Serviciului estonian de informații externe raportează că influența Rusiei în R.Moldova a crescut exponențial în ultimul an

 

 

 

Cea de-a cincea ediție a raportului anual al Serviciului estonian de informații externe: Influența Rusiei în Moldova crește.

Lumea nu a devenit un loc mai sigur în ultimii cinci ani. Principalele amenințări externe la adresa securității Estoniei rămân aceleași.

Rusia va continua să-și consolideze puterea militară în direcția europeană.

În regiunea imediată a Estoniei, Letoniei și Lituaniei, echilibrul puterii militare este înclinat în favoarea Rusiei.

De exemplu, niciun membru NATO din Europa nu are sisteme de rachete comparabile cu rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune Iskander, pe care Rusia le-a plasat în apropierea granițelor estoniene și lituaniene.

La nivel global, există multe regiuni în care Rusia încearcă să-și stabilească interesele. În Orientul Mijlociu, dorința Rusiei de a-și extinde influența s-a soldat cu succes, iar acum scopul pincipal este de a deveni aici o putere.

Kremlinul nu a făcut nimic pentru a pune capăt conflictului armat din estul Ucrainei. În schimb, continuă să controleze conflictul, furnizând arme și folosind toate mijloacele disponibile pentru a opri integrarea europeană a Ucrainei.

În mod similar, Rusia acționează și în cazul altor țări din „regiunea vecină”, intervenind în afacerile interne.

Este vorba despre țări precum Belarus, Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan, scrie https://disinfo.md/cea-de-a-cincea-editie-a-raportului-anual-al-serviciului-estonian-de-informatii-externe 

 

 

 

 

INFLUENȚA RUSIEI ÎN MOLDOVA CREȘTE

 

 

În schemele sale de extindere a influenței, Rusia a reușit în cazul Republicii Moldova, obstrucționându-i calea spre Occident.

În 2019, influența Rusiei în Moldova a crescut semnificativ.

Rusia a folosit și continuă să folosească un arsenal divers de instrumente de influență împotriva Moldovei: enclava separatistă a Transnistriei și amenințarea militară în consecință; operațiuni de manipulare și propagandă; presiunea economică și stimulentele economice.

Cel mai important instrument al Kremlinului în Moldova este, totuși, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PRSM), care are legături strânse cu Rusia.

Deși liderul oficial al socialiștilor din Moldova este președintele Parlamentului Zinaida Greceanîi, liderul de facto al formațiunii este președintele țării, Igor Dodon.

În timp ce PSRM a obținut puțin peste o treime în parlamentul de 101 deputați, în urma alegerilor parlamentare din februarie 2019, formarea unei coaliții funcționale a fost amânată cu câteva luni, după care a urmat un impas politic.

Noua schimbare de putere a avut loc în noiembrie 2019, când socialiștii, împreună cu deputați ai PDM, au reușit să demită Guvernul Maia Sandu. Noul Cabinet este dominat acum de ruși și socialiști. Formal, este un „guvern de experți” – cu toate acestea, toți miniștrii cheie ai acestui guvern au fost anterior consilieri și colaboratori ai președintelui Dodon și al altor socialiști influenți.

La mai puțin de o săptămână de la numirea sa, noul premier socialist, Ion Chicu, a făcut prima sa vizită în străinătate – la Moscova, pentru a se întâlni cu premierul rus Dmitri Medvedev. La rândul său, Rusia a anunțat imediat că va oferi Moldovei până la 500 de milioane de dolari în împrumuturi, că va scădea prețurile gazelor naturale, că va ridica restricțiile la export, care se aplicaseră multora dintre producătorii moldoveni până atunci, și așa mai departe.

Influența Rusiei în Moldova va fi astfel consolidată semnificativ înaintea alegerilor prezidențiale din 2020, unde Igor Dodon speră să fie reales pentru un al doilea mandat.

 

Potrivit raportului oficial al serviciilor secrete din Estonia – International Security and Estonia. 2020,  atât guvernarea Maia Sandu (care a presupus o alianță forțată a prorușilor, conduși de pionul moscovit Igor Dodon, cu pro-europenii Blocului ACUM), cât și discreditarea programatică și înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc nu au reprezentat altceva decât etape ale aceleași ample operațiuni a FSB, care a reușit astfel să sporească semnificativ influența Federației Ruse în R. Moldova, de-a lungul anului 2019, deturnând-o de la orice apropiere de Occident.

”În realitate, scopul socialiștilor și al Rusiei nu a fost de a eradica corupția și de a dezrădăcina sistemul de putere oligarhică din R. Moldova, ci de a pregăti pozițiile pentru subordonarea țării și preluarea pârghiilor executive, sporirea influenței”, se arată în raportul citat, care tratează etapic controversata guvernare a Maiei Sandu, perioadă în care Rusia a acaparat, la pas, aproape toate pârghiile de forță și informative de dincolo de Prut, compromițând forțele pro-europene și beneficiind acum de un nou cabinet în care rușii și socialiștii (adică uneltele rușilor) sunt covârșitor majoritari.

 

 

Trolling-ul online face parte din activitățile de zi cu zi ale serviciilor de informații ruse.

 

„Trolling-ul” are o schemă bine definită, creată pentru mai multe target-uri – într-o zi se publică în limba engleză, în altă zi, în spaniolă, după, într-o altă limbă și apoi în forumuri rusești.

Toate publicațiile făcute sub diferite pseudonime sunt identice. Ei  încep cu un text introductiv scurt (același text tradus cuvânt cu cuvânt), urmat de o fotografie a articolului fals.

Acestea se încheie întotdeauna cu același rezumat – Moldova nu este pregătită pentru integrarea europeană care ar dăuna economiei europene.

Link-urile sunt mai apoi distribuite în forumuri, după  care pe platforme de social media atât din est cât și din vest, cum ar fi Odnoklassniki, MirTesen și Twitter.

 

 

 

 

 

 

Publicarea unei știri sub forma unei fotografii ca parte a unei publicații ar fi trebuit să provoace suspiciuni în rândul cititorilor.

De obicei, ar trebui să fie indicat un link web la materialul la care se face referire, dar din moment ce nu există niciun articol real, acesta este publicat sub forma unei fotografii.

Raportul anual al Serviciului estonian de informații externe: https://www.valisluureamet.ee/pdf/raport-2020-en.pdf?fbclid=IwAR3Wfvv5twTvNUGGVNwATbk_A7PD4RkPItn0evYWt2sirCV_vdgUdCSI-WQ

Publicitate

Destabilizarea Republicii Moldova şi aducerea ei în sfera de influenţă rusească este în principal în sarcina – UM 29155, o unitate de elită a Serviciului de Informații Militare a Rusiei (GRU)

 

 

 

 

 

Petru Bogatu: UM 29155 în Republica Moldova: punct ochit, punct lovit

 
Între destabilizarea Republicii Moldova, tentativa loviturii de stat din Muntenegru, otrăvirea colonelului GRU Serghei Skripal în Marea Britanie și a traficantului de arme Emilian Ghebrev în Bulgaria există o legătură directă.

Într-o investigație, realizată de cotidianul New York Times, se afirmă că toate acestea atacuri au un singur autor – UM 29155, o unitate de elită a Serviciului de Informații Militare a Rusiei (U).

O unitate specială pentru destabilizarea Europei

Articolul „Top Secret Russian Unit Seeks to Destabilize Europe, Security Officials Say”, inserat în cunoscuta publicație americană, face înconjurului globului.

Și nu întâmplător.

Experții ziarului au conchis că revanșa rusă de la Chișinău, puciul de la Podgorica, încercările de asasinat de la Salisbury și Sofia nu sunt niște cazuri separate, după cum se credea inițial. Deşi aceste operaţiuni păreau specifice serviciilor de informaţii ruse, autorităţile le-au considerat iniţial drept atacuri izolate, fără legături între ele, notează The New York.

Serviciile secrete occidentale au constatat însă la o analiză atentă că atât operaţiunile enumerate mai sus, cât și multe altele, fac parte din același puzzle al spionajului rus. Este vorba de o campanie coordonată aflată în derulare care urmărește destabilizarea Europei.

Acțiunile subversive sunt efectuate de o singură unitate de elită a serviciilor secrete ruse. Specializată în diversiuni, sabotaj şi asasinate, structura specială UM 29155 a GRU fusese creată acum un deceniu. Se camuflase temeinic, pesemne, de vreme ce serviciile occidentale de contrainformații au identificat-o abia după puciul eșuat din Muntenegru.

Operațiunile ei sunt atât de secretizate, încât reușește să rămână o necunoscută chiar și în GRU. O fotografie din 2017 îl arată pe comandantul UM 29155, Andrei V. Averyanov, la nunta fiicei sale, într-un costum gri. El pozează alături de colonelul Anatoliy Chepiga, unul dintre cei doi ofițeri inculpați pentru otrăvirea defectorului Sergei Skripal.

Identificarea structurii GRU

UM 29155 este activă de câtva timp în Europa. „A fost o surpriză că ruşii, agenţii GRU, această unitate s-au simţit liberi să meargă în ţări prietene şi să comită astfel de atacuri.

A fost un şoc”, îl citează New York Times, sub protecţia anonimatului, pe un oficial din cadrul serviciilor de securitate europene.

Deși demascarea unității de elită nu fusese dezvăluită oficial, anume amploarea și pericolul operațiunilor desfășurate de UM 29155 au determinat SUA și alte 20 de țări, inclusiv România și Republica Moldova, să expulzeze anul trecut 150 de agenți ruși sub acoperire diplomatică.

Destructurarea rețelei ruse de spionaj la Chișinău și arestarea fostului deputat Iurie Bolboceanu urmăreau, se pare, același scop, și anume descurajarea GRU.

De aceea, dezvăluirile făcute de New York Times trebuie corelate cu alte relatări recente ale presei occidentale potrivit cărora, în ultimul timp, în afară de formațiunea paramilitară Wagner, în mai multe țări ale lumii au fost depistate câteva grupări noi de falși mercenari, subordonați GRU (Șcit, Vega ș.a.). Ele operează clandestin pe diferite meridiane ale globului, dar mai cu seamă în statele fostului bloc sovietic. Nu-i exclus ca acestea să reprezinte detașamentele mobile ale aceleiași structuri speciale.

„Rusofilii”, „Opora Rossii” ș.a.

Agenții UM 29155 se infiltrează în partide, organizații nonguvernamentale, mișcări civice, ecologiste sau feministe, creează diverse organizații de prietenie cu Rusia. Toate însă fac parte dintr-o rețea secretă folosită de Putin în războiul hibrid purtat împotriva comunității euroatlantice.

Una dintre aceste făcături ale Moscovei, numită „Mișcarea Rusofilii”, fusese deconspirată recent în Bulgaria. Conducătorul ei, fostul deputat socialist Nikolai Malinov, este reținut și anchetat pentru spionaj și acțiuni subversive în favoarea Rusiei.

Colac peste pupăză, chiar în aceste zile mass-media relatează că Federația Rusă, cu ajutorul Partidului Socialiștilor, deschide la Chișinău o filială a organizației „Opora Rosii („Sprijinul Rusiei”). În fruntea ei se află secretarul general adjunct al administrației prezidențiale de la Chișinău, Nicolae Pascaru, un cunoscut și gălăgios partizan al moldovenismului primitiv.

Unii comentatori și observatori politici de la noi se arată șocați și pun în cârcă blocului ACUM vina pentru apariția noii organizații rusofile. De bună seamă, guvernarea hibrid a deschis larg porțile pentru scursurile Kremlinului în Republica Moldova.

Numai că asta e doar partea vizibilă a aisbergului. Sau, dacă vreți, cireașa de pe tort.

Uitați-vă atent primprejur. Oamenii lui Putin sunt peste tot la Chișinău. Și-au recâștigat în ultimele luni pozițiile cheie în Forțele Speciale, în Securitate, în Armată, în Poliție, în Comisia Electorală Centrală, în Curtea Constituțională, în instanțele judecătorești, în structurile guvernamentalecare se ocupă de problema transnistreană.

Rezultate amestecate

Activitățile subversive ale UM 29155 în Europa au dat rezultate amestecate. Uneori agenții ruși au izbândit, alteori au călcat în străchini.

În Serbia au reușit să penetreze cele mai înalte instituții de stat, impunând Belgradului oficial o poziție filorusă pronunțată în politica externă. În Muntenegru au eșuat lamentabil. În Bulgaria și Marea Britanie s-au făcut de râs.

Un succes incontestabil a obținut însă UM 29155 în Republica Moldova, chiar dacă în faza inițială nu a avut noroc.

La Chișinău agenții ei au ieșit la rampă înainte de semnarea Acordului de asociere cu UE. Au încercat să cumpere deputați pentru a săvârși o lovitură de stat împotriva cursului pro-occidental. N-a fost să fie.

Mai târziu au burzuluit lumea împotriva oligarhului cel rău, profitând de scandalul iscat în jurul furtului miliardului. Hoții au ajuns să strige „prindeți hoțul!” de la tribuna unei opoziții poluate cu agenți ruși.

Au intoxicat partidele de dreapta, au distorsionat reperele morale și au pervertit opinia publică.

Au indus în mijlocul electoratului proeuropean ideea falsă potrivit căreia de dragul luptei cu hoția și oligarhia se poate face pact cu diavolul.

Refuzul geopoliticii, realizarea GRU

Necuratul , precum se știe, se ascunde în detalii. Refuzul geopoliticii este realizarea lui remarcabilă. Anume astfel a reușit el să-i convingă pe toți că nu există.

Încrederea neverosimilă a PAS și PPDA că în alianță cu Putin poate fi salubrizată și europenizată Republica Moldova este meritul total al GRU. UM 29155 nici nu a avut nevoie la Chișinău, ca la Podgorica, de o lovitură de stat.

A fost suficient ca în urma manipulării pe scară largă a colectivității umane să confere partidelor de dreapta o direcție convenabilă Moscovei.

UM 29155 nu-i un factotum, desigur. Unitatea de elită se constituie într-un dispozitiv esențial în frontul războiului hibrid al Rusiei, susținut de propagandă, de rețelele de spionaj etc. Și Rusiei, trebuie să recunoaștem, i-a ieșit pasiența.

Privită din acest punct de vedere, coaliția ACUM/PSRM este un produs al UM 29155. Kozak și Putin au trebuit doar să-l binecuvânteze…

Deocamdată planul de destabilizare a Ucrainei şi Republicii Moldova nu a dat rezultate…Ce va fi, vom vedea.

Harta: Ţintele planurilor de destabilizare ruseşti în această parte a Europei

 

 

Potrivit lui Vasili Griţak, şeful SBU semnala cu câţiva ani în urmă că Kremlinul planificase destabilizarea acestor state prin forjarea unei regiuni separatiste în Odesa.

Următorul pas ar fi fost izbucnirea unui război hibdrid, după „aritmetica” clasică a Moscovei, informează Censor.net.ua, citat de Infoprut.ro.

Totul ar fi trebuit să înceapă cu aruncarea în aer a două poduri din regiunea Odesa, pentru izolarea a nouă raioane ucrainene, precizează Griţak.

Apoi, odată materializat acest plan, ar fi urmat proclamarea unei „republici populare basarabene”.

 

 

 

 

 

„Omuleţii verzi” ai Kremlinului ar fi trebuit să pătrundă pe teritoriul Ucrainei prin regiunea separatistă transnistreană.
Şeful SBU spune că a depistat o „sumedenie de documente” care demonstrează că era deja „stabilită și candidatura conducătorului acestei republici”.

În noiembrie 2015, procurorii de la Chişinău anunţau că o mişcare separatistă din Ucraina luase în ţintă două raioane din Republica Moldova: Taraclia şi Comrat, centrul administrativ al autonomiei găgăuze.

La finele lunii octombrie anul trecut, grupul separatist “Rada Populară a Basarabiei” a proclamat aşa-zisa “reconstituire” a unei “Republici Basarabene Bugeac” în componenţa căreia secesioniştii vor să intr

Anatoly Baronin, analist care urmăreşte evoluţia regiunii, spunea la începutul anului 2015 că Basarabia istorică nu seamănă cu Donbas, “cu problemele sale economice şi cu populaţia sa nemulţumită”, ci ar putea fi destabilizată uşor printr-un “scenariu de criză financiară sau militară”. oducă raioanele Ismail, Tatarbunar, Tarutino, Reni, Arciz şi Beleaev din regiunea Odesa şi UTA Găgăuzia.

 

 

Surse:

Romanian Global News

 UNIAN: https://www.unian.info 

Obsesiile Rusiei in Balcani par a fi în cele din urmă depasite

 

 

 

Arestarea generalului Ratko Mladic şi extrădarea sa la Tribunalul Internaţional de la Haga au produs slabe  la Moscova. În afară de o declaraţie in care  Ministerul  de Externe  rus isi exprimă speranţa că i  se va face comandantului  sârb bosniac un proces echitabil ,  nu s-a inregistrat  nimic altceva in plan oficial.

Acest lucru reprezintă un contrast foarte mare,  comparativ cu  valul  de emoţie  din Balcani, şi în special în  în jurul Serbiei, daca ne amintim  cele  intamplate  în anii 1990, sau chiar cu cinci ani în urmă, când Slobodan Milosevic a murit în închisoare.

 

 

Ne  amintim foarte bine de dezbaterile  aprinse care aveau loc în Rusia în 1990,  in legatura cu războaiele din fosta Iugoslavie. Ziarul Izvestia  a fost la momentul acela unul dintre organele mass media  care sustineau politica externa a preşedintelui Boris Elţin,  care era atacat constant de  politicienii naţionalişti şi  de publicaţiile apropiate acestora, pentru că avea  un ton sceptic cu privire la politicile lui Milosevici.

Sloganul „Fratiei slave”  utilizat în mod abuziv, a fost resuscitat de comunişti şi naţionalişti în Rusia, în scopul de a cere oficial Moscovei  sprijin pentru  regimului Milosevic.

Contradicţiile  politicii lor, cum ar fi   de exemplu  faptul că croaţii, precum şi musulmanii bosniaci erau  de asemenea  slavi, evident ca nu ii deranja .  Sârbii au invocat  întotdeauna legăturile  istorice cu Rusia, atunci când au avut nevoie de ceva de la ea, şi Milosevic nu a făcut excepţie.

Nu se poate  spune că celelallte părţi implicate in  războaiele iugoslave au fost fără prihană . Croaţii, albanezii din Kosovo si musulmanii bosniaci au  comis si ei crime oribile. Cu toate acestea,insistenţa Moscovei de a juca rolul de avocat internaţional pentru  Saddam Hussein, Slobodan Milosevic sau dinastia Kim în Coreea de Nord,  frapeaza.

Dorinţa acestor lideri de a se folosi de  Rusia, fără a da nimic în schimb a fost evidenta, iar  Milosevici  a fost un prim exemplu de astfel de comportament, deşi el a fost  un bun tactician,a fost un strateg îngrozitor de prost.

Cred ca pentru majoritatea ruşilor, povestea fostei Iugoslavii a fost asemanata  cu cea a  Uniunii Sovietice, iar soarta a sârbilor a fost echivalată cu cea a lor  înşile

In fapt, a  fost mai puţin vorba de o solidaritate panslava sau de o solidaritate ortodoxa, cât de  dorinţa de a se răzbuna pe Occident, deşi la o scară mică, pentru înfrângerea din Războiul Rece si  de a lovi poziţiile  Statelor Unite si Europei, chiar dacă aceasta  însemna un  sprijin dat unui  dictator şi a nu se tine cont alte  interese  foarte importante ale  Rusiei.

Preşedintele Boris Tadic şi echipa sa, actioneaza acum energic  pentru aderarea rapidă a Serbiei la UE şi NATO, precum şi pentru reconcilierea cu vecinii. Relaţiile Belgradului cu Croaţia  de exemplu, s-au normalizat complet. Chiar chestiunea Kosovo, pare a fi o durere mai puţin acută pentru Serbia in aceste zile.

Rusia a revenit la Balcani nu pe pozitiile  puterii care a fost  inaintea Primului  Război Mondial, dar ca un furnizor de energie, turism şi o importanta achizitoare de  proprietati. Obsesiile anilor  1990 legate de  Serbia şi sârbi, sunt acum de domeniul trecutului.  

Ruşii, la fel ca sârbii, sunt în căutarea unei  identitati  noi  în această nouă lume. S-ar putea ca ambele popoare sa fi  învăţat  din experienţele lor trecute  şi să foloseasca pozitiv  aceste lecţii  pe care le-au primit .

Source: en.rian.ru/columnists