CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RECONFIGURAREA CENTRELOR DE PUTERE ÎN LUMEA DE AZI ȘI EVOLUȚIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE DE LA IALTA PÂNĂ ÎN PREZENT

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este President_Ronald_Reagan_talks_with_Mikhail_Gorbachev_in_the_Oval_Office_during_the_Washington_Summit-1024x683.jpg

Foto: Ronald Reagan, președintele SUA și Mihail Gorbaciov, conducătorul comunist reformator al URSS

Reconfigurarea sistemului de relații internaționale: de la Ialta-Potsdam la Madrid (1997)

(Citiți: https://www.aesgs.ro/reconfigurarea-sistemului-de-relatii-internationale-de-la-ialta-potsdam-la-madrid-1997/).

În ianuarie 1904, geograful englez Halford J. Mackinder (1861-1947 a susținut o comunicare la Societatea Geografică, intitulată „Pivotul geografic al istoriei”, în care va ana­liza trăsăturile care deosebesc puterile continentale de cele maritime și va vorbi despre faptul că Puterea care va reuși să-și asigure o bază suficient de puternică pe mări, dar și pe continent, va provoca o ruptură a echilibrului de putere pe plan mondial. Halford J. Mackinder va reveni, în 1919, asupra concepției sale despre „Regiunea-pivot” (Eurasia) a politicii mondiale, simplificând la maximum lectura planisferei și vorbind despre o masă continentală unică, înconjurată de oceanul planetar, pe care o denumește „Insula Mondială” (ansamblul Europa-Asia-Africa). Inima acestei mase continentale (HEARTLAND) coincide cu Rusia.

Analizele geopolitice au evidențiat că „zona-pivot” eurasiatică și heartland-ul central-estic european reprezintă trambuline esențiale pentru atingerea dominației asupra continentului. „Cine conduce Europa de Est stăpânește heartland-ul; cine conduce heartland-ul stăpânește Eurasia și Africa; cine conduce Eurasia și Africa stăpânește lumea” sintetiza geopoliticianul Mackinder concepția sa despre geopolitica lumii.

Cel de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945) urmat de perioada Războiului Rece (1946-1991) au relevat pe deplin bătălia ce s-a dat și se mai dă pentru dominarea acestui spațiu geografic. În 1943, Halford J. Mackinder revine în articolul The Round World and the Winning of the Peace asupra conceptului de „Heartland”, propunând înlocuirea lui cu expresiile „regiune-pivot” și „stat-pivot”. „Heartland-ul” anului 1943 se întindea de la coastele Arcticii până la deșerturile Asiei Centrale, iar în vest, până la istmul larg care separă Marea Baltică de Marea Neagră.

În cadrul acestui „Heartland” se pot întâlni cea mai vastă câmpie de pe glob și câteva fluvii care străbat această zonă, unele dintre ele vărsându-se în Oceanul Arctic și nefiind accesibile dinspre ocean, iar altele în mări interioare cum este Marea Caspică. Această zonă corespundea, în 1943, cu spațiul URSS, cu o singură excepție: direcția siberiană, respectiv regiunea siberiană, la est de Yenisei, pe care o numește „Lenaland”, după numele fluviului Lena.

Un „Heartland” cu o suprafață de 10.000.000 km2 și o populație de peste 170.000.000 de locuitori.

În cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie a apărat o frontieră deschisă spre vest, având în spate vasta câmpie a „Heartlandului”, cu o imensă valoare strategică, întrucât are pe laturi zone inaccesibile (Oceanul Arctic în nord, masivi muntoși în sud). Mackinder concluziona în studiul din 1943:

 „Dacă Uniunea Sovietică termină războiul victorioasă, atunci va fi sigur că este cea mai mare putere de uscat, mai mult, va fi puterea care ocupă poziția de apărare cea mai avantajoasă din punct de vedere strategic. Heartland-ul reprezintă cea mai mare fortăreață de pe pământ și pentru prima dată în istorie este ocupată de o forță militară care își este suficientă atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității”.

Integrând strategic Europa de Vest, Statele Unite obțineau controlul asupra unei părți considerabile a țărmului eurasiatic, astfel încât toate conflictele potențiale au fost scoase în afara teritoriului strategic de bază.

Blocul sovietic avea doar două soluții:

 1) să între­prin­dă o expansiune militară în Occident – cu scopul de a cuceri Europa până la Atlantic pentru a-și putea asigura niște frontiere maritime liniștite și un potențial intelectual, industrial și tehnologic – urmată, în paralel, de eforturi similare și în sud, pentru a ieși la mările calde și a rupe „inelul anacondei” sau

 2) retragerea URSS și a Armatei Roșii din Europa Centrală și de Est în schimbul retragerii din Europa Occidentală a forțelor NATO și crearea unui Bloc European neutru.

 Zbigniew Brzezinski, fostul consilier în probleme de securitate al președintelui american Jimmy carter, va consemna în lucrarea Marea tablă de șah (1997) că scopul geopolitic central al Statelor Unite îl reprezintă consolidarea, printr-un parteneriat trans­atlan­tic veritabil, a capului de pod stabilit pe continentul eurasiatic, respectiv Eu­ro­pa unită, astfel încât această Europă, în curs de lărgire, să poată deveni o tram­bulină mai viabilă pentru proiectarea în Eurasia a noii ordini internaționale con­cep­ute în Biroul Oval de la Casa Albă.

Reconfigurarea sistemului de relații internaționale: de la Ialta-Potsdam la Madrid (1997)

În urma Summit-ului NATO de la Madrid (8 – 9 iulie 1997), Polonia, Ungaria și Cehia vor fi invitate să adere la Alianța Nord-Atlantică.  În Comunicatul Final al Summit-ului se menționa: „Reafirmăm că NATO rămâne deschis pentru noi membri conform articolului 10 al Tratatului Atlanticului de Nord”. România, Slovenia și Țările Baltice (Letonia, Estonia, Lituania) puteau să spere și să viseze.

Noile obiective strategice și geopolitice ale Occidentului

Pe 21 octombrie 1997, Warren Christopher (fost secretar de stat) și William Perry (fost secretar al apărării) vor publica în New York Times un articol (NATO’s True Mission) în care menționau: 

„Deplasarea accentului Alianței de pe apărarea teritoriului membrilor săi pe apărarea intereselor comune constituie un imperativ strategic. (…) Pentru a contracara asemenea amenințări, membrii Alianței au nevoie să fie capabili să dispună de o modalitate de a forma rapid coaliții care pot atinge obiective dincolo de teritoriul NATO”.

Cu ocazia desfășurării lucrărilor Forumului româno-american în probleme economice de la Washington, la sfârșitul lui martie și începutul lui aprilie 1998, fostul secretar de stat din MApN, Ioan Mircea Pașcu, va înregistra mesajele politice și economice pe care Jay Burgess (director de spațiu în Departamentul Comerțului al SUA) și ambasadorul Richard Burt le-au transmis decidenților de la București, respectiv obiectivele Statelor Unite în relația cu România:

 1) amplificarea raporturilor bilaterale;

2) transformarea României într-un pilon al SUA în regiune;

3) integrarea deplină a României în structurile europene și euro-atlantice.

Extinderea NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, precum şi eforturile care s-au făcut pentru includerea unor state ex-sovietice în spațiul de valori euroatlantice, în diferite formule de angajament (asocierea la UE sau intrarea în NATO), ne îndreptățesc să concluzionăm că Statele Unite au declanșat, în contextul remodelării sistemului de relații internaționale, operațiunea de cucerire a celui de-al patrulea cerc geopolitic al lumii, prin efortul de-a controla „Rimland”-ul.

Într-un interviu acordat presei ruse în 2007, generalul-locotenent (r) Alfred Gaponenko, fost comandant al Grupului de Sud al Tratatului de la Varşovia, a evidenţiat importanţa strategică a României în ansamblul bazinului Mării Negre şi influenţa pe care o vor exercita bazele aero-terestre americane din România asupra securităţii regionale, a zonei moldo-transnistrene şi implicit asupra securităţii naţionale a Federaţiei Ruse. Fostul înalt demnitar militar al Uniunii Sovietice considera că decolând de la Baza aeriană „Mihail Kogâlniceanu”, avioanele militare americane pot zbura fără alimentare până la orice punct al aşa-numitului „arc al instabilităţii”, care traversează, în opinia Pentagonului, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

Totodată, bazele militare americane din România vor deveni puncte de sprijin pentru armata americană în efortul acesteia de-a impune supremaţia Statelor Unite asupra Europei Răsăritene, Orientului Mijlociu şi Caucazului, facilitând astfel încercuirea Federaţiei Ruse şi avansarea grupurilor armate mobile ale NATO (SUA) până la graniţele spaţiului CSI.

17/10/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Summit-ul NATO de la Varșovia

 

 

 

 

 

A început summit-ului NATO de la Varșovia. 18 președinți, 21 de șefi de guvern, 41 de miniștri de Externe și 39 de miniștri ai Apărării iau parte la Summitul NATO de la Varșovia din 8-9 iulie, într-un moment simbolic și istoric care se desfasoara la 25 de ani de la dizolvarea, la 1 iulie 1991, a Pactului de la Varșovia, blocul militar comunist creat de URSS în 1955, împreună cu fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est împotriva NATO și a aderării Germaniei Federale la Alianță, scrie Calea Europeană.

Lucrările summitului se vor desfășura într-un centru creat special în cadrul arenei naționale PGE Narodowy, acolo unde fiecare delegație va avea săli special amenajate. Sala destinată președintelui SUA, Barack Obama, este o replică a Biroului Oval.

Este cea mai importantă reuniune euro-atlantică de la sfârșitul Războiului Rece, ultimul summit pentru presedintele american Barack Obama și primul ministru  David Cameron, al 6-lea pentru Angela Merkel.

Printre cei prezenți la deschidere s-a numărat și președintele României Klaus Iohannis ministrul Apărării al R.Moldova, Anatol Șalaru si președintele Ucrainei, Petro Poroșenko. Ministrul moldovean al Apărării a avut întâlniri cu omologul sau roman , Mihnea Moțoc dar și cu ministrul Apărării al Letoniei Raimonds Bergmanis. 

 

 

 

 

 

 

 Summitul va fi o premieră pentru Jens Stoltenberg, care va conduce prima reuniune a liderilor NATO în calitate de secretar general al Alianței. El a mai participat la summituri NATO în calitate de prim-ministru al Norvegiei, inclusiv la reuniunea de la București din 2008.În total, 58 de delegații oficiale și-au confirmat prezența la sesiunile de lucru ale Summitului, însumând un număr de 2.500 delegați, conform agenției de presă poloneze PAP.

Cele mai mari delegații vor fi cele ale SUA (peste 300 de persoane), NATO (peste 180), delegația Canadei (110 persoane) și a Turciei (aproape 70 de oficiali). Delegația țării gazdă este formată din 42 de persoane.

Delegația României este compusă din aproximativ 30 de persoane. 

In ce priveste asteptarile Romaniei, Iohannis  anunta in urma cu doua luni ca tara noastra va cere „o prezenta aliata robusta, credibila si cu rol de descurajare, care sa fie desfasurata in mod echilibrat pe intregul flanc estic al NATO”.

„Este evident ca exista amenintari.  Dar pentru NATO este important ca intreg flancul estic sa fie bine consolidat.

In fiecare parte trebuie sa existe masuri specifice, dar in ansamblu e important sa existe o abordare echilibrata, sa nu existe masuri mai importante intr-o parte si in alta sa apara o oarecare slabire.

Nu e bine ca o parte a flancului sa fie slabita, pentru ca intreaga constructie ar fi slabita, in loc sa fie intarita.

Credem ca vom convinge pe aliatii nostri ca asa este bine si in ansamblu NATO va respecta cele doua principii de baza – „28 pentru 28”, fiecare apara pe fiecare in parte, si principiul „360 de grade”, NATO sa fie pregatit pentru orice situatie”, a conchis Iohannis.

Alianta Nord-Atlantica a fost infiintata in 1949 pentru a le permite trupelor americane sa protejeze o Europa spulberata de razboi in fata Uniunii Sovietice a lui Stalin. Statele Unite inca acopera trei sferturi din bugetul aliantei militare.

Președintele american a descris summitul NATO de la Varșovia,   ca fiind „momentul cel mai important” pentru alianța de la sfârșitul războiului rece.

 

La summit  NATO și UE a emis prima lor declarație comună privind cooperarea în domeniul securității, angajându-se să lucreze împreună în special în domeniul războiului hibrid și războiul cibernetic, precum și operațiuni maritime comune pentru a preveni migrația ilegală.

 

Un oficial NATO a declarat că referendumul in urma caruia  Marea Britanie  a decis sa părăsească UE „au dat un plus de energie pentru procesul care a condus la acord „si care a fost destinat să contracareze percepția potrivit careia coeziunea occidentală  ar fi amenințată.

 

Trupele americane vor constitui unul dintre cele patru batalioane de luptă NATO   multinaționale în Europa de Est destinate reasigura.

Marea Britanie va trimite 500 de soldați pentru un alt batalion cu sediul în Estonia, iar Canada si Germania vor forma  încă două în Lituania și Letonia.

Crearea celor patru batalioane de 1.000 de puternice sunt  un răspuns atent calibrat la poziția militară mai categorică a Moscovei și fata de intervenția ei în Ucraina.

 

Luând cuvântul în capitala poloneză, după o întâlnire cu liderii UE, Obama a descris ca fiind „hiperbolă” susținerea  că Europa și parteneriatul transatlantic dintre SUA și Europa, ar fi  fost slăbite în mod fatal in urma  votului Brexit.

 

El a subliniat puterea pe termen lung a relațiilor Washingtonului cu UE, pe care el a numit „una dintre cele mai mari realizări economice și politice ale timpurilor moderne.”

 

„Aceasta este o realizare care trebuie să fie păstrată”, a declarat Obama, adăugând că o Europă integrată este o „piatră de temelie a relațiilor SUA cu lumea”.

 

În remarcile sale de vineri, președintele american nu a făcut referire în mod direct la relațiile Washingtonului cu Londra, dar el într-o coloană wrotes Financial Times „, relația specială dintre SUA și Marea Britanie, va dăinui”.

Este de așteptat ca la Summit-ul de la Varșovia  să se anunțe o nouă etapă in instalarea unui scut antirachetă în Europa de Est.  
 

 

Krzysztof Blusz, un analist strategic la thinktank WiseEuropa din Varșovia, a declarat că rezultatul referendumului UE ar avea multiple efecte indirecte asupra NATO, aproape toate negative.

De precizat că la summit-ul NATO de la Varsovia participă și ministrul Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, care are planificate întrevederi bilaterale cu omologii săi din România, Letonia, Turcia, SUA şi Italia, în cadrul cărora se vor face un schimb de opinii privind consolidarea relaţiilor de colaborare pe plan militar.De asemenea, ministrul Apărării moldovean se va întâlni cu oficiali din cadrul Alianţei, dar şi ţările partenere, în formatul Platformei de Interoperabilitate, iniţiativă la care Republica Moldova a fost acceptată în 2014, la Summit-ul NATO din Ţara Galilor, şi care vizează interacţiunea eficientă dintre militarii diferitelor ţări în cadrul operaţiunilor sub egida Alianţei Nord-Atlantice.

Lukasz Kulesa, un director de cercetare la Rețeaua europeană de Leadership, a prezis că reacția Rusiei la summit  ar fi cel mai probabil una  simbolica.
 
„Cu toate acestea, Rusia poate face două greșeli în interpretarea rezultatelor summitului de la Varșovia. „Prima greșeală ar fi să  presupuna că alianța se pregătește pentru o confruntare „, a spus Kulesa.
„A doua greșeală ar fi ca Moscova sa o ia prea ușor ” 
Fara 
îndoială că Rusia va folosi această prezență militară a altor state NATO in estul Europei ca unul dintre argumentele sale pentru a ridica nivelul de tensiune cu alianța.

 

https://www.theguardian.com/world/2016/jul/08/nato-summit-warsaw-brexit-russia

08/07/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: