CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un ștreang la gâtul R.Moldova

 

 

 

Imagini pentru transnistria photos

 

 

 

 

Transnistria, ştreangul la gâtul Republicii Moldova

 

 

  Începând cu sfârşitul anului 2007 şi până la jumătatea anului 2010, Rusia a transferat circa 55,5 milioane de dolari către 137 de mii de pensionari transnistreni sub formă de adaos la pensie. La un moment dat, Rusia a încetat să mai transferi bani, suspectând Tiraspolul de lipsă de transparenţă în distribuirea fondurilor. Finanţarea a fost reluată şi  adaosul la pensie constituie circa 15 dolari, iar 214 milioane de ruble s-au alocat pentru susţinerea agriculturii.

…Nu vreau să procedez la comparaţii şi întrebări naive gen „Cum ar reacţiona Rusia dacă, de exemplu, Guvernul României, ar decide să aloce milioane pentru pensiile moldovenilor din RM?”.

Problema e alta. În curând  R. Moldova va marca 30 de ani de la declararea Independenţei.

De aproape 30 de ani, RM nu-şi exercită suveranitatea asupra teritoriilor din stânga Nistrului și în tot acest timp Rusia și-a păstrat  trupele sale pe teritoriul din stânga Nistrului.

De aproape 30 de ani, deşi e numită „aşa-zisa”, republica de la Tiraspol, aceasta există ca atare, de facto, iar Chişinăul se află în tratative cu această aşa-zisa „republică transnistreană”, dar fără niciun rezultat.

 

 

 

 

 

Imagini pentru transnistria photos

 

 

 

 

 

 

Se schimbă preşedinţii la Chişinău, se schimbă formatele, numai „prezidentul” de la Tiraspol nu se schimbă şi atitudinea plină de afecţiune a Rusiei faţă de „odrasla” sa de suflet, Transnistria. 

În aceşti ani, în Transnistria a apărut o generaţie de tineri pentru care această „regiune rebelă”, numită la Chişinău „aşa-numita republică transnistreană”, este de facto patria, ţara lor. Transnistrenii se consideră cetăţeni ai unei ţări adevărate, urăsc totul ce e legat de R. Moldova şi nu acceptă niciun fel de „unire a celor două maluri”.

Rusia îşi joacă de minune rolul, se declară mereu deschisă pentru negocieri cu RM, din când în când mai aruncă pe piaţă câte un „memorandum Kozak”, trăgând astfel din timp până se vor coace premisele pentru a aplica R. Moldova lovitura de graţie. Ce am în vedere?

Ruşii niciodată nu au dorit, dar au simulat dorinţa de a „soluţiona diferendul transnistrean” atâta timp cât a fost nevoie ca Transnistria să se constituie ca stat de facto şi să apară cetăţeni devotaţi acestui stat. Acum acest scop este realizat şi este de aşteptat ca Moscova să devină din ce în ce mai „favorabilă” ideii „soluţionării diferendului”.

Un om fără prejudecăţi şi cu mintea limpede îşi imaginează ce ar însemna ACUM pentru R. Moldova „unirea cu Transnistria”. Fără a exagera câtuşi de puţin, asta ar însemna moartea R. Moldova.

Chiar după primele alegeri în varianta „R. Moldova reîntregită” vor dispărea partidele de centru-dreapta şi puterea va fi preluată de transnistreni, procesul de transnistrizare a Moldovei (rusificare, sovietizare) se va produce rapid şi masiv, va fi abandonat vectorul proeuropean, se vor declanşa conflicte sociale şi interetnice, va căpăta noi turaţii exodul moldovenilor peste hotare ş.a.m.d.

Nu îndemn la „abandonarea Transnistriei”, nici la ocuparea şi „românizarea” ei; îndemn cititorii să mediteze asupra acestei perspective. Mie nu mi se pare din domeniul fantasticului, ci al unor realităţi imediate, fapt ce ar trebui să determine clasa politică de la Chişinău să fie pregătită pentru o asemenea evoluţie a situaţiei. Politicienii noşti trebuie să fie foarte atenţi la mişcările Rusiei şi să realizeze că, dacă ruşii vor deveni tot mai „favorabili” şi mai „constructivi” în „rezolvarea problemei Transnistriei”, înseamnă că Moldovei i s-a pregătit ştreangul.

ARHIVA TIMPUL md.

Un articol de: Constantin Tănase

10/12/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ROMÂNISMUL LA RĂSĂRIT DE PRUT, ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI al XX -lea

 

Imagini pentru basarabia sub atac bolsevic photos

Teritoriul românesc numit Basarabia s-a unit benevol cu România în 1918, în baza deciziei Sfatului Ţării, primul Parlament al acestei provincii, exponentul conştiinţei naţionale româneşti a populaţiei băştinaşe basarabene.

Forţele motrice a acestei Uniri n-au fost împrejurările politice şi istorice, ci românismul locuitorilor teritoriului dintre Prut şi Nistru, conservat şi ocrotit de Biserică, de ţărănime, dar şi de intelectuali şi alţi adevăraţi patrioţi, care tot din rândul ţărănimii îşi trăgeau obârşia.
La 28 octombrie 1920, prin încheierea Convenţiei internaţionale în chestiunea Basarabiei, care a avut loc la Paris, între Anglia, Franţa, Italia, Japonia pe de o parte şi România, se recunoştea suzeranitatea României asupra Basarabiei.

Convenţia a fost semnată, dar n-a fost ratificată de Japonia. Uniunea Sovietică, prin încheierea la Londra a pactelor de neagresiune din 3 şi 4 iulie 1933, de fapt recunoştea şi ea actul Unirii Basarabiei cu România.

După istoricul Alexandru Boldur „prin Convenţiile din 1933 Sovietele au creat Basarabiei o situaţie prin care «posesiunea» se transformă inevitabil în «drept», starea de fapt se îmbracă în forme legitime juridice”.

„Prin urmare, consideră A. Boldur, înainte de 1940 situaţia Basarabiei se baza din punct de vedere juridic pe:

1. Voinţa populaţiei Basarabiei de a trăi în componenţa statului naţional românesc.

2. Voinţa României de a avea această provincie în competenţa teritoriului său.

3. Voinţa principial exprimată în 1917 a guvernului sovietic, de a socoti liber de
legătură cu statul rusesc oricare popor din cuprinsul vechii Rusii ţariste.

4.Dreptul de autodeterminare a naţionalităţilor, recunoscut de guvernele revoluţiei ruse,
anterioare sovietelor.

5. Angajamentul formal al Sovietelor de a respecta integritatea teritorială a României,
înţelegând prin teritoriul românesc şi cel al Basarabiei, şi de a se abţine pentru totdeauna de
orice agresiune în această direcţie”.

Cu toate acestea, Uniunea Sovietică, prin ultimatumul din 26 iunie 1940, s-a dedat laun act  de agresiune contra României, cerând sub amenințare Basarabia şi Nordul Bucovinei.

România acedat fără a opune o cât de mică rezistenţă întru salvarea demnităţii româneşti, contrar voinţei multor români, în primul rând a celor basarabeni. Unul dintre aceşti protestatari a fost şi marele patriot, profesorul Ştefan Ciobanu, originar din comuna Tălmaza, judeţul Tighina, una dintre cele mai mari localităţi basarabene de pe malul drept al Nistrului.
Reproducem integral declaraţia profesorului Ştefan Ciobanu, rostită în şedinţa Consiliului de Coroană al României din 27 iunie 1940, la care el a fost invitat ca fiind ministru al cultelor şi artelor al României. Marele patriot român din Basarabia s-a pronunţat pentru neacceptarea ultimatumului şi pentru opunerea rezistenţei.

În şedinţa de la amiază profesorul Şt. Ciobanu spunea:

„Sire! Provincia românească dintre Prut şi Nistru a făcut parte integrantă din vechea Moldovă de la înfiinţarea acestei formaţiuni politice româneşti.
Populaţia românească de răsărit a Moldovei, numită astăzi Basarabia, împărtăşeşte soarta întregului neam românesc în decursul unui şir de veacuri, până când în anul 1812 această provincie a fost smulsă mişeleşte din trupul neamului românesc şi anexată la imperiul ţarist, cu care n-a avut niciodată nici un fel de contracte.

Populaţia Basarabiei, formată 75 la sută din români şi 25 la sută din minorităţi aduse recent de ruşi, are un caracter eminamente românesc.

După o rezistenţă dârză a întregii populaţii în contra tendinţelor brutale de rusificare şi deznaţionalizare prin colonizări şi deportări, după grele suferinţe pe care le-a îndurat din partea stăpânirii barbare ruseşti, poporul românesc din Basarabia trece prin frământările revoluţionare ruseşti din anii 1905-1906 şi 1917-1918 şi, în baza dreptului de autodeterminare a popoarelor subjugate din Rusia, se uneşte cu Patria-mamă România.
Unirea se face prin organul revoluţionar legal al Basarabiei, unire care a fost cerută încă la începutul revoluţiei din 1918 de diferite congrese ale ţăranilor şi intelectualilor.

Dorinţa de a se realiza unirea a fost atât de mare, încât populaţia n-a ţinut seama că Vechiul regat, în parte sub ocupaţie, se găsea într-o situaţie critică.

Şi atunci cum s-ar putea abandona o populaţie românească, care cu atâta încredere s-a aruncat în braţele statului român?

Cum s-ar putea ceda Basarabia care şi-a arătat ataşamentul condiţionat faţă de Neamul şi Ţara Românească şi faţă de tron? Cum s-ar putea călca în picioare o poruncă a trecutului nostru istoric, cum s-ar putea trece peste suferinţele, lacrimile şi sângele acelora care s-au
jertfit pentru realizarea idealului neamului nostru?

Chiar minoritarii şi-au arătat tot devotamentul faţă de neamul românesc, manifestat în diferite alegeri şi în vizita regală recentă la Chişinău, şi-au manifestat dorinţa de a trăi în cadrul românismului.
Sire! Părăsirea Basarabiei de armatele române ar fi cea mai mare crimă naţională, căci ea ar însemna să aruncăm populaţia din Basarabia în braţele unui neam străin şi ale unui regim pe care nimeni în Basarabia nu-l doreşte.

Răspunsul ce trebuie dat Sovietelor:  rezistenţă până la sfârşit.

În lupta ce se va da în contra cotropitorilor, populaţia din Basarabia va fi alături de Armata Română.

Sire! (spunea patriotul basarabean Şt. Ciobanu, la şedinţa care a continuat în seara zilei de 27.06.1940) Susţin întru totul declaraţia pe care am făcut-o în
şedinţa de la amiază. Conştiinţa mea de român basarabean nu-mi permite să concep ca o provincie care şi din punct de vedere istoric, şi ca structură etnografică, este românească să fie cedată ruşilor fără nici un gest de apărare, ca populaţia ei să fie lăsată pradă. Acei dintre membrii Consiliului, care susţin că această cedare va fi provizorie, se înşeală.

Noi, care am simţit cizma robiei ruseşti, nu putem crede că stăpânirea rusească va fi uşor de înlăturat, că dreptatea noastră va fi restabilită. Eu cred ceva mai mult.

Acei care au urmărit evoluţia ideilor politice din Rusia din ultimul timp au putut observa că în viaţa ruşilor sovietici s-a produs un reviriment. De la internaţionalismul bolşevic ei au revenit la naţionalismul cel mai autentic al Rusiei ţariste.

Respectul drepturilor altor popoare este o ficţiune. Aceeaşi recrudescenţă s-a petrecut şi în altă ordine de gândire a ruşilor.

De la principiul de libertate, de autodeterminare a neamurilor, de care au făcut atâta paradă comuniştii, la ei reînvie ideea veche imperialistă într-o formă cu mult mai pronunţată decât
aceea de sub regimul ţarist.

Politica agresivă faţa de Polonia, Finlanda şi Ţările Baltice este o mărturie, la fel și  reînvierea imperialismului a renăscut şi visul obsesiv de cucerire a Constantinopolului, precum şi ideea panslavistă, idei alimentate de o întreagă literatură în decursul unui şir de veacuri.

Ei nu se vor mulţumi numai cu Basarabia, care nu este pentru ei decât un punct de trecere spre Peninsula Balcanică. Politica lor de apropiere faţă de
bulgari şi de sârbi nu este decât o încercare de a realiza visul slavofîlilor. Şi dacă vom ţine seama că la bulgari şi sârbi exista în stare latentă şi mişcarea  ruşii mâine vor pretinde Dobrogea, fie pentru ei, fie pentru bulgari, ca să facă joncţiunea între ei şi statul bulgar.

Cedarea Basarabiei ar deştepta şi poftele ungurilor şi ale bulgarilor.
Sire, decât să ne răşluiască ţara, bucată cu bucată, mai bine să murim cu toţii pentru un ideal al părinţilor noştri”.
Aceste înflăcărate, zguduitoare şi pătrunse de o profundă durere cuvinte ale lui Şt. Ciobanu, dar şi ale altor cu adevăraţi patrioţi l-au făcut pe Regele Carol al II-lea al României să noteze în memoriile sale:

„Consiliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi cei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei prezenţi 26, au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silvio Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.” (subl. n.).

Cu toate acestea, Basarabia a fost „cedată” de România spre a fi anexată a doua oară de Uniunea Sovietică imperială.

Se cunoaşte că odată cu anexarea  la 28 iunie 1940, regimul comunist de ocupaţie şi-a pus scopul să dezrădăcineze şi să lichideze românismul basarabean.

În acest scop autorităţile sovietice au organizat în Basarabia un regim de persecuții atroce  persecutarea tuturor acelora care, într-un mod sau altul, şi-au demonstrat deschis ataşamentul faţă de români şi România.

Prin exterminarea fizică, deportările masive în repetate rânduri în Siberia, procesele judiciare şi extrajudiciare, conştienta organizare în Basarabia a foametei în anii 1946 – 47, prefacerea râului românesc Prut în zid chinezesc, interzicerea rostirii adevărului privind trecutul românesc al Basarabiei şi alte măsuri, totuşi, sovietele n-au reuşit să nimicească spiritul românesc în Basarabia.

Cu toate interzicerile, represiunile şi teroarea, nu toţi basarabenii, nu toţi savanţii sovietici, au acceptat teoria pseudoştiinţifică şi antiromânească privind existenţa în aşa – zisa Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, a unui popor şi a unei limbi distincte față de de poporul și limba română.

Românismul moldovenilor basarabeni n-a putut şi nu poate fi înăbuşit.

 

 

Surse:

http://www.pl.md/public/files/Gheorghe_Ghimpu/Constiinta_Nationala_a_Romanilor_Moldoveni_Gheorghe_Ghimpu.pdf

05/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sondaj: Majoritatea rușilor cred că sunt un popor ales, cu ”rol deosebit în istorie”

 

 

 

Sondaj: Deși recunosc rămânerea în urmă față de Occident, rușii se consideră „popor ales” cu rol deosebit în istorie

 

 

 

 Deși recunosc rămânerea în urmă față de Occident, rușii se consideră „popor ales” cu rol deosebit în istorie.

Un procent de 61% dintre ruși sunt rușinați de faptul că poporul rus trăiește „în sărăcie veșnică și nesiguranță”, rezultă din rezultatele sondajului realizat de ”Levada Center”, potrivit Meduza.io, citată de Pagina de Rusia.

Respondenții au relatat că simt rușine și regret din cauza prăbușirii URSS (45%), a brutalității morale (37%), întârzierii cronice față de Occident și a rezultatelor ”Perestrokai” (câte 24%), precum și față de represiunea și teroarea din anii 1920-1950 (21%).

Rușii se mândresc însă cu victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei (87%) (perioada iunie 1941 – mai 1945, Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Razboi Mondial – n.r.), „marele rol” al Rusiei în explorarea spațiului (50%), realipirea Crimeei (45%), marea literatura rusa (40%) și realizările științei rusești (37%) .

Respondenții consideră că Rusia este o mare putere (75%) și ar trebui să păstreze acest rol (88%). Alți 62% dintre respondenți au spus că rușii sunt un popor ales, cu ”rol deosebit în istorie”.

 

Agenția BucPresss – www.bucpress.eu

 

Rușii, văzuți prin ochii chinezilor: HOȚI, BANDIȚI, ALCOOLICI și NESIMȚIȚI

 

 

 

Analiștii chinezi susțin că națiunea rusă este formată din hoți și lași, iar principalele caracteristici ale caracterului lor sunt răutatea, lăcomia și violența. 

Boris Tkacenco, cercetătorul principal din cadrul Institutului de Istorie, cu câțiva ani în urmă, a găsit o broșură intitulată „Parcurgând Rusia cu privirea”, editată în doar 135 de exemplare, unde au fost colectate mai multe fragmente din cărți și ziare chinezești, prin care autorul încerca să înțeleagă și să cunoască națiunea rusă.

După părerea chinezilor, din cauza perioadei îndelungate de sclavie, poporul rus nu concepe democrația ca atare, însă are o tendință spre individualism extrem. În același timp, rușii sunt într-atât de contradictorii, încât se evidențiază anume printr-un servilism de rob. „Rușii oscilează mereu între aceste două extreme. Fiind liberi, ei nu au limite și au tendința de a distruge totul”, se precizează în articol.

„A treia parte din măreția națiunii ruse constă din hoție, iar 70 la sută – din banditism”.

Poporul rus nu face nimic fără străini. „Realizările Rusiei au fost întotdeauna legate de străini. Atunci când rușii aveau vreo contribuție la ceva, totul se destrăma. Cauza este neputința lor de a se controla. Rusia a fost mereu mai prejos decât Occidentul”. Rușii sunt oameni răbdători, ei nu pot protesta, iar dacă o fac, atunci o fac blând și puțin.

Drept exemplu, în broșură, se aduce drept exemplu perioada de conducere a lui Elțîn: „Pe vremea lui Elțîn, calitatea vieții oamenilor simpli a scăzut catastrofal. Ei erau furați și mințiți în toate felurile posibile, însă poporul nu a făcut mare zarvă”.

În 2002, aproximativ 80 la sută din populația Rusiei trăia sub limita sărăciei. Destul de „puțin”, însă nimeni nu a protestat. Poporul rus a demonstrat încă o dată o capacitate incredibilă de a tolera incompetența și nesimțirea conducerii statului. Aceasta este principala tradiție a Rusiei, o reminiscență a perioadei de sclavie”.

 

 

 

 

 

 

Rușii au dus mereu războaie, de aici vine răbdarea și cruzimea lor. De asemenea, rușii se autoconsideră o națiune superioară altora. „Această idee și-a găsit locul în teoria despre superioritatea rasei slave. Rușii se uită cu dezgust atât la întârziatele Sud și Nord, cât și la dezvoltatul Vest. Rușii vor să fie primii mereu, să fie conducători. Ideea de vechime s-a imprimat în psihologia rusească”.

Politica externă a Rusiei se bazează pe supremație: „Chiar și acum, când nu se poate numi nici cea de-a doua putere în lume, ea își ascunde cu greu tendințele dominatorii”.

În aceeași broșură este scris că „indiferent cât de mult s-ar strădui rușii să se europenizeze, nu le reușește să le semene. Mai mult se aseamănă cu tătarii. Mai concret, la exterior sunt o societate civilizată, însă în interior se găsește o umplutură pur rusească. După fațada ospitalieră este ușor de observat grosolănia lor. Rușii sunt slavi, iar „rus” în latină înseamnă „rob”.

Ideea de egalitate la ruși este stâlcită. „Rușii nu acceptă normele morale tradiționale. Contradicția a devenit o caracteristică a națiunii ruse: dintr-un punct de vedere – cumințenie și servilism, din altul – desfrânare; dintr-o parte – frica de conducere, din altă parte – dispreț pentru tradiție și respingere a principiilor general acceptate de moralitate și etică. Respectiv, rușii interpretează grosolănia drept o vitejie, lipsa disciplinei și haosul – democrație, iar servilismul drept virtute”.

Rușii nu știu să-și prețuiască istoria, își neagă memoria istorică: „Atitudinea lor față de istorie este la fel de radicală. De exemplu, ei consideră că tot ce este vechi trebuie respins, nu e nevoie de continuitate. Toate urmele din trecut trebuie șterse. Cea mai ridicolă este dorința lor de a schimba numele orașelor, străzilor și piețelor. Ei demolează monumente ca și cum evenimentele istorice ar fi niște povești și nu merită a fi amintite”.

În Rusia înflorește birocrația. „Nu contează câți oameni așteaptă la coadă, zece sau 100, funcționarii publici vor continua să lucreze în același ritm, fără să se grăbească, mai discutând cu colegii și sorbind din ceai. Nimic nu-i va face să-și schimbe regimul, nicio calamitate”.
Astfel, rușii nu au făcut altceva decât să lupte, ei nu au reușit să-și dezvolte propria limbă: „cunoscuta replică a poetului englez Jonson – „Patriotismul este ultimul refugiu al mizerabilului”, în traducere ar însemna:

„Chiar și cel mai rătăcit om, respins de prieteni și societate, are șanse de supraviețuire, dacă în sufletul său s-a păstrat dragostea de patrie, ea fiind ultima lui șansă de a se salva”.

În Rusia nu există dragoste, în schimb există cultul sexului, care înlocuiește iubirea. În ziarele lor sunt publicate fără nicio reținere anunțuri despre angajarea fetelor în domeniul prostituției. Pentru politicieni „sexul este o metodă de a-și atinge scopurile. Mulți dintre ei, inclusiv parlamentari și guvernatori, întrețin deschis mai multe amante, iar partidul lui Jirinovski propune deschiderea bordelurilor”.
Rușilor, scriu chinezii, nu le este cunoscut sentimentul rușinii. „Cel mai uimitor este că lor nu le este niciodată rușine de ce au făcut. Dimpotrivă, ei găsesc mereu scuze”.

Nici în băutul alcoolului nu sunt buni rușii. „Pot să nu mănânce, dar nu pot să nu bea – o altă caracteristică specifică rușilor. Votca a devenit o importantă parte a culturii ruse. Alcoolul este elementul fără de care rușii nu pot și nici nu vor să trăiască. Dacă în alte țări se spune că „cel ce se scoală mai devreme își face bani de-o pâine”, atunci pentru ruși se poate spune că „cel ce se scoală mai devreme va avea ce să bea”.

Chinezii amintesc despre faptul că Elțîn a fost alcoolic.

Rușii trăiesc cu frica și paranoia-n sân, ei văd peste tot doar dușmani. Rolul Serviciului Federal de Securitate este, în continuare, foarte important. „Aproape toate discuțiile telefonice sunt interceptate, iar, la dorință, serviciile secrete pot găsi ceva care să vă compromită”.
Într-un alt articol, numit „Comparații dintre China și Rusia”, chinezii scriu că țara lor a urmat exemplul Japoniei și Coreei de Sud, iar Rusia a mers pe urmele Africii sau, în cel mai bun caz, ale Americii de Sud.

Oleg Ciuvachin
Topwar.ru

Traducere și adptare Ana Gherciu  – https://www.timpul.md/

20/01/2019 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: