galaților).

Asta nu înseamnă că exista un continuum etnic care să lege Iberia, Gallia, insulele Britanice și tot teritoriul dintre ele cu Asia Mică.

E vorba de triburi izolate care au migrat de sine stătător: splinter groups.

La fel se speculează micul grup de români rămași în Kazahstan în urma deportărilor din anii ’40-’50 din Basarabia și Bucovina de Nord pentru a cimenta această teorie. Ironic cum deportările lui Stalin ajută la mândria națională.

Teoria cu „limba română cea mai veche limbă” nu stă în picioare oricum ar fi mai ales că ceea ce cunoaștem noi acum ca fiind limba română este rezultatul unui proces artificial de relatinizare început în secolul al XIX-lea.

În perioada aceea, pentru a susține teza latinității și europenității au fost înlăturate din limbă majoritatea cuvintelor de sorginte slavă, greacă și turcă și înlocuite cu neologisme importate în general din franceză (dar și italiană, germană, etc.).

Este deci imposibil de a compara limba română actuală (care suferă un proces agresiv de anglicizare pe filieră americană datorat unei ofensive culturale de peste ocean, și care are loc în toate limbile) cu alte limbi actuale împănate și ele de neologisme și să scoatem un numitor comun tocmai în antichitate, mai ales dacă nici unii din noi nu suntem lingviști. Iar a “crea” aceste legături se numește fals.

Țin să atrag atenția că încă nu s-a stabilit exact nici urheimat-ul (locul de formare) a popoarelor indo-europene, nici dacă dacii și tracii erau sau nu înrudiți și nici în ce măsură limbile dacă și tracă sunt de sine stătătoare sau fac parte din arealul de limbi iraniene (cum erau sciții).

La fel cum nu se poate ști exact în ce măsură ilirii se înrudeau cu popoarele din jur (știm că erau indo-europeni) și nici în ce măsură limba lor se asemăna cu limbile vecinilor.

În cazul atâtor necunoscute este greu, dacă nu imposibil, a stabili întâietatea limbii române asupra tuturor celorlalte limbi europene.

Protocronismul ceaușist a avut ecou și în vecini, în Albania lui Enver Hodja, care a adaptat conceptul și astfel albanezii au devenit iliri “puri”, primii oameni de pe Terra, făuritorii civilizației europene, etc.

Astăzi se poate observa aceeași mistificare a istoriei în felul în care Macedonia (FYROM) își caută identitatea: un popor slav își adjudecă descendența din Alexandru Macedon (macedonenii – trib de sorginte greacă) și acuză neoficial Grecia că în antichitate le-a furat civilizația (!!!). Alte paralele ar fi și „Povestea Veneta” și cum Saddam Hussein susținea o legătură directă între Irak-ul său și Sumer și/sau Babilon.

În fine, fiecare țară în curs de stabilizare, de dezvoltare sau care suferă transformări socio-economice ce distrug legăturile tradiționale se află în criză de identitate și își va crea singură teorii de superioritate.

Sârbii se cred primii oameni de pe Terra și niște studii au arătat chiar că ei au creierul mai mare decât restul oamenilor (!!!). Plus că în evul mediu regii lor mâncau cu furculița și cuțitul, nu ca sălbaticii ăia de regi apuseni.

Bulgarii își preaslăvesc imperiile de acum 1000 de ani și uită că au fost fondate de niște neamuri turcice și și le însușesc întru totul la fel ca și numele.

Grecii se mândresc cu civilizația lor de mii de ani și cu cât au contribuit ei la progresul lumii.

Englezii încă se cred imperiu. Francezii la fel. Ucrainenii sunt mai puri decât rușii.

Ungurii își tot caută și ei rădăcinile, poate-poate se trag dintr-o populație pură, nu dintr-un amalgam de populații cucerite de un trib maghiar.

Croații se mândresc că au dat lumii cuvântul “cravată”. Și lista poate continua.

Chinezii își caută și ei identitatea în istoria lor de mii de ani. L-au naturalizat pe Gingis Han, astfel încât a devenit un „mare împărat chinez” pentru că altfel ar fi trebuit să accepte că au fost cuceriți de un barbar.

Ei se consideră mult mai evoluați genetic decât restul lumii prin culoarea pielii (!!!) și prin lipsa părului facial și corporal. Sunt cei mai deștepți, cei mai familiști, cei mai frumoși și, bineînțeles, cei mai muncitori.

Protocronismul nu a fost inventat nici măcar în epoca modernă. În perioada Evului Mediu toate popoarele care începeau să cristalizeze regate și societăți „civilizate” căutau cu disperare să își aroge rădăcini antice.

Pe atunci mistificarea istoriei era doar o minciună a cancelariilor regale și nu influența cu nimic populația.

De exemplu gotul Jordanes scrie„Getica” în care îi asociază pe Geți ca strămoși ai Goților, transformându-l pe Zamolxis în rege got, tocmai pentru a justifica dominația lor asupra teritoriilor din interiorul și exteriorul arcului Carpatic.

La fel, Danemarca era cunoscută în Evul Mediu ca Dacia și vecinii bulgari preiau numele tribului turcic care a creat primul regat de durată în zonă.

În felul acesta diferitele cancelarii doreau să-și asume o identitate mai veche pentru a fi recunoscute de către regatele mai puternice sau mai vechi. Își căutau legitimitatea în confuziile numelor din traducerile de odinioară. Odată ce forța armelor și diplomația au asigurat recunoașterea regatelor, aceste practici au fost abandonate în favoarea naționalismului.

III. Probleme

Teoretic aceste teorii pot fi ignorate. Problema este însă ca foarte mulți se refugiază în această lume a fanteziei ignorând realitatea. De fapt, ca răspuns în fața unei realități nesatisfăcătoare oamenii își creează lumi fantastice.

Multă lume, din cauza depresiei naționale (la nivel mental) se refugiază în fantezii istorice pentru a-și condimenta viața. Nu ai bani, salariu mic, rate, etc.?

Ți se pare că străinii își bat joc de noi și ne privesc ca pe ultimii oameni? Nu-i nimic! Inventăm acum o istorie măreață a poporului român și o conspirație care vrea să ne-o ascundă. În felul ăsta ne hrănim mândria și putem merge cu capul sus. Știm cine suntem! Știm că le suntem superiori!

Teoriile de superioritate nu fac decât să accentueze frustrările. Oamenii își hrănesc visele cu drogul fanteziei și rămân de fiecare dată decepționați la impactul cu realitatea.

Apoi au nevoie de o doză și mai mare de fantezie. Astfel, în loc să ne concentrăm pe momentul actual în care există probleme, ignorăm realitatea, problemele de zi cu zi, pentru că ele la scara istorică nu contează, și ne abandonăm în vraja unor basme. Exact ca un drog.

Nu este nimic rău în faptul că am fi un popor normal, nici mai răi și nici mai buni decât alții. Nu am avut șansa istorică de a crea imperii din cauza locului în care ne aflăm, mereu înconjurați de alte imperii.

Am fost influențați și am influențat și noi la rândul nostru (mai puțin, ce este adevărat). Nu suntem cu nimic mai presus sau mai prejos decât nimeni.

Nu este nevoie să ne căutăm istorii fantastice, să ne considerăm aleșii lui Dumnezeu sau să descâlcim conspirații pentru a putea duce o viață frumoasă.

Trebuie doar să ne vedem de treabă și să avem (mult) simț critic. Din păcate simțul critic ne lipsește în acest moment și suntem pasibili a ingurgita pe nemestecate orice teorie ne gâdilă mândria. Este foarte periculos.

Asta s-a întâmplat și în Germania anilor ’30, când naziștii inventau o istorie glorificantă pentru a motiva dorința de supremație și nevoia de expansiune.

Istoria nu trebuie să servească politicul. Istoria trebuie să servească adevărul.

Nimeni nu este perfect, multe teorii vor fi infirmate de descoperiri ulterioare, este normal, dar simțul critic trebuie să aibă grijă să nu cădem în capcana propriilor fantasme.

Apropo, cine a inventat sarmaua?

 Sursa:

https://civitaspolitics.org/2013/02/27/protocronism-identitate-si-alterarea-istoriei/

David Stancu, arhitect în Hangzhou, China.

CORANUL SCRIS CU SANGELE LUI SADDAM HUSSEIN – O DILEMA PENTRU LIDERII IRAKIENI. Qur’an etched in Saddam Hussein’s blood poses dilemma for Iraq leaders

 

Photograph: Scott Peterson/Getty Images

Un Coran avand  605 de pagini a fost scris cu 24 de litri de sânge apartinand evlaviosului   dictator Saddam Hussein la sfarsitul anilor 1990.

Pe parcursul a doi ani  la sfârşitul anilor 1990, ui Saddam i-a fost prelevat  în mod regulat sange de catre o asistentă medicală iar  un caligraf islamic a folosit  27 de litri din  sângele său in loc de  cerneală  pentru a transcrie  Coranul-cartea sfanta a musulmanilor. Dupa  căderea  Bagdadului, cu  opt ani în urmă, cartea a ramas  ascunsa  în spatele a trei usi . Este o una din mostenirile lasate de tiran cu care irakienii nu stiu pur si simplu ce să facă.

Un locas dintr-o moschee din Bagdad a pastrat „capodopera sumbra”,cele 114 capitole din Cartea Sfântă a musulmanilor scrise cu migala, cu sangele celui care a fost  dictatorul Irakului si presedintele Partidului Baas ,omul care a condus tara vreme de 30 de ani.Aceasta carte scrisa cu sange   a stat ascunsa  in spatele a trei usi metalice sigilate.

Considerat de multi experti ca fiind probabil cel mai valoros volum existent astazi  al cartii sfinte a Islamului,aceasta lucrare poate fi considerata un simbol al sentimentelor disperate de pietate religioasa ale lui Saddam.

„Cartea in sine este nepretuita, valoreaza zeci de milioane de dolari. Ea nu este doar singura carte tiparita cu sange uman in loc de tus sau cerneala tipografica, dar este un Coran, tiparit cu sangele lui Saddam Hussein.Coranul, cartea sfanta, nu trebuie scris cu sange omenesc, deoarece este o mare impietate. Este Haram (interzis), cum spunem noi, musulmanii”, a spus  seicul Ahmed al-Samarrai, conducatorul religios al credinciosilor sunniti din Irak.

Qur’an etched in Saddam Hussein’s blood poses dilemma for Iraq leaders

As country debates whether to destroy everything connected to former dictator, Shia-led regime remains sensitive about relic

Iraqi Imams view the 605-page qur’an written using 24 litres of former dictator Saddam Hussein’s own blood donated over a number of years.

It was etched in the blood of a dictator in a ghoulish bid for piety. Over the course of two painstaking years in the late 1990s, Saddam Hussein had sat regularly with a nurse and an Islamic calligrapher; the former drawing 27 litres of his blood and the latter using it as a macabre ink to transcribe a Qur’an. But since the fall of Baghdad, almost eight years ago, it has stayed largely out of sight – locked away behind three vaulted doors. It is the one part of the ousted tyrant’s legacy that Iraq has simply not known what to do with.

The vault in the vast mosque in Baghdad has remained locked for the past three years, keeping the 114 chapters of the Muslim holy book out of sight – and mind – while those who run Iraq have painstakingly processed the other cultural remnants of 30 years of Saddam and the Ba’ath party.

„What is in here is priceless, worth absolutely millions of dollars,” said Sheikh Ahmed al-Samarrai, head of Iraq’s Sunni Endowment fund, standing near the towering minarets of the west Baghdad mosque that Saddam named „the Mother of All Battles”. Behind him is the infamous Blood Qur’an, written in Saddam’s own blood.

Even to get to this point – the last step before entering the forbidden vault – has been a tortuous process.

On one flank had been the government, doing all it could to prevent access. The Shia-led regime is highly sensitive to the re-emergence of any symbols that might lionise the remnants of the Ba’athist rank and file, which still orchestrates bombings and assassinations every few days.

And then there are the Sunnis themselves, who are fearful of government retribution if they open the doors and of divine disapproval if they treat this particularly gruesome volume of the Qur’an with the reverence of a holy book.

„It was wrong to do what he did, to write it in blood,” says Sheikh Samarrai. „It is haraam [forbidden].”

Despite this, Sammarie says he acted as the document’s protector during the mayhem that followed the US-led invasion in 2003, hiding pages in his house and moving others among the homes of his relatives.

„I knew this would be much sought after and we made the decision to protect it. But to see this now is not easy. There are three keys and none of them are held in the one place. I have one, the police chief in the area has another and there is a third in another part of Baghdad. There has to be a decision of a committee to let you in.”

Other relics have been much easier for the government to deal with, such as the Saddam statue that was toppled by US marines in April 2003, and copper busts of Ba’athist leaders that were erected all over the country. Their removal was straightforward, like lancing boils, say the men who run the country now.

As Iraq slowly assembles its fourth government since the fall of Baghdad in 2003, attention is now turning to the more difficult issues – what to do with the landmarks and relics that are unique to the Saddam regime but which have also become synonymous with Iraq. Some, like the crossed swords that bookend Saddam’s former military parade ground in central Baghdad, are as identifiable to the capital as the Hagia Sophia Mosque is to Istanbul, or the Old City to Damascus.

Several prominent politicians, such as Ahmed Chalabi, one of the key opposition figures to Saddam, are adamant that anything connected to the executed dictator must go.

„The best talent in Iraq was ordered to produce monuments which are designed to suppress the people,” says Chalabi, who headed the National Deba’athification Commission in the early years after Saddam’s removal. „This is very destructive for the psyche of the Iraqi population. This is a clear reminder of the consequences of totalitarianism and idealising a person that embodies evil. They have brought nothing to Iraq. They are not worth celebrating. They have nothing aesthetic to offer. I am for removing them.”

Other men who also played a key role, first in Saddam’s removal, then his trial and execution, are more sanguine.

„He was there and he ruled and he impacted on the world,” said Mowaffak al-Rubaie, the former national security adviser who escorted Saddam to the gallows. „But he was a part of our history. He was a bad part of our history, but he made a huge difference, whether we like it or not. We need not bury the legacy of that period.

We need to remember it, all what is bad and what is good and learn lessons. And the most important lesson is that dictatorship should not return to Iraq.”

In 2005, the government formed a committee to oversee the removal of symbols linked to Saddam.

Ali al-Moussawi, a spokesman for the prime minister, Nour al-Maliki, underscored the dilemna. „Not everything built during this regime we should remove,” he said from his office, which overlooks the crossed swords. „There were some sculptures however that were solely about dictatorship and control over Iraq. Some spoke to dictators and battles and they should be removed. They have ethnic and sectarian meanings.

„The statues of Saddam have no place on the streets. It is not his privilege to keep them there. If they remain in the community they will provoke the people.”

But Moussawi was more open to compromise over the Blood Qur’an: „We should keep this as a document for the brutality of Saddam, because he should not have done this.

„It says a lot about him. It should never be put in a museum though, because no Iraqi wants to see it. Maybe in the future it could be sent to a private museum, like memorabilia from the Hitler and Stalin regimes.”

In time, the legacy of Saddam Hussein and his 30 years of brutality is likely to become part of a more detached debate in Iraq’s national consciousness, much like the discussions that took place in Germany in the late 1940s after the ousting of the Nazis.

For now, though, the soul searching is being left to those who made the disputed works, and those entrusted as their temporary caretakers.

Abbas Shakir Joody al-Baghdadi was the calligrapher commissioned to work on the Qur’an. He sat with Saddam for two years after receiving a phone call from the tyrant himself.

Saddam, at that point, had decided to re-embrace with his religion after his elder son, Uday, had survived an assassination attempt.

The result of Baghdadi’s work was an exquisitely crafted book that would take its place in any art exhibition – if it wasn’t for the fact that it was written in blood.

„I don’t like to talk about this now,” says Baghdadi, speaking by telephone from the US state of Virginia, where he now lives. „It was painful part of my life that I want to forget about.”

Back at the mosque, Sheikh Samarrai is nervous. He fears the wrath that will descend on him – from the government definitely, and possibly from a much higher power – if he swings open the final door.

„Even if I let you in, you would need to stand 10 feet away from the pages and they are all behind glass cases,” he said. Then he makes his decision. „It is just not worth it for anyone. They will stir up too much trouble.”

Some things in Iraq will take many more years to confront.

Saddam’s legacy

The Crossed Swords

Built in the mid-80s as a symbol of victory in the war with Iran, even though the war still had two years to run and ended in a stalemate. They bookend what is now the Green Zone.

Saddam’s Palaces

There are at least 300 scattered all over the country. Some have been taken over by government ministries, others remain derelict. Yet more are looming eyesores, especially in Saddam’s hometown of Tikrit, where up to five could eventually be destroyed.

Al-Hurriya Archway

On the eastern side of one of Baghdad’s main bridges – an archway built by a famous architect, Jawad Salem, to commemorate the ousting of Iraq’s royal family in 1959. It became synonymous with Saddam and the Ba’athists.

Statue of Saddam

Dozens once peppered the country, but the large green version in al-Firdous Square came to signify the end of Saddam when torn down by US marines in April 2003. The bust, right, is kept in the office of former national security adviser Mowafak al-Rubaie who led Saddam to the gallows.

via TheGuardian

Top 5 Most Sinister Corporate Logos

Big corporations pay millions in public relations to make customers associate their brand with a warm and fuzzy feeling. It is imperative that the soulless and inherently greedy nature of the corporation be hidden behind a family-friendly facade. But some companies just don’t give a hoot. They hate you, your family and especially your cat and they don’t care if you know it. They even display their evilness right on their logo because they’re proud of it. Here is my top 5 of most sinister logos.

By Vigilant |

#5- Alfa Romeo

Yes, I agree they make great looking European cars. But look closely at the logo. Why is there a  snake eating a little terrified guy on it? I mean me personally, I’m a human, not a giant snake-dragon. So the fact that a snake is eating a person is unsettling for me because I tend to identify with the person and not the giant crowned snake. If you look at the logo’s history, the ancient ones depicted the guy in a more vivid way.

In older logos, the little guy is in different color, still waving his arms in a seemingly desperate cry for help

The official story of the logo is that Romano Cattaneo was given the task to come up with a badge for the then new company, in 1910. While waiting for a train at Piazza Castello in Milan, he gained inspiration from the Visconti family’s coat of arms displayed on a door. It features a “biscione” which is a serpent eating a human child.  It reportedly terrified the local populous of Milan in the early part of the 5th century A.D. It has been said that the human being eaten is a Moor, during the Crusades. If that’s the case, who or what does the serpent symbolize?

Coat of arm’s at Milan Central Station. That nasty looking serpent is eating a child… Or is it giving birth to it?

Some esoteric authors claim that the serpent is actually a kundalini (shakra snake) eating the material nature of man, thus signifying esoteric initiation. It is possible. But why was this symbol placed on Berlusconi’s front lawn?

Sylvio Berlusconi’s front lawn with man-eating serpent symbol.

The people at redicecreations.com have appropriately noticed that this symbol had been used in numerous documents throughout History such as Aztek drawings and alchemical engravements. The logo today seems to have taken a definitive elitist meaning, due to its usage by noble families, big corporations and even pseudo-dictators such as Berlusconi.

While we’re talking about snakes eating people, why do I keep coming across art that portrays reptiles overpowering humans?

Vigeland Park, Oslo. Look at its creepy face.

Vigeland Park, Oslo. How about a sculpture of me punching one of those things in the face?

Waddesdon Manor (Rothschild Estate), France

Maybe I should ask David Icke for his take on the subject…

#4- Vodaphone

This logo has been criticized because there are three 6’s hidden in it. Can you see them?

As you might know, 666 is the biblical number of the Beast in the Book of  Revelation. It is associated with Satan, the Antichrist and Bob Saget (little humor here).  Students of occult numerology learn that 666 refers to the material man, who is driven by his lowest impulses. He is thus similar to a beast and consequently embodies his own worst enemy. Whatever signification people attribute to the triple 6, it is always extremely negative. The good people at Vodafone however love  it to a point that they use it all over their advertisements:

Another interesting yet disturbing fact is the uncanny resemblance of the Vodafone logo with the KKK logo.

Vodafone logo looks exactly like the KKK blood drop

So, yup, there’s something terribly wrong with that logo.

#3- Council of Foreign Relations

The Council of Foreign Relations is not a corporation but this logo has to be discussed here. If you know anything about international politics or the plan for a New World Order, you surely know about the CFR. It is has been named “the most influential foreign policy think tank in the world” by international journalists. The list of its members is astonishing, to say the least, as it includes gigantic names in the corporate, financial and political world. Some examples of corporations: ABC News, American Express, Boeing, Coca-Cola, Ford Motor, Google, Halliburton, Heinz, IBM, Nike, Sony Corporation America and Visa. Examples of members: Barack Obama, Zbigniew Brzezinski (Obama’s advisor), Hilary Clinton, Dick Cheney, John McCain and David Rockefeller. Many authors have observed that these figures are working towards a world government and many members haven’t denied this fact. Recently, Obama has chosen the president of the Council on Foreign Relations Richard Haass, along with senior CFR-members Richard Holbrooke and  Dennis Ross as special Foreign Envoys/ Foreign Policy Advisors.

On the logo we see a naked man riding an angry horse and flashing some sort of medieval gang sign. Is this the type of guy you would ask for advice concerning international politics? No. Well, maybe you would just for kicks. The figure on the logo contain many symbols that need deciphering.

The white horse on the logo is most probably a reference to the first horse of the Book of Revelation. The biblical passages goes as follows:

“And I saw, and behold a white horse;
and he that sat on him had a bow;
and a crown was given unto him:
and he went forth conquering, and
to conquer”
-Revelation 6,2

The man sitting on the horse is naked, symbolizing the fact that he is wild and thus have no cultural affiliation. He is flashing the “Sign of Admiration”, one of the many occult hand signs the elite keep waving at your face without you realizing it. Here’s Napoleon (Freemason and Illuminist) making the same sign.

Masonic documentation state that this sign is part of the rituals of the 6th degree.

Screen shot of “Duncan’s Masonic Ritual and Monitor”, Malcolm C.Duncan

During this same ritual,  members are asked to repeat “For he is good” six times, then say “for he meroy endureth forever‘” six times. They  are finally asked to rise and balance six times. Draw your own conclusions on the meaning of this ritual. Here’s what Texe Marrs say on the subject:

“The hand/arm salute of the CFR’s naked man atop the white horse, in Masonic textbooks, is called the “Sign of Admiration.” Its explanation is bound up in the ancient pagan temple rituals of Israel’s apostate King Solomon. In reality, this sign is the occult salute of those who are of the Synagogue of Satan. The salute is made in honor of their leader and king, Lucifer, whom the Scriptures call, the “Prince of the Power of the Air.”

Is he totally out of line or barely scratching the surface?

Finally on the CFR logo, we find the saying “Ubique”, which means “Everywhere”. Can this be anymore Big Brotherish? In other words, you can’t escape the wild naked rider. He might present himself as a man of peace on his white horse but he represents the occult cabal plotting against your best interests.

#2- Bechtel

I don’t need to go into occult symbolism for this logo. It’s just blatant and in your face. It looks like the logo of a villain in a Saturday morning TV cartoon. Why are the oceans red on the logo? Are they filled with the blood of the innocent or something? I mean what are we supposed to think? And why are the continents grey? Are they completely paved with concrete? I especially like the way “Bechtel” is stamped over the planet as if it was saying “We own this place, get the hell off our propriety”. If you don’t know about this mega construction and engineering company, learn about it because it is literally all over the world.

“Evil corporation” is a cliché and slightly annoying expression used by the corny branch of the liberals. But, trust me, it really applies here. Here are a couple of exploits accomplished by this great organization (all citations are from Wikipedia):

Stealing water from poor people:

The Bechtel vs. Bolivia case is round two of a fight over something basic: water. Two years ago Bechtel took over the public water system of Bolivia’s third-largest city, Cochabamba, and within weeks raised rates by as much as 200 percent, far beyond what families there could afford. When the company refused to lower rates, the public revolted. Widespread protests eventually forced Bechtel to leave.

Building chemical plant for Saddam Hussein:

In 1988, just after Saddam Hussein had earned international condemnation for using poisonous gas against thousands of Kurds, Bechtel signed contracts with Iraq to build a chemical plant.

Profiting from the fall of Saddam Hussein:

Critics in both the United States and allies like Britain have questioned the process by which the U.S. awarded Iraq contracts to American companies. The profiteering from the destruction caused by the shock and awe at the beginning of the war has caused Bechtel to be accused of disaster capitalism

Profiting from hurricane Katrina:

In 2005, Bechtel was awarded a no-bid contract by the Federal Emergency Management Agency to install temporary housing for the Hurricane Katrina disaster relief effort. The lack of competitive bidding for the contracts was criticized, as was the high cost of the contracts and the failure to support local, minority-owned businesses.

There are many more pretty examples. Also, read on Bechtel’s environmental record. It might explain why the water is red and the earth is grey on their logo.

1- Procter and Gamble

This is the mother of all sinister occult logos. It has it all. The corporation (who manufactures a great portion of your household products) has faced much controversy during the 1980’s because of the dark symbolism of its logo. Due to his bad reputation, the “Moon Man” doesn’t appear on products anymore but he is still on Procter & Gamble stock certificates as of this date, and also at the entrance of some P&G facilities.

The logo features a moon crescent with a human face on it. In occult symbolism, a human face on a celestial body typifies it as a deity. The moon is usually portrayed as a goddess because of its receptive nature. In this case, who is this mysterious masculine deity? Some clues concerning its identity are hidden inside the logo. First, look at each end of the moon crescent..two horns. Don’t jump out the window yet. Look under the face of the moon, near the circle…there’s an inverted 666. OK, now you can jump out the window.

There are exactly 13 stars in the logo, an important number in esoteric (especially masonic) numerology. In their lawsuit against Amway, P&G claimed that the 13 stars referred to the 13 colonies of the US. I’m sorry, but that is 100% BULL-CRAP. You might convince  bribed judges or morons of this idiotic explanation, but any knowledgeable person in occultism realizes that this logo isn’t just a collection of random cool looking things, as they might claim. There are clear astrotheological and esoteric symbols in this logo, who make it reminiscent of  images found in ancient Black Magic books.

P&G has filed numerous lawsuits against its detractors and recently won against Amway. Some might say “OK case closed, the judge decided that it wasn’t occult. I can now go back to listening to Lady Gaga”. Those people’s brains are numb. Wise people use their own judgment and knowledge to form their own opinion.

Sursa : pakalert.com