CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Una din cele mai grave şi odioase crime pe care le-a săvârşit Rusia ţaristă după 1812 – colonizarea forţată cu populaţii străine

 

 

 

                               

 

 

 

Una din cele mai grave şi odioase crime pe care le-a săvârşit Rusia ţaristă în Basarabia după 1812 a fost colonizarea forţată a acestei regiuni cu populaţie eterogenă, străină intereselor naţionale a românilor basarabeni, scrie  dr. hab. în istorie, prof. univ. Anton Moraru, în articolul Colonizarea forţată a Basarabiei după 1812 publicat în ziarul CUVÂNTUL md.

Noi numim şi comparăm colonizarea cu fenomenul „tsunami”, care distruge totul în calea lor. Unii istorici scriu că chipurile „schimbarea componenţei etnice a populaţiei Basarabiei a adus la „dezvoltarea demografică a ţinutului”.

Se intensifică simţitor procesul de urbanizare”. „Din 1819 până la 1856 populaţia urbană a crescut de la 43 mii până la 196 mii de oameni, circa de 4,6 ori” (Istoria Republicii Moldova…, Chişinău, 1997, p. 100).

Însă în realitate, Rusia ţaristă ducea o politică meschină, sângeroasă de colonizare şi schimbare a componenţei etnice a populaţiei, lichidarea populaţiei româneşti din această regiune.

După 1812, Basarabia a fost transformată într-o simplă gubernie rusească. Elita politică a Rusiei ţariste (Alexandru I, Mihail Kutuzov, Ivan Garting, Alexandru Bahmetiev, Filip Vighel, Mihail Voronţov, Ivan Inzov, Ivan Lipromdi, Pavel Ciceagov, A. Kornilevici, S. Tucikov şi mulţi alţii) s-a ocupat cu colonizarea Basarabiei. În multe documente scrise şi trimise la Petersburg se afirma precum că Basarabia este o regiune „pustie”, ceea ce nu corespundea realităţii.

La 22 ianuarie 1814, Alexandru I a permis strămutarea de colonişti nemţi în Basarabia, dându-le aceleaşi drepturi, acordate bulgarilor şi sârbilor care s-au aşezat în această oblaste românească mai înainte.

În 1814 coloniştii nemţi întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie, Tarutino, iar din 1815 sunt formate coloniile nemţeşti Krasnoe, Culmea, Maloiaroslaveţ, mai apoi, din 1816, s-au format localităţile nemţeşti Brien, Arciz, Borodino, Leipzig, Kleistitz, Verschanpenaus şi Berezino, iar coloniştii bulgari întemeiază satul Valea Perjei. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sarata în 1812.

În acest an, prin decretul lui Alexandru I coloniştii nemţi şi bulgari sunt scutiţi de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit şi a clădirilor publice.

Mai târziu au fost formate coloniile nemţeşti Maloiaroslaveţ II şi Verschanpenaus (1823), Gnadental (1830), Friedenstal (1833) etc. La 23 februarie 1832, Nicolae I a aprobat denumirile coloniilor bulgare şi găgăuzeşti: Ferapontovka, Tvardiţa, Chiuriutnea, Tabac (Bolgrad), Vaisal, Derment-Dere, Iserli, Devlet-Agaci, Pandacli, Glavans, Galiţî, Selioglu, Traianul Vechi, Ciumlechioi, Ghiulmen, Cuporom, Burgugi, Deljelere, Iscopolos, Beimagala, Dragodan, Trapoclu, Camcic, Culevcea etc.

Mai apoi, la 29 decembrie 1819, Alexandru I a emis un decret privind stabilirea în Basarabia a bulgarilor şi altor colonişti.

Toţi aceşti venetici, sosiţi în Basarabia aveau „toate drepturile şi privilegiile acordate străinilor declaraţi colonişti, aşezaţi în guberniile Novorosiei şi în Basarabia”.

Aceşti colonişti au fost scutiţi pe un termen de trei ani de impozitele de stat şi prestaţiile în folosul statului. Mai mult. Toţi coloniştii care au venit în Basarabia în timpul războiului de cotropire din 1806–1812 au beneficiat „de aceeaşi scutire pe un termen de şapte ani” (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 101).

Tot pământul din sudul Basarabiei a fost împărţit într-un mod arbitrar în patru districte.

1. Districtul Prut cu 14 localităţi; 2. Districtul Cahul cu 12 sate; 3. Districtul Ismail cu 13 localităţi şi 4. Districtul Bugeac avea 19 sate.

Din toate aceste 58 de localităţi, 26 erau sate româneşti, iar 32 erau sate bulgăreşti, ruseşti, ucrainene, găgăuzeşti. Din această perioadă s-a pus baza răpirii sudului Basarabiei şi alipirea lui la Novorosia, iar mai apoi la Ucraina sovietică în 1940. Colonizarea Basarabiei a adus la schimbarea denumirii satelor.

Comuna Tabac a fost în 1819 botezată în Bolgrad, iar satul Bairamcea ruşii l-au numit Nicolaevka-Novorossiiskai, pentru că aici veniseră hoardele de cazaci din Novorosia.

Cea mai mare primejdie pentru românii basarabeni a fost colonizarea Basarabiei cu populaţie rusească şi ucraineană.

Ţarismul a decis ca prin colonizarea acestei provincii cu populaţie slavă s-o transforme mai apoi în „pământ rusesc”.

În iulie 1812, Pavel Ciceagov l-a obligat pe noul numit guvernator al Basarabiei Scarlat Sturdza, să aibă grijă de colonizarea acestei regiuni cu populaţie străină, să atragă „atenţia popoarelor vecine asupra acestei provincii” şi să supună sub controlul Rusiei „sufletul acestor popoare” (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 66–67, 112).

În 1825 Mihail Voronţov a format o Comisie specială de stat care se ocupa cu ocârmuirea coloniştilor („Oficiul coloniştilor din Basarabia”).

În 1833 acest Oficiu a fost desfiinţat, iar pentru administrarea tuturor coloniilor din sudul Rusiei a fost menţinut Comitetul tutelar al coloniştilor străini din Rusia, sub preşedinţia lui Ivan Inzov, având reşedinţa la Odesa.

Prima categorie de ţărani ruşi care au venit în Basarabia au fost aşa-numiţii ţărani „fugari”. În secolele XVIII–XIX în Basarabia au năvălit ca lăcustele foarte mulţi ţărani ruşi şi ucraineni. În Rusia ţaristă se răspândeau diferite „zvonuri”, „ştiri false” („sluhi”) precum că Basarabia „are un pământ de aur”, „este un pământ de rai”, „de paradis” (C.V. Cistov, Russkie narodnâe soţialino-utopiceskie leghendî, M., 1967).

De aceea aceşti ţărani şerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruşi. Ei lăsau casele lor, moşiile boierilor şi se refugiau în Basarabia.

Numai în 1810–1811 au venit în Bugeac peste 15 mii de ţărani fugari ruşi şi ucraineni (Anţupov I.A. Russkoe naselenie Bessarabii i levoberejnogo Podnestrovia v konţe XVIII–XIX v., Chişinău, 1996, p. 14).

Dacă în 1812 în 12 sate ruseşti din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1248 familii ruseşti. (ANRM, f. 1, inv. 1, d. 3998, f. 18–23; f. 5, inv. 3, d. 747, f. 182–186).

A doua categorie de ţărani ruşi care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanţii credinţei de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655–1656 şi s-au refugiat în mai multe regiuni ale ţărilor vecine, inclusiv în Basarabia.

Trăiau izolat de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul şi manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau obiceiurile ritului vechi ortodox. În 1868 în Basarabia locuiau 9800 de rascolnici.

După datele publicate de I.A. Anţupov în 1861–1865 în judeţul Orhei trăiau 865 de rascolnici, inclusiv 250 în comuna Teleneşti. De asemenea mai activau în satele Ivancea şi Izbeşti. Din 1656 şi până în 1903, în zona de nord a Basarabiei s-au refugiat circa 10 mii de rascolnici.

A treia categorie de ţărani ruşi care au venit în Basarabia au fost ţăranii colonişti aduşi de către administraţia ţaristă. La 21 septembrie 1826 a fost confirmată decizia cu privire la strămutarea în Basarabia a 20000 de ţărani din guberniile Cernigov, Poltava, Oriol, Kursk, Kaluga, Tula şi Reazan.

Această decizie ne vorbeşte despre faptul că ţarismul a decis să mărească numărul coloniştilor ruşi ca un mecanism eficient de consolidare a regimului de ocupaţie rusesc.

O mare parte de ţărani ruşi şi ucraineni se angajau ca muncitori agricoli, alţii lucrau la întreprinderile industriei alimentare, în construcţie, la calea ferată etc. Ei foloseau orice formă de lucru pentru a rămâne în Basarabia.

Colonizarea era calea mai fină de subjugare totală a românilor basarabeni. Pentru a se camufla adevăratul scop al colonizării, ea era prezentată ca o necesitate de a valorifica aceste pământuri, chipurile, slab populate.

În realitate densitatea populaţiei Basarabiei de 1,2 oameni la km2 era mai mare decât în guberniile ruseşti, precum Vologda, Arhanghelsk, Kubani, Stavropol etc. (Basarabia şi basarabenii, p. 164).

Pe de altă parte, ţarismul a împărţit mai mult pământ la colonişti decât aveau ţăranii români din Basarabia. Conducerea imperială nu se putea baza numai pe elementele nobilimii autohtone. Ţarismul a atras de partea sa acele elemente ruse, care erau străine tradiţiilor şi intereselor populaţiei româneşti din Basarabia.

El le-a atribuit sub formă de cadou pământul românilor basarabeni. În 1812–1835 ţarul a dăruit contelui Karl Neselrode, generalului Ivan Sabaneev, principelui Volkovski câte 10000 de desetine de pământ în Basarabia; generalul Mihail Roler a primit 3000 desetine, consilierul de stat Constantin Catacazi, moştenitorii generalului Cornilovici, Dumitru Moruzi au primit câte 6000 desetine, colonelul Canarin – 25000, generalul Alexandru Benkendorf – 28000, colonelul Afanasiev – 7000 desetine de pământ arabil (Basarabia şi basarabenii, p. 166–168). În această perioadă ţarismul a donat boierilor ruşi şi celor rusificaţi 300560 de desetine de pământ.

Acest pământ aparţinea ţăranilor basarabeni. Dar acest teritoriu a fost colonizat de boierimea rusească.

Către 1843–1844, în Basarabia locuiau 48963 de evrei, 15410 ruşi, 64686 bulgari şi găgăuzi, 119248 ucraineni, 15477 germani, 2356 armeni, 2824 greci şi 2612 – alte etnii (ANRM, f. 2, inv. 1, d. 4126, f. 10–22).

În rezultatul colonizării forţate a Basarabiei, deportării populaţiei autohtone în această regiune în 1897 locuiau: 47,5% de români moldoveni, 19,62% ucraineni, 11,79% evrei, 8,05% ruşi, 5,33% bulgari, 3,11% nemţi, 2,88% turci (găgăuzi), alte etnii – 1,1% (D. Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 126).

Colonizarea ţaristă a influenţat asupra componenţei populaţiei din judeţul Orhei. Către 1901 în acest judeţ locuiau 191766 români moldoveni, 17539 ruşi, 26005 evrei, 296 armeni, 493 polonezi şi 189 găgăuzi.

În concluzie vom menţiona că sistemul colonial ţarist a format o bază socială eterogenă, care a apărat regimul de ocupaţie rusesc în Basarabia în 1812–1917.

Autocraţia ţaristă a creat în Basarabia mai multe probleme naţionale, care până astăzi nu sunt rezolvate.

Problema ruşilor, ucrainenilor, bulgarilor şi găgăuzilor îşi trage rădăcinile din perioada războiului de ocupaţie ruso-turc din 1806–1812, care s-a desfăşurat pe pământul românesc fără nici un drept legal.

Încercarea de a rezolva aceste probleme trebuie să înceapă cu studierea istoriei apariţiei acestor etnii pe teritoriul suveran al Ţării Moldovei şi mai apoi al Basarabiei.

Datele statistice, documentele istorice ne arată că sudul şi parţial nordul Basarabiei, Transnistria şi oraşele Ismail, Akkerman, Tighina, Orhei, Bălţi, Soroca, Hotin şi Chişinău au devenit în timp de 200 de ani de dominaţie rusească centrele principale de colonizare, rusificare, denaţionalizare şi distrugere a populaţiei româneşti din această regiune.

Colonizarea a concentrat puterea ţaristă şi sovietică în aceste centre basarabene, a format anumite focare de promovare a politicii expansioniste a Federaţiei Ruse, de distrugere a limbii, istoriei românilor, vieţii spirituale, naţionale româneşti, de implementare a tuturor atrocităţilor celui mai antiuman regim ruso-sovietic de ocupaţie.

Regimul colonial ţarist şi sovietic timp de 200 de ani totuşi nu a fost în stare să stopeze, să blocheze năzuinţa şi aspiraţiile românilor basarabeni spre o prosperare naţională şi socială, spre unirea liberă, de bunăvoie cu ţara noastră – România.

 

 

 

 

17/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Parchetul General din Ucraina anchetează acordarea „în masă” a pașapoartelor de cetățenie a României, conaţionalilor noştri din această ţară

 

Imagini pentru pasapoarte ucraina photosImagini pentru pasapoarte ucraina photos

 

 

 

 

Procuratura generală din Ucraina va verifica emiterea în masa a pașapoartelor române, maghiare, poloneze și rusești către cetăţenii acestei ţări.

După cum relatează Glavcom, referindu-se la Știrile ucrainene, parchetul general a primit acces temporar la documentele Consiliului  Național de Securitate și Apărare al Ucrainei.

A fost inițiat un dosar  în conformitate cu partea 1 a art. 14 , partea  2 a articolului  110 din Codul penal, adică la pregătirea unei ingerințe la  integritatea teritorială a Ucrainei, prin conspirația prealabilă a unui grup de persoane, combinată cu instigarea la ostilitate  națională.

„În dosar se investighează informațiile despre eliberarea în masă a pașapoartelor de cetățenie ale Ungariei, României, Poloniei și Rusiei, rezidenților din regiunile de vest ale Ucrainei și ai teritoriilor ocupate provizoriu de Rusia din regiunile Donețk și Lugansk, care în viitor pot deveni reale amenințări la integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, prin consolidarea dispozițiilor separatiste  și de autonomie printre compatrioți (crearea autonomiilor național-teritoriale, după principiul apartenenței entice, a unor circumscripții separate, în locurile de reședință compactă a comunităților naționale, sistemelor de  educație în limbile minoritare, etc.)”- se specifică  într-o declarație a portalului.

La 26 septembrie, Instanța Judiciară  a raionului Pechersk din Kiev a permis Parchetului General accesul la documentația necesară pentru dosarul inițiat, aflată la Consiliul Național de Securitate și Apărare a Ucrainei, informează Agenția BucPress – www.bucpress.eu

06/10/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Începând cu anul 2023, toate școlile românești din Ucraina vor trece la predarea în limba ucraineană

Imagini pentru românii din ucraina photos

Foto: Harta ţinuturilor româneşti

Din septembrie 2023 toate școlile cu predare în limba română din Ucraina vor fi obligate să treacă la studierea tuturor disciplinelor de învățământ în limba ucraineană, în afară de limba și literatura română.

Noul ministru al Educației din Ucraina, Hanna Novosad, a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că școlile cu predare în limba rusă vor fi obligate să treacă la studierea tuturor disciplinelor de învățământ în limba ucraineană începând cu 1 septembrie 2020.

În același timp, școlile minorităților naționale din Ucraina, care vorbesc într-o limbă a Uniunii Europene – din septembrie 2023.
Ea a adăugat că Ministerul Educației din Ucraina trebuie să pregătească școlile respective pentru acest proces de trecere la predarea tuturor materiilor în limba de stat.

Însă, în aceste școli, unde învățământul va avea loc „prioritar în limba ucraineană”, potrivit ministrului, oricum se va păstra posibilitatea „studierii limbii materne în limba maternă” și a literaturii, a declarat Hanna Novosad.

În declarațiile sale, ministrul s-a bazat pe Legea Educației din Ucraina, adoptată în septembrie 2017, dar și pe Legea „Funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat”.

 

 

 

Imagini pentru elevii români din ucraina photos

Reamintim că românii din Ucraina au protestat în repetate rânduri împotriva acestor legi, în special a Legii Educației, care, potrivit comunității românești, reprezintă o catastrofă pentru învățământul în limba maternă din Ucraina, fiind pusă în pericol întreaga ființă românească din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.

Românii din Ucraina și-au legat mai multe speranțe de noua conducere a statului ucrainean, în frunte cu Volodimir Zelenski, care a criticat predecesorii săi pentru încercările de a diviza țara în plan lingvistic și confesional.
Din păcate, declarațiile noului ministru al Educației par a fi o dovadă a faptului că politica statului ucrainean, condamnată atât de dur de minoritățile naționale și statele vecine, nu va fi anulată.

 

 

 

Imagine similară

Tot mai mulți reprezentanți ai minorității românești din Ucraina susțin că fără o anulare a legislației respective (care poate fi realizată sută la sută, luând în calcul majoritatea pro-prezidențială din Parlamentul Ucrainei), minoritățile naționale, în special românii din Ucraina, riscă să dispară în câțiva ani.

Este mai mult decât necesară inițierea promptă a unor discuții din partea României pentru a găsi o soluție.

Cu atât mai mult că liderii celor două state, Volodimir Zelenski și Klaus Iohannis s-au întâlnit recent și au discutat, printre altele, despre Legea Educație din Ucraina.

Potrivit Președinției românești (informație neconfirmată de Oficiul Președintelui Ucrainei), „Preşedintele Ucrainei a arătat că înţelege preocupările părţii române şi a transmis asigurări în direcţia identificării unei soluţii la problemele create de adoptarea Legii Educaţiei, astfel încât drepturile persoanelor aparţinând minorităţii române de a învăţa în limba maternă să nu fie afectate”, se menționează într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale de la București.

 Sursa:

Agenția BucPress –  www.bucpress.eu

 

Video în limba ucraineană

06/10/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: