Școlile românești din Transnistria – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat de Rusia cu 220 ani în urmă

 

 

 

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre.

Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru.

Să învățăm despre „Școlile românești din Transnistria” – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat în urmă cu peste două secole de către Rusia.

O treime din teritoriul actual al Republicii Moldova se găsește în stânga Nistrului. Această zonă geografică este numită Transnistria, adică aria de dincolo de Nistru.Din cele mai vechi timpuri spațiul transnistrean a fost populat de reprezentanți ai unor etnii diferite, dar una dintre  primele care a populat acest teritoriu liber, a fost populația de origine românească.Aceasta a fost și pâna la momentul de față este  cel mai numeros grup etnic.

 

Foto: Harta Transnistriei moldoveneşti de azi.

 

 

Populația românească, conform datelor recensământului din 1989 , adică pâna la ocuparea forțată a  regiunii transnistrene de către forțele separatiste, susținute și organizate de Moscova, constituia în jur de 40%. Ucraineni la rândul lor sunt numai 28%, iar ruși – 25% .

E necesar de menționat că în 4/5  din cele peste 130 de  localități rurale din regiune, românii sunt majoritari – de la 40 pînă la 95%.De asemenea majoritari sunt românii în 3 din cele 5 structuri teritorial administrative (regiuni), care se numesc aici raioane.

Cum și de când a început să scadă ponderea românilor în spațiul Transnistrean?

Realizîndu-și politica de extindere a hotarelor sale, Rusia țariștă  a ocupat, prima data, spațiul transnistrian în 1792. Și de atunci procesul de deznaționalizare a populației românești de aici nu s-a mai oprit.

Pentru ca teritoriile ocupate șă nu creeze probleme, ca aici să domine o atmosferă politică prielnică și binevoitoare față de Imperiu era nevoie ca populația baștinașă să fie strîns legată de Rusia, inclusiv din punct de vedere administrativ, etnic, spiritual și  politic.

În scopul realizării acestei idei expansioniste a fost elaborată, încă pe timpul  țarului Rusiei Petru I, la sfîrșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, o politică specială de deznaționalizare a populației băștinașe.

Pentru acesta s-a recurs la colonizarea teritoriului dat, ca și în întregime a Basarabiei, cu ruși ,ucraineni, găgăuzi, bulgari și reprezentanți ai altor etnii.

Ei au ocupat locul românilor baștinași, convinși și favorizați să plece la locuri mai „bune” de trai în Caucazul de Nord, în spațiul dintre Bug și Nipru, în Asia Mijlocie și Orientul Depărtat, unde unii au primit gratuit terenuri mari de pămînt și surse financiare pentru a-și organiza traiul în aceste locuri noi,iar alții  s-au încadrat în diferite servicii, inclusiv militar, ale Imperiului Rus.

Astfel treptat,  a început să scadă  ponderea  românilor în teritoriul transnistrean.

Cum au fost desnaționalizați românii?Din momentul ocupării Transnistriei, Rusia, în scopul deznaționalizării  populației baștinașe, a purces la rusificărea ei, promovînd limba rusă în toate domeniile vieții: în administrare, biserică, judecată ș.a.m.d.

Au fost deschise școli cu predare în limba rusă, ignorîndu-se componența etnică a populației și necesitățile ei de  dezvoltare spirituală și culturală.

Școlile rusești se deschideau și funcționau, în primul rînd,  în orașe și centre  județene.

În așa fel administrația țaristă,timp de 126 de ani de ocupație a Transnistriei, a făcut tot posibilul ca populația de origine română de aici să rămână  în întuneric și  necărturară, ca să-și piardă definitiv entitatea națională.

 

Primele școli românești.

Primele 25 de  școli moldovenești (românești) în Transnistria  au fost fondate în 1918, avînd la bază, hotărîrea Congresului corpului didactic din județul Tiraspol, care și-a desfășurat lucrările  la  27 mai 1918.

 Același Congres a hotărît ca, pe lîngă Asociația corpului didactic, să fie organizată Secția Națională Moldovenească.De aici, practic, începe învățămîntul național, adică în limba română, a populației băștinașe.

 

Capacana creării  Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul URSS în 1924.

S-ar părea că crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești ( RASSM) în componența Ucrainei,în 1924, a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării etnoculturale a populației românești din Transnistria. 

În această perioadă au fost deschise  școli naționale în toate localitățile, populate de români, au apărut primele ziare și cărți în limba maternă, și-au început activitatea Institutul Pedagogic și  Teatrul Dramatic Național din orașul Tiraspol, mai multe instituții culturale și de pregătire a cadrelor didactice. Așa stau lucrurile numai la prima vedere.   

   În realitate, autoritățile sovietice ale Rusiei și Ucrainei, cu mult înainte de crearea Republicii Autonome Moldovenești, au pus la cale continuarea politicii de deznaționalizare a populației românești din spațiul ocupat.

În acest scop a fost reanimată  vechea teorie despre existența a două entități naționale și a două limbi diferite – moldovenească și română, iar în laboratoarele ideologice sovietice a fost elaborată o limbă inexistentă artificială şi nerecunoscută în plan ştiinţific, cea moldovenească.

Ca  bază a noii limbi literare a fost luat graiul uzual al moldovenilor transnistreni, ucrainizat și rusificat,  respingîndu-se  normele gramaticale și ortografice ale limbii române, limbă  oficial recunoscută  de către comunitatea  științifică  internațională și  înregistrată în atlasul lingvistic al popoarelor europene.     

    În 1932, în conformitate cu hotărîrea organelor supreme de conducere ale URSS, s-a decis trecerea limbii moldovenești în Transnistria la +, faptul care a jucat un rol pozitiv în dezvoltărea  limbii și culturii în acest spațiu.

Însă  în 1938 politica lingvistică din URSS a luat o nouă cotitură.  În Transnistria iarăși s-a revenit la alfabetul rusesc.      

   Campania de deromânizare, de la sfîrșitul anilor 30 ai secolului trecut, a avut consecințe dezastruoase pentru limba și cultura spirituală  din Republica Autonomă Moldovenească.

În anii 1938-1939, marea majoritate a funcționarilor de partid și de stat sovietici din învățămînt și cultură, care posedau limba română, au fost executați, fiind învinuiți de promovarea românismului.       

 De atunci, timp de 50 de ani, în școlile naționale se  promovează o idee și o politică falsă,care au la bază  teza antiștiințifică precum că limba română și cea moldovenească sunt limbi diferite, că românii și moldovenii fac parte din diferite etnii.      Această aberație a durat până la 01.09.1989, când Parlamentul Republicii Moldova a aprobat ca  limba moldovenească în calitate de limbă de stat, să funcționeze în baza grafiei latine.

 

Revenirea la grafia latină și independența…  

 

   Începând cu anul 1989, toate instituțiile de învățămînt din țară,inclusiv din regiunea transnistreană , și-au început activitatea didactică, utilizând grafia latină.

La 27 August 1991, Republica Moldova și-a declarat independența de fosta Uniune Sovietică, rezultat al recunoașterii nulității pactului Molotov-Ribbentrop. 

Această acțiune a Republicii Moldova nu i-a fost pe plac Moscovei și atunci  ea a pornit război împotriva Republicii Moldova.

Războiul a fost declanșat din Transnistria, unde Rusia are baze militare puternice și unde până astăzi acest imperiu are dislocată o armată numeroasă și bine dotată.

În urma acestui război, Rusia și-a format pe teritoriul din stânga Nistrului al Republicii Moldova o republică moldovenească transnistreană (rmn) – dirijată direct de la Moscova.

Aici staţionează  până în prezent un numeros contingent rusesc, iar regimul instaurat în această zonă este unul totalitar și antinațional.

Cu alte cuvinte:   pentru a treia oară, Rusia a pus stăpânire pe teritoriul din stînga Nistrului, acest areal fiind gândit de Rusia ca un cap de pod spre Balcani.

 Din 1992 regimul separatist din Transnistria, care  promovează interesele geo-strategice ale Moscovei, a interzis predarea în școli în baza grafiei latine, utilizarea manualelor școlare contemporane, editate în Republica Moldova și România.

Astfel, în școlile naționale din Transnistria a fost introdus din nou alfabetul rusesc.  

De 20 ani, instruirea copiilor băștinași se efectuează cu manuale invechite, editate încă în vremea fostei URSS  şi nu mai corespund nici realității şi nici schimbărilor social-politice radicale ce s-au produs în spațiul ex-sovietic.

Studiile în școli, în baza unei limbi inexistente (moldovenească), nu sunt altceva decît un genocid cultural, care are drept scop pervers să îi lipseșască pe copiii baștinașilor de identitate culturala și de viitor.

Deznaționalizarea  populației băștinașe din Transnistria, pe care Rusia țaristă a început-o în urmă cu 220 ani,  continuă, încălcîndu-se grav drepturile fundamentale ale omului.

Populația de origine latină din acest areal geografic, desigur, nu a putut să se împace cu o atare constrîngere a drepturilor cetățenești și, pedagogii, susținuți de părinții copiilor de vîrstă școlară și de mai mulți localnici, au  căutat o ieșire din situație. S-a considerat că este o datorie sfântă ca pedagogii și părinți să lupte pentru democrație și învățămînt în limba maternă, adică în română.

Puși în fața faptului că le sunt încălcate grosolan drepturile cetățenești ale populației de origine română și demnitatea de oameni, partea cea mai conștientă a societății, și, în primul rînd, pedagogii, au pornit să opună rezistență farădelegilor regimului antinațional, antidemocratic și dictatorial, instaurat aici.      

După lupte dure și confruntări acerbe, în perioada 1992 – 1996, în 7 localități transnistrene (5 orașe și 2 sate), s-a obținut dreptul de revenire  la predare în școli în baza grafiei latine, însă nu în școlile naționale existente, ci în instituțiile de învățămînt nou create de către pedagogi și părinți, care pentru autoritățile separatiste, au statut de școli nestatale.       

Și iată că de 16 ani, în regiunea transnistreană, activează 8 școli naționale: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol , Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Tighina, Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița ,Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt” din or.Grigoriopol , Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari , gimnaziul-internat pentru copii orfani din or.Tighina, gimnaziile din satele Corjova și Roghi, raionul Dubăsari,care nu sunt subordonate regimului ilegal de la Tiraspol și activează  în baza Curriculumului Ministerului Educației de la Chișinău.   

       Aceste școli românești, cum le numesc chiar separatiștii, sunt practic niște insule ale latinității în regiunea transnistreană şi activează în condițiile extraordinar de dificile,  create artificial de către autoritățile neconstituționale secesioniste.

Șapte  din cele opt școli nu au sedii proprii, iar sediile închiriate nu asigură condiții elementare de activitate școlară.

În majoritatea din ele lipsesc sălile sportive și de festivități, ospătăriile, laboratoarele speciale pentru așa obiecte ca fizica și chimia,săli pentu informatică și multe altele.        

   Se face tot posibilul ca aceste instituții de învățămînt românesc să fie lichidate.

Pentru aceasta este folosit tot arsenalul de forme și metode antiumane ale organelor de reprimare din acest spațiu, susținute și dirigate de către Moscova.   

S-a trecut prin mai multe încercări: terorizarea și maltratarea pedagogilor, părinților și copiilor care au opus  rezistență în fața administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a profesorilor și părinților, inclusiv interzicerea activității pedagogice pentru cei care aveau o altă viziune decît cea declarată de Tiraspol.  

   Aceasta  politică antinațională și antidemocratică a fost evidenţiată și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului prin  Hotărîrea din 19 octombrie 2012, care a condamnat Federația  Rusă  pentru  violarea drepturilor la educație a copiilor din regiunea transnistreană.  

     Declarațiile ostile ale așa-ziselor autorităţi ale rmn îndreptate contra acestor licee și gimnazii, confirmă cele spuse anterior, că actuala conducere transnistreană, la indicațiile Moscovei, continuă politica de lichidare a școlilor românești din stînga Nistrului.

       Dacă politicenii de la Chișinău și comunitatea internațională nu  vor întreprinde măsuri concrete, dorința  Moscovei va putea să fie dusă cu succes la capăt.

În scurt timp poate  fi bătut ultimul cui în coşciugul școlii și graiului românesc din Transnistria.

        Cu toate aceste vitregii, spiritul dragostei față de neam și sacrificiul, demonstrat timp îndelungat prin fapte concrete de  pedagogii acestor licee și gimnazii, insuflă încredere în ziua de mâine și în viitorul european al poporului din această regiune greu încercată de istorie.

 

 

Sursa:

 

Eleonora Cercavschi,Redactor R.B.N.Press

https://romaniabreakingnews.ro/scolile-romanesti-din-transnistria-ultimul-bastion-in-razboiul-de-deznationalizare-a-populatiei-bastinase-declansat-cu-220-ani-in-urma-de-catre-rusia/

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/11/02/istorie-transnistreana-2/

Publicitate

Protest în fața Ambasadei Rusiei la Chișinău al elevilor și profesorilor de la un liceu românesc din regiunea transnistreană

 

 

 

 

 

 

 

 

Un grup de elevi și profesori de la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, regiunea transnistreană

 

 

 

Rusia nu doreşte să îndeplinească o hotărâre a Curţii Europene pentru Drepturile Omului privind încălcarea dreptului la educaţie în limba maternă al elevilor din stânga Nistrului. Elevi de la Liceul “Ştefan cel Mare şi Sfânt” din oraşul Grigoriopol au protestat în faţa Ambasadei Rusiei la Chişinău, cerând ca Moscova să le achite despăgubirile fixate de CEDO. Subiectul a fost discutat la emisiunea Punctul pe Azi de la TVR MOLDOVA.

CEDO a găsit Rusia vinovată în 2012 de nerespectarea acestor drepturi ale elevilor care studiază în şcolile cu predare în limbă română din regiunea transnistreană. 

Un grup de elevi și profesori de la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, cu sediul la Doroțcaia, împreună cu Asociația Promo-LEX, au protestat joi, 19 octombrie, în fața Ambasadei Federației Ruse la Chișinău.

Ei denunță faptul că Federația Rusă nu a executat până în prezent Decizia Curții Europene pentru Drepturile Omului din 19 octombrie 2012, prin care Guvernul de la Moscova a fost recunoscut responsabil de încălcarea dreptului la educație în regiunea separatistă transnistreană, transmite Radio Chișinău.

Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol a fost lăsat fără sediu de autoritățile transnistrene încă acum 15 ani, astfel că elevii și profesorii sunt nevoiți să facă naveta în fiecare zi la Doroțcaia. Au fost mai multe cazuri, de-a lungul acestor ani, când au fost opriți fără motiv la punctele de control ale autorităților separatiste, au fost percheziționați și intimidați.

Dreptul la educație al elevilor din Grigoriopol este în continuare încălcat, a atenționat directoarea liceului, Eleonora Cercavschi.

„Sunt zeci de ani de când ne sunt încălcate drepturile. Ne-am adresat la CEDO, unde ne-au făcut dreptate. De cinci ani continuăm să ne adresăm pentru a ne fi apărate drepturile.

Cu părere de rău, până în ziua de azi suntem aici, nu s-a mișcat nimici din loc, nimic nu s-a schimbat. Și am venit să-i spunem Federației Ruse că rana este vie și încă sângerează”, a declarat Eleonora Cercavschi.

Numărul elevilor scade de la an la an, inclusiv din cauza greutăților pe care le întâmpină, pentru că trebuie să se deplaseze în altă localitate. Cei care își continuă aici studiile spun că o fac pentru a învăța în limba română și a scrie cu grafie latină, și nu în cea numită „moldovenească” de autoritățile transnistrene, cu grafie chirilică.

„Avem dreptul de a învăța la noi în oraș, la noi acasă. Noi suntem din orașul Grigoriopol, din regiunea transnistreană și nu ne este permis să avem o școală la noi acasă și de aceea suntem nevoiți să facem zi de zi naveta pentru a studia în limba română”, spune o liceană.

„Eu am învățat și în alte școli din Transnistria, dar părinții și eu am decis să trec în liceul din Doroțcaia. Este un liceu cu mult mai bun și am vrut să învăț limba română”, adaugă o altă tânără.

Protestatarii au dorit să depună o declarație la Ambasada Federației Ruse la Chișinău, dar de acolo au fost redirecționați la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

„Noi am venit să rugăm Ambasada Federației Ruse să transmită îngrijorările noastre și dorința noastră ca această hotărâre a Curții Europene să fie îndeplinită. Ultimele eforturi au fost depuse la Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. De fiecare dată, Federația Rusă amână sau ignoră orice demers la acest subiect”, a declarat președintele Asociației Promo-LEX, Ion Manole.

Acum 5 ani, CEDO a pronunțat o hotărâre în trei cauze, în care reclamanții erau 170 de profesori, elevi și părinți din trei școli cu predare în limba română din regiunea transnistreană.

Federația Rusă a fost obligată să achite, în termen de trei luni de la pronunțare, câte 6000 de euro pentru fiecare reclamant și 50 de mii de euro cheltuieli de judecată, precum și să asigure dreptul la educație în limba maternă pentru elevii din regiunea transnistreană.

Până în prezent, Federația Rusă nu și-a onorat obligațiile.

 

 

http://radiochisinau.md/foto-elevii-si-profesorii-de-la-un-liceu-romanesc-din-transnistria-au-protestat-in-fata-ambasadei-rusiei-la-chisinau

 

 

 

 

 

 

Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia: ÎN TRANSNISTRIA, TRĂIESC „MOLDOVENI ŞI CHIAR ROMÂNI”

ÎN TRANSNISTRIA, TRĂIESC „MOLDOVENI ŞI CHIAR ROMÂNI”

 

Aşa a spus domnul Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia.

“Componenţa naţională a Transnistriei este componenţa naţională a societăţii moldoveneşti: ruşi, ucraineni, moldoveni şi chiar români. Dacă vom compara, de exemplu, cu situaţia din Nagorno-Karabah, e de înţeles unde se poate găsi mai simplu o rezolvare”, a declarat diplomatul polonez la cursurile Şcolii de iarnă de la Novgorod, pe tema “Rusia, NATO, UE: perspectivele cooperării tripartite”.

Proszę pana, noi vă mulţumim şi pentru acest adevăr afirmat pe jumătate, dar lucrurile stau totuşi oleacă diferit şi trebuie puse la punct. Diplomatul polonez poate să nu cunoască realitatea spaţiului românesc şi, de aceea, trebuie să repetăm până la uitare de sine: moldovean, oltean, transilvănean, vrâncean, bucovinean, dobrogean, bănăţean = valah = român. Există doar diferenţe de grai între aceste entităţi toponimice.

 Nu avem diferenţe de dialect, cu excepţia aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor din sudul Dunării. Confuzii de termeni fac însă şi unii intelectuali români de la Bucureşti.

De ce nu ar face şi un polonez?

Indiferent însă de regiunea în care trăiesc ca autohtoni, românii din tot spaţiul lor de etnogeneză se caracterizează printr-o unitate spirituală fără egal în toată Europa. Italienii, de la care unii ne revendicăm şi astăzi, ar avea motive să ne invidieze din această perspectivă.

În 1997, am fost într-un sat din Transnistria. M-a surprins frumuseţea graiului vechi, pe care bătrânii l-au păstrat, în ciuda masacrelor, deportărilor şi deznaţionalizării la care i-au supus imperialii ruşi, apoi sovietici de diverse etnii. Într-o sâmbătă, am întâlnit pe drum un om care primise de panaghie pomul de pomană: purta pe umăr o cracă de măr, în care se aflau un costum nou, o pereche de pantofi, o pălărie, o căldare şi multe fructe înfipte în crengi – mere, portocale, prune uscate.

Era „arborele cosmic”, pe care se sprijină Cerul pe Pământ. Un obicei pe care îl mai găsim încă în satele tradiţionale din Gorj sau Bucovina, de pe Târnave sau din Vrancea… Aşa cum pasărea sufletului se regăseşte peste tot, în forme frecvent contaminate. Aşa cum spirala de la Cucuteni se vede pe ii, pe străchini, pe porţi până şi azi. Moldoveni sau… români? Sau, poate, mai cuprinzător – daci?

Ce să mai credem despre cei care, şi astăzi, mai vorbesc despre „românizarea” Republicii Moldova? Ea este românească, nu trebuie s-o mai românizăm noi. Am văzut copii la Tiraspol, care vorbesc o limbă română mai frumoasă decât cei de la Bucureşti.

Wojciech Zajaczkowski nu era obligat să ştie asemenea lucruri, deşi…

Diplomatul polonez a făcut însă o evaluare corectă a situaţiei de pe Nistru:

“Conflictul transnistrean este cel mai uşor de rezolvat din toate conflictele care au avut loc pe teritoriul ţărilor fostului lagăr socialist, inclusiv din Iugoslavia”, a declarat Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Poloniei în Rusia. Diplomatul polonez crede că acest conflict este rezolvabil fiindcă nu este un conflict interetnic. Aici este pus punctul pe “i”.

El crede însă că acest conflict din Transnistria trebuie rezolvat prin negocieri în formatul “5+2″ (Moldova, Transnistria – părţi implicate în conflict; Rusia, Ucraina – ţări garante; OSCE – mediator; UE şi SUA – observatori). Aici iarăşi este o nuanţă discutabilă. Românii sunt cetăţeni europeni. Tocmai de aceea, este absurd să susţinem că Uniunea Europeană trebuie să rămână un simplu „observator”.

Ca să nu spun că România ar trebui reprimită obligatoriu la negocieri tocmai pentru că acolo trăiesc români. Cine să le reprezinte interesele? Rusia? Ucraina? Să fim serioşi! Rusia nu are calitatea morală să fie „ţară garantă”, câtă vreme refuză să-şi retragă trupele de ocupaţie de pe Nistru, refuzând să-şi îndeplinească propriile angajamente semnate la Istanbul în 1999.

Zajaczkowski consideră că Rusia trebuie să se hotărască: fără rezolvarea conflictului transnistrean, nu poate fi vorba de un dialog de succes cu Uniunea Europeană.

Să vedem ce va face Polonia când va prelua Preşedinţia Uniunii Europene.

Mai este puţin.

Autor: Viorel Patrichi

Februarie 6, 2011

Sursa: Basarabia literara