1918: Legiunea voluntarilor ardeleni apără Praga, sprijinind constituirea statului independent cehoslovac

 

 

 

 

În urmă cu  100 de ani, Imperiul Austro-Ungar era în plină disoluție. Ultimul împărat austro-ungar, Carol I, încerca să găsească o soluție pentru a-și salva tronul, însă a eșuat, fiind detronat atât din calitatea sa de împărat al Austriei, cât și din cea de rege al Ungariei și silit să plece în exil.

În Ungaria, puterea a fost preluată de bolșevici, care au proclamat Republica Sovietică Ungară.

O tentativă de revoluție bolșevică s-a produs și la Viena, dar a eșuat datorită celor 60.000 de soldați români reorganizați de Iuliu Maniu și comandați de generalul Ioan Boeriu, care fusese avansat în noiembrie 1918 la rangul de mareșal.

Românii au ocupat Viena, au restabilit ordinea și apoi au plecat spre țară. 

În același timp, românii au ocupat și Praga, capitala Cehiei unde se aflau atunci câteva mii de soldați români din armata austro-ungară, organizați într-o legiune condusă de căpitanul Silviu Alexandru.

Acesta se afla sub autoritatea  politică a lui  Iuliu Maniu și era ajutat de 20 de ofițeri și de 80 de subofițeri. Iuliu Maniu i-a cerut lui Silviu Alexandru să protejeze Comitetul Național Cehoslovac de încercările unor generali austrieci, care doreau să îi aresteze pe membrii Comitetului.

Pe atunci, Praga era un oraş care suferise o intensă colonizare germană. Austriecii doreau ca Praga, ba chiar întreaga Cehie, să rămână în componenţa Austriei, iar unii propuneau chiar formarea unei federaţii austriaco-ceheşti, însă liderii cehi au respins aceste propuneri.

La Praga în toamna anului 1918 s-au aflat Regimentul 2 Brașov (încartiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a Regimentului 51 Cluj (cu o componentă românească mai mare de 50 %, și Regimentul 37 Oradea (încartiruit în cazarma „Albrechts”).

Pe data de 28 octombrie 1918 Consiliul Național Cehoslovac a proclamat independența cehilor, act asociat cu ocuparea principalelor instituții administrative și manifestații cu caracter național. În aceeași zi trupele românești concentrate în Praga au refuzat să tragă în manifestanții cehi[3] pentru a înăbuși demonstratiile de stradă.

Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi și slovaci – la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale cehoslovace era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele 68 Szolnok (maghiar) și 73 Eger (german)..

De aceea, pentru că membrii Comitetului Național Cehoslovac nu dispuneau de trupe bine înarmate, legiunea românească a ocupat Praga aproape o lună, sub ordinele Comitetului, care a avut astfel răgazul să formeze o forță armată capabilă să asigure ordinea în capitală. 

 Pentru a-și individualiza soldații, la câteva zile de la constituirea legiunii, respectiv la 9 noiembrie 1918, comandamentul acesteia a dispus ca toți soldații, subofițerii și ofițerii să renunțe la vechile însemne imperiale și să poarte, în locul acestora, pe braț și pe chipiu o panglică tricoloră cu inscripția „Legiunea Română”.Organizarea și funcționarea Legiunii Române din Praga a decurs după riguroase norme militare. 

Conform ordinelor de zi, emise în perioada 4–24 noiembrie 1918, comandamentul legiunii române a luat o serie de măsuri pentru echiparea și înarmarea unităților militare românești, pentru instituirea ordinii și disciplinei în unități, pentru organizarea unei propagande active care să îi împiedice pe soldații români să intre în contact cu ideile propagate de revoluția bolșevică din Rusia, pentru crearea unor condiții acceptabile de igienă, precum și pentru asigurarea grabnică a asistenței militare.

De asemenea s-au depus eforturi enorme pentru localizarea, concentrarea, organizarea și încadrarea soldaților români, din fosta armata austro-ungară în cadrul legiunii române.Pentru îndeplinirea acestora, legiunea a fost împărțită în cinci companii la comanda cărora au fost numiți ofițeriși subofițeri competenți, apreciați și respectați de către soldați.

În paralel, respectând înțelegerea încheiată cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, legionarii români și-au adus aportul la menținerea ordinii pe străzile orașului Praga, la sprijinirea acțiunilor desfășurate de Regimentul 28 ceh, la lucrările pentru întărirea și fortificarea cazărmilor militare din oraș, precum și a altor puncte importante ale orașului, pregătite pentru o eventuală intervenție. 

 

La rândul său, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția legiunii române un spațiu pentru încărtiruirea unităților militare, precum și armament, alimente, medicamente și o soldă zilnică.

Conducerea Legiunii Române din Praga intenționa să acorde sprijin militar cehilor și pentru eliberarea Slovaciei, amenințată trupele maghiare, însă, în urma știrilor primite din Ardeal, privind convocarea Marii Adunări Naționale ce urma să se desfășoare la Alba-Iulia, s-a renunțat la acest plan, conducerea legiunii trecând la elaborarea unui plan de expediere a soldaților spre Transilvania.

După o lună, Legiunea Română care ocupase Praga pentru a menține ordinea, a predat administraţia publică în mâinile noilor autorităţi.

După aceste acţiuni, ostaşii români s-au întors în Transilvania.

Românii apărând Praga. Fragmente din activitatea Legiunii Române din Praga …

 Spre sfârșitul lunii noiembrie a anului 1918, odată cu eșecul ultimelor încercări deredresare a monarhiei austro-ungare și a restabilirii ordinii în Praga, deoarece de pe front numai soseau soldați români, cei mai mulți fiind mobilizați pentru cauza națională în diverse organisme naționale, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată.

Astfel,după o lună de activitate, la 24 noiembrie 1918, Legiunea Română din Praga își sistează activitatea, luând drumul Transilvaniei, după ce, în prealabil, la cererea comandei românești, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția legiunii echipamentul și armamentul necesar, precum și o garnitură de tren. 

Pentru a nu întâmpina dificultăți pe drum și pentru a verifica posibilitatea întoarcerii prin Galiția, în prealabil, a fost trimisă o echipă de recunoaștere până la Cracovia, condusă de sublocotenentul Comșa.Rezultatul a fost însă nefavorabil, întrucât în Galiția izbucnise un adevărat război civil între ucrainieni și polonezi,linia ferată dintre Lemberg și Colomea fiind întreruptă.

Astfel, întrucât refuzul forurilor conducătoare maghiare a făcut ca traversarea Ungariei pe drumul cel mai scurt spreTransilvania să devină dificilă, s-a decis ca drumul de întoarcere să treacă prin Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven, pentru a ajunge la timp pentru deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia.

 La 25 noiembrie, în jurul orei 13, militarii români au fost îmbarcați în trenul special pregătit pentru ei, fiind însoțiți de o companie cehă și de muzică militară.Conform mărturiilor sublocotenentului Gavril Munteanu, în acel moment o „[…] mulțime de praghezi și-au luat rămas bun, în necontenite strigăte și urale și fâlfâiri de stegulețe și batiste”  iar din partea Consiliului Național Cehoslovac, ca semn al prețuirii, a fost înmânat legiunii române un drapel tricolor românesc, însoțit de suma de 150.000 de coroane menite să acopere cheltuielile de transport, precum și de o scrisoare de recomandare din partea acestuia pentru autoritățile sârbo-croato-slovene, pentru a înlesni călătoria legiunii române. 

Din sursele cercetate, rezultă că unitățile românești au fost comandate, pe perioada călătoriei, de către locotenentul Virgil Mircea, căpitanul Alexandru Simon și locotenentul Zeno Herbay, fiind reținuți în Praga pentru a rezolva ultimele probleme legate de predarea inventarului.

 După acest moment,majoritatea ofițerilor și soldaților români, foștii membri ai Legiunii Române din Praga s-au înrolat în gărzile naționale, în armata română din Transilvania, punându-se în slujba națiunii române, de acum liberă și unită.

Cehoslovacii și românii aveau să lupte împreună, câteva luni mai târziu, împotriva Republicii Sovietice Ungare, care dorea să păstreze administrația maghiară în Slovacia și în Transilvania.

Ofensiva Armatei Regale Române, însoțită de corpurile de voluntari ardeleni, au salvat tânăra armată cehoslovacă, ce se confrunta cu spectrul unei înfrângeri.In 1919, Armata Regală Română a cucerit Budapesta și a desființat republica sovietică ungară condusă de bolșevicul Kun Bela.  

 Legiunea Română din Praga, deși cu o existență efemeră, a reușit să-și îndeplinească scopul cu care a fost constituită,acela al concentrării, organizării și expedierii soldaților români spre Transilvania și punerea acestora în slujba mișcării naționale.

Activând într-o perioadă tulbure, marcată de puternice schimbări militare, politice și sociale, care au culminat cu destrămarea și prăbușire amonarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga, prin unitățile sale, și-a adus contribuția la proclamarea independenței statului cehoslovac, precum și la apărarea acestuia, până la constituirea unei forțe armate proprii.

Recunoscând meritele legionarilor români, în anul 1935, autoritățile cehoslovace,  în prezența reprezentantului României, doctor Gheorghe Repede (fost membru al legiunii), prezent la Praga, au amplasat pe clădirea comandamentului militar o placă omagială pe care stau scrise următoarele cuvinte:

 „În această clădire s-a preluat imperiul cehoslovac, cu prețiosul concurs al soldaților români din armata poporului aliat”.

 

 

 

Surse:

 

https://www.academia.edu/19838505/Rom%C3%A2nii_ap%C3%A3r%C3%A2nd_Praga._Fragmente_din_activitatea_Legiunii_Rom%C3%A2ne_din_Praga_30_octombrie-24_noiembrie_1918_Romanians_defending_Prague._Fragments_from_the_activity_of_the_Romanian_Legion_of_Prague_October_30-November_24_1918_

https://www.rfi.ro/politica-101999-pagina-de-istorie-povestea-legiunii-romanesti-ocupat-praga

Publicitate

Doi români pentru eternitate

 

 

 

 

 

    Foto: Generalul  Ioan Boeriu                            Omul politic Iuliu Maniu

          n.1859 – d.1949                                                  n.1873 – d.1953

 

Una dintre cele mai importante personalități din istoria românilor ardeleni a fost generalul Ioan Boeriu, un erou al Primului Război Mondial, decorat atât de împăratul austro-ungar Carol I, cât și de Regele Ferdinand I al României.

Numele său germanizat de administraţia imperială austriacă era: Johann Boeriu Freiherr von Polichna.

Născut la 10 octombrie 1859, în localitatea Vaida Recea, Comitatul Făgăraş, azi Recea, judeţul Braşov – decedat la  2 aprilie 1949, Sibiu, a fost Feldmarschalleutnant în Armata Austro-Ungariei, ridicat la rangul de baron, comandant de regiment, decorat cu Ordinul Maria Terezia, apoi general de corp de armată în România Mare.

Ioan Boeriu a fost la comanda trupelor românești care au ocupat în toamna anului 1918, Viena și Praga, iar în anul 1919 a fost comandantul trupelor de români ardeleni care au ocupat, alături de Armata Regală Română, Budapesta.

Tatăl său era militar de carieră. Părinții lui Ioan Boeriu ar fi vrut să îl facă preot, însă el s-a înscris la Școala de Cadeți de Infanterie din Sibiu, pe care a terminat-o cu calificativul „eminent”.

După ce a devenit ofițer în armata austro-ungară,  în anul 1914 a fost avansat colonel la comanda Regimentul 76 infanterie, care s-a distins în luptele contra armatei ruse, fiind artizanul victoriei austro-ungare de la Polichna, bătălie în care a fost grav rănit.

Rămas infirm,  a primit gradul de general, titlul de baron, Ordinul Maria Tereza și funcții de comandă în Ministerul de Război din Viena.

În 11 noiembrie 1918, împăratul Carol I al Austriei i-a oferit gradul de Feldmarschalleutnant.

Ioan Boeriu, împreună cu Iuliu Maniu, au preluat comanda celor 60.000 de soldați români din fosta armată imperială austro- ungară, care rămăseseră singura forță organizată din Viena și imprejurimi, necuprinsă de febra revoluției bolșevice.

După ce au depus jurământul de credință față de națiunea română, soldații lui Ioan Boeriu au ocupat Viena și Praga, au restaurat ordinea, au predat puterea celor în drept și apoi au plecat spre Transilvania unde au acționat pentru înfăptuirea Marii Uniri.

Consiliul Român al Militarilor din Viena, autointitulat Senatul Militar Român Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor din Viena, s-a subordonat Consiliului Naţional Român Central  și se ocupa de toţi militarii transilvăneni, bănăţeni, bucovineni din Austro-Ungaria.

           

Trei generali români: Ioan Boeriu din Vaida- Recea, Făgăraş preşedintele senatului militar din Viena; Alexandru Hanzu din Cacova- Sibiului la Praga şi Dănilă Pop din Aciuţa- Hălmajului, Comitatul Arad, la Bratislava, au cerut celor 70 000 de militari români aflați sub comanda lor să depună faţă de Consiliului Național Central Român din Transilvania, condus Ştefan Ciceo Pop, următorul jurământ:

„Jur credinţă naţiunii române şi supunere în toate Consiliului Naţional Român. Nu voi sta decât în serviciul neamului românesc, pe care nu-l voi părăsi în nici un caz şi sub nici o împrejurare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu” . Cei trei generali au devenit secretari de stat ai  guvernului românesc.

Militarii români din Austro-Ungaria, care au depus  jurământul au văzut pentru prima dată atunci, tricolorul regal cu coroana regală şi s-au mirat mult pentru că ei nu cunoşteau decât tricolorul românesc din Ardeal, cu cele trei culori expuse pe verticală şi nu pe orizontală.   

 

 

 

 

 

 

 

La 1 Decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia l-a numit pe Ioan Boeriu comandant al trupelor din subordinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pe care le-a condus, alături de Armata Regală Română, împotriva armatei maghiare.

Ioan Boeriu a contribuit și  la eliberarea Budapestei de comuniști, în 1919. După desființarea Consiliului Dirigent, el a primit comanda Corpului VII de armată din Sibiu.

S-a pensionat în 1921, când a fost decorat cu Coroana României de Regele Unirii, Ferdinand I. Ioan Boeriu a fost și membru al Senatului României și s-a implicat în activitatea ASTRA. A murit la 90 de ani, în 1949, la Sibiu.

 

 

 

 

 

 

Foto: Trupele de români ardeleni aflate sub comanda Consiliul Naţional Român Central din Transilvania la 14 noiembrie 1918. Imagini de la sfinţirea Drapelului Tricolor la Viena.

În această perioadă sub coordonarea lui Iuliu Maniu, reprezentantul Consiliului Naţional Român de la Viena şi a generalului Ioan Boeriu, s-au desfăşurat o serie de acţiuni şi manifestări în favoarea unirii românilor într-un singur stat unitar naţional.

Cu această ocazie, la Viena s-a organizat şi o slujbă religioasă solemnă, de amploare, de sfinţire a primului drapel tricolor – albastru-galben- roşu al Consiliului Naţional Român Militar, moment deosebit care a fost imortalizat  de către fotograful albaiulian Samoilă Mârza, pe care sfârşitul primului război l-a găsit fotograf militar în armata austro-ungară la Trieste.

Fotografiile  respective, au rămas singurele „poze document” de la această acţiune importantă pentru istoria noastră naţională.

Întrucât rolul şi importanţa acțiunilor generalului Ioan Boeriu la Viena sunt mai puţin cunoscute, redăm în continuare un extras din lucrarea „Eroi uitaţi ai României Mari. Primul general român al Transilvaniei”, autor Camelia Oniciu (28.11.2014).

 

„Armata românilor din inima imperiului austro-ungar

… Sfârşitul războiului, din toamna anului 1918, l-a găsit pe generalul român în fruntea Senatului Militar Român din Viena, unde conducea Sfatul central al ofiţerilor şi soldaţilor români din Ardeal şi Bucovina. În Viena, Ioan Boeriu şi politicianul Iuliu Maniu au scris o importantă pagină de istorie, care a împiedicat instaurarea comunismului în capitala Austriei, aflată în pragul revoluţiei bolşevice.

Armata austro-ungară era la un pas de dezmembrare, în urma unui val uriaş de dezertări. Întreaga Vienă era în haos, greva generală, provocată de bolşevici, cuprinsese şi autorităţile, inclusiv armata şi poliţia, iar populaţia era înspăimântată de violenţe, violuri şi tâlhării.

În aceste momente apocaliptice, Maniu şi Boeriu s-au prezentat în audienţă la Ministerul de Război, la generalul von Straeger Steiger, şi au cerut să li se dea putere deplină pentru restabilirea ordinii. Au solicitat şi li s-a acordat conducerea cazărmilor Carol şi Ferdinand, unităţi militare în care luptau mulţi români.

Cei doi lideri au format o adevărată armată naţională românească, ce dispunea de 60.000 de soldaţi în Viena şi în împrejurimi. Plus alţi 100.000, răspândiţi în tot imperiul.

A alungat comunismul din trei ţări

Militarii români din armata austriacă au fost organizaţi sub conducerea unui stat-major comandat de baronul Ioan Boeriu, care a instalat comandamentul chiar într-o aripă a Ministerului de Război din Viena.

Senatul românilor a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, până când autorităţile austriece au reuşit să recapete controlul asupra capitalei și a țării.

Astfel, unităţile comandate de Boeriu au scăpat capitala austriacă de un dezastru imens: instaurarea republicii bolşevice. Soldaţii români au impresionat prin disciplină şi prin vitejie. Dacă nu ar fi fost românii, Austria ar fi riscat să aibă soarta Ungariei.

 Regimentele cezaro- crăieşti, formate cu  români din Viena, respectiv R. 64 I. Orăştie şi R 31 I. din Sibiu, comandate tot de generalul Ioan Boeriu au reinstalat ordinea şi liniştea în oraş. În acele zile pe străzile şi bulevardele Vienei au mărşăluit militarii ardeleni şi au răsunat marşurile militare şi cântecele româneşti: Deşteaptă-te române, Balada Iancului (Strigă Bărnuţ din Sibiu/ Că Ardealul nu-i pustiu..), Doamne ocroteşte-i pe români, La Arme şi Ardealul ne cheamă.

 Se poate spune că generalul Ioan Boeriu și  militarii români din Ardeal a ocupat Viena,în noiembrie 1918, instaurând ordinea grav amenințată de trupele austriece bolșevizate. 

Distrugătorul regimurilor comuniste , Ioan Boeriu, a restaurat pacea şi ordinea şi în Praga, alături de Iuliu Maniu care a avut şi el un rol important, organizând într-o Legiune Românească miile de români staţionaţi în Praga şi proveniţi din Cluj, Braşov şi Oradea.

Timp de 20 de zile, Legiunea Românească a ocupat Praga, a menținut ordinea, după care a predat administraţia publică în mâinile noilor autorităţi. După aceste acţiuni de răsunet, ostaşii români care luptaseră sub steag străin, în frunte cu Boeriu, s-au întors în Transilvania.”

 

 

 

 

 

 

Viena, 14 noiembrie 1918. Imagini de la ceremonia sfințirii drapelului Consiliului Național Român Militar

 

 

 

 

 

 

Surse:

https://www.rfi.ro/cultura-98388-pagina-de-istorie-generalul-ioan-boeriu-romanul-ocupat-viena-praga-budapesta

https://www.dacoromania-alba.ro/ec. Ioan STRĂJAN

 

http://www.tribuna.ro/stiri/cultura/senatul-militar-roman-central-din-viena 

 

http://www.wikiwand.com/ro/Legiunea_Rom%C3%A2n%C4%83_din_Praga

 

 

 

 

 

Bibliografie selectivă:

 

 

1. Ioan-Aurel Pop, coordonator, Istoria Transilvaniei, vol. III, ediția a II-a, 2016, Academia Română-Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, pag. 467-475;609-647, autor Vasile Vesa.

2. Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, editura Univers Enciclopedic, 1997, București, pag. 295-313.

3. Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, editura Meteor Publishing, 2014, pag. 340-355.

4. Ilie Hanzu, ,, Luptele de la Orlat și Cacova Sibiului” , editura Salgo, Sibiu 2017, pag. 165-201.

5. Istoria Militară a Poporului Român, cursuri de uz intern editate de Academia Militară, 1982.