CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O producție a Timoc Press – Cine sunt românii/vlahii din Timoc si ce probleme au. VIDEO

 

 

15/04/2016 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SPINOASA PROBLEMA A ROMANITATII BALCANICE SI SOARTA AROMÂNILOR

 

 

SPINOASA PROBLEMA A AROMÂNILOR

 

     Nu cred sa fie pe lumea asta vreun neam cu o istorie mai sublima si mai ingrata – decât Neamul Frate Geaman de la Sudul Apei Uitarii (Dunarea): AROMÂNII.

familie aromani

Cel putin, Europa nu cunoaste neam mai eroic si, totodata , mai ignorat(de însusi Fratele Geaman de la Nordul Apei – noi, românii traianici, nordici, îi ignoram, de mult si vinovat, pe fratii nostri gemeni – româ;nii aurelianici, sudici!!!) – decât ramura de sud a trunchiului traco-român.

 

“Aromânii, armânii sau rumânii, cum îsi zic ei, macedonenii, cutovlahii si tântarii (adica Fiii Cezarului – sânî=fii, tar=împarat), cum îi poreclesc grecii si sârbii, sunt cea mai veche semintie si cea mai eugenica, adica mai nobila, dintre toate câ;te traiesc în sudul Dunarii.
Ei sunt populatia aborigena, vrednici urmasi ai stihiei traco-ilire, peste care s-a altoit demnitatea romana: mister tracic si pragmatism roman” (cf. Teohar Mihadas – art. Aromânii si rolul lor în Balcani).

“Mostenitori directi ai vechii civilizatii trace, aromÂnii sunt, prin limba si cultura lor, singurii reprezentanti, la Sudul Dunarii, ai latinitatii balcanice, nascuta odata cu cucerirea Macedoniei de catre Legiunea a V-a romana, în anul 168 î.H.”(cf. Vasile Tega – art. Aromânii: acesti necunoscuti).
“Sobri, având instinct de casnicie si industrie – românii sunt, în privinta acestor calitati, cu mult superiori acelora ce vorbesc greceste – sunt însa inferiori greco-slavilor în siretlicuri.
Toti acesti ciobani simpli si de rnd au o eminenta aptitudine pentru lucrari în metal. Armele si armaturile lucrate în aur si argint, pe care le admiram la arnauti si palicari (grecotei) au iesit din atelierele vlahilor” (cf. Mihai Eminescu – art. Românii Peninsulei Balcanice).

    Întreba, azi, pe Calea Victoriei, în plin Bucuresti – si ai sa vezi câti români au auzit de fratii “aromâni”.

Asa guvernanti avem azi – asa scoala de constiinta si suflet avem azi.
Cum sa nu îndrîzneasca grecii sa înfaptuiasca, de sute de ani – etnocidul, prin asimilarea fortata (în dispretul oricaror reglementari legale internationale) – al aromânilor?

Grecii, “fratii nostri ortodocsi” – îi numesc pe eroii luptei pentru pastrarea identitatii de neam: “renegati ai elenismului”, acuzându-i ca “viseaza la românizarea greco-românilor”.
Când n-ai fost niciodata altceva decât român – nu poti “renega elenismul”.
Iar a zice greco-români – “expresia e tot atât de improprie ca si afirmarea ca iedul e fiul zimbrului”(cf. Mihai Eminescu – art. Despre Apostol Margarit).

   O, rasfoind scrierile strainilor despre aromâni, ti se face rusine ca esti român din Nord.
Caci iata ce stia evreul Beniamin Tudela, rabin, la 1770, despre valahii-aromâni din Muntii Balcanilor:

”Nimeni nu se poate razboi cu ei, nici un rege nu poate domni asupra lor.”
Cine mai stie azi, dintre “nepotii lui Traian” – ca stramosii sai valahi, din sudul Apei Blestemului Uitarii (Dunarea) – între 1187 si 1373, sub conducerea lui Petru si Asan si ai urmasilor lor, toti principi valahi din Balcani – nu erau doar niste bieti ciobani, nici doar armurieri, negustori etc. – ci au fost RAZBOINICII NEBIRUITI AI RASARITULUI BALCANIC?

I-au snopit în bataie, pur si simplu, pe trufasii împarati greci ai Bizantului, ba si pe cruciatii latini, din Apus, nu mai putin(decât grecii bizantini) infectati de pacatul superbiei:

“Valahii au coborât din muntii lor sub conducerea celor doi frati, s-au unit cu bulgarii si au facut prapad în imperiu). Bulgarii si valahii au navalit aici( în timpul noptii si au facut un adevarat macel asupra armatei grecesti.

Cantacuzen(n.m.: împaratul!), cu numai o mâna de oameni, abia a putut sa se salveze la Constantinopol. Au luat sabiile s-au napustit asupra grecilor condusi de însusi împaratul Isaac Angelos mai repede decât rostim noi vorba si i-au ucis pe toti cei ce luptau.

Asan îl surprinde (n.m: tot pe “falnicul” Angelos) într-o trecatoare si i-a omorât cea mai mare parte din ostire. Isaac a cazut prizonier, cea mai mare parte a ostasilor sai este ucisa.
Alexis Comnen (n.m.: împaratul Bizantului!) ceru pace (n.m.: cuto-vlahilor, vlahilor schiopi! – “poporului de homosexuali”, cum i-au calomniat, grosolani, grecii, mai târziu).

Ionita puse de se construi o masina de razboi în patru laturi si cu ajutorul ei patrunse în oras (n.m.: Varna), dupa trei zile de asalturi.

Ionita(n.m.: regele vlahilor), care fusese uns si recunoscut de catre Papa, a hotarât sa le faca razboi cruciatilor (n.m.: cruciatii pusi pe jaf, ca doar jefuiau doar pe niste frati ortodocsi) îi lovi pe latini, care fura spulberati” etc. (cf. Mihail Kogalniceanu – Vlahii de la sud de Dunare).

    Apoi, au venit turcii “pagâni” – dar nu le-au fost dusmani mai mari românilor din Sud, decât “fratii greci ortodocsi” – pârâtori la Sublima Poarta – cu grea napasta asupra cutovlahilor.

  Va va fi greu sa raspundeti la întrebarea cine-i “ortodox” si cine-i “pagân” – când veti face lectura privilegiilor acordate aromâ;nilor de catre turci, în sec. XVI, printr-un vizir recunoscator fata de ospitalitatea celnicului (n.n.: stapân de turme) Sterie Floca ( aromân), din Metovo :

”Orice persoana de orice religie si conditie ar fi, care se va refugia la districtul Metovo, si oricare ar fi motivele pentru care s-a refugiat acolo, nu va putea fi niciodata urmarita si reclamata de nici o autoritate.
Orice musulman care va trece prin districtul Metovo trebuie sa considere acest pamânt CA PAMÂNT SACRU; si la iesirea sa din tinut SA SCOATA POTCOAVELE DE LA CAI, CA SA NU IA DIN ACEASTA TARA NICI CÂT NEGRUL DE SUB UNGHIE (s.n.).”

     Se pare ca Duhul Sfânt bate pretutindeni – si pe unde-i este voia – si i-a ales si pe acesti musulmani, din sec. XVI : respectul sacrei ospetii, determina recunoasterea tinutului ospetiei ca BISERICA-AZIL SACRU. Dar pe grecii ortodocsi – ce i-a atins? Sa vedem.

Pe 9/22 mai 1905, ca urmare a ULTIMATUMULUI ÎNAINTAT SULTANULUI (sic! – am avut si astfel de conducatori!) de catre regele României, Carol I (nemultumit de rezolvarea problemei drepturilor aromânesti în Rumelia – conflictul fiind între valiul din Ianina si greci, pe de o parte – si aromâni, pe de alta) – s-a dat o iradea (hotarâre), prin care se acordau aromânilor privilegiile cerute si se anunta pedepsirea valiului din Ianina.

Care a fost reactia Patriarhiei Grecesti si a Athenei, în aceste circumstante?
“Patriarhul grec a protestat (n.n.: evident, împotriva iradelei). Violenta criminala a bandelor grecesti a facut restul” (cf. H.N. Braisford).

    Ghiciti cine conducea bandele de criminali greci?
“Episcopii greci din Monastir, Katerino, Grebovo, Drama si Kozani organizeaza bande de tâlhari, care pedepsira crunt pe aromâni, pentru ca voisera sa-si pastreze nationalitatea, prin mijlocul bisericii si scolii” (cf. N.Iorga).
Nu trebuie sa fiti asa uimiti – grecii au si sfinti banditi (sic!) : “Sfântul” Cosma (“el – Cosma – cuteaza a arunca anatema pe toti acei români care vor mai vorbi limba româna Cosma spunea ca Dumnezeu foloseste aromâna numai când vorbeste cu diavolul” (cf. Weigand, 1895, V, 146).
“<> fapta a lui Cosma a fost recompensata cu sanctificarea(!!!): “proclamara (n.n.: clerul grec, cu Patriarhia Greceasca în frunte) pe Cosma sfânt – si îi adunara moastele” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Calatorii).
<> Satanei.

 

 

  Tot Patriarhia Greceasca a instigat si sustinut pe mercenarii albanezi ai lui Ali Pasa Tepelin din Ianina – sa spulbere Moscopole, la 1788 – Moscopole – Cetatea de Vis a aromânilor, râvnita si invidiata de greci (si de alti vecini), pentru frumusetile si bogatiile ei, unice în Estul Europei: avea Academie, Stampa (Tipografie), stralucite biserici ale lui Hristos, scoli în limba valaha.
O, limba de foc a Sfântului Duh Românesc – care-i arde pe dusmanii nostri. Limba asta trebuie nimicita, stinsa! “Ucide!!! Stinge limba în gâtlejul valah!!!” – asta a fost, sute de ani, singurul consemn si singura parola a “ortodocsilor” greci.
Caci, ori ca au înfipt ei, direct, sabia în aromân si faclia în casa aromânului – ori au interpus, între ei si crima, mâna naimitilor albanezi musulmani ( e proverbiala saracia – deci potentialul de coruptie – a albanezilor) – cazul demn de tragedie antica, de la cantonul Aspropotamos:

“La schitul Veterniste sa curma cantonul Aspropotamos, lânga podul facut de romani, Coracos, si unde suliotii fusera ucisi de albanezii musulmani, în luna lui ghenarie 1813.

Femeile lor, în numar de 200, vazând pe sotii lor ucisi, se aruncara cu pruncii în brate în râul Ahelonus, unde se înecara.
Aceasta fapta fuse drama cea mai trista si mai mare a acestui secol” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Calatorii).

 

E ceva schimbat, azi, în raporturile dintre greci si “cuto-vlahii” din Grecia si Macedonia?
A mai îndraznit vreun “voda”, din Nordul Apei Uitarii – Istrul-Dunare – sa dea ultimatum cuiva ce-i supara pe fratii nostri din Sudul Apei Blestemate si Sacre a Istrului?
Iata ce spune francezul Michel de Vantelière, în Du Marché Commun à l’Europe, 1969 (n.n.: în România era regim comunist): “O minoritate româneasca în Grecia este supusa înca unui regim de lichidare spirituala, tot atât de sistematic ca în secolele trecute – si românii din Grecia nu au dreptul sa asculte slujba în propria lor limba, în bisericile lor.”

  În 1997, sub “democratia capitalista” din România, cotidianul Stohos, din Athena, îi sfatuieste pe “palicari” (n.n.: voinicii-vitejii greci), cu privire la comportamentul lor fata de valahi: “Unde îi veti întâlni pe acesti asa-zisi vlahi, cu limba lor vlahiceasca, pe strada, la târg , la locul de munca – rupeti-le picioarele, smulgeti-le limba.

Aici este Elada-Grecia, si ea este a elenilor-grecilor. Scopul scuza mijloacele!”(cf. România libera, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997 – art. din p. 2: Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu).
“Astazi îi învaluie (n.n.: pe aromâni), tot mai staruitor, amurgul, spre întunecarea totala, iar sufletul lor marinimos îngâna abia, ca un cântec de lebada”(cf. T. Mihadas).

 

 

 

 

 

 

 

  Si iata ce declara un aparator înfocat al drepturilor neamului lui, ramura din Sudul Apei Uitarii-Istru: “Suntem în posesia altor elemente recente de genocid cultural, la care este supusa populatia aromâna din Grecia. Asociatia ARMÂNAMEA întocmeste toate datele privitoare la un protest international, în legatura cu soarta aromânilor din Balcani.
La 92 de ani de la prima recunoastere imperiala a natiunii aromâne ca etnie distincta în Peninsula Balcanica.
Armânamea traieste. Armânamea va trai. ARMÂNLU NU CHIARI!” (cf. V. Tega – Iradeaua imperiala – Magna Carta Libertatum a Aromânilor, 1999).

 

 

Surse: agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE si Vavivov.com

 

 

 

 

 

 

 

 

25/02/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 3 comentarii

22 mai 1905 – Prima recunoaștere a identității românești a aromânilor din Balcani

 
 
 
 

 Harta asezarilor aromâne din Balcani

 

 

 

 

La începutul secolului XX, aromânii din Peninsula Balcanică au insistat pentru a-şi folosi limba proprie în şcoli şi biserici, fiind sprijiniţi de statul român.

Această posibilitate a determinat nemulţumirea grecilor, care considerau că nu există aromâni.

Bande de greci, sprijinite financiar mai ales de preoţii eleni, s-au dedat la omoruri în masă, săvârşite în aşezările cu populaţie majoritar aromânească.

Reacţia Executivului de la Bucureşti faţă de masacrele bandelor greceşti a stârnit iritarea omologilor eleni, conflictul diplomatic devenind de neevitat.

Drepturile aromânilor din Peninsula Balcanică au constituit motivul unor dialoguri intense între Ministerele de Externe ale României şi Înaltei Porţi.

Într-un asemenea context, Ministrul român de Externe, generalul Lahovary, a beneficiat de suportul unor persoane influente din Austro-Ungaria (Contele Goluchowski şi Baronul Calice), Germania (Baronul Marschall), Italia (Marchizul Incisa) şi Rusia (Zinoviev), care direct sau prin intermediari au discutat cu factorii de decizie de la Constantinopol.

Generalul Lahovary, trimis al României la Constantinopol, a prezentat Patriarhiei (decembrie 1903) un proiect în care sugera posibilitatea ca aromânii să beneficieze din punct de vedere religios de serviciile unui episcop propriu în eparhia Ohrida-Kruševo, în locul celui greco-ortodox.

În acelaşi timp, aromânii au depus un Memorandum la Patriarhie (24 aprilie 1904), solicitând, printre altele, înfiinţarea unor biserici proprii, posibilitatea pentru preoţi de a ţine slujba religioasă în limba română şi de a avea un delegat pe lângă Patriarhie.

Cum Sfântul Sinod a respins cererile aromânilor (4 mai 1904), ambasadorul Germaniei, baronul Marschall, a fost primit în audienţă la sultanul Abdul-Hamid al II-lea (1876-1909) în legătură cu doleanţele aromânilor.

Iniţiativa ambasadorului german s-a datorat solicitării lui Lahovary, ultimul cerând printr-o notă oficială acordarea de drepturi aromânilor, aşa cum aveau şi celelalte naţionalităţi nemusulmane.

În cele din urmă, sultanul a emis o iradea (22 mai 1905), recunoscându-le aromânilor toate revendicările cerute, cu excepţia celei de a avea un conducător religios propriu:

“Majestatea Sa Imperială Sultanul, care, însufleţit de sentimentele Sale de înaltă dreptate şi de părinteasca Sa grijă pentru popoarele Sale, acordă binefacerile şi bunăvoinţa Sa tuturor supuşilor Săi credincioşi, fără deosebire de neam şi de religie.

Luând în considerare cererile depuse acum în urmă la picioarele tronului imperial de către supuşii Săi valahi, a binevoit să poruncească în privinţa lor ca, în virtutea drepturilor civile de care ei se bucură la fel ca ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze muhtari, potrivit reglementărilor în vigoare; ca, aşa cum se face pentru celelalte comunităţi, să fie admişi şi membri valahi, potrivit regulii existente, în consiliile administrative şi să fie acordate facilităţi de către autorităţile imperiale profesorilor numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor lor şi pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute de legile imperiului în vederea deschiderii de noi aşezăminte şcolare”.

 

 

 Surse:

(“Aromânii balcanici şi bandele greceşti” – dr. in istorie Catalin Fudulu)
Preluat de pe blogul aromanesc Daimadeadun wordpress.com.

12/11/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: