Acum, ori niciodata! Un mesaj- avertisment pentru România

 

 

 

Wess Mitchell, preşedintele CEPA (Center for European Policy Analysis), dă un avertisment şi un mesaj pentru clasa politică de la Bucureşti, dar şi pentru români.

„Perioada liniştită a istoriei post-comuniste de un sfert de secol, a fost o mare realizare atât pentru România, cât şi pentru Occident ca un întreg, dar condiţiile care au făcut posibilă această vacanţă de geopolitică se apropie de sfârşit.

Invazia rusească din Ucraina reprezintă o provocare directă şi foarte violentă la adresa bazelor juridice şi teritoriale ale securităţii spaţiului european. Aceasta semnalează modificari ale peisajului geopolitic din sud-estul Europei care vor modifica, la rândul lor, profund si permanent, mediul extern al României in moduri care vor pune sub semnul intrebarii succesul sau continuu ca stat european democratic in curs de dezvoltare.

Pentru prima data in aceasta generaţie, România are un prădător in ecosistemul său. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a reapărut ca un stat nemulţumit din punct de vedere teritorial, capabil militar si ideologic antioccidental, cu capacitatile si intenţiile de a rasturna soluţionarea post-1991 in vecinatatea sa.

Razboiul din Ucraina arată ca Rusia este dispusa sa joace acest rol, folosind nu doar tactici de subversiune, luare de mita şi intimidare, ci şi prin utilizarea forţei militare împotriva vecinilor sai.

In multe feluri, Vladimir Putin este deja în război cu Occidentul şi câştigă. Nu a intâmpinat nimic în răspunsul naţiunilor occidentale care sa-l descurajeze sa foloseasca aceleasi tehnici pentru a teroriza, a destabiliza si a rearanja alte state, de-a lungul frontierei de est a Europei.

Renaşterea Rusiei vine intr-un moment de slabiciune pentru Occident, atunci cand Pax Occidentalis inseamnă din ce in ce mai putin pentru România.

SUA sunt un aliat prin tratat al României; sunt şi vor ramâne ferm angajate in apărarea sa. Dar natura influenţei Americii in Europa Centrală se schimba: bugetele noastre de aparare sunt in scadere, presiunile strategice de gestionare a mai multor regiuni la nivel mondial sunt in creştere şi, teoretic, pe orice plan, iar influenţa Americii in sud-estul Europei este înlocuită de alte puteri.

In acelasi timp, motoarele traditionale de integrare occidentala incetinesc. Criza din Ucraina a demonstrat limitele capacitatii UE de a exporta modelul sau de guvernare in spaţiile in litigiu împotriva voinţei unei Rusii determinate făra a poseda elementele traditionale ale puterii geopolitice. Agenda de reforme a stagnat in multe tari din UE.

Populismul si nationalismul sunt in crestere in sud-estul Europei, iar euroscepticismul este in crestere. Aceste evenimente nu se petrec in vid. Traim intr-o perioada de transformari globale extraordinare.

Puterile in ascensiune si cele revizioniste testeaza capacitatea de rezistenta a ordinii occidentale. Forme hibride de autoritarism sunt in crestere.

Tacticile beligerante ale lui Vladimir Putin in Crimeea sunt reflectate de agresiunea maritima a Chinei in Marea Chinei de Sud.

Niciodata n-a mai fost astfel contestată puterea Americii, şi nici rivalii atât de numeroşi. Bazele lumii de dupa Razboiul Rece se cutremură/se zdruncină in jurul nostru.

Acum, o multime de români ar putea asculta toate acestea si ar putea spune: „Sigur, lucrurile par instabile. Ucraina este o tragedie. UE este o harababura. SUA au problemele lor din Asia. Dar România este in NATO. Avem articolul 5. Avem trupe americane pe teritoriul romanesc. Avem o economie de succes si un sector energetic in plina expansiune.

Acum nu este momentul sa-i perturbam pe investitori cu geopolitica. Vom creste costurile apararii cu cateva puncte zecimale, dar, in cele din urma, criza va disparea si ne vom putea intoarce la afacerile noastre”.

Aceasta este o imagine tentantă, dar e iluzorie.

Cred ca, in anii urmatori, geopolitica de modă veche va incepe sa afecteze România în moduri care ar putea prezenta probleme grave pentru dezvoltarea sa economica si politica interna. Bazându-ma pe tendintele regionale actuale, vad cinci riscuri emergente cu care este probabil ca Romania sa se confrunte:

Riscul unei frontiere militare reactivate pe frontul estic: avansarea continua a Rusiei in sudul Ucrainei pune o presiune directa asupra Romaniei. In anii urmatori, Romania trebuie sa se astepte la frecvente incalcari ale spatiului sau aerian din partea fortelor ruse, la harţuire maritima a navelor si platformelor din Zona Economica Exclusiva a României şi la o mai mare agitaţie in Republica Moldova si Transnistria.

Riscul de a remilitariza Marea Neagra: Anexarea Crimeii pune Rusia in pozitia de a perturba dezvoltarea energetica maritima şi economică a României.

Patruzeci de procente din resursele energetice din ZEE a României fac acum obiectul unei dispute juridice declanşate de Rusia, pe baza revendicarilor vechii frontiere ucrainene.

Până şi o atacare fără succes a hotarârii din 2009 a Curtii Internationale de Justitie ar putea schimba climatul de risc pentru dezvoltarea sectorului energetic in spatiul Mării Negre si să impiedice planurile României pentru independenţa energetica pana in 2020.

Riscul de incertitudine economica regionala: Investitorii nu agreeaza razboaiele. Comunitatea Europeana a prosperat din punct de vedere economic, deoarece doua decenii de stabilitate au facut din aceasta un loc sigur in randul pieţelor globale emergente.

Daca se pierde aceasta stabilitate, veţi pierde mai mult din baza necesară creşterii in viitor decât va daţi seama.

Este exact ceea ce un raport recent al BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare) a avertizat că se va intampla in CE, in cazul in care criza din Ucraina se va intinde pe durata unui al doilea an.

In al patrulea rand, riscul naţionalismului regional resuscitat/reinviat : Pentru prima data după 1940, Razboiul din Ucraina a reintrodus in CEE revizionismul etnic teritorial.

Naţionalistii iredentişti din Transnistria până in Transcarpatia şi in Transilvania au luat act de anexarea Crimeii şi sunt incurajati in mod activ de Vladimir Putin si Alexandr Dughin.

Riscul de cooptare prin coruptie: România este un „stat câmp de lupta” al Balcanilor.

Intensificarea concurenţei geopolitice creşte atractivitatea sa ca ţintă pentru puteri straine, care s-ar putea folosi de corupţia din sistemul sau politic ca de o breşş in securitatea natională.

In toate direcţiile in jurul României, ordinea Euro-Atlantică este in retragere. La est, o naţiune suverană a fost invadată pentru a impiedica apropierea acesteia de UE; la vest, liderul ales in mod democratic in Ungaria a declarat moartea democraţiei liberale; la sud, un stat membru NATO/UE a fost cooptat de bani ruseşti şi de propria guvernare defectuoasă într-o asemenea masură, încât este pe punctul de deveni un stat virtual capturat.

In acest context, România nu mai poate presupune ca conditiile externe benigne, care i-au permis să prospere in ultimii 25 de ani, vor continua la nesfârşit. Ea nu mai poate presupune ca nu se va confrunta cu o amenintare externa a intereselor sale sau chiar a teritoriului propriu; ca un aliat din exterior va reuşi sa ofere stabilitatea mediului inconjurător; sau ca puteri din afară nu vor folosi vulnerabilităţile României ca arme strategice impotriva sa.

Acestea sunt riscuri de care România nu a trebuit sa isi faca griji in mod semnificativ timp o lungă perioadă a vieţii noastre.

In stadiul sau actual de tranzitie, pericolul pe care il prezintă pentru România este frânarea dezvoltarii – pericolul că un mediu extern neospitalier va incetini sau va impiedica creşterea economica ori consolidarea politica a Romaniei, intr-un moment de rascruce in evoluţia sa postcomunista.

Daca acest lucru sună exagerat, luati in consideratie România interbelica: o ţara mare, cu resurse naturale din belsug, care a fost cel mai mare beneficiar al Tratatului post – 1919 si unul dintre cei mai mari producatori de petrol din lume, dupa SUA.

Despre Constitutia Romaniei din 1923 s-a sustinut ca este un „model de idealuri democratice liberale”. In termen de o generatie, acest prim experiment al democraţiei romanesti a eşuat. Mediul strategic s-a schimbat. Liderii români au sustras resurse de stat şi au pierdut increderea poporului. Investitorii din Vest au dispărut.

Puteri revizioniste au umplut vidul astfel creat. Românii au renunţat la democraţie. Capturarea statului a survenit rapid, atat din exterior, cat şi din interior.

Nu aceasta va fi soarta României din vremurile noastre. Nu suntem in 1930, iar România moderna a construit baze solide pentru un stat de succes. Dar, de asemenea, România nu va putea sa se comporte strategic ca şi cum am fi incă la inceputul anilor 2000. Imprejurimile geopolitice se schimbă, iar România va trebui sa se adapteze dacă doreşte sa reuşească.

Intr-o masură mai mare decât in trecut, România va trebui sa joace un rol direct in asigurarea conditiilor externe care îi garantează succesul economic si politic. Acestea includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea prezenţei militare ruseşti la est de Nipru; menţinerea Marii Negre ca spatiu economic deschis; infrânarea revizionismului din bazinul dunarean; menţinerea unei alternative strategice vestice in PSS.

Navigarea in acest nou mediu va necesita cel putin trei lucruri din partea României, lucruri despre care nu era cazul sa discutam in primele etape ale erei post-Razboi Rece.

In primul rand, România va trebui sa aiba capacitatea fizica de a modela mediul sau extern.

Conditia prealabila a oricarei strategii viitoare romanesti este un efectiv militar capabil, modern. Astazi, Armata româna este foarte respectata in România si in Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, ea reflecta, de asemenea, realitatile strategice de dupa Razboiul Rece: bugete mici, o preocupare cu misiuni in alte zone, cum ar fi ISAF, si o prioritizare a personalului in concordanta cu aptitudinile lui.

Unele forţe din România de azi folosesc acelasi echipament din 1988, cand eu eram in clasa a cincea si România era inca semnatara a Tratatului de la Varsovia. Programul de modernizare pe care România l-a inceput in 2007 a stagnat. Din 85 de achizitii planificate, Armata româna a finalizat 15.

Acest lucru ar fi justificabil pentru un stat mic. Dar România nu este un stat mic; nu este Bulgaria sau Ungaria. România este al doilea cel mai mare stat NATO de frontiera, ancora flancului de sud-est al NATO si, alaturi de Polonia, pivotul strategiei Vestului pentru toata aceasta regiune.

România trebuie sa-si reevalueze prioritatile de modernizare militara in lumina peisajului conflictului din Ucraina. Este nevoie de reforma si modernizare cuprinzatoare, similar cu ceea ce Polonia a inceput cu un deceniu in urma. Se cer cheltuieli reduse cu personalul si punerea accentului pe aptitudinile Armatei; mai putin accent pus pe sisteme exotice de arme si mai mult accent pus pe solutii de „area denial” (sârma ghimpată, mine etc.) pentru a consolida efortul Europei de Sud-Est împotriva ameninţărilor asimetrice in stilul Crimeii.

In al doilea rând, România are nevoie de o strategie pentru transformarea succesului autoritatii sale nationale in autoritate regionala.

România este cel mai mare aliat al SUA intr-un spatiu de 2.400 km, intre Polonia si Israel. Este singura putere din zona care are marimea, potentialul latent si credibilitatea necesare pentru a proiecta stabilitate in sud-estul Europei.

Strategia României pentru a face acest lucru ar trebui sa se axeze pe construirea de zone cu potential avantaj national in domeniul securitatii militare, al energiei si al guvernarii democratice.

Oportunitatea imediata de autoritate este in energie. Pâna in anul 2020, România ar putea produce mai mult gaz decat consuma ea si Republica Moldova impreuna. Aceasta este o veste buna pentru CE, dar României ii lipseste o strategie pe termen lung pentru exploatarea in mod sistematic a acestei oportunităţi.

O strategie energetica regionala româneasca ar depasi actuala incurajare a productiei offshore si onshore. Ar fi nevoie de masuri luate acum pentru a atinge un nivel de productie durabil si exportabil la nivel regional. Aceasta ar aborda vulnerabilitatile din infrastructura, ar accelera liberalizarea pietei energetice, ar crea responsabilitate din partea statului si ar crea obstacole in calea achizitiei de active strategice de catre Rusia si China.

In al treilea rand, România trebuie sa reuseasca ca democraţie. Nu doar sa reuşească, ci sa reuşească in mod vizibil.

Securitatea natională si guvernarea sunt strans legate. Acest lucru este valabil in toate ţarile – inclusiv in Statele Unite ale Americii.

Diferenta in cazul României este ca mizele sunt mai mari aici. Traiti intr-un mediu ostil. Tocmai pentru ca jucati un rol crucial in succesul Occidentului in aceasta regiune sunteti o tinta pentru fortele din exterior – fie ea Rusia sau China – care ar folosi procesul neterminat al tranzitiei voastre democratice impotriva voastra. Sistemul vostru imunitar trebuie sa fie chiar mai puternic decat cel al altor state.

Capacitatea României de a depasi corupţia este indisolubil legată  de succesul sau de eşecul nu doar ca democraţie, ci ca stat. Pretindeţi conducatorilor dumneavoastră o guvernare mai bună – săli de judecata transparente, urmărirea penală in caz de mită, insistarea asupra integritaţii si transparenţei in spaţiul public este unul dintre cele mai patriotice lucruri pe care românii de rând le pot face.

Tema comuna in toate aceste domenii este conducerea (leadershipul).

Vladimir Putin si Viktor Orban au invocat diferite versiuni ale aceleiasi tezei: ordinea democratica pe care am construit-o in Europa Centrala dupa 1989 a fost temporară – ca aceasta poate fi contestata si chiar inlocuită,daca suntem dispuşi sa incălcăm regulile, fie că se utilizează bani murdari, tancuri sau urne de vot.

Succesul Romaniei este contra-dovada esentiala a acestei teze. România este o dovada ca idealurile si institutiile occidentale „functioneaza” intr-un moment din istorie in care avem nevoie cu disperare de exemple de succes ale Occidentului la nivel mondial.

Ganditi-vă pentru o clipa la cum ar putea arata viitorul României daca aceasta ar atinge potentialul sau maxim: al 6-lea stat ca marime din Europa, cu 20 de milioane de oameni, si a treia cea mai mare rezerva de gaze in UE, toate acestea ca o democratie consolidata in inima sud-estului Europei, cu institutii stabile, un standard de trai in crestere, investitii stabile din Vest si un sector energetic in plina expansiune. Aceasta este o Românie cu viziune transatlantica, ce ar fi un exemplu puternic de stabilitate, de solutii de energie si democratie in fata vecinilor sai.

Aceasta este România de care are nevoie Occidentul, din punct de vedere strategic, in aceste vremuri. Ne asteapta in anii urmatori o competitie geopolitica si ideologica globala mai crancena decat ne-am fi putut imagina oricare dintre noi in urma cu 25 de ani.

America va avea nevoie de aliati maturi care sunt capabili sa ofere securitate regiunii lor si sa modeleze succesul ordinii Vestice. Angajamentul nostru strategic si economic va fi cu atat mai mare pentru aliatii care reusesc cel mai mult in aceste domenii.

Cu cât România va avea mai mult succes, cu atat mai mult Statele Unite vor fi prezente in tara si in regiunea dumneavoastra.

Despre Romania interbelica s-a spus ca a reprezentat o „stare de necesitate”. Aceasta este valabil si pentru Romania de astazi. Sunteti intr-o „stare de necesitate” pentru America si pentru alianţa occidentală.

Au fost momente in istorie cand cel mai sigur lucru pentru România a fost să păstreze un profil scăzut şi să acţioneze ca un stat mai mic (neînsemnat) decât în realitate.

Acum nu ne aflam intr-unul din acele momente. Acesta este un moment in care romanii trebuie sa fie subiecte mai degraba decat obiecte ale istoriei. Un moment in care sa conduceţi in regiunea dvs. – in guvernare, securitate si energie – in ciuda faptului ca totul in jurul vostru se mişca in direcţia opusă.

Eu cred ca România este pregatită pentru acest moment. Dispuneţi de instituţii mai stabile, de resurse financiare mai mari şi de aliaţi mai buni decât dispunea statul român in perioada interbelica.

Ultimii 25 de ani au oferit toate ingredientele necesare succesului dumneavoastră. Tot ceea ce aveti nevoie acum este increderea. Alegerea este a dumneavoastră, in cele din urmă.

Dar Occidentul are nevoie de România pentru a reuşi, pentru viitorul vostru si pentru viitorul nostru.

Va multumesc.”

 

 

Despre autor: A. Wess Mitchell is President and Co-Founder of the Center for European Policy Analysis (CEPA), a U.S. foreign policy institute dedicated to the study of Central Europe. At CEPA, he leads in the strategic direction of the institute, the intellectual and financial development of major programs, and the executive management of Center resources and staff. In helping to form CEPA, Mitchell has sought to reinforce Central Europe’s position in U.S. global strategy and strengthen America’s diplomatic, commercial and security relationships with key allies in the region.

Mitchell co-founded CEPA in 2005 with its Chairman Larry Hirsch, and has played a critical role in the institute’s formulation and growth as a successful 501(c)(3) startup organization. As President and CEO, he has helped to build CEPA into the largest concentration of expertise on the Central European region in the United States, establishing effective strategic partnerships with transatlantic governments and universities and leading capital growth campaigns that have attracted funding from major corporate, foundation, and private sponsors.

Under his tenure, CEPA has become one of Washington’s fastest growing think tanks with a wide following in senior policy circles in Europe and the United States.

Mitchell is a frequent public commentator whose articles and interviews have appeared in The Wall Street Journal, New York Times, International Herald Tribune, Washington Post, BBC, Gazeta Wyborcza, Der Spiegel, Harper’s Weekly, American Interest, National Inter-est, National Review, Orbis, and Internationale Politik, among others.

He is a frequent consultant to U.S. and European governments, and has given briefings and lectures at the Central Intelligence Agency, U.S. State Department, Johns Hopkins SAIS University, Harvard, UC-Berkley and elsewhere.

During the 2012 U.S. Presidential elections, he worked for the Mitt Romney presidential campaign, serving on both the National Security Transition Team and the European Policy Working Group.

A Texas native, Mitchell began his career as an intern in the office of Congressman Larry Combest. He holds a Masters Degree from Georgetown University’s Edmund A. Walsh School of Foreign Service, where he was awarded the 2004 Hopper Award for his work on American grand strategy.

He has completed research for a doctoral dissertation, has lived and studied in England and Germany, and is member of the editorial board of International Politics Reviews in London.

He is a member of the CEPA Board of Directors and serves on the advisory councils of the Richard G. Lugar Institute of the German Marshall Fund, the Slovak Atlantic Commission, the Prague Center for Transatlantic Relations, Atlantische Initiative Berlin, and the Alexander Hamilton Society of Washington.

He is currently completing his second book, examining U.S. global alliances and 21st Century geopolitics, with Professor Jakub Grygiel of Johns Hopkins University SAIS.

 

Surse:

– www.rumaniamilitary.ro

– Romanian Global News

– http://www.clipa.com/default.aspx/a13089-Mesaj-sau-avertisment-Mesaj-din-SUA-pentru-Romania-acum-ori-niciodata.aspx

Publicitate