CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 14 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 octombrie în istoria noastră

1465: Bucureştiul este menționat  ca reşedinţă domnească într-un document emis în timpul voievodului muntean Radu cel Frumos (1462 – 1478).

IW РАДȢЛЬ ВОЕВОДА ГNЬ ЗЕМЛИ ȢГРОВАЛАХЇИ | “I am Radul the voivode and ruler  of the land of Wallachia” Radu cel Frum… | Medieval drawings, Buddha  statue, Anime guys

Localitatea a fost  atestată documentar pentru prima data la 20 septembrie 1459, într-un act emis de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti.

La 14 octombrie 1465, Bucureştiul a fost ales de către Radu cel Frumos (foto), fratele lui Vlad Țepeș, ca cetate de scaun, dar oraşul avea să devină capitală permanentă a Ţării Româneşti mult mai târziu, în decembrie 1659, după preluarea tronului de către Gheorghe Ghica (20 noiembrie 1659  – 1 septembrie 1660), când cetatea Târgoviştei, distrusa de campaniile turco-tătare din 1658 – 1659, a încetat să mai fie reşedinţă domnească.

În anii 1558 – 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaş de cult din oraş care s-a păstrat în forma sa iniţială.

Video: Curtea Veche din Bucuresti

http://www.youtube.com/watch?v=OLaz4bFqlKg

1777:  S-a născut poetul Costache Conachi,  scriitor şi om politic din Moldova, unul dintre primii poeţi romani moderni.

Lirica sa, cu foarte rare excepţii, este prin excelenţă erotică, senzuală şi sentimentală; (d. 4 februarie 1849).

1802 (14/26 octombrie) : A avut loc un puternic cutremur de pământ in Ţara Românească, cel mai mare seism de până atunci consemnat de documente.

Seismul s-a produs în Vrancea şi se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7 – 7,9 pe scara Richter.

Bucureştiul a fost grav afectat, aici prăbuşindu-se Turnul „Radu Vodă”, Hanul „Şerban Vodă”, o parte din Turnul Colţei şi multe alte construcţii.

 1812: In baza raportului prezentat de amiralul P.V. Ciciagov, ţarul Alexandru I al Rusiei a  dispus ca suburbia Cetăţii Ismail, care avea un număr de circa 1 500 case şi prăvălii si era locuită de colonişti armeni, greci, bulgari, evrei şi alte naţionalităţi, să se numească „oraşul Tucikov„nume dat în onoarea generalului-maior rus S.A. Tucikov (1767 – 1839), care a fost guvernator al Ismailului în perioada 1830–1836, el fiind cel care a fondat localitatea, până atunci neexistând decât Cetatea Ismail.

Denumirea oraşul Tucikov s-a păstrat până la mijlocul secolului al XIX-lea.

1833: S-a născut la București, generalul și omul politic Constantin Barozzi, ofițer genist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române; d. 5 aprilie 1921, București.

Foto , Generalul Constantin Barozzi ,Ministru De Razboi Al Romaniei

A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854–1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena specializându-se ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București. A luat parte la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), la diferite congrese internaționale de geodezie. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892).

Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare. A fost membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române.

1853: S-a nascut in localitatea Șipot, in actualul judet Suceava, compozitorul  Ciprian Porumbescu, un inaintas de seama al muzicii românesti.

A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn.

În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii. Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi.

A fost unul dintre cei mai faimoşi compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op.29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festiva a Gimaziului Românesc din Braşov (astazi Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).

S-a format in perioada cand dobandirea drepturilor nationale era o prioritate pentru romani, astfel incat s-a orientatîn direcția compunerii de cântece patriotice si pe valorificarea folclorului național.

Legatura cu muzica populara a fost determinanta in formarea sa profesionala. in perioada studiilor la Viena a editat o “Colectiune de cantece sociale pentru studentii romani”, prima de acest fel in literatura noastra.

În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi şi de către Albania, pentru imnul naţional „Hymni i Flamurit”. De asemeni a scris şi melodia fostului imn Trei culori.

A fost arestat pentru activitatea sa politică, iar în timpul detenţiei şi-a scris cele mai bune piese.  Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „la malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români” şi altele.

Porumbescu este autorul a  peste 250 de lucrari vocale si instrumentale, care-si trag seva din cantecul popular romanesc. Opereta “Crai nou”, “Balada” sa pentru vioara si pian, “Cantecul pentru 1 Mai”, “Serenada” se bucura de o larga popularitate.

A decedat mult prea devereme, sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Marioara, la 6 iulie 1883,  fiind bolnav de tuberculoza, la numai 29 de ani, in localitatea Stupca, numita azi Ciprian Porumbescu, in onoarea sa.

1857: S-a născut la Piteşti, publicistul şi istoricul român George I. Ionescu-Gion ; (m. 29 iunie 1904).

A debutat în publicistică în anul 1876, în ziarul Telegraful din București, unde colabora, ca și la Binele public, încă din perioada studiilor în străinătate. A fost redactor la Românul, apoi la Revista nouă, colaborând și la alte publicații. A început activitatea didactică la douăzeci și șase de ani, mai întâi fiind profesor de istorie la Școala normală de institutori din capitală, și, după desființarea acesteia, profesor de Limba franceză la liceul „Matei Basarab”.

Pe o durată scurtă a fost inspector școlar și apoi secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român.

Gheorghe Ionescu Gion - Wikipedia

A fost de asemenea membru corespondent al Academiei Române

Principala sa operă este Istoria Bucureşcilor, publicată la Bucureşti în 1899, prin care a pus în circulaţie numeroase documente inedite şi informaţii din străinătate despre Bucureşti.

Dupa moartea sa, in data de 6 octombrie 1911 a fost dezvelit, în Grădina Publică din Piteşti, bustul său în bronz, realizat în 1907 de  marele sculptor Frederick Stork . În prezent, acesta este amplasat în faţa Colegiului Naţional I. C. Brătianu. 

În 28 octombrie 1928, pe lângă biblioteca publică din Piteşti a fost înfiinţat Ateneul popular Gheorghe Ionescu-Gion. Fundaţia Culturală Ateneul Popular Prof. Gheorghe Ionescu-Gion a fost desfiinţată în 1948 de autorităţile comuniste. 

În Piteşti există de asemenea o stradă cu numele Gheorghe Ionescu Gion.

1872:  S-a născut la Ploiești, filosoful, profesorul universitar și omul politic, Petre P. Negulescu, membru titular (din 1936) al Academiei Române; (m. 1951, la București). A urmat cursurile Facultății de Litere de la Iași, fiind unul dintre discipolii renumitului profesor  Titu Maiorescu.

A făcut parte, alături de C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinți, Mihail Dragomirescu, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, I.Al. Brătescu-Voinești, din grupul selectat de Maiorescu pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea Convorbirilor literare

A fost licențiat cu teza Critica apriorismului și a empirismului, ulterior publicată în volum. S-a specializat, cu o bursă de studii, în Germania și Franța. Reîntors în țară a fost numit, la intervenția Profesorului, conferențiar de Filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, împreună cu ceilalți colegi de generație, a preluat conducerea celei mai importante reviste a țării, Convorbiri literare.

În 1910, la moartea lui Maiorescu, s-a transferat la București, la catedra fostului său profesor. În 1917 a devenit membru fondator și fruntaș al unei noi formațiuni politice, Liga Poporului, devenită Partidul Poporului sub conducerea generalului Averescu iar din 1919 a fost senator, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, președinte al Camerei Deputaților. A scris: Impersonalitatea și morala în artăFilosofia în viața practicăFilosofia Renașterii (vol.I-II), Geneza formelor culturiiIstoria filosofiei contemporane (vol.I-V).

1907: S-a născut la Maglavit, jud.Dolj,localitate aflată la 10 kilometri de Calafat,  Petrache Lupu, un cioban neștiutor de carte care a avut în cursul anului 1935 mai multe viziuni divine; d.14 decembrie 1994, Maglavit.

ADEVARATA VIATA A LUI PETRACHE LUPU DE LA MAGLAVIT

Orfan de tată, s-a îmbolnăvit de vărsat, în urma căruia a rămas surd și gângav. A fost scutit de armată în 1931, cu diagnosticul „otită medie supurată, bilaterală, cu perforația timpanelor și ușoară idioție”. De la vârsta de 12 ani a devenit cioban.

De-a lungul a trei săptămâni – în 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935 – Petrache Lupu a avut o serie de trei revelații, prezentate în relatările vremii, după ce a spus că a vorbit cu Dumnezeu. Potrivit spuselor lui, Dumnezeu îi dăduse porunca de a îndrepta lumea.

 Ciobanul în vârstă de 28 de ani, îl descria pe Cel de sus drept „moșul cu barbă albă“, care i s-a arătat când era cu oile, pe câmp, la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării.

În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba.

În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă“, nota medicul savant Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit“, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.

După ce povestea lui Petrache Lupu a fost intens mediatizată, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu s-au transformat în locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni, veniți acolo din toată țara.

Ulterior, fenomenul a căpătat rapid amploare. A contribuit și presa vremii, care a acoperit pe larg subiectul: Sfarmă PiatrăGândireaDimineațaRealitatea Ilustrată, etc. În decurs de aproximativ un an (1935–1936), se estimează că peste 2 milioane de oameni ar fi fost în pelerinaj la Maglavit. În 1935 s-a pus piatra de temelie pentru construirea unui așezământ monahal pe locurile unde Petrache Lupu a susținut că a avut viziunile.

Deși fenomenul „Maglavit” și-a diminuează din intensitate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a rămas îndeajuns de puternic pentru a îngrijora autoritățile comuniste în politica lor de instaurare a ateismului.

Petrache Lupu a fost arestat în august 1949 și închis fără judecată la închisoarea Jilava.

Eliberat în luna octombrie a aceluiași an, și-a încetat aparițiile publice.

1911: Apare la Bucureşti, din iniţiativa lui N.D. Cocea şi Alexandru Davila, “Rampa”, revistă de teatru, muzică, artă şi literatură,  organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public, având ca model care apărea în Franța.

Din primul număr s-au vândut 3.000 de exemplare și a fost nevoie să se mai tipărească alte 7.000, pentru a putea satisface cererea nesperat de mare. Pe toată durata apariției, titlul cotidianului a rămas neschimbat, dar subtitlul a variat, de-a lungul timpului. Între anii 1911–1946, Rampa a apărut de șase ori pe săptămână, iar între 1946–1948, săptămânal.

După o întrerupere de doi ani (1913-1915), apare din nou cu titlul de “Rampa nouă ilustrată”, existînd pînă în anul 1948.

Revista “Rampa nouă ilustrată” a fost  mult timp singurul cotidian de specialitate din lume.

1914: S-a născut istoricul Ştefan Pascu, membru al Academiei Române; (m. 2 noiembrie 1998).

 1916 (28 septembrie – 14 octombrie):  Are loc prima bătălie de la Oituz. Trupele române comandate de generalul Eremia Grigorescu, rezistă eroic, oprind înaintarea armatei germano-austro-ungare.

1918  Deputații români bucovineni din Parlamentul vienez, foștii deputați din Dieta Bucovinei, primarii români din localitățile Țării de Sus a Moldovei, împreună cu alți reprezentanți ai provinciei istorice s-au întrunit în Sala Mare a Palatului Național din Cernăuți și au hotărât constituirea Adunării Constituante.

Adunarea a ales un Consiliu Național al Bucovinei condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru Popovici și Sextil Pușcariu — vicepreședinți, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea și Laurent Tomoioagă — secretari.

1919: Au luat sfârsit la Bucureşti, lucrarile Congresului  extraordinar al Partidului Socialist Român.

1924: Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial de la calendarul iulian la calendarul gregorian.

Conducerea laică a țării adoptase calendarul gregorian la 14 aprilie 1919, iar în urma Conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a hotărât înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie. 

100 de ani de la schimbarea calendarului în România – OrtodoxINFO

România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite.

Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României şi Basarabia foloseau stilul vechi.
Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerată o condiţie a progresului şi modernizării, în contextul în care, pe plan internaţional, se căutau soluţii pentru unificarea diferitelor unităţi de măsură.

Aşadar trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie.

Numele „gregorian” vine de la Papa Grigore al XIII-lea, ai cărui astronomi constataseră că în Calendarul Iulia se acumulase o întârziere semnificativă, din cauza unei erori de calcul (până în 1582 erau circa 10 zile).

Papa Grigore a dispus reformarea calendarului iulian şi a introdus noul calendar, corectat, care astăzi îi poartă numele.
Calendarul gregorian de la 1582 a fost adoptat rapid în mai toată lumea catolică. Lumea protestantă l-a preluat şi ea mai târziu, însă ţările ortodoxe, din raţiuni dogmatice, îl evitaseră complet. În ţările ortodoxe, printre care şi România, calendarul iulian s-a păstrat până în primele decenii din secolul XX, după care a fost abandonat în favoarea calendarului gregorian.

Marea Unire a repus în discuţie problema adoptării unui stil calendaristic unitar. Încă din ianuarie 1919 Ministerul de Război a solicitat introducerea stilului gregorian, întrucât armata întâmpina numeroase dificultăţi, erori şi confuzii, în organizarea unitară în toate provinciile. Astfel, la 1/14 februarie s-a introdus stilul gregorian la nivelul forţelor armate.

În data de 5/18 martie 1919, Consiliul de Miniştri a adoptat Decretul-lege nr. 1.053 pentru „Adoptarea calendarului gregorian pe ziua de 1 aprilie 1919”, publicat în Monitorul Oficial în 6 martie.

A intrat în vigoare pe întregul cuprins al ţării, cu toate că existau diverse probleme de adaptare, în special în Basarabia, care nu era pregătită administrativ pentru trecerea la noul calendar şi a cărei populaţie s-a dovedit mai reticentă.

Conform decretului, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi devenea oficial ziua de 14 aprilie stil nou. Începând cu această dată, toate datele din România s-au scris conform calendarului gregorian.

În scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator să explice modificarea pe înțelesul tuturor:

Un învățat italian a apropiat anul calendariului de anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie.

Biserica Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara, Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte, iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii noastre au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian, și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie

1933: S-a născut Dan Beizadea, instrumentist, dirijor şi compozitor de muzică uşoară; (m. 2006).

2 "Dan Beizadea" profiles | LinkedIn

1937: A apărut primul număr al revistei “Fotbal”, subintitulată “revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură şi viaţă socială”.

Revista era condusă de scriitorul Camil Petrescu.

1938: Se înfiinţează “Teatrul de Muncă şi Lumină”, avându-l ca director pe scriitorul Victor Ion Popa.

1944 : Masacrul de la Moisei

1944 Monumentul Martirilor Români De La Moisei De Gheza Vida

După 23 august 1944, au început luptele cu armatele germane și maghiare pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord.

La începutul lunii octombrie, frontul înainta în interiorul Ardealului , iar stăpânirea maghiară intrată în panică, încercând să țină în frâu românii majoritari, a trecut la crime în masă. Un masacru barbar s-a petrecut la Moisei, localitate di Transilvania în care, trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei, au ucis 29 de români.

Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supraviețuitori sunt Vasile Petean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, un sătean care ulterior avea să-și piardă mințile.

1944 Placa Memorială Moisei

 Masacrul a avut loc pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii unguri incendiind satul și arzând circa 300 de case.

1948: S-a născut criticul şi istoricul literar, Marian Papahagi, remarcabil italienist, fost director la „Accademia di Romania” din Roma.

Marian Papahagi in memoriam | Steaua

A coordonat, alături de Aurel Sassu şi Mircea Zaciu, „Dicţionarul Scriitorilor Români” şi „Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români” (m. 1999, la Roma).

NOTĂ: În memoria reputatului italienist şi profesor Marian Papahagi a fost instituit (de Institutul Cultural Italian din Bucureşti şi Centrul Cultural Italian din Cluj, în colaborare cu „Universitatea Babeş-Bolyai”, sub patronajul Ambasadei Italiei în România), premiul ce-i poartă numele.

Distincţia se acordă anual (începând din 2008), la 14 octombrie, pentru un volum publicat în ultimii trei ani sau pentru o realizare culturală notabilă care au ca obiect orice aspect al culturii şi civilizaţiei italiene (istorie, politică, cultură, arte etc.).

1950: S-a nascut  Iosif Dan (București), politician român, membru al Partidul Social Democrat, luptator in Revolutia anticomunista din 1989; (d. 5 decembrie 2007, Novosibirsk, Federatia Rusa).

1975: S-a nascut la Bistrita, multipla campioana mondiala si olimpica, atleta Gabriela Szabo, fost  ministru al tineretului si sporturilor in guvernul Guvernul Ponta, dupa data de 5 martie 2014.

A fost medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din anul 2000, la proba de 5.000 m şi cu bronz şi respectiv argint la proba de 1.500 m, de la Jocurile Olimpice din 1996 şi 2000.

De asemenea  a cucerit de patru ori titlul de campioană mondială la seniori şi o dată la juniori.

Este vicecampioană olimpică în Atlanta, la 10.000 de metri.

A avut un singur antrenor, pe Zsolt Gyöngyössy, cu care s-a și măritat.

 A fost desemnată, în 1999, cea mai bună atletă a lumii şi cea mai bună sportivă a Europei.

A stabilit record mondial la 2.000 m, în 1998, şi la 5.000 m, în 1999, la Dortmund. În mai 2005, Gabriela Szabó şi-a anunţat retragerea din sportul profesionist.

Din data de 19 august 2013 deţine şi titlul onorific de Ambasador al turismului Românesc alături de alte 7 personalităţi din viaţa culturală şi sportivă românească.

1978:  A încetat din viaţă Cezar Grigoriu, renumitul interpret de muzică uşoară, membru impreună cu fratii săi, al popularului grup  Trio Grigoriu, regizor de teatru, film şi TV; (n. 8 mai 1929).

Cezar Grigoriu | Discography | Discogs

1983:  A încetat din viaţă scriitorul Horia Stancu (“Planul ne stă înainte”, “Fanar”, “Când scapătă luna”);  (n. 1926).

1998: A murit actrița română de film, radio, televiziune, Leopoldina Bălănuță (10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea – 14 octombrie 1998, București).

A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu.

2013: A plecat dintre noi,  Käty Van Der Mije-Nicolau (numele la naștere: Alexandra Ecaterina Nicolau), șahistă olandeză de origine română.

A mai plecat o legenda a sahului romanesc: Alexandra Nicolau. – Sah cu  Ceausescu

S-a născut in ziua de 21 iulie 1940 în Bucureşti si a decedat pe 14 octombrie 2013, în Olanda, țară în care se stabilise dupa căsătorie.

A fost profesoară de limba chineză si campioană naţională a României: 1960, 1961, 1963, 1964, 1965, 1973. Dupa plecarea din Romania, a fost campioană naţională a Olandei: 1974, 1976, 1977, 1978, 1979.

A participat la turneele zonale de la Sinaia (1960), Lodz (1963), Nisipurile de Aur (1966), Pernik (1972), Pola (1975) şi la turneele interzonale de la Menorca (1973), Roosendaal (1976) şi Alicante (1979), precum și la Turneul Candidatelor de la Vrnjacka Banja (1961), Menorca (1973) – loc 6, cea mai bună clasare a unei jucătoare românce în turneele individuale pentru titlul suprem.

A făcut parte din echipa naţională a României la Olimpiadele de la Split, 1963 (medalie de argint pentru rezultatul de 10/12 puncte la masa 1), Oberhausen 1966 (medalie de argint cu echipa, precum şi medalie de argint pentru rezultatul de 8/10 puncte la masa 1) şi Skopje 1972 (medalie de argint cu echipa, precum şi medalie de bronz pentru rezultatul de 7/9 puncte (la masa 2) şi din cea a Olandei în 1976 (la masa 1) !

S- a remarcat cu victorii in multe turnee internaţionale în care a jucat: Haga (1963), Emmen (1964), Beverwijk (1965, 1966, 1968 – loc 1-3), Ulan Bator (1968), Sinaia (1970), Tbilisi (1970), Belgrad (1972, 1973), Cala Galdana (1980) loc 1-2.

În 1966 a ocupat în marele turneu de la Belgrad,  locul 1-2 la egalitate cu campioana mondială Nona Gaprindașvili.

A fost de şase ori campioană naţională a României la şah,maestră internaţională din 1960, maestră emerită, mare maestră internaţională din 1977,înainte de plecarea sa în Olanda în 1974, unde a fost campioană naţională de cinci ori, în anii 1974, 1976 – 1979.


Tatăl Alexandrei Nicolau a fost academicianul Ştefan S. Nicolau, unul din marii savanți ai României, creatorul şcolii româneşti de inframicrobiologie, al cărui nume a fost dat Institutului de inframicrobiologie din Bucureşti.

2013: A izbucnit la câteva zile după ce compania americană Chevron a obținut permisul de construcție a sondelor de explorare a gazelor de șist în județul Vaslui, Revolta de la Pungești,

Compania americană obținuse toate avizele necesare de la autoritățile statului român pentru explorarea solului în perimetrul Siliștea. Protestatarii intitulau aceste manifestații drept Mișcarea de rezistență de la Pungești. Acestea au început cu aproximativ 150 de protestatari, care au blocat accesul utilajelor Chevron pentru instalarea sondelor de explorare.

Protestele au escaladat în următoarele trei zile, inițiindu-se manifestări de sprijin și la București.

Mișcarea a fost suspectată de influențe rusești.

2018 : A încetat din viață la Cluj-Napoca, sociologul și antropologul român Achim Mihu, filosof și profesor universitar;  (n.12 iunie 1931, la Cluj).

A contribuit substanțial la consolidarea învățământului sociologic și antropologic clujean.

2020 : A încetat din viață la București, poetul, prozatorul român, filosof și estetician, Grigore Smeu; (26 octombrie 1928, Runcu, Gorj).

ANIVERSARI :

La 14 octombrie  este  Hramul orasului Chişinău.

Biserica Acoperemântul Maicii Domnului - Chişinău

Biserica Măzărache – biserica Acoperământului Maicii Domnului, este cea mai veche biserică a Chişinăului, (fondată în 1752), care se înalţă pe dealul, de unde a pornit oraşul nostru, care s-a întins în jurul izvorului de la poalele dealului.
Chisinăul a primit statutul de oraş în 1818, îla cativa ani după intrarea în componenţa Imperiului Rus ( la 1812).

In anul 1436, considerat ca an de fondare al Chişinăului, pe acest loc era doar o fîntînă şi o aşezare tătărească în apropierea unei păduri.

Aşa se spune într- unul din cele mai vechi documente ajunse pînă la noi, care menţionează Chişinăul: «…Кишинеул луй Акбаш, ла Фынтына, унде есте селиштя тэтэриаскэ…» (gramota voievodului Ilii şi Ştefan Oancea de la 17 iulie 1436).
Ziua oraşului o este sărbătorita la 14 octombrie, de marea sărbătoare religioasă a Acoperământului Maicii Domnului ( S.V.)– adică sărbătoarea acelei prime biserici a Chişinăului.

La 14 octombrie 2012, in premieră în Capitala Republicii Moldova, de Hramul Chişinăului, Garda de Onoare a Cetăţii Alba-Iulia a defilat  în centrul oraşului.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfânta Cuvioasa Parascheva

Ce să nu faci, cu niciun chip, de Sfânta Parascheva. Vremea, gravidele și „Sfânta Vineri”

Sfânta Parascheva s-a născut in secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul).

Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: “Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmând sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani.

De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti.

 Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: “Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma.

Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva.

Iar imparateasa pe care o vazuse in vis ” si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva ” i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.

In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.

Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, in anul 1398.

In 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica.

Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelorCuvioasei Parascheva la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica “Sfintii Trei Ierarhi” si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.

Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si asezate pe 14 octombrie 1641, in Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi“. In anul 1887, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granițe.

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasa Parascheva, sunt intr-un numar foarte mare.

Astfel, în Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul “Sfanta Parascheva”, construita in anul 1834.

Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franța), Wakefield, Massachusetts (SUA),  au biserici al caror hram este al Sfintei Cuvioase  Parascheva.

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/14/o-istorie-a-zilei-de-14-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro.;
  11. Cinemagia.ro.

14/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu: Tratatul de la Trianon, Mica Înțelegere și dezarmarea Ungariei

delegatie-romana-semnare-tratat-trianon

                             

                               Foto. Delegația română la Tratatul de la Trianon.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, conținea mai multe articole privind dezarmarea Ungariei, reducerea numărului de militari la 30.000, distrugerea armamentului, desființarea producției de război, interzicerea de a cumpăra materiale de luptă etc., etc.

Din martie 1920, principala personalitate politică a Ungariei a fost Horthy Miklos, care s-a menținut la putere până la 15 octombrie 1944.

În octombrie 1920, Horthy a elaborat un Memorandum în care erau formulate tezele revizionismului maghiar pe seama României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.

Ioan Scurtu

În acel document, România era considerată „dușmanul principal al Ungariei”, scrie Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, în revista https://www.art-emis.ro .

Imediat după semnarea Tratatului de la Trianon, guvernele de la Budapesta au acționat pentru ocolirea prevederilor acestuia privind dezarmarea Ungariei, recurgând la organizarea unor formațiuni militare de „voluntari”, a unor „gărzi” care se instruiau cu armament de război, la achiziționarea (clandestină) de armament din Italia etc.

Pentru a contracara revizionismul horthyst, România, Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (Iugoslavia), au constituit, în 1921, Mica Înțelegere.

În Convențiile încheiate se menționa: „În cazul unui atac neprovocat din partea Ungariei împotriva uneia din Înaltele Părți contractante, cealaltă Parte se angajează să contribuie la apărarea Părții atacate”.

De-a lungul anilor, liderii politici din România, Cehoslovacia și Iugoslavia s-au adresat Consiliului Societății Națiunilor, cerând ca Ungaria să respecte tratatul semnat la 4 iunie 1920.

Ca urmare, Comisia Militară Interaliată de Control, înființată pe baza Tratatului de la Trianon, s-a deplasat la fața locului și a întocmit rapoarte pe care le-au prezentat Consiliului Societății Națiunilor.

Acesta nu a făcut decât să „ia act” de încălcarea Tratatului de la Trianon, exprimându-și „regretul” că guvernul de la Budapesta nu se conforma celor stabilite prin respectivul document.

În 1927, Ungaria a semnat un tratat de prietenie cu Italia lui Mussolini, în care se afirma necesitatea revizuirii granițelor stabilite prin tratatele din 1919-1920. Din acel an, revizionismul a devenit politica oficială a regimului Horthy.

Constatând că Franța și Marea Britanie au îngăduit Germaniei să încalce Tratatul de la Versailles, Ungaria a pornit pe aceeași cale, achiziționând armament, pregătind cadre de comandă și instruind tineretul pentru luptă.

Politica de concesii – în privința respectării tratatelor de pace – a devenit o constantă a politicii guvernelor de la Paris și Londra. Nicolae Titulescu și Eduard Beneș au ridicat în repetate rânduri de la tribuna înaltului for de la Geneva problema înarmării Ungariei, dar fără nici un efect. Societatea Națiunilor era doar un for de discuții sterile.

În ianuarie 1935, conferința anglo-franco-italiană, desfășurată la Stressa, a recomandat Micii Înțelegeri să rezolve prin negocieri directe cu Ungaria problema înarmării acesteia.

Cu alte cuvinte, cele trei state – care făcuseră parte din Consiliul Suprem de la Conferința păcii din 1919 -1920, având un rol decisiv în adoptare tratatelor cunoscute sub numele de „sistemul de la Versailles” – își amendau propriile semnături și eludau articolele privind dezarmarea Ungariei.

Propunerea a fost primită cu rezerve la București, Praga și Belgrad. În acest context, simțindu-se încurajată, Ungaria a introdus, chiar în acel an 1935, serviciul militar obligatoriu de doi ani pentru bărbații de la 18 la 50 de ani.

Protestele Micii Înțelegeri la Societatea Națiunilor nu au avut efectul așteptat.

Germania lui Hitler, Italia lui Mussolini și Ungaria lui Horthy cereau revizuirea tratatelor de pace și chiar anularea lor, pregătindu-se să impună prin forță satisfacerea propriilor revendicări.

Pe acest fond, Mica Înțelegere a decis să dea curs sugestiei primite din partea guvernelor de la Londra, Paris și Roma. În ianuarie 1937 a propus Ungariei începerea unor negocieri privind dreptul acesteia la înarmare. Se cerea, în schimb, ca guvernul de la Budapesta să-și asume obligația de neagresiune față de statele din Mica Înțelegere.

Această inițiativă dovedea un bizar complex de inferioritate din partea liderilor Micii Înțelegeri. Cele trei state aveau împreună o suprafață de circa 683.000 km pătrați și o populație de 50 milioane de locuitori, în timp ce Ungaria avea o suprafață de 93.000 km pătrați și 9 milioane locuitori.

O explicație poate fi eficacitatea propagandei externe maghiare și capacitatea liderilor de la Budapesta de a se asocia cu marile puteri, aflate în plină ofensivă – Germania și Italia.

Guvernul Ungariei nu a dat curs propunerii primite și a venit cu o variantă proprie: necesitatea de a trata cu fiecare țară în parte; un angajament similar de neagresiune din partea celor trei țări; minoritatea maghiară din România, Cehoslovacia și Iugoslavia să primească noi drepturi, bucurându-se de un „regim special”, prin care puteau depăși prevederile constituționale din aceste state.

În fond, Budapesta urmărea – la sugestia Berlinului (Hitler îi spusese lui Horthy în august 1936 că Germania urma să atace Cehoslovacia, iar Ungaria va avea beneficii teritoriale) – să nu-și asume angajamente concrete și să submineze unitatea Micii Înțelegeri.

Reprezentanții României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei au dezbătut aceste propuneri la insistența lui Eduard Beneș. Simțind „aerul tare” pentru țara sa, care venea dinspre Berlin, ministrul de externe al Cehoslovaciei declara la 22 februarie 1938: „Ar fi bine să ajungem cât mai curând la o înțelegere cu Ungaria, care ar deveni aliata noastră naturală”. 

Diplomatul respectiv dădea dovadă de o naivitate greu de înțeles, știut fiind că Ungaria își făcuse din revizuirea Tratatului de la Trianon esența politicii sale externe și nu putea deveni „aliata” naturală a unor țări pe care urmărea să le destrame.

Punctul de vedere susținut de Eduard Beneș a fost însușit de Consiliul Permanent al Micii Înțelegeri în ședința desfășurată la Sinaia în zilele de 4-5 mai 1938. În comunicatul dat publicității se anunța că Mica Înțelegere a decis continuarea tratativelor cu Ungaria, în vederea „stabilirii unui regim de înțelegere și de încredere în bazinul dunărean”.

Într-adevăr, negocierile au continuat, finalizându-se cu un comunicat publicat în ziua de 23 august 1938, simultan la Bled (Iugoslavia) și Budapesta.

Comunicatul avea următorul conținut: 

„Negocierile în curs de anul trecut între Ungaria de o parte, și România, Iugoslavia și Cehoslovacia pe de altă parte, inspirate de dorința comună de a netezi terenul de elementele ce ar putea împiedica dezvoltarea raporturilor de bună vecinătate între Ungaria și aceste trei state, au permis să se realizeze acorduri preliminare. Aceste acorduri comportă recunoașterea din partea celor trei state a egalității de drepturi pentru Ungaria, în materie de înarmări, și renunțarea reciprocă la orice recurgere la forță între Ungaria și statele în chestiune.

În cursul negocierilor care au precedat realizarea acestor acorduri, toate celelalte chestiuni, a căror soluție ar putea influența în mod favorabil raporturile dintre statele dunărene au făcut de asemenea obiectul unui examen aprofundat și binevoitor. S-au prevăzut și declarații care să precizeze atitudinea statelor sus menționate în ce privește aceste chestiuni, dar ele nu au putut fi fixate în forma lor definitivă. Se speră că atunci când aceste dificultăți vor fi înlăturate, negocierile privitoare la aceste chestiuni vor fi duse la bun sfârșit și că, odată acordurile realizate, declarații în chestiune vor fi publicate simultan”.

r/europe - Today, 100 years ago Hungary lost 2/3 of its territory due to the Treaty of Trianon

Dincolo de formulările „diplomatice” din acest text, o concluzie se impune: Ungaria nu s-a conformat prevederilor din Tratatul de la Trianon privind dezarmarea sa, iar România, Cehoslovacia și Iugoslavia – la sugestia Marii Britanii, Franței și Italiei – au acceptat încălcarea acestuia.

Mai mult decât atât, s-a decis „recunoașterea din partea celor trei state a egalității de drepturi pentru Ungaria în materie de înarmări”.
„Realismul” și „inteligența” acestei politici s-a văzut în perioada următoare, când victime ale revizionismului maghiar, sprijinit de Germania și Italia. au devenit mai întâi Cehoslovacia (noiembrie 1938), apoi România (august 1940) și Iugoslavia (1941).

Din cele prezentate, se desprind câteva concluzii:

– Istoria își urmează cursul său implacabil, oferind o lecție celor care în 1939 „au dat foc Europei”. Peste puțin timp, „roata” s-a întors. Politicienii de la Paris și Londra, care adoptaseră o atitudine capitulardă, au fost măturați de pe scena istoriei, Mussolini a fost ucis, Hitler s-a sinucis, iar Horthy a luat drumul exilului.
– Toată propaganda revizionistă desfășurată de Ungaria, toate pregătirile militare și toate jertfele făcute de unguri în războiul din 1941-1945 au fost în zadar.
– Prin Tratatul de la Paris din 1947, granițele Ungariei au redevenit cele stabilite la Trianon, care a fost, încă odată, validat de istorie.

14/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 11 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

Ziua de 11 octombrie în istoria noastră

1593: După o ascensiune fulminantă în ierarhia țării, Mihai Viteazul ocupă tronul Munteniei.

Între 1592 şi 1593 a fost ban al Olteniei, dar s-a retras în Ardeal în urma unui complot al boierilor împotriva domnitorului Alexandru cel Rău, la care se presupune că ar fi participat.

După două săptămâni, Mihai a plecat în Turcia, unde, ajutat de patriarhul Constantinopolului, de Andronic Cantacuzino, un aristocrat grec, fiul al lui Mihail Cantacuzino (Şeitanoglu) şi de agentul diplomatic englez Barton, a reuşit să primească de la turci domnia Munteniei, în schimbul unor mari sume de bani şi cadouri bogate (400.000 de florini), bani pe care i-a împrumutat în mare parte de la creditori.

A devenit domn la 2/12 septembrie 1593, înscăunarea sa având loc la București pe 11/21 octombrie, în același an.

Imediat, domnul muntean a aderat la Liga Sfântă creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana.

 La 13 noiembrie 1594, la doar un an dupa inscăunarea sa, Mihai i-a chemat pe toti creditorii la vistieria domnească pentru a „încheia socotelile”.
Dar socotelile sale erau mai mult decât sângeroase. Tunurile muntene au lovit in plin in multimea turcilor creditori veniți să-și primeasca banii.
Supravietuitorii au fost masacrati fără milă de oastea domnească. Au fost măcelăriți și circa 2000 de ieniceri, intreaga garnizoana turceasca din Bucuresti, in frunte cu emirul.

 Giurgiul a fost asediat, dar a rezistat în fata armatei lui Mihai. In schimb, La Hârșova, Silistra și Targul de Floci, turcii au suferit pierderi zdrobitoare.

In Moldova, domnitorul Aron Voda, în înțelegere cu Mihai, i-a măcelărit pe toți otomanii din Iași, dând semnalul unei răscoale generale.

1648: A murit, fiind înmormântat în Catedrala din Alba Iulia , principele Gheorghe Rákóczi I, cunoscut și ca Gheorghe Rákóczi cel Bătrân ; (n. 8 iunie 1593, Szerencs, Zemplén, Ungaria Regală).

A fost principe al Transilvaniei între 1 decembrie 1630–11 octombrie 1648.

razboiul de 30 de ani ⋆ Istorie Românească

În timpul domniei sale, la fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana.

În 1644 a participat la Războiul de Treizeci de Ani de partea Alianței Protestante. După o serie de succese militare a ales să se retragă în Transilvania la îndemnul sultanului, care nu a vrut ca un stat vasal al Porții Otomane să se amestece în luptele catolico-protestante. Ca urmare, Rákóczi a încheiat Pacea de la Linz cu Ferdinand al III-lea, conform căruia a primit ca răsplată comitatele Abaúj, Bereg, Borsod, Ung și Zemplén în feuda Principatului pe durata domniei sale.

Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber cultul, indiferent de religia stăpânului feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană. Tot în cadrul Păcii de la Linz, Rákóczi a obținut dreptul de a domni pe teritoriile comitatelor Sătmar și Sălaj, acest drept fiind moștenit și de urmașii săi pe tronul Transilvaniei.

Ca urmare a condițiilor Păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene toponimul Partium, pentru a denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei în teritoriile aflate sub domnia lui, Rákóczi a sprijinit cu toate puterea răspândirea ideilor calviniste, inclusiv prin tipărirea Catihismului calvinic în limba română (1542).

1754: În Transilvania, Episcopul greco-catolic Inochentie Micu şi profesorul Petru Pavel Aron întemeiază ,„Şcolile Blajului”, primele şcoli în limba română – „Şcoala de obşte” (primară), „Şcoala de latinie” (gimnaziul) şi „Şcoala de preoţie” (nucleul viitoarei Facultăţi de Teologie).

Din acel moment Blajul a devenit centrul învăţământului românesc din Transilvania.

21 octombrie 1754 - Se inaugurează primele şcoli din Blaj, iar oraşul  devine centrul învăţământului românesc din Transilvania - Ziarul Unirea

„Noi, Petru Pavel Aron de Bistra, din mila lui Dumnezeu şi a Scaunului Apostolicesc, celor din legea grecească prin toată ţara Ardealului şi părţilor eiadaose, Vlădicul Făgăraşului … cuprinzând din milostiva dăruire averilevlădiceşti şi mănăstireşti, şi aşezându-ne, îndată cât va fi cu putinţă mai curând să ne apucăm de deschiderea învăţăturilor şi chivernisirea într’ânsele a celor lipsiţi … să vă înceapă în mănăstire acum întâiul a să citi, a să proceti şi a să tâlcui după lipsa şi după vreame celor lipsiţi … lângă toate acesteaneîncurmatăşcoala de obşte va fi tuturor de toată vârsta, decetanie, de cântare şi de scrisoare, nici o plată de la ucenici aşteptându-să … Dat în Blaj, anul Domnului O mie şapte sute cincizeci şi patru, unsprăzece zile a lunii Octombrie.”

Datorită acestor şcoli,Blajul va fi supranumit „Mica Romă”. Iniţiativele de fondare a unor şcoli româneşti, încep de la marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, Episcopul martir Inocenţiu Micu-Klein (1692-22 septembrie 1768) care adresează Împăratului Carol al VI-lea, o serie de memorii cerând înlăturarea discriminărilor şi nedreptăţilor ce se făceau românilor. Într-un memoriu din 1732, episcopul arăta necesitatea imperioasă a înfiinţării de şcoli pentru “fiii neamului nostru”.

După surghiunirea episcopului Inocenţiu, urmaşul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), episcopul Petru Pavel Aron (1709-9 martie 1764) înfiinţează, printr-un document din 11 octombrie 1754, şcolile din Blaj pe care le numeşte metaforic “fântâni ale darurilor”.

Este vorba, pentru început, de trei şcoli: Şcoala de obşte (elementară) – pentru învăţarea citirii, scrierii, socotirii şi “cântării” în limba română, “nici o plată de la ucenici aşteptându-se”, Şcoala latinească (de grad mediu) care va deveni gimnaziu şi liceu şi Şcoala de preoţie, mai târziu seminar, apoi Academie Teologică. Şcolile erau frecventate de fiii ţăranilor iobagi români şi ai oamenilor săraci de la oraşe.

De pe bancile scolilor blajene au iesit mulți dintre fruntasii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania (Simion Barnutiu, Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Alexandru Papiu-Ilarian), istorici, publicisti, scriitori (Ioan Micu Moldovan, Ioan Bianu, Ion Agârbiceanu, Aron Cotrut).Tot de pe băncile Şcolilor din Blaj, au absolvit, următorii membrii ai Academiei Române: Nicolae Densuşianu, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclişanu, Gheorghe Suciu, Octavian Fodor, Emil Negruţiu.

1818: Domnitorul fanariot al Ţării Româneşti, Ioan Gheorghe Caragea, părăseşte domnia, fugind din țară.

De ieri și de azi: Galanterii în vremea lui Caragea

Principele Ioan Gheorghe Caradja, (n. 1754 la Constantinopol –  d. 1844 la Atena), cunoscut în bibliografia în limba română și drept Ioan Gheorghe Caragea, a domnit in Tara Româneasca  intre anii 1812-1818.

A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele (Legiuirea Caragea), pentru  politicile sale fiscale excesive dar și pentru măsurile efective luate împotriva unei mari epidemii de ciuma bubonica, izbucnita  în  anul 1813, la  un an de la urcarea sa pe tron (Ciuma lui Caragea).

Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Caradja a reușit să strângă o avere uriașă, prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești, vânzarea a 4.762 de titluri boieresti , (pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri) si din concesionarea minelor și vămilor.

 Astfel, veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5 milioane, la peste 3,7 milioane lei-aur.

Temându-se de o intervenție a turcilor, Caradja a fugit din țară.

A declarat că pleacă cu familia în afara orașului pentru o plimbare si după patru ore de la disparitia sa, un mesager trimis de el a anunțat boierii că a părăsit țara și că numea pentru conducerea treburilor tarii, o caimacamie  formată din banul Grigore Brancoveanu, vornicul Barbu Vacarescu, vistiernicul Grigore Ghica și logofătul Samurcas.

Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari  albanezi (arnăuți) care l-au condus la Brașov. Toate podurile pe drumul de la Bucuresti la Brasov  au fost distruse, pentru  ca nici o forță urmăritoare să nu-l poata ajunge. Caradja își pregătise cu grijă fuga, trimițând din timp mari sume de bani în Elvetia si Marea Britanie .

După câteva săptămâni de la intrarea în Brașov, Caradja și apropiații săi au plecat către  Pisa, in Italia.

A donat mari sume de bani mișcării naționale grecești Filiki Eteria, cât și terenuri orașului Atena , unde și-a petrecut restul vieții, trăind din averea acumulată în Valahia.

1863: Guvernul  condus de Nicolae Kretzulescu demisionează.

Mihail Kogalniceanu.jpg

Foto: Mihail Kogălniceanu

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl însărcinează pe Mihail Kogălniceanu cu formarea noului guvern.

1866: Poarta Otomană a emis firmanul de învestitură a lui Carol (de Hohenzollern-Sigmaringen) ca principe al Principatelor Unite, cu titlu ereditar, prin care  recunoştea, implicit, perpetuitatea unirii celor două Ţări Române (11/23)

1911: S-a născut  in  comuna Saschiz, județul Mureș, tenorul român Ion Dacian (nume real Ion Pulcă). A  urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj.

Imagini pentru tenorul român Ion Dacian photos

Își începe cariera în 1934 la Opera Română din Cluj iar in 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă „Alhambra” din București, debutând în operetă și în regie.

În perioada 1942–1947 este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.

Cand in 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian a fost angajat ca prim-solist.În cariera sa, Ion Dacian a jucat în peste 5000 de spectacole. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public.

i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

S-a stins  din viață la 8 decembrie 1981 la București.

In 1990 Teatrul de Operetă din Bucuresti a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, iar în anul 2000, prin hotărâre a Guvernului, numele i-a fost schimbat în Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

1913: S-a născut in localitatea  Defiance, Ohio, Statele Unite, poeta, traducatoarea şi prozatoarea Eugenia Adams-Mureşanu.Născută din părinţi români, emigraţi în America, al şaptelea copil din cei zece ai Paraschivei şi ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ţinuturile de obârşie de la Ocna Sibiului, profesând ca învăţătoare.

A făcut studii de teologie la Sibiu (1947) şi a urmat la Cluj cursurile Facultăţii de Filologie (1949).

Debutează cu proză pentru copii şi cu traduceri în 1993 la publicatia Satul şi şcoala, ulterior semnând sporadic în mai multe periodice.

Căsătorită mai întâi, în 1932, cu Florea Mureşanu, viitor protopop al Clujului, va fi, din 1956, soţia lui D.D. Roşca. 

Arestată în anul 1950 este eliberată în 1952 si din nou arestată între 1958 şi 1960. Părăseşte ţara după 1970 şi se stabileşte în SUA. În exil colaborează la Revista scriitorilor români.

 Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia (În loc de prefaţă) şi o introducere de Aureliu Răuţă. Este, aşa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual şi într-o versificaţie de sorginte folclorică.

Intre lucrarile sale se remarca  de asemenea “Învierea fariseului Eleazar”, si “Assault on Eden”.

1913: A intrat în vigoare primul regulament care stabilea circulaţia autovehiculelor în România, dar şi cine şi în ce condiţii putea obţine carnetul de conducator auto.

La vremea respectivă legea prevedea sancțiuni pentru întrecerile birjarilor, pentru depășirea vitezei calculată cu trapul calului sau chiar închisoare pentru alcool.

Prefectura de Poliţie Bucureşti a venit cu ideea de a reglementa circulaţia din cauza creşterii numărului de maşini. In 1907 cand în Capitală erau 138 de autoturisme, au fost gândite şi primele probe ale examenului, iar cei admişi erau întregistraţi într-un catastif. 

Primul permis a fost emis după ce „Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor” a fost publicat în Monitorul Oficial din 1913. Era o hârtie lipită pe o pânză subţire, colorată în roşu, galben şi albastru. Ca să obţii un permis de conducere trebuia să fi împlinit 18 ani.

1914: S-a născut la Bărăitaru–Drăgănești, Prahova, poetul, epigramist și jurnalist Leonida Secrețeanu; d. aprilie 1978.

Poetul a făcut parte din generaţia irosită, sacrificată după instaurarea comunismului prin forţa baionetelor ruseşti.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și în paralel și Facultatea de Științe juridice a Universității București pe care le-a absolvit în anul 1946. Încă din 1932 poetul a colaborat la numeroase reviste și ziare locale și din țară ca FlacăraAuroraPrahova literarăVremeaSantinelaViața literarăBasarabia literarăTribunaPăcală, etc. A fost redactor al ziarului Dreptatea României, organ de luptă națională al generației mișcării studențești prahovene. În 1934 a debutat editorial cu volumul de versuri Fântâni arteziene.

A luptat în Al Doilea Război Mondial ca sublocotenent al Regimentului 32 Mircea, fiind grav rănit în zona Dalnicului. A fost membru al PNL, gruparea Gh. Tătărescu. A fost întemnițat pe motive politice (1954–1957 și 1960–1963) „pentru activitate legionară desfășurată în presă”. A publicat volumele: Boema (1938, Premiul Societății Scriitorilor Români), EpigramePasențe bachiceCneaz peste furtunăIureșFete este destule.

1929: S-a nascut in localitatea Oituz, jud.Bacau, Olga Tudorache, o celebritate in lumea teatrului si filmului românesc.

Imagini pentru Olga Tudorache,

A terminat, în 1951, Institutul de Teatru si a activat  neintrerupt pe scenele teatrului bucurestean, radiofonic si in film.

Angajata, din septembrie 1951, la Teatrul Tineretului din Bucuresti, unde a activat  neîntrerupt, pâna în 1966, când acesta a teatrul fuzionat cu Teatrul “Nottara”. Transferata la  Teatrul Mic, ramâne angajata pâna în 1978.

Din 1976 este Conferentiar universitar la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. Din 1990 este profesor.

Aformat sase promotii de actori, pana la pensionare, în 1997. In anul 2000 s-a retras din învatamânt.

In film a detinut roluri in : „Tudor”, „Razbunarea haiducilor”, „Profetul, aurul si ardelenii”, „Prea cald pentru luna mai”, „Tusea si junghiul”, „Doi haiduci si o crasmarita”, „O vara de neuitat” pana la „Femeia visurilor”/ 2004 sau „Cendres et sang”/2008.

De un talent imens si inconfundabil a obtinut pentru interpretarile sale numeroase premii si distinctii.

A fost casatorita cu actorul Cristea Avram. Fiul lor, Alexandru, inginer de profesie este stabilit in SUA.

1932: S-a născut istoricul Hadrian Daicoviciu, autorul unor monumentale studii şi cercetări privind istoria Daciei înainte şi după cucerirea romană. S-a impus ca unul din cei mai de seamă specialişti in istorie dacică şi romană care s-au format în ţara noastră în perioada de dinainte de 1989. 

Era fiul  reputatului şi regretatului academician, istoric şi arheolog Constantin Daicoviciu.

Hadrian Daicoviciu

A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii Babes Bolyai, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca.

În toamna anului 1983  cand a avut loc la Academia „Ştefan Gheorghiu” a PCR de la Bucureşti o consfătuire cu toţi profesorii universitari de istorie din cele trei centre universitare: Cluj, Iaşi şi Bucureşti, pentru a se prelucra ideologic istoricii români.

La prezidiul consfătuirii stăteau generalul Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului, şi Cornel Burtică, membru în BP al CE al PCR. Aceştia încurajau politica partidului privind originea traco-dacică a poporului nostru în istoriografia română.

Hadrian Daicoviciu a ţinut o cuvântare în care a apărat componenta romană în alcătuirea etnică a poporului român, dar lucrurile în această „chestiune nu au fost pe deplin lămurite” spunea el, fapt ce i-a atras imediat replica dură a lui Ilie Ceauşescu, care l-a acuzat că nu e un adevărat comunist pentru că programul PCR a rezolvat această chestiune, în care primează caracterul primordial dacic al poporului român.

Istoricul clujean Hadrian Daicoviciu nu s-a lăsat intimidat şi a revenit la tribună şi i-a răspuns tăios lui Ilie Ceauşescu, care era şi directorul Institutului de Istorie Militară de la Bucureşti, susţinând dualitatea etnică daco-romană în formarea poporului român.

De aici au început marile probleme ale lui Hadrian Daicoviciu. Generalul Ilie Ceauşescu a dorit să se răzbune pentru umilinţa din faţa a tuturor istoricilor din cele trei centre universitare.

A trimis controale un an de zile la Direcţia de Patrimoniu Cluj, pe care o coordona Hadrian Daicovicu.

S-a creat o presiune psihică puternică asupra marelui istoric. De inimă rea, Hadrian Daicoviciu a făcut infarct în propria casă, în octombrie 1984 şi a decedat.

1938: S-a nascut la Dorohoi, jud. Botosani, regizorul și scenograful român Dan Pița.

În 1992, la Festivalul de Film de la Veneţia, a obţinut Leul de Argint cu filmul Hotel de lux.

1938: Este promulgată de regele Carol al II- lea, LEGEA nr. 3499 din 11 octombrie 1938, pentru recunoaşterea şi funcţionarea breslelor de lucrători, funcţionari particulari şi meseriasi,publicată în Monitorul Oficial a doua zi, 12 octombrie.

Acestea vor înlocui sindicatele, care au fost desfiinţate.

1944: Trupele ungare și germane au fost alungate din Cluj.

Eliberarea orașului Cluj (și a părții de nord-vest a României) a fost rezultatul acțiunilor combinate ale Diviziilor 18 Infanterie și 2 munte române și a Corpului 104 sovietic în cadrul operației Debrețin.Trupele germane și ungare s-au retras pe direcțiile Chinteni–Deuș și Baciu–Nădășel, pentru a evita încercuirea în oraș. În retragere, trupele inamice au distrus podurile de peste Someș și unele obiective industriale din Cluj. Luptele au continuat apoi spre orașul Carei, care va fi eliberat de diviziile Corpului 6 armată român și spre Satu Mare, eliberat de Divizia 133 infanterie sovietică, la 25 octombrie 1944.

1945: A murit Scarlat Demetrescu, profesor de ştiinţe naturale, geografie, scriitor şi unul din cei mai mari spiritualişti români ; (n. 1872).

1947: România a devenit membru al Organizatiei Meteorologice Mondiale (World Meteorological Organization). OMM este institutie specializata a ONU (din 1951) si are sediul La Geneva (Elvetia).

1953: In România ocupata de trupele sovietice, un tribunal da sentinta in procesul luptatorilor anticomunisti parasutati in munti.

Între 1951 şi 1953, aviaţia militară americană a paraşutat în România ocupată de sovietici mai mulţi voluntari, în scopul desfăşurării unor acţiuni de transmitere de informaţii strategice, precum şi pentru organizarea unor structuri de rezistenţă armată în perspectiva unui eventual război între Occident şi Uniunea Sovietică, pentru eliberarea de comunism a Europei de Est.

Tinerii voluntari făceau parte toţi din Mişcarea Legionară, iar operaţiunile erau integrate unui proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american – Harry Truman şi celui francez – Vincent Auriol. Şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după  cele din Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.

După ce au ţinut timp de doi ani în tensiune organele Securităţii, paraşutiştii au fost prinşi prin trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi, alături de gazdele şi susţinătorii lor, la 31 octombrie 1953, la penitenciarul Jilava. În total, un  număr de 13 persoane.

Presa comunistă din România, dar şi toată mass-media din Europa de Vest şi America de Nord au alocat spaţii largi acestui proces şi execuţiei celor 13 tineri  care au luptat pentru libertatea şi demnitatea patriei lor.

Imagini pentru parasutisti 1953

Cei 13  luptatori anticomuniști au fost condamnați la moarte si executati.

Imagini pentru parasutisti 1953

Condamnați în procesul parașutiștilor judecat in octombrie 1953, la Bucuresti au fost:

Buda Ion, nascut in 1923 la Bontesti – Arad.
Corlan Aurel, nascut in 1920 la Vladuleni – Valcea.
Coman Ion, invatator, nascut in 1922 la Apa – Satu Mare.
Dinca Gheorghe, inginer, nascut in 1918 la Hunia-Cetate, Dolj.
Golea Ion, student, nascut in 1922 la Bahnea – Tirnava.
luhasz Ion, student, nascut in 1933 la Pir – Satu Mare.
Pop Gavrila, nascut in 1928 la Pir – Satu Mare.
Popovici Mircea, student, nascut in 1920 la Ohaba de Jiu – Gorj.
Samoila Ion, nascut in 1919 la Ighisul Vechi – Sibiu.
Tanase Alexandru, nascut in 1915 la Babeni – Valcea.
Tartler Erich, agricultor, nascut in 1920 la Brasov.
Tolan Ion, ajustor, nascut in 1925 la Magra – Arad.
Vlad Minai, student (neparasutat), nascut in 1925 la Dragomiresti -Maramures.

Sentinta a fost executata pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor la Jilava.
In timpul procesului s-au pronunțat și foarte multe condamnari la munca silnica, pentru localnicii care îi ajutasera pe cei treisprezece.

1956: S-a născut la Brăila, actrița română de teatru și film, Catrinel Dumitrescu.

Încă eleva fiind, i-a oferit rolul de debut in ”Svanevit”, de Strindberg, la Teatrul din Braila.

Imagini pentru Catrinel Dumitrescu,

Acel spectacol a determinat-o sa dea examen la Institut, si in anul III joaca alaturi de profesorul ei, Octavian Cotescu, la Bulandra, in „Anecdote provinciale”.

 În prezent este actrita la Teatrul Nottara din Bucuresti.

A fost  căsătorita cu actorul Emil Hossu, naș fiindu-le un alt mare actor: Horatiu Mălăele.

Din 1992 este profesoară la Universitatea Hyperion din București, Facultatea de Arte, secția Actorie.
A jucat in aproape 12 filme.

Actrița Catrinel Dumitrescu a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

1968 : S-a nascut (Focsani, Vrancea) Claudiu Saftoiu, jurnalist, fost sef al Serviciului de Informatii Externe timp de 5 luni, în perioada octombrie 2006 – martie 2007, numit ulterior director general al Televiziunii Romane.

A  fost consilier prezidențial pe probleme de politică internă al președintelui României, Traian Băsescu, iar soția acestuia, Ana Adriana Săftoiu, a fost de asemenea consilier prezidențial, în cadrul Departamentul de Comunicare Publică.

1970 (11-25 octombrie): S-a desfăşurat prima ediţie a Târgului Internaţional Bucureşti (TIB).

Imagini pentru targul international bucuresti photos

Pe o suprafaţă totala de 70.000 metri patrati, la TIB 1970 au participat peste 1.000 de expozanti din 30 de tari, din care 18 au  participat oficial. Până în 1981, TIB a fost organizat bienal.

2002:  Au fost aduse în tara noastra  moastele Sfântului Ion Casian, care sunt depuse în prezent la catedrala Romano-Catolica „Sfântul Iosif” din Bucuresti.

Sfântul Ioan Casian era originar din Dobrogea (pe acea vreme cunoscuta ca « Scythia minor ») si  a trait în Marsilia, în secolul al IV-lea d.H.

A fost întemeietorul monahismului dupa modelul rasaritean, prin înfiintarea a doua manastiri, una de maici si una de calugari.

Este  cinstit ca sfânt părinte al Bisericii Creștine, atât in Biserica Ortodoxă cât și in cea catolică.

2009: A fost  resfinţită Biserica Palatului Cotroceni,  dupa ce a fost refăcută între 2003 şi 2004

poza

Biserica fostei manastiri Cotroceni, demolata de Nicolae Ceausescu, in anul 1984, si refacuta la initiativa urmasilor cantacuzini in anul 2004, a fost resfintita de Patriarhul Daniel in ziua de 11 octombrie.

Ctitoria lui Serban Cantacuzino din anul 1679 a fost ridicata pe acelasi loc si a primit acum si altar, cateva din frescele originale si obiectele necesare cultului, plus un preot slujitor, in persoana arhimandritului Irineu Dogaru.

In anul 1984 au fost salvate cateva fresce, coloane de piatra, pisania, placile mormintelor ctitorilor, inclusiv osemintele acestora, si duse la Biserica din Fundenii Doamnei, tot o biserica ridicata de familia Cantacuzino.

La biserica noua au fost aduse fragmente din moastele Sfintilor Serghie si Vah, praznuiti la 7 octombrie, care sunt ocrotitorii initiali ai locasului de cult. IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a daruit bisericii de la Palatul Cotroceni o particica din moastele Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah, moaste care se afla depuse spre cinstire si inchinare la Catedrala Mitropolitana Sfantul Dumitru, din Craiova. Biserica are ca al doilea hram Adormirea Maicii Domnului (15 august).

2011: A decedat la Bucureşti, omul politic Ion Diaconescu (n.25 august, Botesti, jud. Arges), activist anticomunist  român, fost membru al Partidul National Ţărănesc  din anul 1936,  până la desființarea sa abuzivă de către autoritățile comuniste, în 1947.

A murit Ion Diaconescu

Condamnat de „justiţia” comunistă la 15 ani de închisoare, a fost încarcerat   în mai multe închisori şi lagăre , iar după ispășirea pedepsei, a fost deportat în Bărăgan.

Revenit în București, a activat la întrunirile clandestine ale țărăniștilor.

După anul 1989 a participat la reinfiinţarea Partidului Nţtional Ţăranesc – Creştin Democrat, în conducerea caruia a fost ales. A fost de asemenea ales deputat în Parlament din partea PNT-CD,  în trei legislaturi consecutive .

După moartea lui Corneliu Coposu, preşedintele partidului,  Ion Diaconescu a devenit preşedinte interimar al PNŢCD (noiembrie 1995 – ianuarie 1996) şi ulterior, preşedinte al al acestui partid (ianuarie 1996 – ianuarie 2001)

A îndeplinit şi funcția de președinte al Camerei Deputaților (decembrie 1996 – decembrie 2000).

Ca parlamentar, a acționat pentru  înlăturarea consecințelor regimului comunist.

11 octombrie este ZIUA ȘCOLII ARDELENE

Ziua Scolii Ardelene – 11 octombrie, - Episcopia Greco Catolica - Oradea

Sărbătoarea este marcată în țara noastră din 2014, fiind dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovate de intelectualitatea română din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, mișcare cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi

 Sfantul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi

Sfântul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi, nu trebuie confundat cu Apostolul Filip, cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfantul Apostol Filip s-a nascut in Cezareea Palestinei. Impreuna cu Sfantul Arhidiacon Stefan s-au numarat intre cei sapte diaconi alesi de catre Sfintii Apostoli. Sfantul Apostol Filip a fost casatorit avand patru fiice. Ca diacon, el a slujit cu ravna saracilor si vaduvelor. In vremea prigoanei asupra crestinilor pornite la Ierusalim, Sfantul Filip s-a stabilit in Samaria, unde a predicat cuvantul lui Hristos. Tot aici, Dumnezeu a lucrat prin Sfantul Apostol Filip numeroase minuni.

Din Faptele Apostolilor aflam ca Sfantul Filip l-a botezat pe Simon Magul. Tot el a fost cel care l-a botezat si pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei. Sfantul Apostol Filip a predicat invatatura lui Hristos si in Azotus unde a adus pe multi la dreapta credinta. Sfantul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetatii Tralles. Tot in aceasta cetate s-a mutat la Domnul.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/11/o-istorie-a-zilei-de-11-octombrie-video-4/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. http://www.pentrupatrie.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

11/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: