CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Pagini terifiante ale istoriei – Valurile de deportări prin care au trecut locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord cotropite de barbarii sovietici. VIDEO (I)

Sâmbătă, 13 iunie, se împlinesc 79 de... - Democrația Acasă | Facebook

CRONICA DEPORTĂRILOR

Primul val de deportări. 1941

Teritoriul Basarabiei a devenit parte a URSS în 1940. În nou creata Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, epurările au început aproape imediat. URSS era pe picior de război, iar conducerea acesteia dorea să fie sigură de siguranța granițelor și loialitatea autorităților locale.

Primii, în 1940, au fost afectați participanții Sfatul Țării – oficiali, preoți, medici care au susținut unirea cu România în 1918. Majoritatea au fost deportați în colțurile îndepărtate ale Rusiei.

De exemplu, preotul Alexandru Baltag a fost deportat în Tatarstan, deși avea deja 80 de ani . În 1940, a avut loc și una dintre puținele deportări pe bază etnică – 124 000 de germani basarabeni au fost repatriați în Germania.

Mesajul Prefectului Județului Caraș-Severin, Cristian Gâfu, cu ocazia  sărbătorii de Rusalii | Radio România Reșița

Primul val deportări în masă a trecut peste RSS Moldovenească în 1941. Pregătirea pentru deportări a început în prealabil. La 11 noiembrie 1940 a fost emis un ordin al NKVD (Comisariatul Norodnic pentru Afaceri Interne) al URSS cu o cerere de identificare a tuturor „elementelor antisovietice”.

În listele de nume întocmite în teritoriu, trebuiau să intre toți foștii proprietari de terenuri, proprietarii de fabrici, membri ai gărzilor albe, oameni de afaceri, lideri ai partidelor politice, colaboratori ai Siguranței românești, precum și primarii din aproape toate localitățile, inclusiv cele găgăuze și bulgare.

Operațiunea era programată pentru 12 iunie 1941 și trebuia finalizată în decurs de 24 de ore, pentru a evita tulburările.

În februarie 1941, listele erau gata – de completarea lor s-au ocupat tribunalele și sovietele locale. Pe lângă categoriile enumerate, în liste au fost de asemenea incluși medici, profesori și membri ai clerului.

Pe 31 mai 1941, comisarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (VKP(b)) și al Sovietului Comisarilor Norodnici (SNK) al URSS pentru RSSM, Sergo Goglidze, i-a trimis personal lui Stalin un raport în care a cerut permisiunea de a exila urgent „anumite elemente” din țară.

Permisiunea Moscovei a fost acordată deja în iunie. NKVD de la Chișinău le-a trimis organelor locale de forță instrucțiuni detailate privind desfășurarea deportărilor. Operațiunea era programată pentru 12 iunie 1941 și trebuia finalizată în decurs de 24 de ore, pentru a evita tulburările.

r/moldova - Astăzi se împlinesc 80 de ani de la primul val de deportări din Basarabia și Bucovina de Nord înspre Siberia și Kazahstan

Strămutările au avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie. Conform dispoziției oficiale, fiecare familie putea lua cu ea 100 de kg de lucruri personale-bani, haine, produse alimentare, vase.

Pentru pregătiri li se alocau două ore. În practică, după amintirile deportaților, majorității li s-au dat nu mai mult de 40 minute pentru pregătiri iar cu ei li s-au permis să ia nu mai mult de 40 de kg. Banii și obiectele de valoare erau deseori confiscate de soldați. Alte bunuri-casa, pământul, vitele—erau confiscate de stat sau colhozuri.

Unul din soldații din curte ne-au spus că ne ridică. I-au pus tatei un pistol la cap și l-au urcat în căruță. Alături de el s-a așezat fratele meu Gheorghe. Mama era însărcinată. A început să obiecteze, zicând că e gravidă, dar șeful grupului a întrerupt-o. Ne-am urcat împreună cu mama în căruță la care erau înhămați caiii pe care ni i-au confiscat în ajun.”

 Din amintirile Galinei Bodareu, a cărei familie a fost deportată din Vadul-lui-Vodă în 1941.

Deportaților li se propunea să meargă la stațiile de cale ferată cu propriile mașini sau căruțe. Pe cei fără transport propriu îi duceau soldații.

La locurile de exil oamenii au fost transportați cu mai mult de o mie de vagoane de tip marfar. În fiecare din ele încăpeau 90-100 de oameni. Drumul la destinație dura cam două săptămâni.

Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, pe 13 iunie din RSSM au fost deportați deja într-o singură noapte 24 360 persoane.

Circa o mie de persoane ale căror nume figurau în listele inițiale au reușit să evite deportarea.

Doar trei au reușit să se ascundă. 318 au trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost strămutate pentru că erau grav bolnave.

Cu toate acestea, din amintirile victimelor, femeile cu sarcină avansate nu erau scutite de deportare. 829 de persoane au fost scutiți de deportare „pe motivul insuficienței probelor” vinovăției.

Majoritatea deportaților proveneau din Chișinău, Bălți, Taraclia. Erau strămutați cu familiile, cu toate acestea, pe drum spre locul de surghiun membrii familiilor erau separați.

Circa 8 mii de bărbați au fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii erau plasate în colonii speciale din Kazahstan, și din regiunile Omsk și Novosibirsk.

În toiul nopții s-au deschis ușile vagonului (…) și în el au intrat NKVDiști, ținând în lesă maidanezi cu gurile deschise, câini lupi. Lumea a început să strige. Începea genocidul comunist (…) Doi dintre ei i-au legat tatei mâinile pe la spate. Mama a început să țipe, ținându-se din răsputeri de gâtul tatei.

„Nu mă lăsa, Ilie cu patru copii în țară străină, fără pâine, fără haine”.

Un al treilea s-a pus cu pistolul în mâini între părinți, trăgând-o pe mama cu tot cu copil de la tata. I-a blocat calea. Alții l-au împins pe tata din vagon. De atunci nu l-am mai văzut.

Boris Vasiliev- autorul cărții „Stalin mi-a răpit copilăria”

Se știe despre minim 450 de cazuri de împușcare în lagăre a deportaților din RSSM, conform deciziei „troicilor”,

Din județul Soroca au fost surghiunite, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1941, 1874 de persoane. Printre ele și moșiereasa Eufrosinia Kersnovskaia autoare a unor memorii vii și detailate ale exilului și anilor petrecuți în gulag.

A fost condamnată la detenție în lagăre de muncă și reeducare după o tentativă de evadare din colonia specială.

Eufrosinia Kersnovskaia, însemnări... - Istoria pe răzătoare | Facebook

Kersnovskaia s-a născut în 1907 în Odessa, într-o familie de nobili. Tatăl ei a fost jurist-criminolog, iar mama a predat limbi străine. Fugind din calea Războiului civil, familia a ajuns în Basarabia, care se găsea atunci în componența României.

După anexarea Basarabiei la URSS în 1940 Kersnovskaya și-a trimis mama în România, iar ea a rămas la Soroca. Fiind harnică și educată, ea nu se simțea vinovată de ceva și nu avea de gând să-și părăsească gospodăria.

Eram convinsă că nu voi avea nevoie de mult timp să capăt o bună reputație, apoi respect, încredere și, în sfârșit, recunoașterea completă: voi deveni un bun cetățean al țării mele.

A înțeles foarte curând prețul greșelii sale. Cu acuzația „provine din familie de boieri”, a fost deportată în regiunea Novosibirsk.

Pentru tentativa de evadare din colonia specială, a fost condamnată în 1943 la zece ani de muncă silnică. În 1944 a fost condamnată la încă zece ani pentru „activități contrarevoluționare sistematice, activitate fascistă sistematică printre deținuți” și pentru „defetism și calomnie” la adresa Uniunii Sovietice.

Kersnovskaya a scris memoriile la rugămintea mamei sale, cu care a reușit să se reunească după 20 de ani de despărțire.

Manuscrisul are 2200 de pagini, conținând peste 700 de desene.

În memoriile sale, Kersnovskaia povestește despre viața din Odessa și Basarabia, despre exil, despre viața și lupta în sistemul concentraționar GULAG.

Despre noaptea deportărilor

”Eram câteva persoane în mașină dar eu țin doar minte trei. Mai întâi un băiețel de opt-zece ani – Nedzvedskii din satul Volovița.

Pe părinții săi, mici proprietari (în ghilimele, că din averea înaintașilor lor proprietari le-au rămas cinci-șase ari de teren și un bordei dărăpănat pentru o familie de cinci sau chiar mai multe persoane), i-au ridicat noaptea, iar băiatul stătea la bunica în satul Bocsani, la vreo cinsprezece verste de Soroca.

Acum îl duceau, așa micuț și neajutorat, fără pălărie și palton, niște străini cine știe unde și copilul speriat de moarte era vânăt de plâns și sufocat de amărăciune. Era dureros să-l privești!

Dar și celelalte două fete lăsau o impresie jalnică, fiind în rochii albe de bal și pantofi albi cu tocuri înalte. Erau două surori care absolviseră școala medie: astăzi urmau să aibă „balul alb”, primul bal al vieții lor, de care s-au pregătit atâta și era pentru prima oară în viață când purtau tocuri înalte și aveau părul făcut.

Se strânseseră una lângă alta și se țineau de un patefon cu vreo duzină de discuri – toată averea lor. Le-au luat direct de la bal. Nu știau unde le sunt părinții. Nu plângeau, doar tremurau mărunt, deși fusese o zi toridă de iunie.

Mașina a pornit. Mi-am făcut cruce. A ieșit, cumva, instinctiv.”

Jurnalele Eufrosiniei Kersnovskaia au fost publicate integral în limba rusă în redacția istoricului moldovean Valeriu Pasat.

Cartea „Cât face o viață de om” a apărut și în franceză, italiană, germană, cehă, poloneză și maghiară. Memoriile lui Kersnovskaia despre deportarea din Basarabia și viața în GULAG încă nu au fost traduse în română.


Memoriile Eufrosiniei Kersnovskaia


Multe din mărturiile lăsate moștenire de ea pot fi găsite pe site-ul proiectului online, lansat încă în timpul vieții acesteia și la cererea sa, care conține

și cea mai completă versiune electronică a cărții sale „Cât face o viață de om”.

Detalii

-VA URMA –

SURSA: https://newsmaker.md/ro/nu-se-va-intoarce-nimeni-si-niciodataaici-va-vor-putrezi-oasele-cum-au-fost-deportati-locuitorii-moldovei-sovietice/

06/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

2 august 1940 – Stalin a semnat decretul imperialist de inființare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

 

 

 

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) (1940 – 1991).

 

 

 

 

Steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)
 Steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)

 

Pe 2 august 1940, Stalin  a decretat inființarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

 

 

 

Fără nici un fel de consultare cu locuitorii regiunii situate între Prut și Nistru, dictatorul sovietic Iosif  Stalin a semnat un decret abuziv , prin care se constituia pe o parte din pamântul românesc ocupat cu forța de Armata Rosie, Republica Sovietica Socialista Moldovenească (Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ) scrie publicația  https://www.facebook.com.

Marea majoritate a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova.

În 1812, partea răsăriteană a Moldovei  (numită începând cu acel an Basarabia) a fost cotropită de Imperiul Rus.

Pacea de la Bucureşti încheiată în 1812 între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman a consfinţit acest fapt, scrie http://istoria.md/articol/ Republica_Sovietică Socialistă Moldovenească 

Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a Imperiului Rus, fără a avea reprezentare în procesul legislativ sau executiv.

 

 

 

 

 

 

eroii basarabiei | CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

Odată cu izbucnirea  Revoluţiei din 1917 în Imperiul Rus, mişcarea de eliberare naţională a luat un nou avânt în Basarabia.

Nou-alesul Sfat al  Ţării a proclamat pe 15 decembrie 1917 Republica Democratică Moldovenească .

În urma retragerii dezordonate în ianuarie 1918 de pe frontul din Carpaţi a unor unităţi militare ruse, în care corpul de ofiţeri fusese înlocuit cu activişti bolşevici şi anarhişti, în Ungheni, Chişinău şi Tighina au avut loc nenumarate crime și tâlhării. Neavând unităţi militare proprii, Sfatul Ţării a facut apel la armata română, care după ce a eliberat oraşul Tighina de ultimele rămăşiţe ale bandelor de soldați ruşi dezorganizaţi, s-a retras înapoi peste Prut.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democrate Moldovenesti, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să proclame cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţe (din totalul de 148 de deputati), unirea cu România.

Transnistria 

 

Teritoriul cuprins între râurile Nistru si Bugul de Sud, cuprinzând oraşe ca Movilău (Moghiliov Podolski), Bershad’, Iampol, Râbniţa, Birzula, Nani, Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odessa şi Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componenţă etnică mixtă.

În evul mediu românii moldoveni reprezentau circa 1/2 din populaţia sa destul de mică, restul fiind ucraineni şi tătari nohai (un trib al tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârşitul secolului 17 acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest.

În 1792 el a intrat în componenţa Imperiului Rus  , ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenţei sale etnice: tătarii au fost obligaţi să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate.

Astfel au venit multi ţărani şi colonişti ruşi, ucraineni şi evrei. În 1917-1918 românii moldoveni erau majoritari doar în sate situate la mică distanţă de râul Nistru.

 

 

 

harta rass moldovenesti | CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

 

 

Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a înfiinţat o republică autonomă, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RSSAM), în componenţa RSS Ucrainiene, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug, republică în cadrul căreia românii (moldovenii, conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populaţie.

Propaganda sovietică a dorit cest lucru sperând că astfel se vor  crea condiţii pentru  atragerea românilor basarabeni, deja aflaţi în România, spre RSSA Moldovenească.

 

 

 

 

DOCUMENTAR: Pactul Ribbentrop – Molotov – infamia redesenării ...

Protocolul Adiţional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între URSS şi Germania nazistă la 23 august 1939 (foto), a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum (din partea guvernului URSS) şi cedarea (din partea Consiliului de Coroană al României) a teritoriilor dintre Prut şi Nistru (Basarabia), dar şi a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, în componenţa URSS.Dupa ultimatumul URSS, Armata Rosie a ocupat Basarabia si s-a trecut rapid la o grabnica reorganizare administrativa, iar la 11 noiembrie 1940 Basarabia a fost reorganizata deja teritorial in raioane, dupa model sovietic.

Pe 2 august 1940 Stalin semna decretul abuziv de inființare a Republicii  Sovietice Socialiste Moldovenesti

Basarabia, fără jumătatea de nord a judeţului Hotin) şi fără sudul său (Bugeacul sau Basarabia mică) , plus o parte a RSSA Moldoveneşti (corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS Moldovenească, nou-înfiinţată la 2 august 1940.

RSS Moldovenească şi a devenit o republică unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.

Intre luna iulie a anului 1940 si decembrie 1953, aproximativ 340.000 au fost deportate de catre sovietici din teritoriul romanesc anexat de catre URSS, multi dintre cei deportati facând parte din fosta administratie de stat românească.

In total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, in mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în dauna României,
in 1940 din care 703.000 au fost ucise.

Aceasta reprezinta o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe luna, ceea ce inseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi

La 22 iunie 1941 România, aliată cu Germania, a  intrat în război cu  Uniunea Sovietică şi a eliberat până la 26 iunie 1941 Basarabia şi Bucovina de Nord.

La 27 iunie 1941 Antonescu a ordonat armatei române să continue înaintarea peste râul Nistru în teritoriul sovietic, ocupând astfel şi Transnistria.

În februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a recucerit Basarabia şi a organizat din nou RSS Moldovenească.

După lichidarea structurilor statale româneşti (primării, prefecturi, judeţe, etc.) sunt formate altele după modelul sovietic (siviete săteşti, orăşeneşti şi raioanele), toate subordonate organelor partidului comunist (bolşevic).

În fruntea fiecărui raion au fost instalaţi primul secretar al comitetului raional al Partidului Comunist (PC), ajutat de secretarul doi şi secretarul trei (responsabil de ideologie şi propagandă).

Perioada stalinistă: deportările şi persecuţiile

Mulţi locuitori români din Basarabia care nu s-au refugiat în România, după ce armata URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu  au fost capturați de către forţele de securitate sovietice; un procent ridicat dintre ei au fost împuşcaţi sau deportaţi, fiind învinuiţi de ”trădare” și  colaborare cu cu românii şi germanii.

Autorităţile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situaţiei lor economice, politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim.

Ei au fost deportaţi în Siberia şi în nordul RSS Kazahe; unii dintre aceştia au fost închişi sau executaţi.

În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, nu mai puţin de 86 604 de oameni au fost arestaţi şi deportaţi, în timp ce istoricii ruşi au prezentat un număr estimativ de 90 000 pentru aceeaşi perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor anti-sovietice, active între 1944 şi 1952.

O campanie de eradicare a chiaburilor (persoane înstărite) a fost orientată spre familiile ţăranilor bogaţi din Basarabia care au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. De exemplu, în doar două zile, 6 iulie şi 7 iulie 1949, peste 11342 de familii din RSSM au fost deportaţi prin ordin al ministrului de stat şi de Securitate, IL Mordovets în conformitate cu un plan numit „Operatiunea Sud”.

Alte campanii de deportare au fost îndreptate către: etnicii germani (al căror număr a scăzut de la peste 81,000 în 1930 la 4,000 în 1959, datorită migraţiei voluntare din timpul războiului şi prin relocări forţate în calitate de colaboratori după război) şi către minorităţilor religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportaţi în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operaţiunea Nord”.

Independenţa

Pe 23 mai 1991, numele RSS Moldovenești s-a schimbat în Republica Moldova acest teritoriu proclamându-şi independenţa pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

 

Experți: R. Moldova nu va supraviețui cu sistemul de stat de tip ...

 

 

 

 

După ce la început s-a manifestat dorinţa de unire cu România, în Transnistria a izbucnit în 1992 un război provocat de sovietici și  sustinut de armata rusă aflată acolo.

Nici până acum guvernul de la Chişinău nu are controlul asupra acestei regiuni separatiste.

01/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

28 iunie 1940: Începutul holocaustului în Basarabia cotropită de hoardele bolșevice sovietice. VIDEO

 

 

Imagini pentru primul val de deportări sovietice din RSSM şi Bucovina de nord

 

 

Desecretizarea fondurilor Arhivei Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova ofera cercetatorilor posibilitatea realizarii unei reconstituiri cât mai fidele a multiplelor aspecte ale istoriei regimului totalitar comunist, insuficient sau deloc elucidate in istoriografia noastra.

Regimul terorii si mijloacele de infaptuire a acesteia isi gasesc o ampla reflectare in dosarele respectivei arhive.

28 iunie 1940 a insemnat inceputul unui lung calvar pentru populatia Basarabiei, condamnata sa suporte toate ororile regimului totalitar comunist la care a fost supusa populatia RASSM in perioada interbelica.

Chiar daca nu se recurgea atat de frecvent, ca in perioada marii epurari, la serviciile odioaselor troici speciale, regimul totalitar comunist pentru a-si atinge obiectivele diabolice, a recurs la alte metode, la fel de antiumane, cu efecte la fel de tragice.

Primul an de ocupatie sovietica a Basarabiei a produs un soc urias asupra populatiei acesteia. Din primele zile, ca urmare a practicilor reprobabile ale autoritatilor comuniste, s-au operat numeroase arestari, astfel incat, în cateva saptamani, inchisorile au devenit supraaglomerate, depasindu-se de cateva ori capacitatea celulelor de a-i adaposti pe cei condamnati la detentie. In paralel, se produc executari in serie ale unor categorii de persoane, catalogate ca „dușmani ai puterii sovietice”.

Din randul acestora au facut parte personalitati politice, inclusiv mai multi membri ai Sfatului Țării, persoane, care, pana la 28 iunie 1940, au facut parte din diferite partide politice, au detinut functii publice in organele de administratie si de ordine. Victime ale rafuielilor salbatice au căzut si cateva zeci de preoti ai Mitropoliei Basarabiei, platind cu viata doar pentru simplul fapt ca slujeau in Altarul Domnului.

Gropile cu var, umplute cu cadavrele celor executati, precum si alte metode de exterminare a persoanelor indezirabile, constituie un alt indiciu infiorator al acestui prim an de ocupatie sovietica.

Deportarile din 13 iunie 1941, in Siberia si in lagarele corectionale, a aproximativ 20.000 de persoane, au constituit acordul final al acestui prim an de „fericire” de tip comunist. Acest val de deportari este amplu reflectat de fondurile respectivei arhive.

 

 

Se împlinesc 76 de ani de la primul val de deportări staliniste ...

 

 

In ianuarie 1944, cu câteva luni pâna la „eliberarea” nordului Basarabiei de catre Armata Rosie, erau deja elaborate primele directive ale organelor de represiune sovietice, ce urmau sa serveasca drept temei pentru relansarea masinăriei diabolice de exterminare umană.

Odată cu ocuparea raioanelor de nord de catre unitatile de avangarda sovietice, tribunalul militar al RSSM, proaspat reanimat, s-a si pus pe treaba, condamnand la moarte primele cateva zeci de persoane.

Un rol aparte in identificarea si retinerea tuturor celor care, in viziunea autoritatilor comuniste de ocupatie, se facusera vinovati in fata puterii sovietice, l-au jucat asa-numitele batalioane de exterminare, alcatuite din militari sovietici, dar si din activisti, racolati din randul populatiei autohtone.

In vizorul acestor batalioane intrau „elementele dusmănoase”. Un rol aparte in aceasta „munca” de identificare si retinere a „elementelor periculoase” l-au jucat si alte structuri ale NKVD-ului, dar si faimoasele batalioane ale mortii care au „scris”, de asemenea, o pagina trista in soarta populatiei RSSM.

Activitatea acestor structuri este reflectata pe larg de catre fondurile acestei arhive. Poate cel mai amplu sunt documentate operatiunile de deportare, care au fost reluate, fara prea multe taraganari, de catre autoritatile sovietice de ocupatie.

Printre primele victime ale acestei politici ale terorii comuniste s-au numarat ultimele cateva sute de etnici germani, care au evitat repatrierea din septembrie 1940.

In iunie 1945, ei n-au mai putut sa se salveze de la deportarea in Siberia, operata de catre autoritatile sovietice.

Au urmat o serie de deportari care-i vizau pe basarabenii ce au activat, in perioada administratiei romanesti.

Primul contingent, alcatuit din 466 de reprezentanti ai acestor categorii au fost deportati la 17 iulie 1946 in RSS Karelo-Finlandeza, pentru un termen de sase ani. Atare deportari au continuat si in anii urmatori.

Ultimul grup deportat a fost cel format din fosti angajati ai administratiei publice si de ordine din Basarabia, care au fost exilati in 1948, pentru o perioada de sase ani, in RASS Bureata, regiunile Amur si Irkutsk.

Deportarile de populatie civila din 5-6 iulie 1949, precum si cele din 1 aprilie 1951 au constituit ultimul acord al practicilor de acest gen în RSS Moldovenească.

 

Zi neagră în istorie: Se împlinesc 70 de ani de la cel mai mare ...

Fondurile Arhivei MAI conțin mii de documente inedite cu referire la aceste deportari.

Drama persoanelor deportate, dupa cum bine se cunoaste, nu s-a terminat odata cu disparitia fizica a lui Stalin, ăn martie 1953, ci a continuat si in anii urmatori.

În ciuda faptului ca, după moartea dictatorului, au fost expediate mii de demersuri ale victimelor deportarilor din RSS Moldovenească pe numele noilor lideri sovietici si pe adresa organelor supreme ale statului sovietic, majoritatea covârsitoare ale acestora au rămas nesoluționate.

Si acest ultim episod al dramei deportaților se regăseste plenar în documentele pe care le deține respectiva arhivă.

 

 

Ion Varta,
doctor in istorie, membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
ARHIVA TIMPUL md.

25.02.2010

 

 

 

15/06/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: