CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Dimandarea parinteasca”- Imnul Aromânilor. VIDEO

 

„Dimandarea parinteasca” (mustrarea parinteasca), este imnul aromânilor, compus de Constantin Belemace, luptator pentru drepturile românilor (aromânilor) din Balcani.

Este un echivalent al imnului “Desteapta-te Romane” la românii aromâni, acolo, in sânul societatilor si fundatiilor aromânesti, unde este cântat la posturile radio si de telelviziune care emit in dialect.

Cantecul vorbeste de cumplitul blestem ce cade asupra parintilor care nu-si invata copiii limba stramoseasca, limba (graiul) armanesc.

Poetul Belemace s-a dovedit a fi un adevarat vizionar atunci cand a compus versurile, in anul 1888.

Dupa mai bine de un secol, „Dimandarea parinteasca” rasuna mai actual ca oricand.

 

 

Dimandarea parinteasca
Parinteasca Dimandare                                Parinteasca blestemare  

Na sprigiura cu foc mare                               Porunceste cu foc mare
Frati di muma si di-un tata,                          Frati de-o muma si de-un tata
Noi, Armâni di eta toata.                                Noi, Aromani din vremea toata

Di sum plocile di murminta                            De sub lespezi (placi) de morminte
Striga-a nostri buni parinta:                          Striga a nostri buni parinti
“Blastem mari s-aiba-n casa “                       Blastem mare sa aiba in casa
Cari di limba-a lui s-alasa.                              Care de limba lui se lasa.

Cari-si lasa limba-a lui                                    Care i-si lasa limba lui
S-lu-arda pira-a focului,                                Arza-l-ar para focului
Si s-dirina viu pri loc,                                     Chinuis-ar de viu pe locu (pamant)
Sa-li si friga limba-n foc.                                Frige-i-s-ar limba in focu’

El an vatra-li parinteasca                              El in vatra-i parinteasca
Fumealia s-nu-si hariseasca;                        De copii(familie) sa nu se fericeasca ;
Di fumeli curuni s-nu base                             De familie cununi sa nu pupe
Nic an leagan si nu-nfase.                              Prunc in leagan sa nu culce (infase)

Cari fudze di-a lui muma                                Care fuge de a lui muma
si di parintesca-li numa,                                 si de parintescul nume
Fuga-li doara-a Domnului                              Fugi- i-ar dorul Domnului
si dulteamea-a somnului!”                             si dulceata somnului!”

Constantin Belimace

 

 

 

Drept scurta informare, voi spune ca neamul romanesc exista in doua variante- Dacoromani (Basarabia, România si românii din jurul granitei României), si ramura Aromâna (Croatia, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Albania si Grecia), cu care România are, sau nu a avut vreodata granite.

Aceasta ramura, sânge din sângele nostru a fost izolata de noi prin invazia bulgarilor si slavilor in Evul Mediu timpuriu.

Aromanii au avut de-a lungul veacurilor formatiuni statale proprii, cum ar fi Vlahia Mare, Vlahia Mica, imparatia lui Ionita si Asan (taratele romano-bulgare) si nu in ultimul rand Principatul de Pind, desfiintat de Grecia in 1948.

Practic poti intalni aromani in toata peninsula, de la Constanta si Tulcea, pana la Salonic in Grecia si Corce in Albania, de la muntele Magiore in Croatia pana la Pestera si muntii Rodopi in Bulgaria.

Ocupatia aromanilor iarasi o gasim diversa- pastori de turme de oi si capre, cu mentalitate nomada, vara se aflau la munte, iarna coborau la campie sau la malul marilor Marmara sau Adriatica etc.

Cu alte cuvinte faceau transhumanta ca si fratii lor, pastorii din tarile Romane, doar ca pe un areal mult mai larg, strabatand chiar tari intregi, caci pe atunci era un singur stapan- Imperiul Otoman.

Castigau din oierit si cresterea altor animale.

Altii erau buni comercianti, postavari, pielari, bijutieri, caravanari (duceau marfuri cu caravanele cu catari), fabricanti de arme. Mai era inca o categorie, aromanii carturari- arhitecti, bancheri, ministri, poeti etc. Au avut si orase, de care putini dintre noi au auzit.

Voi numi doar doua-Moscopole (Voscopoje) in Albania, si Gramosta in Grecia. Ambele au fost distruse brutal de Ali Pasa Tebelin de Albania. Distrugerea acestor orase este cantata cu multa durere in cantecele aromanesti pline de jale.

O caracteristica importanta a istoriei românilor din sudul peninsulei este trecutul lor furtunos, plin de migratie.

Emigratia aromâna a cuprins orase ca Venetia, Viena, Sofia, Bucuresti, Atena, SUA, Australia si Constantinopole. in majoritatea cazurilor au fugit din cauza dusmanilor, pericolului de asimilare, sau din sete de profit.

Drept dovada ca aromanii au fost si raman tributari istoriei mi-o demonstreaza mie personal faptul, ca multi dintre prietenii mei aromani au rude in diferite tari.

Peste noapte, in urma unor tratate de pace si destramarii Imperiului Otoman, aromanii s-au trezit cu rude despartite de sarma ghimpata in diferite tari noi aparute, la care deasemenea putem adauga mai recent si destramarea regimului comunist iugoslav.

Au mai fost si tradati, in primul rand de tara-Mama, România, care pe vremea Anei Pauker, in 1948 a inchis scolile romanesti din Balcani, deschise cu atata truda de Cuza Voda si Carol I.

Pricina era ca chipurile ei (aromanii), formati in aceste scoli ar atenta la securitatea asa zisului stat socialist roman.

Urmarile catastrofale ce au urmat au fost ca nici pana acum Aromânii nu au scoli in Grecia, Bulgaria, Albania sau Serbia.

Nici pana astazi ei nu sant recunoscuti drept minoritate nationala in aceste tari.

Exceptie face doar Republica Macedonia. In constitutia Republicii Macedonia este scrisa „Minoritatea Aromana”.

Romanii macedoneni au scoli si emisiuni radio, dar si aici cu taraita. in final as mentiona un lucru important, in fata pericolului asimilarii sau pierderii de avere, la aromani dintotdeauna exista si exista un obicei strict – ficiorul armân se insoara doar cu o fata de origine aromâna.

Cateva personalitati marcante de origine aromana (macedoromana) – Nicolae Milescu – Spataru-carturar moldovean, se crede ca ar avea obarsie aromâna, Emanuil Gojdu-filantrop, a finantat invatamantul românesc din Ungaria, Lucian Blaga – poet român, este aroman dupa tata, actorul roman Toma Caragiu, ministrul culturii Ion Caramitru, lingvista Matilda Caragiu-Marioteanu, Ianis Coletis-general grec, impresarul clubului „Steaua”- Georghe Becali si nu in ultimul rând, marele fotbalist român Gheorghe Hagi, supranumit „Maradona Carpatilor”.

De origine aromâna este si Maica Tereza din Albania, cu numele ei adevarat Agnesa Gongea Boiangiu.

De Costache Andrusceac,
membru al Miscarii Unioniste din Republica Moldova.

 

01/10/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Adevarata nationalitate, nationalitatea antica a vlahilor

In 1862, Felix Colson, cunoscut istoric francez romanofil, publica la Paris, la librarul –editor E. Dentu , ”Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”, lucrare ce venea sa completeze , dupa aproape un sfert de veac, o alta, publicata in 1839, despre viitorul Principatelor Moldovei si Valahiei.

In lucrarea sa din 1862 Felix Colson se simtea dator sa-si desavarseasca opera din tinerete, de data aceasta propunandu-si sa puna in lumina adevarata nationalitate a vlahilor:…”voi incerca sa dovedesc nationalitatea lor antica…oare se va recunoaste unitatea rasei, se va observa vocatia unei natiuni[moldo-vlahe] printre tandarile coloniilor formate de Traian, colonii populate de Latini, Egipteni, Germani, Celti, Mauri, Iberici?

Traian a transportat in Dacia coloni “ex toto orbi romano”[Eutropius,cartea a VIIIa,Adriano] Oare nu ar trebui sa cautam in alta parte originea vlahilor din Moldo-Vlahia ?”

Opera lui Felix Colson a fost, evident, destul de cunoscuta istoricilor romani. In “Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului roman” Mircea Musat il citeaza in capitolul v:Spiritualitatea geto-dacilor”, in paragraful referitor la limba si scrierea geto-dacilor[pag.85] fara a aprofunda , din motive lesne de inteles ,[lucrarea sa afost publicata in 1980], afirmatiile istoricului francez.

Paranduni-se ca opera lui Felix Colson prezinta un interes cu totul special pentru istoria neamului nostru, ne permitem sa publicam traducera paginilor privitoare la mult discutata chestiune a preexistentei limbii dace pe teritoriul ce avea sa fie “cucerit” de romani, respectiv 14% din teritoriul Daciei, fara a mai lua in consideratie 86% din teritoriul ei, niciodata calcat de picior de soldat roman.

…”Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca find importat de la romanii cuceritori. Nu este decat o asertiune, putin fondata. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor, el s-a format de treizeci de secole. El a fost vorbit si in muntii Pindului, cu mai mult de o suta de ani inaintea cuceririi lui de catre soldatii lui Traian. Niebuhr se mira de usurinta cu care pelasgii din Panonia se familiarizasera cu folosirea limbii latine. Sub Augustus, foarte putin timp dupa ce populatia acestui tinut a fost supusa de Roma, latina era deja raspandita printre ei ,’’in omnibus Pannoniis non disciplinae tantummodo sed quoquae linguae, notitia Romanae’[[Villejust,II,110].In Peonia, in Pelasgonia, in Macedonia de sus, pe care Eschil o numeste Pelasgia, in cantoanele din Epir si din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost imprumutat de la stapanii lumii. Dimpotriva, romanii vorbeau limba pelsgilor.

Sa ne amintim ca pelasgii, enotrienii , italietii, siculii, tirenienii, formau natia italilor, dupa cea mai mare semnificatie indigena a acestui cuvant.

Pare sa se fi uitat ca mai multi autori i-au desemnat pe pelasgi sub numele de Italici, ca siculii se numeau latini, ca troienii lui Eneas, a caror consanghinitate cu pelasgii este atestata de toate istorisirile, au adoptat cu indigenii din Latium, numele comun de latini, si ca limba latina n-a incetat niciodata sa fie limba lor comuna.

                                                  

Mai avem si alte dovezi istorice de trecut in revista.

Care a fost numele regelui legislator al pelasgilor , al italietilor, al siculilor,al printului care i-a facut sa renunte la starea de pastori, al regelui sub care ei s-au dedicat agriculturii, al sefului care i-a condus in Latium? Oare nu se numea el Italicus sau Italius?

Pelasgii invinsi pe malurile Tibrului inferior, supusi de o natiune straina coborata din Abruzi ,nu vor fi compus , cu invingatorii lor, a caror nume nu s-a pastrat, un singur popor , numit latin? Niebuhr {vol.I} adauga: in interiorul peninsulei, numele de locuri si a numeroase vestigii dovedesc prezenta natiunii pelasgice.

Aceste vestigii se numesc Acherentia, Telena, Argyppa, Sipontium, Malaventum , Grumentium. Tinutul care se intinde de la o mare la alta si pe care sunt imprastiate orasele, formeaza adevarata Italie.Herodot ii numea tesalieni si originari ai acestui tinut pe pelasgii care au colonizat Italia Este evident ca descendentii pelasgilor care locuiesc in numar de mai multe sute de mii, in muntii care au fost leaganul rasei lor antice, cei care populeaza fosta Dacie, vorbesc inca limba nationala, care in Italia a dat nastere limbii latine.

Stim de la Herodot ,care distingea elenii de pelasgi, ca acestia din urma formau o natiune diferita. Ei vorbeau o limba proprie ,care nu era greaca si pe care elenii o calificau drept barbara. Totusi nu exista intre dialectul lor si limba greaca ,diferenta care separa limba lui Demostene de aceea a Iliriei si Traciei.
Sa imprumutam un alt citat de la Jules Michelet. Civilizatia nu s-a nascut nici de la populatia iberiana a ligurilor, nici de la celtii cambrieni; cu atat mai putin din slavii veneti sau venzi, nici macar din coloniile elenice , care, cu cateva secole inainte de era crestina,s-au stabilit in sud ;ea pare sa aiba ca principal autor aceasta rasa de pelasgi,sora mai mare a rasei elenice. Se pare ca pelasgii au adus in Italia piatra caminului domestic [Hestia Vesta ] si piatra de hotar [Zeus Herkeios],fundament al proprietatii. Pe aceasta dubla baza s-a ridicat edificiul dreptului civil, mare si distincta originalitate a Italiei.

Nu ne mai este permis sa ne indoim ca natiunile pelasgice nu au fost poporul latin .Totul concura spre a dovedi ca dialectul lor a devenit limba latina .Este incontestabil ca pelasgii au contribuit la fondarea Romei. De ce sa ne miram atunci ca un mare numar de autori, ca pelasgii panonieni,, ca pelasgii brutieni din Tesalia,din Macedonia, din Epir, ca pelasgii din Dacia au vorbit si pastrat dialectul lor national,pelasgica valaha, care a purtat in Italia numele de latina

A fost suficienta prezenta vulturilor romani pentru a revela lumii existenta dialectului pelasgic valah in Dacia.El nu a fost importat nici de la legiunile romane, nici de la colonii razboinici , transplantati pe punctele limite si fortificate ale regatului lui Decebal.Acestia au trait aproape un secol dincolo de Dunare, aproape complet izolati, prin insasi constitutia lor, de masa natiunii dace. Putem chiar avansa ideea ca in afara de cetati, raporturile cu romanii s-au limitat la acelea pe care invinsii le-au avut cu publicanii.

Dialectul vlah preexista. Imediat dupa cucerirea romana ,el s-a revelat spontan in Dacia, in Panonia si pe Pind. A subzistat mai ales in toate partile tarii care nu au fost ocupate de cuceritori. Un fapt ne-a frapat pe parcursul acestui studiu. Pelasgii,care s-au numit brutieni, sclavi, vorbeau greaca in Italia, ba chiar i-au mentinut folosinta. Intorsi in Tesalia, pe pamantul natal, ei au abandonat aceasta limba straina, odata cu lanturile, reluand inca odata si pentu totdeauna dialectul pelasgic vlah.
Sa chemam istoria in ajutorul nostru. Traian a supus intreaga natie a dacilor? Vom incerca sa dovedim ca o mare parte dintre pelasgi s-au sustras dominatiei romane.Ei au trait departe de taberele si coloniile ridicate de romani. Doar sub Caracalla masa natiunii a inceput sa se gaseasca in contact cu romanii. Este incontestabil ca dialectul national era vorbit de aceste grupuri ramase independente. Nu am citit nici intr-o istorie ca dacii ar fi fost constransi de invingatori sa adopte limba latina. Ei erau invinsi si au trait ca toti invinsii imperiului. Presupunand, ceea ce nu se poate, ca Roma ar fi avut gandul de a extirpa idiomul lor, ar fi lipsit timpul pentru a desavarsi aceasta marsava opera .S-a stabilit prin date istorice ca saizeci de ani s-au scurs de la Caracalla la Aurelian. Nu putem admite ca denazalizarea se poate implini intr-un timp atat de scurt! S-a scurs un secol de cand Rusia loveste Polonia, iar victima ei e mai vioaie ca oricand; acum cateva secole turcii si germanii din Austria decapitau tinutul Madjarelor si-i trageau in teapa pe crestini;niciodata aceste doua imperii n-au fost mai aproape de ruina .Suntem intru adevar avansand ideea ca a fost imposibil in saizeci de ani sa se distrga idiomul dacilor,care au fost foarte atasati de traditiile lor nationale. Persecutati de saptesprezece secole,ei sunt inca asa cum au fost reprezentati pe columna lui Traian.

Plugarul moldo -valah a conservat in toata puritatea sa tipul invinsilor gravati in bronzul triumfal al romanilor. Fideli moravurilor parintilor lor , pelasgii vlahi poarta sandale[opinci],boneta de piele de miel [ caciula] ceea ce a facut sa fie numiti” Pileati domiti;”invinsii purtau caciula de piele; ei purtau de asemenea vesta ,pantaloni si haina de piele de oaie ,umil vesmant secular ,costum al invinsilor,dispretuit de mandrii romani, stapanii lor. Doar cei eliberati isi puteau pune caciula in zilele de Saturnale.

A fi trebuit ca istoria sa inregistreze povestea despre colonii care au adus in Dacia limba latina. In acest scop scriitorii au inventat povestea sangeroasa a exterminarii natiunii dace de catre Traian!

Felix Colson “Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”,Paris,E.Dentu,libraire-edituer,1862,pag.20-28

Prezentare, adaptare si traducere din limba franceza de Valentina Ciaprazi

Sursa: Basarabia Literara

Articol:Istoria pierduta, adevarata nationalitate, nationalitatea antica a vlahilor

12 Aprilie 2010 |

18/04/2010 Posted by | ROMANII DESPRE ROMANI, ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: