CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GÂNDUL ZILEI

 

 

 

 

 

 

 

 

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.”  

 

Petre P. Carp

 

 

 

 

 

 

 

 

Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.

A fost unul dintre opozanții lui Alexandru Ioan Cuza și  s-a implicat activ în îndepărtarea sa de pe tronul Principatelor Unite. A fost numit secretar al Locotenenței Domnești care a organizat aducerea pe tronul românesc a lui Carol I.  Un an mai târziu, a fost numit secretar al Agenției Diplomatice a României la Paris.

În 1867, Petre P. Carp a devenit mason. Boierul moldovean s-a dovedit unul dintre cei mai buni oratori conservatori, considerat de istorici al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu.

A fost ales în repetate rânduri ca deputat și senator. De asemenea, a fost reprezentant diplomatic al României în Berlin, Viena și Roma. Întors în țară, Petre P. Carp, a devenit ministru de Externe, apoi ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, ministru al Agriculturii și Domeniilor, ministru al Industriilor și ministru al Finanțelor.

1907, Petre P. Carp a devenit președinte al Partidului Conservator, în urma fuziunii principalelor grupări conservatoare din România. Petre P. Carp a rămas în istorie drept un mare om de stat, dar și prin anecdotele legate de el. El provenea dintr-o familie boierească din Moldova și a fost unul dintre colaboratorii de încredere ai Regelui Carol I al României.

Era cunoscut drept „tăios ca un cuțit și rece ca o zi de iarnă”, cum spunea alt junimist, Nicolae Gane, lupta mai întotdeauna singur pentru cinste și dreptate, cu adepți puțini, fiind și poreclit ,,cavalerul dreptății mâncate de lupi” de către târgoveții care treceau pe lângă casa lui.

Tot Eugen Lovinescu scria despre Petre P.Carp că ,,era un mare caracter, doctrinar, autoritar, cu concepții politice puternice, intransigent și de înaltă demnitate morală”.

Deși conservator, în discursurile sale din Parlament era cunoscut ca un susținător al drepturilor țăranilor: ​,,Un lucru însă vă cer: să-mi garantați că aveți să pironiți proprietatea în mâinile țăranului, atât și nimic mai mult”, afirma P.P.Carp în 1884. „Bogăția unei țări atârnă de câtimea averilor celor mici”, o aserțiune a sa din 1882.

Se spune că în timpul unei călătorii spre Viena, după Războiul de Independență, când Imperiul Rus și-a încălcat angajamentul de a respecta integritatea teritorială a României, ministrul de Externe rus a aflat că în același tren călătorea și P.P. Carp.El și-a manifestat dorința să i se facă cunoștință cu Petre P. Carp, iar când l-a văzut, l-a întâmpinat exclamând: ,,În fine, pot să cunosc și eu pe faimosul filogerman Petre P.Carp”. Iar acesta i-a răspuns în acel moment : ,,Eu nu sunt filogerman, eu sunt rusofob!”

 

Regele Carol I a incetat din viata la 27 septembrie 1914 – un nou Consiliu de Coroana trebuia sa decida, odata cu iesirea din neutralitate a României de partea carei aliante urma sa fie legată soarta țării .

Părea evident ca numai alianta cu Antanta ne putea garanta intregirea tarii prin revenirea Transilvaniei la Regatul Romaniei. Atat Regele Ferdinand, majoritatea oamenilor politici cat si opinia publica se pronuntau hotarat pentru intrarea in razboi alaturi de tarile Antantei.

La Consiliul de Coroana de la Cotroceni, 14 / 27 august 1916, Regele Ferdinand i-a convocat pe cei mai importanti oameni politici si de stat ai țării pentru a le comunica hotărârea lui de a declara razboi Austro-Ungariei a doua zi. In randul conservatorilor exista o grupare proantantista reprezentata de Nicolae Filipescu, Take Ionescu, C. Olanescu si C. Cantacuzino-Pascanu, cealalta grupare favorabila intrarii Romaniei in razboi alaturi de Germania si aliatii ei avea in frunte pe Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu si Alexandru Marghiloman. Cuvintele rostite de regele Ferdinand celor prezenti dadeau glas dorintei si vointei intregii Romanii la un ceas de grea cumpana si inalta raspundere pentru tara: ” Am convocat aici pe mai marii tarii nu ca sa le cer un sfat, ci ca sa le cer sprijinul. Vad situatia in asa fel, incat nu mai putem ramane in Neutralitate.

De aici inainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, (condus de Ion I.C. Bratianu n.n.) care crede si el ca a sosit momentul să incepem razboiul, a și avut consfatuiri cu unul din grupurile beligerante.”  

Marele om politic Petre P.Carp va trăi drama pierderii unui fiu, locotenentul Petre Carp cazut pe frontul din Transilvania in localitatea Magheruș, la vârsta de 29 de ani.

În 1918, la terminarea Primului Război Mondial Transilvania, Basarabia şi Bucovina se unesc cu România, ţara dublându-şi teritoriul. Dar România avea să mai continuie războiul şi pe parcursul anului 1919.

 La scurt timp după preluarea puterii de către comunistul Béla Kun, Ungaria ataca Transilvania. Simultan Rusia atacă Basarabia. Pe parcursul verii anului 1919 armata română contraatacă şi ajunge să cucerească Budapesta, iar ofensiva ruşilor este stopată. Ca urmare a înfrângerii definitive a comuniştilor maghiari, dar şi a imposibilităţii armatei ruse să cucerească Basarabia, România a rămas cu graniţele intacte până la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Deşi o parte a clasei politice româneşti şi a intelectualilor au regretat intrarea României în război alături de aliaţii tradiţionali, până la urmă s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă. Chiar dacă am fost nevoiţi să încheiem pace cu germanii şi austro-ungarii, printr-un tertip legislativ, tipic românesc aş zice, am terminat războiul ca ţară beligerantă.

Demn de remarcat ar fi că dintre toate ţările câştigătoare, România a obţinut prin acest război cele mai multe teritorii.
Să fi avut dreptate oare Petre P. Carp când afirma la finalul războiului că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”?

Petre P. Carp se va retrage la conacul sau de la Tibanesti impovarat de anii ce ii marcau o viață și un destin, acum la zenitul lor. A incetat din viață la 19 iunie 1919 la aproape 82 de ani pe care i-ar fi implinit peste 10 zile.

 

12/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mircea Druc : O întrebare obsedantă

 

 

 

 

 

Imagini pentru caricaturi putin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MIRCEA DRUC: ”CÂND SE DUC RUȘII?”

 

 

 

În  1939-1940, Armata Roșie refăcea, în  plan geografic, Imperiul țarilor. Atunci Kominternul, iar acum Biserica Rusă, duc  greul luptei pentru ”mântuirea” tuturor europenilor.

Ca să-și fortifice frontierele geopolitice, Kremlinul susține Republica Pridnestrovie, un bastion al imperialismului rus în zona Mării Negre. Considerând  această zonă drept domeniu  al unui iluzoriu Imperiu ortodox-pravoslavnic, a dispus construcția a cinci noi biserici.

Iar depozitele de armament și pacificatorii ruși vor fi de mare ajutor în suprema bătălie.

Cohortele în sutane au intrat, cu toate armele din dotare, în serviciul Kremlinului.

Prin separatiștii de la Tiraspol noua ideocrație rusă somează, agită, șantajează:  „Ca să fie pace la Nistru, renunțați  la vectorul euro-unionist!”.

O mare parte din preoțimea ortodoxă din Basarabia face cauză comună cu  liderii socialiști/comuniști/rusofili, pentru ai pune la adăpost de ”urgia Occidentului” pe niște pravoslavnici din specia ”norod moldovenesc”.

Însă, când  se preocupă de Basarabia, Nordul Bucovinei şi zonele separatiste din Republica Moldova, agenții ruși își coordonează acțiunile cu promotorii  unei  deghizate ideocrații pan ucrainene.

”Lumea Rusă” hărțuiește Republica Moldova, Georgia și Ucraina, având drept obiectiv torpilarea cursului proeuropean al acestor state. Problema e simțită peste tot în spaţiul ex-sovietic și nu numai.

 În martie 2018, vice premierul bulgar Valeri Simeonov declara:

”Patriarhul Rusiei nu are dreptul să indice Bulgariei cum să procedeze corect. Omul acesta nu a coborât din ceruri, nu a ieșit din Paradis și nu este trimisul lui Isus Cristos. El e cunoscut ca mitropolitul țigărilor. Din 1996, acest om viclean a importat în Rusia  țigări fără accize și  vin  pentru necesitățile bisericii în sumă de 14 și respectiv 4 miliarde de dolari. Are avion particular. Ceasul său costă 30 de mii de dolari. Cine este el?  Acesta  nu e un părinte spiritual est-european. Este agentul Mihailov, un agent mediocru al  fostului KGB sovietic. Și acesta ne spune care e adevărul și  ne învață cum să procedăm.  Așa n-o să meargă”.

 

 

 

 

 

Imagini pentru imperialism rusesc photos

 

 

 

 

 

 

 

Le  mai recomand moldovenilor antieuropeni de orientare asiatică să citească recentele mărturii ale diaconului Andrei Kuraev despre adevărata stare de lucruri  din structurile Bisericii Pravoslavnice Ruse. Abia după aceea să se agite cu privire la valorile creștine ale Occidentului.

De luat aminte:  ”rușii de profesie” nu sunt numai ”eliberatori ai popoarelor asuprite”, ci și mafioți.

După colapsul Imperiului, emigrația din Rusia s-a accelerat. Acum, în SUA, ”mafia rusă” umbrește faima de  odinioară  a grupărilor  mafiote italiene, irlandeze și evreiești. 

Poate că în mafia clasică acționau respectiv etnici italieni, irlandezi și evrei. Despre ”mafia rusă” de pretutindeni aflu din presă lucruri curioase.

De exemplu, poliția americană enumeră membrii unei grupări mafiote ruse anihilate. După numele de familie doi sunt caucazieni, unul e  moldovean și restul  evrei. 

Ultimul dintre  capii  ”mafiei  ruse”, care a terorizat  orașele din SUA  la finele secolului XX, se numește Boris Nayfeld.

În 1985, acesta ar fi fost implicat în asasinarea altui cap al”mafiei ruse” Evsei Argon. Presa americană îl menționează și pe amicul lui Nayfeld, interlopul rus Elia Zeltzer.

Mafioții purtând asemenea nume și prenume  ar avea ceva  în comun  cu etnia rusă pravoslavnică?

La fel  se întâmplă și cu delincvența în țările Uniunii Europene, pusă adeseori pe seama românilor. E adevărat,  unii  infractori  au  emigrant  din România, dar nu sunt etnici români.

O chestiune și mai gravă.

În Republica Moldova, ”rușii de profesie” vehiculează  o cumplită acuzație: 300 000 de mii de evrei omorâți de români în Transnistria. Anumite cercuri românofobe falsifică și prezintă cinic, distorsionat istoria.

EI ignoră intenționat faptul că  teritoriile românești,  de unde  au fost deportați evreii  spre lagărele morții, erau ocupate în acea perioadă de Ungaria. Pentru Ei n-are  importanță.

Ungaria e absolvită de răspundere. Iar faptele autorităților române  de ajutorare și salvare a mii de  evrei în timpul războiului sunt negate vehement  prin inscripții anacronice din diverse muzee.

Mă consolează faptul că mulți  reprezentanți ai intelighenției ruse, asumându-și  riscul iminent,  evaluează veridic faptele istorice.Sunt recunoscător multor autori ne-români precum Nicolai Durnov, Alexandr Soljenițîn, Eufrosinia Kersnovskaia, Capitolina Kojenikova, Valeria Novodvorskaia, Mihail Bruhis, Leonid Borodin, Iosif Gherasimov,care au  scris și scriu adevărul, inclusiv  despre români.

Îmi exprim speranța  că  va crește numărul celor onești și drepți față de românii din Basarabia și Nordul Bucovinei, ocupate de URSS sub pretextul ”eliberării”.

După colapsul Imperiului ideocratic bolșevic, Kremlinul a tot promovat ostentativ aderarea la Uniunea Eurasiatică (inexistentă) și la Uniunea vamală Rusia – Kazahstan – Belarus.

Unde, cu cine și cum se integrează  Rusia? În perioada 2007-2009, prin ”Programul de strămutare benevolă în Rusia, din fostele colonii  sovietice au plecat peste 15 000 de persoane.

Din numărul  strămutaților benevol 33,3% erau cetățeni ai Kazahstanului, 12,1% ai Ucrainei, 16,3% ai Uzbekistanului.

Din Republica Moldova, cea mai tolerantă dintre fostele colonii, au emigrat către Rusia 9,1% .

Paradoxal,  descendenții ”eliberatorilor” nu au nici o poftă să plece din Țările Baltice, care îi tratează cu răceală. Din totalul celor trecuți prin menționatul program de strămutare liber consimțită 41% au preferat să se ”repatrieze” în străvechiul teritoriu german,  alias regiunea Kaliningrad.

În anii de studenție  la Leningrad, am înțeles că  și rușii au trecut prin malaxorul cominternist; că fierbeau în continuare în cazanul  ideocratic al partidului unic, la fel ca românii și celelalte popoare ”eliberate”.

Aflând treptat și adevărul lor, al rușilor, am decis odată pentru totdeauna: sunt , nicidecum rusofob.  Regretabil, dar  numai ”frații mai mari”, adică  rușii,  sunt  considerați responsabili pentru suferința micilor națiuni captive.

Astfel, pe agenda zilei a celor învinși  (eliberați) de Imperiul ideocratic bolșevic mai rămâne o chestiune obsedantă.

Este ceea ce mă întreba în copilărie disidentul Grigore a Hanei din Pociumbăuți: ”Când se duc rușii?”.

Cine știe, răspunde…

 

 

 

 

 

Mircea Druc profetie

 

 

 

Mircea Druc este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991, militant pentru reunificarea Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța, teritorii românești cotropite în 1940 de URSS, cu România.

S-a născut la data de 25 iulie 1941, în satul Pociumbăuți, comuna Zăicani din județul Bălți (astăzi în raionul Rîșcani), într-o familie de țărani.

 

 

05/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

România – o țintă a Rusiei pentru destabilizarea regiunii Mării Negre

 

 

Imagini pentru romania tinta a rusiei photos

 

 

România este o țintă a Rusiei pentru destabilizarea regiunii Mării Negre, conform unei analize publicate pe Foreign Policy Research Institute (FPRI).

Conform FPRI, Rusia acționează duce un război informațional în care România este o miză puternică pentru a împiedica o alianță a țărilor de la Marea Neagră.

Totodată, Moscova militarizează Marea prin intermediul Crimeei. Mai mult, dacă România vrea să își atingă obiectivul de a fi un promotor al democrației și securității în regiune, atunci trebuie să combată tacticile de sabotaj ale Moscovei, arată sursa citată.

 Tacticile folosite de Rusia sunt aceleași și slăbesc regiunea per total și fiecare țară individual:

  1. reinterpretarea istoriei pentru a pune sub semnul îndoielii granițele stabilite și alimentarea conflictelor etnice prin exploatarea unor frici

  2. alimentarea unui sentiment de frică și dispersarea de știri false sau teorii ale conspirației, unele dintre ele referindu-se la agenda Vestului de a transforma acele țări în „colonii” și de a le folosi ca pe niște pioni în jocurile lor geopolitice

  3. folosirea de știri negative dintr-o țară pentru a influența cum este percepută în țările vecine

  4. exploatarea sentimentelor anti-establishment și sprijinirea partidele politice eurosceptice

  5. aruncarea vinei pe „străini”, mai ales în țările în care chestiunea imigranților și a globalizării polarizează societatea

FPRI mai arată că aceste povești, odată construite, sunt răspândite în țările respective prin intermediul unor platforme online și cu ajutorul social media.

Se crează un sistem de dezinformare foarte bine pus la punct, care se multiplică rapid și dă senzația de credibilitate și de legitimitate.

Spre exemplu, în presa rusească în limba engleză NATO este portretizat ca o instituție agresoare, iar Rusia pur și simplu încearcă să își protejeze interesele în regiune.

De asemenea, informațiile că Rusia militarizează Marea Neagră prin intermediul Crimeei sunt tratate ca mijloace de intimidare a vecinilor, în timp ce poziții din NATO considerate „dizidente”, precum recentele luări de poziție din Bulgaria, sunt relatate într-un mod pozitiv.

Prin aceste tactici se urmărește răspândirea îndoielilor cu privire la alianțele cu Occidentul, care potrivit presei ruse, urmărește să începerea unui nou Război Rece și pune sub semnul întrebării suveranitatea țărilor respective.

În cazul României, o astfel de narațiune induce ideea că țara noastră este marioneta Occidentului, iar tacticile propagandistice folosite de Rusia acționează pe mai multe planuri:

  1. Politica internă: Obiectivul pe termen scurt al Rusiei este să semene neîncredere în democrația României și să pună sub semnul întrebării aderarea la NATO și la UE a țării noastre. Pe termen lung, Moscova urmărește să slăbească solidaritatea în interiorul relațiilor trans-atlantice stabilite de România, în special prin alimentarea unei opinii negative despre NATO și UE.

  2. Republica Moldova: Relația istorică dintre România și Republica Moldova a fost mereu un subiect controversat în relațiile diplomatice ale ambelor țări cu Rusia.

    În Republica Moldova, se vehiculează imaginea unei Românii expansioniste care vrea să își ocupe vecinul. De asemenea, România este dată și ca exemplu negativ de integrare ratată în UE pentru a opri Republica Moldova să o ia pe același drum. În România, tactica este opusă.

    Impulsurile naționaliste sunt exploatate și manipulate în vederea solicitării din partea românilor de reunificare cu Moldova. O astfel de cerere i-ar conveni de minune Rusiei, care ar avea pretextul perfect pentru a interveni în Republica Moldova ca să își protejeze minoritatea rusă.

  3. Ucraina: Relațiile României cu vecinii ucraineni au fost mereu reci, scrie Foreign Policy. Disputa teritorială cu privire la Insula Șerpilor, neajungerea la o înțelegere cu privire la exploatarea economică a Deltei Dunării și un conflict latent cu privire la minoritatea română din Ucraina au amplificat această stare. Totuși, Euromaidanul și mai recent anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia au forțat România să se poziționeze ca partener al Ucrainei. Propaganda rusă a denunțat Euromaidanul drept o amenințare la stabilitatea statului și chiar la adresa integrității Ucrainei. Mișcarea din Ucraina ar fi trebuit să fie un motiv de teamă pentru moldoveni și pentru români.

  4. Rusia: De la căderea comunismului, relațiile diplomatice româno-ruse au fost neproductive și reci. O problemă recurentă a fost cea a recuperării tezaurului României depozitat în Rusia în timpul Primului Război Mondial. Obiectivul Rusiei în acest caz nu a fost să schimbe opinia românilor despre Rusia, sentimentul anti-rus fiind puternic aici, ci să portretizeze Moscova drept „singura apărătoarea a valorilor conservatoare și a tradițiilor creștine”.

    Totuși, investițiile în amplificarea sentimentului anti-Occident și a fricii că legăturile cu NATO și UE ar pune-o în pericol este un obiectiv mai realist. De altfel, retorica anti-scutului de la Deveselu a Moscovei, criticarea prezenței militarilor americani în România și a exercițiilor NATO terestre și maritime este exemplul perfect al tacticilor folosite de Moscova pentru a crea un mediu în care Rusia devine o alegere politică plauzibilă pentru liderii României.

Foreign Policy spune că mizarea doar pe componenta militară nu este suficientă și că și spațiul informațional contează pentru contracararea amenințărilor rusești.

Este greu de cuantificat în ce măsură un război al informației poate distruge securitatea regională, dar este totuși o vulnerabilitate majoră.

De asemenea, solidaritatea și cooperarea regională este vitală, fără a înlocui totuși importanța unor instituții ca NATO și UE (http://www.libertatea.ro/stiri/romania-rusia-)

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/11/in-toata-istoria-sa-rusia-a-fost-un-stat-agresor/comment-page-1/

În încheiere, vă invit să urmăriţi interesantele analize politice din videoclipul de mai jos:

 

 

 

15/07/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: