Gândul zilei
„Fraţilor, foarte vă rog să binevoiţi a auzi cuvântul meu după cum urmează. Eu subscrisul sunt român adevărat din părţile râului Timoc şi Morava de la Serbia, unde locuiesc în 4 judeţe apoi până la 400000 de români adevăraţi de sânge, inima şi limba în compact şi cea mai mare vecinătate de mama noastră, România […].
Din acest număr de români sunt toţi mai simpli ca mine, ca de multe sute de ani suntem supuşi staturilor păgâne: turceşti sau creştine; sârbeşti, nemţeşti şi iar sârbeşti dar tot fără şcoale şi biserici, precum ce şi limba ne-au rămas necultivată şi simplă, apoi şi mult amestecată cu cuvânturi străine şi iar e de mare minune cum am păstrat-o aşa până astăzi, cum suntem uitaţi de toţi fraţii noştri.”
(Memoriu adresat Ligii culturale de Miroslav Bogdanovici din Petrovat, Serbia).
Scrisoarea acestui roman timocean a fost scrisa la 17 septembrie 1906, acum 110 ani.
Acest inaintas care nu a invatat o zi scoala romaneasca, a aprins o flacara sfanta pentru neamul romanesc, undeva in Timocul uitat si ignorat de politicienii romani.
Simtim ca Miroslav Bogdanovic din Petrovac na Mlavi traieste si acum, pentru ca in politica externa sarbeasca si in psihologia poporului sarb, de atunci si pana azi nu s-a schimbat nimic si probabil ca nici nu se va schimba vreodata.
Timocul este poate cea mai veche vatra in care s-au nascut romanii.
Din momentul alipirii regiunii moravo-timocene la statul sârb (1833), în timpul lui Milos Obrenovic, începe un program agresiv de discriminare nationala si de asimilare fortata a românilor din Serbia de Rasarit, iar aceasta politica se continua si în prezent.
Biserica Ordotoxa Sârba a pus imediat dupa anexarea acestui tinut de catre Serbia, umarul la deznationalizarea românilor timoceni.
A interzis categoric folosirea limbii române în bisericile din regiune, nici macar la spovedanie nefiind admisa folosirea limbii materne de catre români, iar cartile liturgice românesti au fost arse.
Preotii români din cele 87 de biserici si 17 manastiri românesti ce fiintau la acea data sub jurisdictia Mitropoliei Ugro-Vlahiei din România, au fost goniti si înlocuiti cu preoti sârbi, care cântau liturghia în slava veche.
De asemenea, prin circulara bisericeasca nr. 765 din 18 august 1899, episcopul Timocului a dat ordin preotilor din eparhia lui, ca la botez sa se dea copiilor românilor numai nume “curat nationale”, adica sârbesti, conform unei liste cu nume de botez afisata în fiecare biserica din tinut, obligatorie pentru toti locuitorii regiunii.
Din scrisoarea lui Miroslav Bogdanovic din Petrovac na Mlavi se evidentiaza 2 lucruri:
Primul, ca sârbilor le este teama ca românii din Timoc sa nu se trezeasca si sa-si ceara drepturile nationale.
In al doilea rand se vede limpede ca liderii sârbilor nici nu au de gând sa faca acest lucru vreodata, caci scopul lor este ca sa-i deznationalizeze pe români, si sa faca sa dispara limba româna.
Rasfoind presa romaneasca antebelica, descoperim ca regii României se interesau de soarta romanilor de peste hotare si incercau sa-i ajute.
Presedintii de azi nu mai urmeaza exemplul regilor nostri.
Foto: Romani timoceni
Serbia – continua represiunile pe plan politic impotriva românilor timoceni
Harta Vaii Timocului
Serbia – represiune pe plan politic impotriva romanilor
Comisia electorala din Serbia a interzis practic toate listele în care apareau românii sub o denumire sau alta.
Comisia electorală de la Belgrad a interzis participarea la alegerile parlamentare din Serbia a listei „Toleranța” din care făcea parte și Partia Neamului Rumânesc, partid reprezentativ al românilor/vlahilor din Serbia, scrie activenews.ro
Masura abuziva a autoritatilor din Serbia vine dupa ce Croatia a blocat startul a doua capitole de negociere pe care Serbia le deschidea pentru procesul de aderare la UE, in vreme ce autoritatile romane au fost de acord cu deschiderea celor doua capitole, sprijinind Serbia in procesul sau de aderare la UE.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 