„Maskirovka”- războiul secret al Rusiei

Tacticile clandestine – o veche tradiție rusă
Au trecut mai bine de 100 de zile de la declanșarea celui de-al doilea război din Ucraina, primul fiind cel din 2014, în urma căruia a fost anexată Crimeea.
Încă de la început a fost vorba de o autentică manipulare , dar a existat o voce care, încă din prima săptămână a conflictului, în analizele sale zilnice, a pronunțat un cuvînt prin care a descris situația din Ucraina: MASKIROVKA, care s-ar traduce în limba română prin „diversiune” ceea ce englezii traduc mai exact prin „Masquerade”, adică „mascaradă”.
Asta înseamnă însă și „mascare”, termen mult mai potrivit pentru o operațiune militară. Pe scurt, acea voce aparținea jurnalistului Ion Cristoiu, care contrazicea teoria unor generali care repetau seară de seară la TV că Rusia a dorit să aplice strategia „Blitzkrieg”, a războiului rapid, fulger, pentru a ocupa întreaga Ucraină, dar forțele militare ucrainene, conduse de eroul planetar Volodimir Zelenski, sprijinite de NATO, au opus o rezistență fabuloasă care a distrus planul lui Vladimir Putin!
Cristoiu s-a întrebat încă din prima săptămînă dacă nu cumva acest „plan” era de fapt „maskirovka”, adică o diversiune, amintind de „Criza rachetelor cubaneze” din 1962, recunoscută azi ca fiind în mod cert o operațiune de tip „maskirovka”.
Citind în aceste zile cu atenție articolele din presa occidentală despre războiul din Ucraina, am observat că „narativul” s-a schimbat. În sinteză, se spune că Rusia a eșuat în ocuparea întregii Ucraine, dar acum se mulțumește cu teritoriile din sud-estul țării!
Păi, exact asta spunea Ion Cristoiu, dar că ocuparea Ucrainei, deci și a Kievului, este o diversiune și că Rusia a urmărit încă de la început sud-estul țării, din motivele strategice pe care nu le dezvoltăm aici. Adică, am fost de la început în fața unei operațiuni de tip „maskirovka”!, scrie https://www.cotidianul.ro/despre-maskirovka.
„Această practică militară (Eng: military deception) este folosită din cele mai vechi timpuri, un exemplu fiind Calul Troian (sec. al XII-lea î.Hr.), primul document unde este descrisǎ o astfel de strategie este în „Arta războiului” de Sun Tzu (sec. al V-lea î.Hr.). Acest concept militar poate fi aplicat la nivel strategic, operațional și tactic”.
https://medium.com/war-is-boring/ relata în 2014 că înaintea invaziei din Crimeea și Donețk, rușii au masat la graniță vehicule militare cu însemne de „menținere a păcii” – o premieră de la izbucnirea crizei din Ucraina.
În același timp, Rusia a continuat o acumulare masivă de arme de-a lungul frontierei cu Ucraina pe care secretarul general al NATO a calificat-o ca „alarmantă”.

Bărbați înarmați cu fața acoperită de cagule care spun că sunt separatiști ucraineni pro-ruși, dar dețin arme și echipamente folosite pentru echiparea forțelor speciale ruse.
Oficialii vamali de la granița ruso-ucraineană au constatat când au inspectat un convoi de peste 200 de vehicule despre care guvernul rus spunea că transportă ajutor umanitar pentru oamenii din estul Ucrainei devastat de război, că multe dintre vehiculele verificate erau aproape goale.
Indiferent de jocul pe care Vladimir Putin și guvernul rus îl joacă în ceea ce privește sprijinul pe care îl au separatiștilor pro-ruși din Ucraina, strategia armatei ruse este mai subtilă și pare să facă parte din categoria înșelăciunilor strategice.
„Rușii preferă maskirovka pentru că funcționează”, a spus James Miller, director general al The Interpreter , un jurnal online zilnic care traduce articole din mass-media și blogosfera rusă în engleză, pentru a fi folosită de analiști și factorii de decizie politică.
Personalul de la The Interpreter a urmărit numeroase acțiuni și tactici maskirovka , a spus Miller că War is Boring.
În plus, ceea ce au descoperit coincidea cu rapoartele de informații pe care NATO le-a publicat.
Să luăm cazul „convoiului umanitar” rus și a apariției recente a „forțelor de menținere a păcii” rusești în apropierea graniței cu Ucraina despre care am pomenit anterior, ambele având loc în ultimele săptămâni.
NATO a avertizat cu privire la două lucruri”, a spus Miller. „Existau informații care indicau că ar putea avea loc o invazie a forțelor ruse deghizate în trupe menținere a păcii, iar rușii ar putea organiza o misiune umanitară ca acoperire pentru invazie”.

Alianța nord-Atlantică a emis o declarație clară, care indică nu numai îngrijorarea cu privire la acumularea de trupe la doar câțiva mile de granița cu Ucraina, ci și scepticismul crescând față de convoiul rus care pretindea că ar transporta ajutor umanitar.
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus că informațiile recente indicau „o acumulare alarmantă a forțelor terestre și aeriene ruse în vecinătatea Ucrainei”.
„Am văzut, de asemenea, transferuri de cantități mari de arme avansate, inclusiv tancuri, transportoare blindate de personal și artilerie către grupuri separatiste din estul Ucrainei”, a spus Rasmussen într-o declarație scrisă.
El a pus sub semnul întrebării scopul a ceea ce el a numit „așa-numitul convoi umanitar pe teritoriul ucrainean fără acordul autorităților ucrainene și fără nicio implicare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii”.
„Nerespectarea principiilor umanitare internaționale ridică întrebări suplimentare cu privire la faptul dacă adevăratul scop al convoiului de ajutor este acela de a sprijini civili sau de a reaproviziona separatiștii înarmați”, a continuat Rasmussen.
Dacă rușii desfășoară un convoi fals de ajutoare destinat unor alte scopuri, atunci tactica se încadrează perfect în definiția maskirovka .
Istoricii și analiștii militari spun că este principiul subterfugiului stabilit pentru prima dată în Armata Roșie Sovietică, și pe care actualele forțe armate ruse îl mențin. Principalele caracteristici ale maskirovka sunt negarea plauzibilă, ascunderea forțelor, dezinformarea și momeala.
Unele sau toate aceste tactici ar putea apărea simultan ca parte a unei strategii mai ample de negare și înșelăciune, și anume de a semăna confuzie și de a răspândi frustrarea în rândul unui inamic prin negarea oponentului de informații exacte, conform unui studiu din 1988 în Air and Space Power Journal .
De asemenea, dacă rușii folosesc în prezent maskirovka , nu este pentru prima dată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sovieticii i-au păcălit pe germani cu tactici care variau de la construirea de arme în ateliere de reparații auto în loc de fabrici mari – până la mascarea numărului real de trupe pe teren prin intermediul momelilor.
„Principiul său central este de a împiedica un adversar să descopere intențiile reale, înșelându-l cu privire la natura, amploarea și momentul unei operațiuni”, a scris James Hansen în Soviet Deception in the Cuban Missile Crisis: Learning from the Past , o analiză istorică pe care a pregătit-o. pentru Agenția Centrală de Informații.
Hansen subliniază că rușii au folosit tehnici maskirovka și pentru a introduce rachete și focoase nucleare în Cuba în 1962.

Miller a spus că are deja loc un fel de invazie insidioasă a Ucrainei și că forțele militare ruse au devenit mai îndrăznețe, dar există încă limite pentru acțiunile lor.
Un exemplu în acest sens a fost și declarația NATO conform căreia artileria rusă se află pe pământul ucrainean, bombardând ținte ale forțelor armate ucrainene în numele separatiștilor pro-ruși. „Într-un fel, armata rusă nici nu mai încearcă să se ascundă”, a spus Miller. „În acest moment, te războiul este deschis.”
Separatiștii pro-ruși câștigă de fapt unele bătălii împotriva forțelor ucrainene, dar numai la graniță, a spus Miller.
Miller a spus că bănuiește că rușii ar putea în cele din urmă să mute forțele „de menținere a păcii” în regiunea de graniță cu Ucraina și să creeze o altă zonă autonomă sub control rusesc, cum ar fi Crimeea sau Transnistria, un stat separatist pro-rus la granița de est a Moldovei cu Ucraina.
Miller a mai spus că crede că această abordare progresivă a rușilor ține NATO, Uniunea Europeană, Statele Unite și mass-media mondială în întuneric.
„Atitudinea Rusiei este „atâta timp cât nu invadăm de-a dreptul, nimeni nu va observa”. Până acum, este o strategie care funcționează”, a spus Miller.
Au reapărut în Ucraina „lagărele de filtrare”, instrumente de teroare active în Rusia încă din anii 1940

De ce înființează Rusia centre de detenție în Ucraina?
De când a început războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, sute de mii de oameni au fost deportați forțat de trupele de ocupație în Rusia, consemnează publicația britanică https://www.economist.com.
Pe 21 aprilie Volodimir Zelensky, președintele Ucrainei, a estimat cifra la jumătate de milion. Pe 30 aprilie, Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a declarat că peste 1 milion de oameni au fost „evacuați” din teritoriile ocupate de armata rusă în Ucraina .
Mulți dintre aceștia au trecut prin „lagărele de filtrare” rusești . Ce sunt aceste centre de detenție?
„Taberele de filtrare” sunt numite astfel deoarece acolo oamenii sunt verificați și triați de militari sau de alți oficiali.
Rușii îi iau pe bărbați din case, de pe stradă, uneori chiar femei sau copii și îi duc la anumite puncte de control, unde li se iau amprentele, li se scanează documentele, li se rechiziționează telefoanele și încep să le citească mesajele, postările de pe rețele sociale, pentru a li se face un profil din care să se poată stabili dacă nu au avut „atitudini dușmănoase față de Rusia”.
Totodată celor reținuți li se pun întrebări provocatoare despre guvern și despre propriile lor poziții privind intervenția Rusiei in Ucraina.
A desea au existat chiar cazuri în care au fost torturați sub pretextul că ar fi „naziști ucraineni”.
„Dacă o persoană era suspectată că ar fi ”nazist ucrainean” atunci (rușii, n.r.) o transferau în Donețk pentru continuarea anchetei sau chiar pentru a o extermina”, a declarat pentru BBC Oleksandr, un ucrainean ce a fost cazat într-unul din astfel de centre .
Cei care nu trec de acest filtru, sunt trimiși în lagăre, relatează https://www.hotnews.ro.
Presa rusă independentă, dar și presa din Ucraina, vorbesc de adevărate lagăre de concentrare în care sunt duși în special bărbații. Unii dintre aceștia ar urma să fie mobilizați pentru a fi trimiși să lupte împotriva armatei din Ucraina.
Se mai afirmă că există lagăre de filtrare și în Crimeea. Numărul lor exact este neclar.
Din Ucraina sunt răpiți și copii care ajung în acele lagăre. Copiii ucrainenilor vor fi învățați limba rusă, istoria Rusiei și trec printr-un proces de reeducare în spirit rusesc.
De asemenea, în aceste lagăre de reeducare ar fi fost duși deja învățători din teritoriile ocupate de ruși. Rusia are nevoie de învățători care să continue „educarea” copiilor în localitățile cucerite, explică jurnaliștii ucraineni.
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, măsurile luate de ruși, neobișnuite în condiții de război, reflectă intențiile de lungă durată ale Kremlinului menite să mențină controlul asupra teritoriilor cucerite în estul si sudul Ucrainei.
Ce se întâmplă acum în Ucraina, nu se îndepărtează de tiparul adesea implementat de Moscova în teritoriile sale federale sau în statele din vecinătatea sa, spun specialiștii.
Așa-zilele „tabere de filtrare” nu sunt ceva nou, ele fiind înființate inclusiv în perioada războiului din Cecenia, relatează https://romania.europalibera.org.
Cecenii care au fost deținuți în astfel de tabere povesteau cum autoritățile Rusiei îi băteau cu bastoane de cauciuc sau cu ciocanul.
„De fiecare dată când ne duceam în camera de interogare sau când eram convocați din orice motiv, eram bătuți. Gărzile purtau măști și nu ne permiteau să ne uităm la ei în ochi”, mărturisea un prizonier cecen în urmă cu peste 22 de ani. „Odată, când am intrat în camera de interogare, un gardian m-a bătut cu o bâtă de fier”.
Conceptul de fil’tratsiia sau ”filtrarea” a apărut la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, pe măsură ce Uniunea Sovietică și alte forțe aliate au eliberat prizonierii ținuți în detenție de naziști.
Milioane de cetățeni sovietici – majoritatea soldați – au supraviețuit lagărelor de concentrare naziste. Dar eliberarea lor i-a plasat sub anchetele comisarilor militari, alarmați că cei care au fost luați prizonieri sau strămuți de război au fost expuși influențelor liberale în străinătate.
Repatrierea forțată a însemnat trimiterea a aproximativ 5 milioane de oameni înapoi în Uniunea Sovietică. Pentru a contracara ideologia antisovietică, peste 4 milioane dintre ei au fost supuși filtrării și controlului riguros, interogatoriilor și încarcerării în stații de detenție înființate de poliția secretă și agențiile de informații. Aproximativ 280.000 au ajuns în lagărele de concentrare din Gulag.
Cinci decenii mai târziu, filtrarea a reapărut în Cecenia, o regiune predominant musulmană din nordul Caucazului, care lupta pentru independența față de Rusia.
În timpul celor două războaie din Cecenia din anii 1990, autoritățile ruse au reținut în mod arbitrar civili la punctele de control, trimițând mii de oameni în lagăre, în efortul de a înlătura separatiștii ceceni, demonizați de Kremlin ca fiind teroriști și bandiți.
Abuzuri larg răspândite ale drepturilor omului, inclusiv viol, extorcare, bătăi și tortură au fost documentate de către grupurile pentru drepturile omului. În multe cazuri, deținuții pur și simplu au dispărut.
Există paralele tulburătoare cu ce se întâmplă acum în Ucraina. Înainte de invazia Rusiei, oficialii americani spuneau că forțele ruse întocmeau liste cu oameni care urmauă să fie uciși sau trimiși în lagăre dacă Rusia ocupa anumite părți ale țării. Țintele includeau dizidenți ruși și belarusi în exil, activiști anticorupție, membri ai minorităților religioase și etnice și persoane LGBT.
O imagine din satelit surprinsă în martie de Maxar Technologies arăta cum forțele susținute de ruși au început să construiască o tabără în satul controlat de ruși Bezimenne, lângă orașul-port Mariupol, în sud-estul Ucrainei. Potrivit martorilor, ucrainenii trimiși acolo au fost fotografiați și forțați să-și predea telefoanele mobile și actele de identitate înainte de a fi interogați și deportați în Rusia.
Kremlinul îi descrie pe acești oameni drept „refugiați”. Rossiyskaya Gazeta, un ziar pro-Kremlin, susține că 5.000 de civili au fost controlați la Bezimenne pentru a împiedica „naționaliștii ucraineni să se infiltreze în Rusia”. Dar cei care au reușit să evadeze spun o poveste complet diferită, comparând condițiile cu cele ale unui ghetou sau lagăr de concentrare. Aceștia susțin că au fost martori la torturi și ucideri comise de serviciile de securitate ruse pentru a elimina „naziștii ucraineni”.
Potrivit ONU, deportarea sau transferul de persoane dintr-un teritoriu ocupat constituie o crimă de război.
Rusia insistă că relocarea civililor de către forțele sale armate este benignă și voluntară.
Dar taberele de filtrare par a fi un instrument de război, folosit pentru a șterge identitatea ucraineană.
Ultimul secol a fost marcat de o amplificare a eforturilor Kremlinului de a sovietiza, iar pe urmă a rusifica, Ucraina.
Dacă în 1926 doar 4.5 milioane de ucraineni considerau rusa ca limbă maternă, cifra acestora a crescut la 6.5 milioane în 1959 și la 12.2 milioane în 1989.
În 1989, mai mulți ucraineni erau fluenți în rusă decât în ucraineană – aceasta după ce ani la rând poporul ucrainean nu a avut parte de drepturi precum cel de a învăța în școli ucrainene sau de a publica cărți și ziare în ucraineană.
„Acesta este un război în care una din părți refuză identitatea celeilalte”, a punctat Ignatov.
„Rușii au fost clari încă de la începutul războiului că acesta este unul împotriva așa-zișilor ‘naționaliști ucraineni’. Pentru Ucraina, asta înseamnă un război împotriva identității ucrainene. Deci, atunci când Rusia ocupă un teritoriu din Ucraina, Kremlinul implementează planul de rusificare al acesteia”, a continuat el.
O AGRESIUNE RUSĂ în Ucraina va duce nu doar la sancțiuni, ci și la apariția unei noi Cortine de Fier
Harta concentrărilor de trupe rusești la granița cu Ucraina, prezentată de serviciile de informații militare ucrainene în publicația Military Times din noiembrie 2021
Comentatorii de la Moscova și probabil Kremlinul, spune Aleksandr Skobov , sugerează că Occidentul a capitulat deja în fața lui Vladimir Putin în privința Ucrainei, deoarece singurul răspuns pe care cred că îl va da Occidentul implică sancțiuni, scrie https://euromaidanpress.com.
Dar aceasta este o greșeală: dacă Putin își extinde agresiunea în Ucraina, se va ridica o nouă Cortina de Fier .

Aleksandr Skobov (foto: kasparov.ru)
„Un război regional serios în centrul Europei ar însemna că relațiile dintre Rusia și Occident în ansamblu ar reveni inevitabil la nivelul de vârf al Primului Război Rece ”, spune comentatorul de la Moscova .
Noile sancțiuni vor fi îndreptate către „distrugerea economiei ruse ca oponent”.
Dar mai mult decât atât, spune Skobov, „cooperarea în toate sferele – academic, cultural, juridic și umanist” va fi blocată. „Cel puțin, asta va implica contacte formale de o perioadă semi-militară, iar între Rusia și Occident se va ridica din nou „o Cortina de Fier”.” Cei preocupați doar de sancțiuni ratează ideea.
„Separarea Rusiei de sistemul global de legături internaționale în era noastră post-industrială va fi, fără îndoială, o problemă pentru țările din Occident și multe vor trebui să facă sacrificii.”
În consecință, susține el, mulți vor încerca cât pot de mult să-l țină pe Putin, mai degrabă decât ca lucrurile să ajungă la acel punct.
Dar exact asta se va întâmpla dacă Putin va lansa o agresiune extinsă împotriva Ucrainei, spune Skobov.
Și dacă acest lucru se va întâmpla, Rusia va suferi mult mai mult rău decât țările occidentale. Moscova crede că poate compensa acest lucru cu o nouă coaliție de țări „pe o bază anti-occidentală”.
Această alianță de autoritari nu va fi atât de puternică și unită pe cât crede Kremlinul, susține el. Mulți vor coopera pentru un timp, dar acestea sunt țări foarte diferite, cu agende foarte diferite și nu sunt în măsură să compenseze Rusia pentru pierderile pe care le va suferi prin separarea de Occident.
Și cel mai mare aliat Moscova se așteaptă să ajute, China , poate fi fericită să folosească Rusia ca „un berbec” și „distragere a atenției” în Occident, dar se concentrează mai degrabă pe penetrare decât pe confruntare ca strategie pentru a obține dominația mondială. Agenda Moscovei nu este așadar a Beijingului și China nu va fi dispusă să urmărească Rusia în izolare pentru mult timp.
În plus, spune Skobov, „Kremlinul însuși nu ar dori să piardă în cele din urmă toate oportunitățile de a pătrunde și dezordona Occidentul”.
Astfel, se va confrunta cu presiuni din cadrul propriului regim pentru a nu întreprinde o acțiune care ar putea costa astfel de șanse, susține comentatorul de la Moscova.
Desigur, deschiderea informațională devine pentru Putin „din ce în ce mai insuportabilă” și că „regimul autoritar Putin își finalizează renașterea într-un regim totalitar bazat pe mobilizare politică, controlul gândirii, interdicții ideologice și cenzură”.
În această situație, „Kremlinul are propria „ Operațiune Barbarossa ” pentru Ucraina”, dar Putin nu o va pune în mișcare „până în ultimul moment”.
Ceea ce trebuie să facă Occidentul este să-l convingă de disponibilitatea lor de a impune „cele mai mari costuri posibile” dacă merge înainte.
Potrivit lui Skobov, există semne că fac asta, după ce a ajuns la concluzia că liniștirea nu funcționează.