Moldova, jefuită! Sabotaj, complicitate cu hoții şi uzurparea puterii de stat

 

Deutsche Welle: “Moldova, jefuită! Sabotaj, complicitate cu hoții, răgaz pentru ștergerea urmelor sau uzurparea puterii de stat continuă?

Prim-ministrul Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a văzut nevoită să ceară companiei americane „Kroll” o copie a celui de-al doilea raport vizând celebra fraudă bancară din 2014, se arată într-o analiză a lui Vitalie Călugăreanu, pe www.dw.com, preluat de Romanian Global News.

Procurorii au secretizat documentul, îl țin la sertar și refuză să-l prezinte noilor autorități de la Chișinău.

Pe de altă parte, Procuratura Generală a anunțat că a expediat conducerii ţării „un raport” referitor la investigaţiile desfăşurate în dosarele fraudei bancar e. Potrivit unui comunicat de presă al Procuraturii, raportul conţine informaţii exhaustive privind procesul de investigare, acţiunile autorităţilor implicate în anchetă, asistenţa juridică internaţională şi rezultatele obţinute până în prezent.

În comunicat se mai menționează că în procesul de investigare a fraudei bancare sunt implicate mai multe autorităţi ale statului, inclusiv Agenţia de recuperare a bunurilor infracţionale (ARBI) şi Serviciul prevenirea şi combaterea spălării banilor (SPCSB).

Proprietățile lui Plahotniuc, sechestrate

Jurnaliștii RISE-Moldova au aflat că mai multe proprietăți înregistrate pe „Finpar Invest” SRL – companie de bază în imperiul imobiliar a lui Vlad Plahotniuc – au fost sechestrate (la 26 iunie) în cadrul unui dosar pornit pentru spălare de bani.

Este vorba, între altele, de hotelul de lux „Nobil” și studiourile în care activează posturile TV: „Prime”, „Publika”, „Canal 2″ și „Canal 3″, care deservesc mediatic PDM.

Totuși, exponenții noii guvernări susțin că sistemul procuraturii se opune în continuare și blochează ancheta în dosarul jafului bancar.

Aceștia denunță o încercare a procurorilor și a unor judecători de a-i proteja pe hoți.

Procurorul general Eduard Harunjen refuză să-și dea demisia, în timp ce principalii figuranți în dosarul fraudei bancare au fugit deja din țară, iar acum își vând, prin interpuși, proprietățile pe care le mai au în Moldova.

 

 

 

La sfârșitul săptămânii trecute, prim-ministra Maia Sandu a declarat într-un interviu pentru DW că până acum Procuratura nu a făcut nici un demers către jurisdicțiile străine pentru a afla unde este miliardul de dolari furat, în 2014, de la cetățenii Republicii Moldova.

Între timp, condamnatul (în prima instanță) în dosarul fraudei bancare, Ilan Șor, a fugit din Moldova, iar președintele Igor Dodon a declarat că Șor ar fi părăsit Moldova prin regiunea separatistă transnistreană, împreună cu fostul lider PDM Vlad Plahotniuc, cu puțin timp înainte ca PDM să-și anunțe capitularea politică.

Examinarea „dosarului Șor” la Curtea de Apel Cahul (acolo a fost strămutat, după ce judecătorii din Chișinău au refuzat examinarea cazului) se tergiversează, iar la ultima ședință judecătorii au amânat luarea unei decizii în privința anunțării inculpatului Șor în urmărire internațională, pe motiv că nici Șor, nici avocatul acestuia nu s-au prezentat la ședință.

Între timp, la adăpostul inacțiunilor justiției, Șor își vinde proprietățile pentru a nu fi sechestrate după demiterea, prin metodă legislativă, a procurorului general.

Marți, 2 iulie, bunăoară, jurnaliștii de investigație au aflat că imobilele de lux din Chișinău care i-au aparținut lui Ilan Șor au fost recent revândute la 26 iunie (la o zi după ce procurorii au cerut aplicarea sechestrului pe bunurile lui Șor).

În calitate de cumpărător apare un tânăr de 31 de ani.

Anterior, DW a scris și despre alte proprietăți vândute de Șor, între care și 12 magazine duty free pe care le stăpânea în perioada guvernării PDM.

Cărare legislativă spre înlăturarea lui Harunjen și schimbarea sistemului

Între timp, noii guvernanți își creează pârghii legislative pentru a-l putea demite pe procurorul general din perioada fostei guvernări, controlate de oligarhul Vlad Plahotniuc.

Este vorba de un proiect de amendare a Legii procuraturii, care prevede, între altele, instituirea interimatului funcției de procuror general, excluderea condiției privind obligația de a deține cetățenia Republicii Moldova de către candidatul la funcția de procuror general, precum și extinderea numărului de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor de la 12 la 19.

Cei 7 membri noi care se propun a fi incluși în componența CSP urmează a fi delegați: unul de către Academia de Științe a Moldovei, unul de către președintele țării, doi de către Guvern, doi de Parlament și unul de către Consiliul Uniunii Avocaților.

Concursul de recrutare a viitorului procuror general nu va mai fi desfășurat exclusiv de Consiliul Superior al Procurorilor, ci de o comisie independentă constituită de către Consiliul Superior al Procurorilor, în care ar intra, pe lângă membrii CSP, și exponenți ai societății civile, dar și experți internaționali.

Până acum, Guvernul, Parlamentul, Președinția și societatea civilă din Republica Moldova le-au cerut procurorului general (Harunjen) și procurorului-șef interimar al Procuraturii Anticorupție (Adriana Bețișor) să demisioneze. Maia Sandu i-a acuzat pe cei doi de protejarea hoților de miliarde.

Ambii au respins acuzațiile și refuză să plece benevol. A demisionat doar procurorul-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS), Nicolae Chitoroagă.

Marți, și președintele Uniunii Avocaților, Emanoil Ploșniță, a cerut demiterea procurorului general.

Ploșniță a scris o scrisoare deschisă în care-și argumentează poziția:

„Procuratura Generală, în perioada mandatului deținut de Harunjen, nu a dat dovadă de obiectivitate şi echitate pe parcursul procedurilor judiciare, nu a asigurat să fie protejate drepturile omului, așa cum acestea sunt enunțate în Convenția Europeană.

De asemenea, Procuratura nu a asigurat egalitatea tuturor în fața legii și a pus la baza învinuirii probe obținute contrar legii, iar singura și cea mai corectă soluție care se impune este demiterea procurorului general”, menționează președintele Uniunii Avocaților.

Mai mult, acesta susține că trebuie demiși și adjuncții procurorului general și adjuncții șefului Procuraturii Anticorupție și PCCOCS.

Frământări în sistemul judiciar

Rezistența la nivelul judecătorilor față de noua guvernare a început să scadă după ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 25 iunie, la care premierul Maia Sandu le-a înaintat membrilor CSM un ultimatum – ori își fac curat „în propria curte” în următoarele două săptămâni, ori vor fi înlocuiți prin metodă legislativă.

De atunci, unii judecători au demisionat, iar marți, 2 iulie, președintele interimar al CSM, Dorel Musteață, a comunicat că Inspecția Judiciară a inițiat verificări în privința a opt judecători, în baza unei note înaintate de un magistrat.

Musteață a menționat că „unii judecători se opun verificărilor pe interior”, în acest sens solicitându-se intervenția Procuraturii Generale, în vederea „verificării circumstanțelor expuse în notă”.

CSM a decis inițierea unor controale la patru instanțe de judecată. Este vorba de Curtea Supremă de Justiție, Judecătoria Chișinău, Curtea de Apel Chișinău și Curtea de Apel Cahul (acolo unde se află în examinare dosarul Șor).

Și noul ministru al Afacerilor Interne, Andrei Năstase, a cerut Procuraturii Generale să verifice activitatea unor judecători și procurori anticorupție, care ar fi implicați în activități de spălare de miliarde și corupție la nivel înalt.

Este vorba de trei magistrați de la Judecătoria sectorului Botanica (Chișinău), un judecător de la Drochia și unul de la sediul Ciocana al Judecătoriei Chișinău, care ar fi emis ordonanțe judecătorești considerate parte componentă a infracțiunilor de spălare de bani prin intermediul sistemului judecătoresc și bancar al Republicii Moldova.

Potrivit lui Năstase, despre unele dintre aceste ileglități ar fi știut și Adriana Bețișor, care asigură acum interimatul șefiei la Procuratura Anticorupție.

„Adriana Bețișor, cunoscând despre existența ordonanțelor judecătorești emise de judecători, nu a pornit cauze penale și nu i-a cercetat pe acești magistrați pentru pronunțarea actelor judecătorești menționate”, a menționat Năstase. Procuratura Anticorupție a respins acuzațiile și a anunțat demararea unei anchete interne.

Hoțiile ies la iveală

Între timp, ilegalitățile și abuzurile la care s-a dedat fostul regim au început să iasă la iveală.

Într-un interviu pentru „Cotidianul.md”, președintele Igor Dodon a menționat că a primit recent o informație „cu grif secret” despre modul cum a fost privatizată compania „Air Moldova” cu puțin timp înainte ca PDM să piardă puterea:

„Este foarte interesant cum s-au plătit banii – cum o persoană scoate cash zeci de milioane de lei, iar Banca Națională nu vede lucrurile acestea.

Sau cum o bancă comercială permite, când vine o persoană fizică din ’79 sau din ’80, conform documentelor, și ia 50 de milioane de lei chash, din bancă, și tot în ziua aia se duce și depune acești bani cash pe alt cont, iar suma respectivă se transferă pentru procurarea „Air Moldova”. Și nimeni nu vede! Procuratura tace!

Cei de la anticorupție tac”, s-a revoltat Dodon.

Iar conform datelor de care dispune Guvernul, pe ultima sută de metri de mandat al fostei guvernări întreprinderile de stat au fost pur și simplu jefuite și îngropate în datorii. Întreprinderile de stat și societățile pe acțiuni în care statul are capital majoritar au înregistrat la finele anului 2018 datorii curente de peste 18 miliarde de lei moldovenești.

Datele apar într-un raport al Agenției Proprietății Publice. Unele companii au contractat și credite de sute de milioane de lei pe care nu le pot rambursa, iar în câteva cazuri statul a garantat creditele, existând riscul ca datoriile să fie stinse din contul bugetului public.

În ceea ce privește concesionarea Aeroportului Chișinău în 2013, jurnaliștii de investigație au aflat că Guvernul Republicii Moldova nu a încasat încă nici un ban din redevența pentru concesionare de la compania „Avia Invest” SRL – o firmă controlată, potrivit presei de la Chișinău, de același condamnat Ilan Șor, care a fugit din Moldova.

Gaură în buget

În legătură cu moștenirea lăsată de regimul Plahotniuc, noul ministru al Finanțelor, Natalia Gavriliță, a cerut tuturor instituțiilor statului să reducă semnificativ cheltuielile. În interviul pentru DW, Maia Sandu a menționat că numai prin calcularea greșită a costurilor noului sistem de salarizare, fostul guvern a generat o gaură bugetară de peste 1 miliard de lei.

În replică, fostul premier, Pavel Filip, care a preluat conducerea provizorie a PDM după ce Vlad Plahotniuc a părăsit Moldova, a declarat că el a lăsat suficienți bani în buget și le-a sugerat noilor guvernanți să se apuce de lucru.

Din cauza derapajelor anti-democratice la care s-a dedat regimul Plahotniuc, care a controlat guvernul Filip, Republica Moldova a ratat integral sprijinul financiar din partea UE în ultimii ani.

Nu au mai venit bani nici de la Banca Mondială, nici de la Fondul Monetar Internațional, fostul guvern contractând credite de la băncile locale în condiții dezastruoase pentru economie, susțin experții economici locali.

Recent, în cadrul unei întrevederi cu noile autorități de la Chișinău, șeful misiunii FMI, Ruben Atoyan, a confirmat că programul cu FMI a fost suspendat ca urmare a aprobării de către fostul parlament a legii amnistiei fiscale în 2018 și a pachetului legislativ privind așa-numita „reformă fiscală” – legi puternic contestate de societatea civilă și de organismele internaționale.

Publicitate

Revizioniştii unguri acţionează neîncetat pentru reînființarea Regiunii Autonome Maghiare, adică a unui Kosovo unguresc în inima României !

 

 

 

 

 

Motto: 

 Motto: După instaurarea dubioasa, în 1867, a dualismului austro-ungar, prima măsură luată de  noua administraţie maghiară a fost… desfiinţarea administrarii juridice a Scaunelor Secuieşti,  considerate anacronice, secuii fiind privaţi de toate privilegiile pe care le avuseseră pînă atunci. 

După două sute de ani, urmaşii celor care au desfiinţat asa zisul Ţinutul Secuiesc emit azi pretenţii pentru autonomia zonei secuieşti,dar ramasă acum, conform recensamântului, fără secui.

Un „Kosovo” unguresc in Europa?

După semnarea Tratatului de la Trianon,deci in urma cu aproape un secol (!!) revizionismul maghiar de stat a început tipărirea, la scară largă, a unei literaturi iredentiste, în toate limbile europene  dar  în special, în limbile engleză, franceză şi italiană.

Totodata s-au tipărit reviste periodice cu conţinut iredentist şi hărţi etnografice, geografice, economice pentru sensibilizarea opiniei publice europene şi americane cu privire la,vezi Doamne, „marea pierdere pe care au suferit-o ungurii” prin hotărîrea Conferinţei de Pace.

Scopul propagandei Ungariei în străinătate era acela de a defăima ţările de la care iredenta horthystă revendica teritorii. În primul rînd,era acuzata România, urmată apoi de Cehoslovacia şi Iugoslavia…dar si Ucraina subcarpatica! Se urmărea cîştigarea opiniei publice pentru cauza ungară, sub pretextul că în ţările menţionate, inventandu-se arumente , minoritatea etnică maghiară,fara protectia maghiara… ar fi fost supusă unui tratament discriminatoriu.

De asemenea, propaganda revizionistă horthystă căuta să convingă opinia publică europeană, susţinînd că „nu va fi pace în această zonă a Europei, dacă nu se face dreptate Ungariei mutilate”.(!)

În centrul ofensivei politice şi propagandistice revizioniste ale guvernelor horthyste s-a situat,in primul rand …”recuperarea” Transilvaniei, avînd ca scop exaltarea resentimentului naţional maghiar în masele minoritare. Toate greutăţile Ungariei erau prezentate drept consecinţe ale „răpirii” Ardealului, propaganda revizionistă susţinînd că redresarea situaţiei nu este posibilă fără recîştigarea, redobîndirea acestuia.

O parte însemnată a propagandei revizioniste maghiare s-a desfăşurat.de-atunci, prin intermediul miilor de  societăţi cultural-ştiinţifice şi educaţional-patriotice…infiintate,cu sprijin de stat,in toata Europa ,ca si America de Sud, in SUA si…Australia.

După 1990, liderii UDMR şi ai altor partide ale etnicilor maghiari din România au reluat si mai aprig ofesiva revizionista ,solicitand cu deosebită obstinenţă autonomia teritorială pentru anumite zone ale Transilvaniei locuite si de etnicii maghiari. Perfecţionîndu-şi arsenalul tactic, iredentiştii unguri nu mai revendică, în virtutea dreptului istoric, întreaga Transilvanie,ci vizează autonomia a trei regiuni constituite pe criterii etnice, asa-zisul Ţinutul Secuiesc, Transilvania de Nord şi Partium(Maramureş, Satu Mare, Bihor).

Acum a reapărut în prim plan o regiune inexistenta administrativ vreodata:  Ţinutul Secuiesc,pentru care oamenii politici ai UDMR  clamează supra-drepturi pentru secuisi o bizara autonomie teritorială pentru această zonă.Se vede din…avion ca subiectul – Ţinutul Secuiesc – este doar un pretext pentru nostalgicii „Ungariei Mari” ai statului ungar înfiinţat de  Regele Stefan, prin care îşi maschează adevăratele intenţii – independenţa Transilvaniei, în prima fază, şi alipirea ei la Ungaria la final.

Un rol important l-a exercitat Uniunea Naţională Maghiară, asociaţie culturală internationala , care număra printre membrii ei toată avangarda revansarda a revizionismului maghiar. Scopul principal al Uniunii era organizarea unor ample activităţi provovcatoare cu caracter revizionist în statele Europei occidentale, în SUA etc.

Un rol similar revine Uniunii Asociaţiilor Sociale, care au rolul de a controla şi îndruma alte peste 42 de societăţi cultural-patriotice de propagandă revizionist-sovină, desfăşurată în Ungaria,dar şi peste hotare.

În aceeaşi serie  se înscrie şi Uniunea „Gábor Áron”, asociaţie iredentistă a secuilor stabiliţi la Budapesta, după unirea Transilvaniei cu România sau anterior.

În ansamblul acestor formaţiuni cu caracter revizionist, un loc important il are reinviera Uniunii Femeilor Maghiare, a cărei activitate se desfăşura nu numai în Ungaria, ci şi peste hotare, prin intermediul acesteia fiind selecţionate şi unele femei care aveau să fie folosite pentru a convinge „prin toate mijloacele” personalităţile politice europene, cu rol decizional, în privinţa pretinsei mutilări a „Ungariei milenare”.

Schema de organizare a spionajului horthyst,foarte activ in Ardeal , cuprinde, printre altele, o aşa – numită „Secţie a Amazoanelor”. 

Acesta ar avea ca principală sarcină coordonarea acţiunilor de spionaj, în care se puteau şi trebuiau să se folosească, în principal sau chiar în exclusivitate, femei.

Speram ca sunt „activitati” cunoscute de Reteaua de protectie a SRI! În mod deosebit şi-a continuat activitatea, prin mijloace de propagandă mult mai rafinate, cum ar fi Liga Culturală Maghiară, care a avut un rol nefast în acţiunea de maghiarizare a românilor din Transilvania, nu doar în Serbia,Slovacia, sau Ucraina.

O asociaţie legală, cu ramificaţii şi filiale în principalele centre urbane, a fost „Ungurii ce se deşteaptă”, Aceasta a luat fiinţă tot în scopul de a reface „Ungaria Mare”, fiind alcătuită, iniţial, din ofiţeri demobilizaţi, studenţi debusolaţi, precum şi numeroase alte categorii sociale , dornice de parvenire.

Aceasta a devenit, repede, una din cele mai puternice organizaţii revizioniste, care număra ,la un moment dat 100 de mii de membri, avînd o  influenţă nefastă asupra unor segmente importante ale opiniei publice.

În primii ani ai existenţei sale, organizaţia a desfăşurat o activitate teroristă împotriva evreilor, a comuniştilor, dar şi a maghiarilor democraţi, neşovinişti.Din ea făcea parte şi pseudo-scriitorul maghiar Ducso Csaba, care a scris una dintre cele mai nocive lucrări adresate tineretului din organizaţiile „Levente”, intitulată „Nicio milă”.

În capitolul intitulat „Mărturia leventului”, autorul arată că scopul urmărit de ungurii revizionişti trebuie sa fie exterminarea românilor, prin toate mijloacele, prin asasinat, prin otravă, prin foc etc.De altfel, ideea exterminării românilor din Transilvania a apărut cu mult înaintea lucrării lui Ducso Csaba, şi anume în ziarul „Pesti Hirlap”, din 15 aprilie 1932, care a publicat un articol fulminant împotriva românilor, în care se arăta:

 „Dacă noi, ungurii, vom recupera ţara (Transilvania), naţionalităţile vor trebui să se acomodeze şi ele se vor acomoda, chiar în primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slăbiciunile Ungariei de altă dată. Daco-românii vor trebui să dispară de pe acel teritoriu”.

În derularea amplei campanii revizioniste, guvernele horthyste au reuşit să atragă şi o însemnată parte a studenţimii maghiare nu numai din Ungaria, ci şi din rîndurile minorităţii  din Transilvania, Slovacia şi Iugoslavia, care studiau la Budapesta, prin intermediul unor organizaţii şi asociaţii, cum au fost: Uniunea Turul, Societatea Turanică, Uniunea Camaraderească Ungaria, Uniunea Studenţilor Catolici etc.

Aceste organizaţii şi asociaţii, aproape toate, era organizate pe principii militare, disciplinate şi împărţite pe unităţi militare, devenind veritabile batalioane militare universitare, avangarda forţelor armate horthyste – lucru foarte important în condiţiile în care, prin tratatele de pace, armata Ungariei a fost redusă la 35 de mii de soldaţi.

La scurt timp după instaurarea regimului lui Horthy, s-au înfiinţat, de asemenea, o multitudine de societăţi secrete, cu scopuri iredentiste, revizioniste, avînd o putere discreţionară în viaţa statului. Ele urmăreau, în principal, lupta pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, redobîndirea tuturor teritoriilor cedate Slovaciei, Iugoslaviei şi României, locul prioritar ocupîndu-l Transilvania.

Cea mai puternică dintre organizaţiile secrete a fost Uniunea Naţională Ungara, care dispunea de o centrală secretă la Viena, iar organizaţia legală îşi avea sediul la Budapesta. Ulterior, întreaga conducere acţiona atît legal, cît şi ocult, pe baza unui amplu program revizionist.

Rolul de coordonator al tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor revizioniste, al întregii activităţi propagandistice desfăşurate în ţară şi în străinătate, l-a exercitat,inainte de razboi , de catre Liga Revizionistă Maghiară. Finanţată in perioada interbelica  de guvernul horthyst şi de către organizaţiile industriaşilor şi latifundiarilor, aceasta a fost „reactivata” de oculta maghiara contemporana pentru a declanşa o puternică ofensivă diplomatică împotriva Tratatului de la Trianon, încercînd să discrediteze prevederile acestuia.

Într-un studiu întocmit de Marele Stat major al Armatei Române, în anul 1940, se sublinia faptul că, încă din timpul Conferinţei de Pace de la Paris, Ungaria horthystă pregătea mari acţiuni de spionaj, diversionism, sabotaj şi chiar intervenţia armată împotriva statului român, pentru re-anexarea Transilvaniei.

În prezent din nou  se semnaleaza că „în urma unei informaţii primite,se semnaleaza ca din Ungaria se introduc arme în teritoriile cu minoritati importante spre a fi distribuite populaţiei tinere ungare”. Deci, propaganda revizionistă anti-românească s-ar conjuga din nou cu activităţile teroriste pregătite si in partea de nord-est a Transilvaniei. Şi de data aceasta, ungurii au planuit purificarea etnică a regiunilor prin toate mijloacele posibile. 

Cum se stie ,purificarea etnică a fost practicată intens în perioada1940-1944, în timpul ocupaţiei horthyste, dar si în perioada 1952-1968, în timpul existenţei Regiunii Autonome Maghiare;ca si în perioada începută prin evenimentele din decembrie 1989.

Cu 6 luni înainte de prăbuşirea regimului ceauşist, pe frontul intensificării propagandei anti-româneşti desfăşurate de către publicisti maghiari ori  „reactivati”  în ziare, posturi de radio şi televiziune din Ungaria, Germania, Elveţia, Franţa, Italia, Anglia, Statele Unite etc., un grup restrans de intelectuali promonarhisti români din Occident a fost invitat la Budapesta să participe la comemorarea victimelor evenimentelor din anul 1956, respectiv reînhumarea rămăşitelor lui Imre Nagy, fost prim-ministru al Ungariei. 

Aceştia, împreună cu 12 maghiari de frunte ai FIDESZ, intre care si Orban Viktor au semnat impreuna  Declaratia  de la Budapesta un document fara valoare dar „aprobat”iresponsabil si de Regele Mihai.

În Declaraţia cu pretentii „bilaterale…oficiale” se arăta că „Transilvania  istorica este un spaţiu de complementaritate(intre Ungaria si Romania!)  ce trebuie prezevat şi care trebuie să devină un model de pluralism politic, cultural şi religios”.

Nici nu mai era de mirare ca la 22 decembrie 1989, apare din spuma Marii pe scena politică românească, formaţiunea politica UDMR, gata constituită, deşi formal evenimentul a fost anunţat mai târziu.

Faptul acesta indică o acţiune prealabilă de organizare şi validează, indirect, teza conform căreia ar fi existat o majoră acţiune a conducerii maghiarilor din Transilvania, care, prin intermediul formaţiunii respective, trebuia să înfăptuiască ţelurile revizioniste ale Budapestei.

În  anarhia generală,  pe care unii politicieni o justificau ca fiind o consecinţă a aşa-numitului „vid de putere”, s-a uitat un lucru fundamental pentru evoluţia ulterioară a vieţii politice româneşti: stabilirea unor criterii riguroase de organizare şi funcţionare a partidelor politice.

 Aşa s-a ajuns la constituirea partidelor politice pe criterii etnice, de-a dreptul paradoxală pe scena politică românească.

Sub conducerea UDMR, în judeţele Harghita şi Covasna, aşa-zisa revoluţie din decembrie 1989 a fost interpretată ca un eveniment exclusiv maghiar, îndreptat împotriva nu doar a statului totalitar comunist, ci şi împotriva statului român şi împotriva românilor, lozincile scandate de demonstranţii maghiari avand si caracter şovin revizionist: „Horthy, Horthy”, „Trăiască Ungaria”, „Ardealul la Ungaria”, „Afară cu românii împuţiţi”. 

Manifestanţii au fost orientaţi să distrugă sediile de miliţie şi securitate, 38 din acestea fiind ocupate, devastate şi incendiate; personalul a fost batjocorit, maltratat, cadre militare din miliţie şi securitate au fost omorîte cu bestialitate de aşa-zişi revoluţionari maghiari, nu pentru faptele lor, ci pentru că erau reprezentanţi ai Statului Român. 

Victimele – lt-col. Dumitru Coman din Odorheiul Secuiesc, plutonierul major Liviu Teofil Cheuchişan din comuna Dealu, jud. Harghita, maiorul Agache Aurel din Tîrgu Secuiesc, linşat în centrul oraşului, cadavrul fiind scuipat şi lovit, în continuare, ore întregi de toţi maghiarii prezenţi; în ochi i s-a înfipt o monedă şi emblema de la caschetă, iar în gură i s-a pus un şobolan; plutonierul Gabi Dănilă din comuna Zetea, jud. Harghita, şi doi maghiari consideraţi filoromâni, Ferencz Emeric din Cristuru Secuiesc şi Székely Gavril din Odorhei.
Toate manifestările publice au avut un pronunţat caracter antiromânesc, cu discursuri revizioniste maghiare, steaguri ungureşti, lozinci antiromâneşti.

Întreaga reorganizare post-revoluţionară a vizat, sub lozinca epurării comuniste, înlocuirea românilor din organele locale ale puterii administrative de stat, din fruntea unităţilor social-economice. Vechii comunişti, cu funcţii înalte înainte de 1989, nu au avut nimic de suferit dacă erau maghiari.

În paralel, a avut loc separatismul pe criterii etnice (mai ales în şcoli) şi alungarea a mii de români din cele trei judeţe. UDMR, organizaţie deja existenta la 22 dec. 1989 a iniţiat şi coordonat acţiunea de reorganizare a învăţământului în judeţele Mureş, Covasna şi Harghita, pe principiul segregaţionist rasist, a studierii numai în limba maghiară. 

Iar masurile  antiromâneşti in desfasurare au culminat cu rebeliunea  din martie 1990,de la Tîrgu Mureş, pregătită şi declanşată,– asa cum s-a dovedit!- de la Budapesta,inclusiv prin prezenta  catorva mii de „turisti unguri”intraţi in Ardeal, mai ales prin Satu Mare, prin care se urmărea coagularea unor mase critice detonatoare de confruntari prin care să se pună stăpînire pe oraşe cu „potential” pregatit, şi asasinarea unora dintre lideri români.

Bine pregătită, rebeliunea trebuia să indice lumii întregi necesitatea desprinderii Transilvaniei de România şi pentru a impune această concluzie urma să fie puternic mediatizată; Doua televiziuni occidentale deja aveau trimise echipe de filmare la Tîrgu Mureş, declaratii ulterioare devoaland ca respectivii reporteri au ştiut precis ce şi cînd se va întîmpla si aveau chiar cameramani de origine maghiară; toate au interpretat evenimentul ca fiind o acţiune antimaghiară; însuşi Mihăilă Cofariu, bătut bestial de maghiari, a fost prezentat ca victima a romanilor !!  (PETRE ŢURLEA – ROMÂNI ŞI UNGURI 1940-2011, ).
Doar politicienii unguri, obsedaţi de Trianon, au redevenit subit interesaţi de… soarta secuilor.

Iar secuii, instigati de UDMR, s-au declarat  la ultimele recensăminte, maghiari, îndreptăţindu-ne să vorbim de un Ţinut Secuiesc fără secui… 

Prof. Deak Andrei

http://infobrasov.net/revizionismul-horthist-revendica-iar-reinfiintarea-regiunii-autonome-maghiare-adica-un-kosovo-unguresc/

SERIAL VIDEO:AGENTII SOVIETICI DIN ROMANIA.

Pe cine serveau acesti spioni,diversionisti,revolutionari de profesieȚ?

Iata cateva citate care pot sa -i lamureaca pe cei care nu stiu…

Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919:

   „Conceptiile bolsevice sunt in majoritatea punctelor in armonie cu ideea de iudaism„

   La acea data 477 din ceie 545 de oficialitati bolsevice erau evrei.

   Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, 8 februarie 1920:

   “Din zilele lui Weishaupt , Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu.“

 

Walther Rathenau, 24 decembrie 1921, in Wiener Freie Presse:

   „Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii„

   Personajul, (1867–1922) a fost un , politician, scriitor, evreu,ministru de externe in timpul Weimar Republic. Fiul lui Emil Rathenau, a avut legaturi stranse cu masoneria. Lider industrias in vechiul imperiu german si noua republica. Unul din fondatorii German Democratic Party. In 1921 devine ministru al reconstructiei si in 1922 ministru de externe. Insistenta sa ca Germania sa accepte integral obligatiile Treaty of Versailles precum si Treaty of Rapallo cu Uniunea Sovietica i-au infuriat pe nationalisti.

   Vladimir Lenin, in culmea gloriei sale fiind, spunea totusi:

   “Statul nu functioneaza asa cum ne-am dorit. Masinaria nu se supune. Se vede un om la volan si pare ca o conduce, dar masina nu merge in directia voita de el. Se misca insa dupa dorinta altor forte.”