Eminescu despre ruși

Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei.

Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare.

În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.

Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.

Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie.

De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.

Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor. 

 În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi.

În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mâinile și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum îi mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.

Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple.

Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.

Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri.

Mihai Eminescu (Articol apărut în TIMPUL, la 7 Aprilie 1878, cu titlul «Tendenţe de cucerire» – fragment).

POLITICIANUL Adrian Papahagi observă “cu dezgust şi îngrijorare”cum unii cetăţeni români, “privesc cu înţelegere către Rusia şi cu ură către UE”, în contextul tensiunilor existente la graniţele Ucrainei

Rusia a fost pentru România agresor, ocupant şi hegemon. A o susţine e imbecilitate şi trădare de patrie.

 Adrian Papahagi, unul dintre cei mai cunoscuţi intelectuali de dreapta din România, afirmă că observă “cu dezgust şi îngrijorare” cum unii cetăţeni români “privesc cu înţelegere către Rusia şi cu ură către UE”, în contextul tensiunilor existente la graniţele Ucrainei, scrie https://www.timpul.md.

 Papahagi le reaminteşte acestora că Rusia, de-a lungul deceniilor, a fost pentru România “agresor, ocupant şi hegemon” iar o asemenea atitudine din partea românilor este, în opinia sa, nu doar “imbecilitate” ci şi “trădare de patrie”.

“Am observat cu dezgust şi îngrijorare că există cetăţeni români care găsesc potrivit să laude Rusia şi să înjure UE în contextul în care Rusia ameninţă să pornească un război de agresiune la graniţele noastre. Am văzut amnezici sau inconştienţi care critică sistemul antirachetă de la Deveselu, achiziţia de avioane militare sau prezenţa anunţată a trupelor franceze în România, uitând că România Mare şi cea de după 1945 se datorează victoriei Franţei şi aliaţilor ei în WWI şi celei anglo-americane în WWII. România e creaţia Franţei, Americii şi Imperiului Britanic la fel de mult cum este aspiraţia şi creaţia românilor.

Faţă de România, Rusia a fost stat agresor în 1940, ocupant în 1944-1958, şi hegemon până în 1989.

Rezultatul primei agresiuni se simte până astăzi în Moldova divizată, iar rezultatul dominaţiei sovietice a fost o jumătate de secol de crimă, fărădelege, teroare, jaf, minciună, urâţenie, corupţie, suferinţă şi sărăcie – am numit comunismul, oroarea cea mai durabilă a modernităţii anticreştine.

Rusia nu are nimic creştinesc şi nimic ortodox, ci este dominată în continuare de duhul necurat al imperialismului sovietic. De altfel Rusia dezbină cu program lumea ortodoxă: la Creta, în Africa, mereu, cu orice ocazie”, a scris profesorul Adrian Papahagi într-o postare publicată marţi pe Facebook.

Fostul om politic subliniază totodată că Rusia este un “stat banditesc” care nu doar că nu respectă dreptul internaţional, dar invadează “state suverane care nu au atacat-o” precum Georgia şi Ucraina.

Papahagi avertizează că visul Rusiei este şubrezirea UE, iar dacă UE s-ar destrăma şi NATO nu ar funcţiona, “România ar fi printre primele ţări invadate şi destrămate de Rusia”.

“Rusia e rogue state, adică stat banditesc. Nu respectă dreptul internaţional, ci invadează state suverane care nu au atacat-o (Georgia, Ucraina). Nu este partener al Europei, ci o şantajează. Subminează democraţiile şi sprijină toate dictaturile (Siria lui Al-Assad, Venezuela, Cuba, Bielorusia etc.). Nu e stat de drept, ci tiranie: cine-l critică pe Putin moare otrăvit, cade de la etaj, e împuşcat sau înfundă puşcăria. Nu e democraţie, ci oligarhie mafiot-kaghebistă (cum ar fi şi România dacă nu ar fi în UE şi NATO – aduceţi-vă aminte de Năstase, Ponta şi Dragnea).

Şubrezirea UE e visul Rusiei. Dacă UE s-ar destrăma şi NATO nu ar funcţiona, România ar fi printre primele ţări invadate şi destrămate de Rusia. Sunt convins că Viktor Orban ar pescui fericit în aceste ape tulburi. A privi cu înţelegere către Rusia şi cu ură către UE, căreia îi datorăm toată prosperitatea noastră, sau către SUA, căreia îi datorăm libertatea după 1989 nu e doar imbecilitate: e trădare de patrie”, a punctat Papahagi.

Nu în ultimul rând, intelectualul de dreapta a reamintit că “avem tot dreptul să criticăm orice în UE, […] dar avem obligaţia […] să apărăm interesul naţiunii şi al patriei”.

“Avem tot dreptul să criticăm orice în UE (iar eu sunt un critic constant al derivelor stângiste din Uniune), aşa cum, subsidiar, avem dreptul să criticăm orice aspect al guvernării României sau al administraţiei localităţilor unde locuim. Suntem cetăţeni, e dreptul nostru.

Dar avem obligaţia să înţelegem şi să apărăm interesul naţiunii şi al patriei. Interesul nostru e ca NATO şi UE să dureze veşnic, iar Rusia să nu mai poată niciodată ameninţa România. România e prea mică pentru a exista liberă, paşnică şi prosperă în afara NATO şi UE. Perioada petrecută în UE şi NATO este fără îndoială cea mai prosperă, liberă şi sigură din istoria naţiunii noastre”, a conchis Adrian Papahagi.