INTEROGATORII ALE MARESALULUI ION ANTONESCU IN INCHISOAREA N.K.V.D.LUBIANKA DE LA MOSCOVA
Foto: Maresalul roman Ion Antonescu, primul din stanga, in uniforma
Istoricul Gheorghe Buzatu, preocupat de perioada guvernarii Antonescu, care a intreprins o calatorie de documentare la Arhivele de Stat din Moscova (1992):
“Am cerut arhivistilor fondurile care-l privesc pe Maresalul Ion Antonescu si, in mai putin de o saptamana, am fost invitat la arhiva speciala (arhiva KGB, n.n.) si acolo am descoperit cea mai insemnata parte dintre documentele capturate de sovietici la Bucuresti in 1945, 1946 si anii urmatori, dupa unele evaluari, in jur de 300.000 de dosare. Din arhiva fostului cabinet militar al lui Antonescu au fost niste volume nerestituite de sovietici romanilor intre 1956 si 1958, cand ne-au fost predate unele documente.
In ceea ce-l priveste pe Antonescu, acolo sunt doar doua sau trei interogatorii, unul care priveste atitudinea lui fata de problema Basarabiei si Bucovinei, care nu sunt provincii romanesti, si al doilea priveste petrolul, colaborarea cu Germania.
Interogatoriile s-au luat de catre ofiteri rusi, care nu cunosteau bine limba romana si stenograma celor doua interogatorii este intocmita intr-o limba romaneasca jenanta. Cele trei note din arhivele de la Moscova sunt nesemnificative.
Despre restul documentelor putem imbratisa cea mai buna teorie, ca sovieticii stiu precis de ele si pot scoate oricand setul acesta de documente, interogatoriile la Moscova.”
Foto: Maresalul in drum spre plutonul de executie.
Biografia celui ce a fost conducatorul statului român în anii 1940-1944, maresalul Ion Antonescu, este înca, cu toate eforturile istoriografiei românesti din ultimii sapte ani, departe de a fi complet cunoscuta.
Cea mai importanta pata alba o constituie, prin putinatatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care maresalul a fost în prizonierat sovietic.
Primul document oficial referitor la ancheta la care a fost supus Antonescu la Moscova a fost publicat 23523y2420x , de catre domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numarul 8/1997 al revistei Magazin istoric.
Va propunem acum noi marturii referitoare la detentia maresalului provenind din aceeasi sursa. Astfel, ceea ce reprezenta o necunoscuta în biografia maresalului începe sa capete relief.
Dupa ce a fost arestat la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu, împreuna cu o parte a colaboratorilor sai (Mihai Antonescu, col. Mircea Elefterescu, generalii Constantin Piky Vasiliu si Constantin Pantazi) a fost preluat, dupa cum se stie, de o garda înarmata apartinând partidului comunist si detinut într o casa conspirativa a P.C.R.
De aici, la 31 august 1944, ei au fost preluati, prin forta si intimidare, de catre comandamentul trupelor sovietice de ocupatie si transportati în mod abuziv si cu totala ignorare a suveranitatii României, pe teritoriul U.R.S.S. (documentul respectiv – raportul generalilor sovietici R. Malinovski si I. Susaikov, adresate de la Bucuresti catre Stalin – a fost prima oara publicat în România în revista Magazin istoric nr. 8/1990, fiind semnalat si tradus de doamna Florentina Dolghin).
Perioada de detentie pe care au petrecut o maresalul si colaboratorii sai pe teritoriul U.R.S.S. poate fi împartita în doua etape. Prima (septembrie 1944 – 10 mai 1945) este caracterizata de respectarea de catre sovietici a tuturor prevederilor Conventiei de la Haga.
Prizonierii au fost cazati într-o vila de stat în împrejurimile Moscovei, beneficiind de un regim de viata decent, chiar luxos (vezi Ion Pantazi, Am trecut prin iad, editia a II a).
Cu toate acestea, dupa cum îi marturisea maresalul avocatului sau Titus Stoika, aparator în procesul “Marii Tradari Nationale”, asupra celor retinuti au fost exercitate puternice presiuni psihologice pentru intimidarea si obtinerea unor declaratii conforme cu interesele politice externe sovietice, în special în ceea ce privea problema Basarabiei si Bucovinei de Nord si raptul acestora de catre sovietici din vara anului 1940.
De altfel, în acest context, la 8 noiembrie 1944, Ion Antonescu a avut o încercare nereusita de sinucidere ce a determinat desemnarea de catre sovietici a unor ofiteri cu rol de garda de corp pe lânga toti membrii lotului Antonescu.
La 10 mai 1945, odata cu încheierea razboiului, detinutii au fost mutati în închisoarea Liubianka din Moscova, binecunoscutul sediu al securitatii sovietice, unde regimul de detentie s a schimbat radical.
Fiecare dintre ei a fost închis într o celula cu alti 100-150 detinuti, fara a mai avea vreo posibilitate de comunicare cu ceilalti.
In aceste conditii de extrema presiune au fost luate si interogatoriile ce va sunt prezentate în cele ce urmeaza, de catre ofiteri sovietici prin translatori ale caror cunostinte de limba româna erau, asa cum se poate vedea din documente, cel putin aproximative.
Documentele prezentate în continuare provin din arhivele moscovite. Ele sunt reproduse cu constructiile gramaticale originale, cu exceptia procesului verbal de interogatoriu din 4 aprilie 1946, care a fost tradus în cadrul Arhivelor Nationale din Bucuresti de catre doamna Margareta Stan dupa varianta în limba rusa.
Incredintam de asemenea Magazinului istoric procesele verbale încheiate la revenirea maresalului Antonescu din detentia sovietica. Cel ce a preluat lotul Antonescu nu este altul decât viitorul general de securitate Al. Nicolschi.
Alte documente despre momentul revenirii în tara au fost comunicate în Magazin istoric de dr. Tatiana Pokivailova (nr. 8/1995).
Cu cât cercetatorii nostri vor dispune de mai multe piese pâna acum inaccesibile din noianul de documente aflate în afara tarii, cu atât mai ampla si profunda va fi cunoasterea de catre publicul românesc a scenei si culiselor istoriei noastre contemporane.
Proces verbal al interogatoriului maresalului Antonescu Ion din 4 aprilie 1946
Intrebare: Pe ce baza s au constituit relatiile economice dintre Germania si România în perioada razboiului împotriva Uniunii Sovietice?
Raspuns: In perioada razboiului Germaniei si României împotriva Uniunii Sovietice, petrolul extras în România era transportat în principal în Germania si partial în Italia, Turcia si Bulgaria.
In total în România în aceasta perioada se extrageau anual 4 400 000 tone de petrol, din care se trimiteau în Germania 3 000 000 tone.
Intreaga industrie petroliera a României se afla în mâinile societatilor petroliere engleze, americane, olandeze, belgiene si franceze.
In acest fel s-a întâmplat ca producatorii englezi, americani de petrol îi asigurau Germaniei petrolul.
Trebuie sa spun ca România, netânând seama de insistenta nemtilor de a confisca proprietatea societatilor petroliere engleze si americane, a lasat aceasta proprietate neatinsa, pastrându-i pe vechii directori generali numiti înca înainte de razboi si a renuntat la dreptul sau de a-i numi pe proprii sai comisari pentru controlul activitatii firmelor.
Livrarile de petrol românesc în Germania s au efectuat în conformitate cu conventia economica înca înainte de venirea mea la putere.
In noiembrie 1940, la prima mea întâlnire cu Hitler, între noi a fost încheiata o noua conventie economica, conform careia nemtii livrau României avioane marca “Messechimtt 109″, tancuri, tractoare, artilerie antiaeriana si antitanc, automate si alt armament, primind din România ñ petrol, benzina si pâine.
In afara de aceasta, în primavara anului 1941 la întâlnirea de la Viena cu Goering am convenit verbal cu el ca România sa se straduiasca sa mareasca livrarile de petrol si în locul acestuia va primi de la nemti echipament petrolier.
Aceasta conventie purta un caracter general si ulterior a fost dezvoltata si concretizata prin tratative între minsitrul român al industriei petroliere Dimitriuc si reprezentanta nemtilor în România, Fischer si Neubacher. Nu stiu daca în aceasta conventie au fost întocmite ceva documente.
In decursul anilor 1942 1944, nemtii au adus în România prajini de sapa si burlane de tubaj si alt echipament petrolier, utilizat la lucrarile de exploatare în industria petroliera, de asemenea, au livrat echipament pentru conductele (magistralele) Ploiesti Bucuresti, Transilvania Bucuresti.
Echipamentul petrolier german a fost distribuit între firmele petroliere aflate în România, conform unui plan special, care a fost elaborat de catre Ministerul industriei petroliere al României cu participarea reprezentantilor acestor firme si a reprezentat o parte din conventiile economice anuale germano române.
Totodata în anul 1943 nemtii au adus la Galati echipamentul unei uzine de prelucrare a petrolului, care la început a fost dusa în Caucazul de Nord, iar apoi odata cu retragerea a fost evacuata în România.
In afara de aceasta, în schimbul petrolului, nemtii livrau în România minereu de fier, extras de ei la Krivoi Rog.
In acelasi timp, Hitler personal, Ribbentrop si ambasadorul german în România, Killinger, în cursul întâlnirilor cu reprezentantii guvernului român au subliniat de multe ori ca livrarile de petrol catre Germania sunt platite prin eforturile trupelor germane pe frontul sovieto-german.
Astfel în ianuarie 1942, Hitler, primindu-ma la Cartierul sau general din Prusia Orientala si având în vedere spusele românilor cu privire la faptul ca nu primesc o compensatie suficienta pentru petrolul lor, mi-a facut o observatie si mi-a recomandat în problema petrolului sa tin seama de faptul ca Germania plateste petrolul românesc prin soldatii sai care lupta pentru interesele României.
Procesul verbal a fost scris conform spuselor mele, a fost citit de mine
ss. Antonescu
A interogat: Ofiterul de contrainformatii
lt colonel Sokolov
Translator militar
lt. Znamerovschi
Adaugat la sfârsit: Originalul procesului verbal al interogatoriului a fost trimis la Ministerul Afacerilor Externe al URSS.
PROCES VERBAL Arestatul Antonescu Ion. De la 7 ianuarie 1946.
Intrebare: Precizati când a fost facuta întelegerea între Germania si România despre navalirea militara asupra URSS?
Raspuns: Cum am aratat la cercetarea de la 26 iunie 1945 [Magazin istoric, nr. 8/1977] navalirea comuna a Germaniei si României în contra Uniunii Sovietice a fost hotarâta în mai 1941 în timpul întâlnirii personale cu Hitler.
Atunci împreuna cu Hitler am hotarât, la cererea lui Hitler, sa atac împreuna cu Germania Uniunea Sovietica.
Intrebare: Cine a fost de fata la întelegerea d-voastra cu Hitler?
Raspuns: Intelegerea cu Hitler a fost încheiata de mine de fata fiind ministrul de externe a Germaniei Ribbentrop si interpretul personal a lui Hitler Smidt [Schmidt].
Intrebare: Ungaria a luat parte la încheierea acordului cu Germania dupa navalirea asupra Uniunii Sovietice?
Raspuns: Da, a luat parte. In convorbirea cu Hitler când s-a luat hotarârea de navalirea militara a Germaniei si României asupra URSS de noi (de min si Hitler) l am întrebat daca este hotarâta participarea Ungariei în razboi.
Hitler mi-a raspuns ca Ungaria a convenit sa participe în alianta cu Germania la razboiul în contra Uniunii Sovietice.
Când germanii s-au înteles cu ungurii în aceasta privinta Hitler nu mi-a spus.
Intrebare: Cu guvernul ungar d-voastra ati avut legaturi directe în timpul pregatirii de razboi în contra URSS?
Raspuns: Nu. Relatiile dintre România si Ungaria în timpul acela au fost rele si din aceasta cauza nu au fost între noi nici un fel de tratative.
Intrebare: Pâna la întâlnirea cu Hitler d-voastra evident ati avut stiri despre pregatirile Germaniei de a ataca URSS?
Raspuns: Stiri despre pregatirile militare a Germaniei pentru atacarea URSS pâna la întâlnirea cu Hitler nu am avut.
Intrebare: D-voastra v-ati întâlnit cu Hitler pâna la mai 1941?
Raspuns: Da, m-am întâlnit.
Intrebare: In timpul acestor întâlniri Hitler nu v-a informat pe d-voastra despre pregatirile germane de razboi în contra URSS?
Raspuns: In noiemvrie 1940 am avut întâlnire cu Hitler la Berlin si în prezenta lui Ribbentrop si a interpretului Smidt [Schmidt] am confirmat tratatul încheiat mai înainte relativ la adeziunea României la “Pactul tripartid” si am dat voie sa vina în România misiunea militara germana pentru instruirea armatei române.
Acest act facut din parte se poate considera ca începutul întelegerii mele cu germanii în dezlegarea razboiului contra Uniunii Sovietice.
La a doua întâlnire cu Hitler la Munchen, în ianuarie 1941, Hitler mi a comunicat direct ca Germania si U.R.S.S. nu se pot întelege relativ la România, fiindca Uniunea Sovietica pretinde la gurile Dunarii si alte puncte strategice în Balcani, cereri cu care Germania nu este de acord, aparând interesele României. Se poate ca cu aceasta afirmare Hitler pregatea românii de razboi contra U.R.S.S.
Ancheta este întrerupta.
Procesul verbal este scris din cuvintele mele drept, citit de mine.
ss. Ml. I. Antonescu
A interogat : seful biroului de instructie al Directiunii Generale “Smers”
locotenent colonelul ss Socolov
A tradus: Imputernicitul operator al Directiunii Generale “Smers”
capitanul ss Calinin
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie 1946, la Bucuresti
Noi, Reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii, locotenent col. Rodin, pe de alta parte Seful Corpului Detectivilor Inspectorul Alexandru Nicolschi, primul am predat si secundul am primit, pe detinutii: Antonescu Ion, Antonescu Mihai, Pantazi Constantin, Vasiliu Pichi, de asemeni am primit si obiectele personale consemnate în procesele verbale anexate.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal spre cele legale în patru exemplare, din care unul s-a predat domnului colonel Rodin, reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii.
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie anul 1946.
Noi, Curelea Aureliu, Sef de Politie în Directiunea Generala a Politiei, Corpul Detectivilor.
Având în vedere delegatiunea verbala data de Dl. Inspector Sef al Corpului Detectivilor, de pe lânga Directiunea Generala a Politiei de a inventa [sic!](3) obiectele de îmbracaminte proprietatea Ex Maresalului Ion Antonescu, de care este însotit.
In vederea acestora, procedând la inventarierea lor, am gasit urmatoarele obiecte de îmbracaminte mentionate mai jos:
Un costum uniforma militara de culoare kakie cu epoleti de Maresal, una haina si o vesta de culoare bleu marina cu fire albe, una pereche pantaloni bleu marini, una haina cu pantaloni culoare caramizie cu captuseala rosie, una haina de culoare portocalie, una pereche pantaloni gris, un halat de culoare caramizie captusit un sfert cu materie rosie, una cravata de culoare kaki tip militar, doua perechi ciorapi rupti, patru gulere tari scrobite cu dungi si un guler moale cu vargi rosii, una pereche cizme rosii cu sirete (bilgh), una pereche papuci de casa, o pereche pantofi antilopa caramizii, o pereche pantofi negri cu sanuri, patru titluri de împrumut de înzestrare a tarii 4, 1/2% fiecare în valoare de 20 000 si cu cupoanele taiate pâna la cuponul nr. 19 platibil la 1 iunie 1944, doua titluri de împrumut de înzestrare a tarii: fiecare în valoare de 10 000 si taiate, cupoanele pâna la nr. 19 platibil la 1 iunie 1944, cinci titluri împrumutul Reîntregirei din 1941, în valoare fiecare de 20 000 lei, fiecare de cîte 20 000 dintre care doua având lipsa patru cupoane, doua titluri împrumutul Reîntregirei din anul 1941 în valoare fiecare de câte 50 000, un titlu de împrumut de Reîntregire din 1941, în valoare de lei 100 000, având patru cupoane lipsa, un titlu împrumut de Reîntregire în valoare de 10 000 lei, având patru cupoane lipsa, un ceas de aur bratara marca “Movedo” cu curea de piele, având geamul spart, în stare de nefunctionare, una pereche butoane manchete cu câte una piatra diamant, un buton de camase pentru spate galben.
Una cruciulita neagra cu doua iconite mici cu Maria Magdalena cu lantisor subtire mic de aur, toate aflate într un geamantan de piele galben.
De asemenea se mai gasesc urmatoarele obiecte, în al doilea geamantan de piele de culoare galbena:
Un palton negru, un chipiu de Maresal, opt piese pentru trusa toaleta, noua batiste, sapte perechi ciorapi barbatesti rupti si cârpiti, patru cravate, una pereche manusi galbene de piele, patru gulere, trei gulere, un servet de fata mic, un cordon pentru pijama, un saculet mic, cinci camasi, una pereche pinteni, un borcanel cu alifie, patru pijamale complecte de matase, cinci perechi chiloti de matase, una pereche chiloti de bae, una camase pentru piele de matase, una vesta de piele de caprioara, un poulover fara mâneci cârpit, trei perechi ismene flanela, una camasa flanela, una pereche ciorapi lâna cârpti, una flanela pentru piele alba, o perinita cu o iconita catolica, doua medalioane iconita cu maoste de ale lui Sf. Nicolae, una iconita din carton, una perie de dinti.
1. Credem ca în arhivele foste sovietice s a pastrat si versiunea româneasca a acestui interogatoriu; altfel, cum ar fi putu “citi” maresalul Antonescu un text în limba rusa?
2. Interogatoriul luat lui Ion Antonescu cu o zi înainte la 6 ianuarie 1946 a fost publicat în documentele procesului de la Nurenberg si prezentat de domnul profesor universitar dr. Titu Georgescu în Magazin istoric, nr. 9/1970.
3. Probabil a vrut sa scrie “inventaria” (n.n) .
Maresalul Antonescu într o vizita pe front, în luna aprilie 1942.
Foto: In timpul procesului
Articol – “MARESALUL ION ANTONESCU: ALTE INTEROGATORII”
ALINA TUDOR
SERBAN PAVELESCU
Sursa: scritube.com
In fata plutonului de executie a strigat: “TRAIASCA ROMANIA ! “
In drum spre executie
Executia
sursa foto : Ion Antonescu -erou -roman-martir/ Facebook.
Ion, eroul fără de mormânt
Bocet pentru Ion cel fară de mormânt
de ADRIAN PĂUNESCU
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane
Ai murit ca milioane
Ioane trupul ți l-au frânt
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat
Unde te-or fi ingropat
Ca-ți ramase țara oarbă
Sa întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu
Care nu s-a dus cu dușii
Care s-a batut cu rușii?
Cine să-mi raspundă, cine
Țarii tale nu-i fu bine
C-au venit oștiri străine
Precum, noaptea nopții vine.
Ne-au scos morții din morminte
Ne-au distrus biserici sfinte
Si apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol înapoi.
Și in tine Ioane dragă
Au pus potera sa tragă
Tu te-ai stins netemător
Si privind in ochii lor.
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarași adevar promis-a
De la Nistru pân’ la Tisa…
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fără de Măria Ta,
Nu dorim decât atât:
Sa aflăm numaidecât
Unde ți-i mormântul, Ioane,
Într-atatea milioane,
Vrem sa-ți punem flori pe el
Si umbruță de drapel…
Sa dormi, Ioane, liniștit,
Neamul tău nu a murit!
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăși adevăr promis-a
De la Nistru pân’ la Tïsa…
Testamentul olograf al Mareşalului Ion Antonescu, scris în celulă în noaptea de 23 august 1944
Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
Testamentul olograf al Mareşalului Ion Antonescu, scris în celulă, în noaptea de 23 august 1944: „clauza cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei. Cine poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios?”
Documentul intitulat „Însemnări din celulă”, semnat de mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti.
„Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.
Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.
La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.
I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului.
I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.
I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.
Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului.
Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.
Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse. (…)
Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.
În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.
I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.
b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului?
c. – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine, am arătat Dlui Mihalache …, poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă … de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.
d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.
Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e. – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm.
I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte.
Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.
În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace.
I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată …, prin dezbinarea noastră.
Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii.
Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.
Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”.
M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa.
După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.
După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară.
Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată.
Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.
Istoria să judece.
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.
M[areşa]l Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celulă.”
Sursa: Ziaristi Online
INTEROGATORII ALE MARESALULUI ION ANTONESCU IN INCHISOAREA N.K.V.D.LUBIANKA DE LA MOSCOVA
Foto: Maresalul roman Ion Antonescu, primul din stanga, in uniforma
Istoricul Gheorghe Buzatu, preocupat de perioada guvernarii Antonescu, care a intreprins o calatorie de documentare la Arhivele de Stat din Moscova (1992):
“Am cerut arhivistilor fondurile care-l privesc pe Maresalul Ion Antonescu si, in mai putin de o saptamana, am fost invitat la arhiva speciala (arhiva KGB, n.n.) si acolo am descoperit cea mai insemnata parte dintre documentele capturate de sovietici la Bucuresti in 1945, 1946 si anii urmatori, dupa unele evaluari, in jur de 300.000 de dosare. Din arhiva fostului cabinet militar al lui Antonescu au fost niste volume nerestituite de sovietici romanilor intre 1956 si 1958, cand ne-au fost predate unele documente.
In ceea ce-l priveste pe Antonescu, acolo sunt doar doua sau trei interogatorii, unul care priveste atitudinea lui fata de problema Basarabiei si Bucovinei, care nu sunt provincii romanesti, si al doilea priveste petrolul, colaborarea cu Germania.
Interogatoriile s-au luat de catre ofiteri rusi, care nu cunosteau bine limba romana si stenograma celor doua interogatorii este intocmita intr-o limba romaneasca jenanta. Cele trei note din arhivele de la Moscova sunt nesemnificative.
Despre restul documentelor putem imbratisa cea mai buna teorie, ca sovieticii stiu precis de ele si pot scoate oricand setul acesta de documente, interogatoriile la Moscova.”
Foto: Maresalul in drum spre plutonul de executie.
Biografia celui ce a fost conducatorul statului român în anii 1940-1944, maresalul Ion Antonescu, este înca, cu toate eforturile istoriografiei românesti din ultimii sapte ani, departe de a fi complet cunoscuta.
Cea mai importanta pata alba o constituie, prin putinatatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care maresalul a fost în prizonierat sovietic.
Primul document oficial referitor la ancheta la care a fost supus Antonescu la Moscova a fost publicat 23523y2420x , de catre domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numarul 8/1997 al revistei Magazin istoric.
Va propunem acum noi marturii referitoare la detentia maresalului provenind din aceeasi sursa. Astfel, ceea ce reprezenta o necunoscuta în biografia maresalului începe sa capete relief.
Dupa ce a fost arestat la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu, împreuna cu o parte a colaboratorilor sai (Mihai Antonescu, col. Mircea Elefterescu, generalii Constantin Piky Vasiliu si Constantin Pantazi) a fost preluat, dupa cum se stie, de o garda înarmata apartinând partidului comunist si detinut într o casa conspirativa a P.C.R.
De aici, la 31 august 1944, ei au fost preluati, prin forta si intimidare, de catre comandamentul trupelor sovietice de ocupatie si transportati în mod abuziv si cu totala ignorare a suveranitatii României, pe teritoriul U.R.S.S. (documentul respectiv – raportul generalilor sovietici R. Malinovski si I. Susaikov, adresate de la Bucuresti catre Stalin – a fost prima oara publicat în România în revista Magazin istoric nr. 8/1990, fiind semnalat si tradus de doamna Florentina Dolghin).
Perioada de detentie pe care au petrecut o maresalul si colaboratorii sai pe teritoriul U.R.S.S. poate fi împartita în doua etape. Prima (septembrie 1944 – 10 mai 1945) este caracterizata de respectarea de catre sovietici a tuturor prevederilor Conventiei de la Haga.
Prizonierii au fost cazati într-o vila de stat în împrejurimile Moscovei, beneficiind de un regim de viata decent, chiar luxos (vezi Ion Pantazi, Am trecut prin iad, editia a II a).
Cu toate acestea, dupa cum îi marturisea maresalul avocatului sau Titus Stoika, aparator în procesul „Marii Tradari Nationale”, asupra celor retinuti au fost exercitate puternice presiuni psihologice pentru intimidarea si obtinerea unor declaratii conforme cu interesele politice externe sovietice, în special în ceea ce privea problema Basarabiei si Bucovinei de Nord si raptul acestora de catre sovietici din vara anului 1940.
De altfel, în acest context, la 8 noiembrie 1944, Ion Antonescu a avut o încercare nereusita de sinucidere ce a determinat desemnarea de catre sovietici a unor ofiteri cu rol de garda de corp pe lânga toti membrii lotului Antonescu.
La 10 mai 1945, odata cu încheierea razboiului, detinutii au fost mutati în închisoarea Liubianka din Moscova, binecunoscutul sediu al securitatii sovietice, unde regimul de detentie s a schimbat radical.
Fiecare dintre ei a fost închis într o celula cu alti 100-150 detinuti, fara a mai avea vreo posibilitate de comunicare cu ceilalti.
In aceste conditii de extrema presiune au fost luate si interogatoriile ce va sunt prezentate în cele ce urmeaza, de catre ofiteri sovietici prin translatori ale caror cunostinte de limba româna erau, asa cum se poate vedea din documente, cel putin aproximative.
Documentele prezentate în continuare provin din arhivele moscovite. Ele sunt reproduse cu constructiile gramaticale originale, cu exceptia procesului verbal de interogatoriu din 4 aprilie 1946, care a fost tradus în cadrul Arhivelor Nationale din Bucuresti de catre doamna Margareta Stan dupa varianta în limba rusa.
Incredintam de asemenea Magazinului istoric procesele verbale încheiate la revenirea maresalului Antonescu din detentia sovietica. Cel ce a preluat lotul Antonescu nu este altul decât viitorul general de securitate Al. Nicolschi.
Alte documente despre momentul revenirii în tara au fost comunicate în Magazin istoric de dr. Tatiana Pokivailova (nr. 8/1995).
Cu cât cercetatorii nostri vor dispune de mai multe piese pâna acum inaccesibile din noianul de documente aflate în afara tarii, cu atât mai ampla si profunda va fi cunoasterea de catre publicul românesc a scenei si culiselor istoriei noastre contemporane.
Proces verbal al interogatoriului maresalului Antonescu Ion din 4 aprilie 1946
Intrebare: Pe ce baza s au constituit relatiile economice dintre Germania si România în perioada razboiului împotriva Uniunii Sovietice?
Raspuns: In perioada razboiului Germaniei si României împotriva Uniunii Sovietice, petrolul extras în România era transportat în principal în Germania si partial în Italia, Turcia si Bulgaria.
In total în România în aceasta perioada se extrageau anual 4 400 000 tone de petrol, din care se trimiteau în Germania 3 000 000 tone.
Intreaga industrie petroliera a României se afla în mâinile societatilor petroliere engleze, americane, olandeze, belgiene si franceze.
In acest fel s-a întâmplat ca producatorii englezi, americani de petrol îi asigurau Germaniei petrolul.
Trebuie sa spun ca România, netânând seama de insistenta nemtilor de a confisca proprietatea societatilor petroliere engleze si americane, a lasat aceasta proprietate neatinsa, pastrându-i pe vechii directori generali numiti înca înainte de razboi si a renuntat la dreptul sau de a-i numi pe proprii sai comisari pentru controlul activitatii firmelor.
Livrarile de petrol românesc în Germania s au efectuat în conformitate cu conventia economica înca înainte de venirea mea la putere.
In noiembrie 1940, la prima mea întâlnire cu Hitler, între noi a fost încheiata o noua conventie economica, conform careia nemtii livrau României avioane marca „Messechimtt 109”, tancuri, tractoare, artilerie antiaeriana si antitanc, automate si alt armament, primind din România ñ petrol, benzina si pâine.
In afara de aceasta, în primavara anului 1941 la întâlnirea de la Viena cu Goering am convenit verbal cu el ca România sa se straduiasca sa mareasca livrarile de petrol si în locul acestuia va primi de la nemti echipament petrolier.
Aceasta conventie purta un caracter general si ulterior a fost dezvoltata si concretizata prin tratative între minsitrul român al industriei petroliere Dimitriuc si reprezentanta nemtilor în România, Fischer si Neubacher. Nu stiu daca în aceasta conventie au fost întocmite ceva documente.
In decursul anilor 1942 1944, nemtii au adus în România prajini de sapa si burlane de tubaj si alt echipament petrolier, utilizat la lucrarile de exploatare în industria petroliera, de asemenea, au livrat echipament pentru conductele (magistralele) Ploiesti Bucuresti, Transilvania Bucuresti.
Echipamentul petrolier german a fost distribuit între firmele petroliere aflate în România, conform unui plan special, care a fost elaborat de catre Ministerul industriei petroliere al României cu participarea reprezentantilor acestor firme si a reprezentat o parte din conventiile economice anuale germano române.
Totodata în anul 1943 nemtii au adus la Galati echipamentul unei uzine de prelucrare a petrolului, care la început a fost dusa în Caucazul de Nord, iar apoi odata cu retragerea a fost evacuata în România.
In afara de aceasta, în schimbul petrolului, nemtii livrau în România minereu de fier, extras de ei la Krivoi Rog.
In acelasi timp, Hitler personal, Ribbentrop si ambasadorul german în România, Killinger, în cursul întâlnirilor cu reprezentantii guvernului român au subliniat de multe ori ca livrarile de petrol catre Germania sunt platite prin eforturile trupelor germane pe frontul sovieto-german.
Astfel în ianuarie 1942, Hitler, primindu-ma la Cartierul sau general din Prusia Orientala si având în vedere spusele românilor cu privire la faptul ca nu primesc o compensatie suficienta pentru petrolul lor, mi-a facut o observatie si mi-a recomandat în problema petrolului sa tin seama de faptul ca Germania plateste petrolul românesc prin soldatii sai care lupta pentru interesele României.
Procesul verbal a fost scris conform spuselor mele, a fost citit de mine
ss. Antonescu
A interogat: Ofiterul de contrainformatii
lt colonel Sokolov
Translator militar
lt. Znamerovschi
Adaugat la sfârsit: Originalul procesului verbal al interogatoriului a fost trimis la Ministerul Afacerilor Externe al URSS.
PROCES VERBAL Arestatul Antonescu Ion. De la 7 ianuarie 1946.
Intrebare: Precizati când a fost facuta întelegerea între Germania si România despre navalirea militara asupra URSS?
Raspuns: Cum am aratat la cercetarea de la 26 iunie 1945 [Magazin istoric, nr. 8/1977] navalirea comuna a Germaniei si României în contra Uniunii Sovietice a fost hotarâta în mai 1941 în timpul întâlnirii personale cu Hitler.
Atunci împreuna cu Hitler am hotarât, la cererea lui Hitler, sa atac împreuna cu Germania Uniunea Sovietica.
Intrebare: Cine a fost de fata la întelegerea d-voastra cu Hitler?
Raspuns: Intelegerea cu Hitler a fost încheiata de mine de fata fiind ministrul de externe a Germaniei Ribbentrop si interpretul personal a lui Hitler Smidt [Schmidt].
Intrebare: Ungaria a luat parte la încheierea acordului cu Germania dupa navalirea asupra Uniunii Sovietice?
Raspuns: Da, a luat parte. In convorbirea cu Hitler când s-a luat hotarârea de navalirea militara a Germaniei si României asupra URSS de noi (de min si Hitler) l am întrebat daca este hotarâta participarea Ungariei în razboi.
Hitler mi-a raspuns ca Ungaria a convenit sa participe în alianta cu Germania la razboiul în contra Uniunii Sovietice.
Când germanii s-au înteles cu ungurii în aceasta privinta Hitler nu mi-a spus.
Intrebare: Cu guvernul ungar d-voastra ati avut legaturi directe în timpul pregatirii de razboi în contra URSS?
Raspuns: Nu. Relatiile dintre România si Ungaria în timpul acela au fost rele si din aceasta cauza nu au fost între noi nici un fel de tratative.
Intrebare: Pâna la întâlnirea cu Hitler d-voastra evident ati avut stiri despre pregatirile Germaniei de a ataca URSS?
Raspuns: Stiri despre pregatirile militare a Germaniei pentru atacarea URSS pâna la întâlnirea cu Hitler nu am avut.
Intrebare: D-voastra v-ati întâlnit cu Hitler pâna la mai 1941?
Raspuns: Da, m-am întâlnit.
Intrebare: In timpul acestor întâlniri Hitler nu v-a informat pe d-voastra despre pregatirile germane de razboi în contra URSS?
Raspuns: In noiemvrie 1940 am avut întâlnire cu Hitler la Berlin si în prezenta lui Ribbentrop si a interpretului Smidt [Schmidt] am confirmat tratatul încheiat mai înainte relativ la adeziunea României la „Pactul tripartid” si am dat voie sa vina în România misiunea militara germana pentru instruirea armatei române.
Acest act facut din parte se poate considera ca începutul întelegerii mele cu germanii în dezlegarea razboiului contra Uniunii Sovietice.
La a doua întâlnire cu Hitler la Munchen, în ianuarie 1941, Hitler mi a comunicat direct ca Germania si U.R.S.S. nu se pot întelege relativ la România, fiindca Uniunea Sovietica pretinde la gurile Dunarii si alte puncte strategice în Balcani, cereri cu care Germania nu este de acord, aparând interesele României. Se poate ca cu aceasta afirmare Hitler pregatea românii de razboi contra U.R.S.S.
Ancheta este întrerupta.
Procesul verbal este scris din cuvintele mele drept, citit de mine.
ss. Ml. I. Antonescu
A interogat : seful biroului de instructie al Directiunii Generale „Smers”
locotenent colonelul ss Socolov
A tradus: Imputernicitul operator al Directiunii Generale „Smers”
capitanul ss Calinin
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie 1946, la Bucuresti
Noi, Reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii, locotenent col. Rodin, pe de alta parte Seful Corpului Detectivilor Inspectorul Alexandru Nicolschi, primul am predat si secundul am primit, pe detinutii: Antonescu Ion, Antonescu Mihai, Pantazi Constantin, Vasiliu Pichi, de asemeni am primit si obiectele personale consemnate în procesele verbale anexate.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal spre cele legale în patru exemplare, din care unul s-a predat domnului colonel Rodin, reprezentantul Comandamentului Armatei Rosii.
Proces verbal
Facut astazi 9 aprilie anul 1946.
Noi, Curelea Aureliu, Sef de Politie în Directiunea Generala a Politiei, Corpul Detectivilor.
Având în vedere delegatiunea verbala data de Dl. Inspector Sef al Corpului Detectivilor, de pe lânga Directiunea Generala a Politiei de a inventa [sic!](3) obiectele de îmbracaminte proprietatea Ex Maresalului Ion Antonescu, de care este însotit.
In vederea acestora, procedând la inventarierea lor, am gasit urmatoarele obiecte de îmbracaminte mentionate mai jos:
Un costum uniforma militara de culoare kakie cu epoleti de Maresal, una haina si o vesta de culoare bleu marina cu fire albe, una pereche pantaloni bleu marini, una haina cu pantaloni culoare caramizie cu captuseala rosie, una haina de culoare portocalie, una pereche pantaloni gris, un halat de culoare caramizie captusit un sfert cu materie rosie, una cravata de culoare kaki tip militar, doua perechi ciorapi rupti, patru gulere tari scrobite cu dungi si un guler moale cu vargi rosii, una pereche cizme rosii cu sirete (bilgh), una pereche papuci de casa, o pereche pantofi antilopa caramizii, o pereche pantofi negri cu sanuri, patru titluri de împrumut de înzestrare a tarii 4, 1/2% fiecare în valoare de 20 000 si cu cupoanele taiate pâna la cuponul nr. 19 platibil la 1 iunie 1944, doua titluri de împrumut de înzestrare a tarii: fiecare în valoare de 10 000 si taiate, cupoanele pâna la nr. 19 platibil la 1 iunie 1944, cinci titluri împrumutul Reîntregirei din 1941, în valoare fiecare de 20 000 lei, fiecare de cîte 20 000 dintre care doua având lipsa patru cupoane, doua titluri împrumutul Reîntregirei din anul 1941 în valoare fiecare de câte 50 000, un titlu de împrumut de Reîntregire din 1941, în valoare de lei 100 000, având patru cupoane lipsa, un titlu împrumut de Reîntregire în valoare de 10 000 lei, având patru cupoane lipsa, un ceas de aur bratara marca „Movedo” cu curea de piele, având geamul spart, în stare de nefunctionare, una pereche butoane manchete cu câte una piatra diamant, un buton de camase pentru spate galben.
Una cruciulita neagra cu doua iconite mici cu Maria Magdalena cu lantisor subtire mic de aur, toate aflate într un geamantan de piele galben.
De asemenea se mai gasesc urmatoarele obiecte, în al doilea geamantan de piele de culoare galbena:
Un palton negru, un chipiu de Maresal, opt piese pentru trusa toaleta, noua batiste, sapte perechi ciorapi barbatesti rupti si cârpiti, patru cravate, una pereche manusi galbene de piele, patru gulere, trei gulere, un servet de fata mic, un cordon pentru pijama, un saculet mic, cinci camasi, una pereche pinteni, un borcanel cu alifie, patru pijamale complecte de matase, cinci perechi chiloti de matase, una pereche chiloti de bae, una camase pentru piele de matase, una vesta de piele de caprioara, un poulover fara mâneci cârpit, trei perechi ismene flanela, una camasa flanela, una pereche ciorapi lâna cârpti, una flanela pentru piele alba, o perinita cu o iconita catolica, doua medalioane iconita cu maoste de ale lui Sf. Nicolae, una iconita din carton, una perie de dinti.
1. Credem ca în arhivele foste sovietice s a pastrat si versiunea româneasca a acestui interogatoriu; altfel, cum ar fi putu „citi” maresalul Antonescu un text în limba rusa?
2. Interogatoriul luat lui Ion Antonescu cu o zi înainte la 6 ianuarie 1946 a fost publicat în documentele procesului de la Nurenberg si prezentat de domnul profesor universitar dr. Titu Georgescu în Magazin istoric, nr. 9/1970.
3. Probabil a vrut sa scrie „inventaria” (n.n) .
Maresalul Antonescu într o vizita pe front, în luna aprilie 1942.
Foto: In timpul procesului
http://www.youtube.com/watch?v=9w8uUVSq1nM&feature=player_embedded
Articol – „MARESALUL ION ANTONESCU: ALTE INTEROGATORII”
ALINA TUDOR
SERBAN PAVELESCU
Sursa: scritube.com
In fata plutonului de executie a strigat: „TRAIASCA ROMANIA ! „
In drum spre executie
Executia
sursa foto : Ion Antonescu -erou -roman-martir/ Facebook.
Ion, eroul fără de mormânt
Bocet pentru Ion cel fară de mormânt
de ADRIAN PĂUNESCU
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane
Ai murit ca milioane
Ioane trupul ți l-au frânt
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat
Unde te-or fi ingropat
Ca-ți ramase țara oarbă
Sa întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu
Care nu s-a dus cu dușii
Care s-a batut cu rușii?
Cine să-mi raspundă, cine
Țarii tale nu-i fu bine
C-au venit oștiri străine
Precum, noaptea nopții vine.
Ne-au scos morții din morminte
Ne-au distrus biserici sfinte
Si apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol înapoi.
Și in tine Ioane dragă
Au pus potera sa tragă
Tu te-ai stins netemător
Si privind in ochii lor.
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarași adevar promis-a
De la Nistru pân’ la Tisa…
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fără de Măria Ta,
Nu dorim decât atât:
Sa aflăm numaidecât
Unde ți-i mormântul, Ioane,
Într-atatea milioane,
Vrem sa-ți punem flori pe el
Si umbruță de drapel…
Sa dormi, Ioane, liniștit,
Neamul tău nu a murit!
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăși adevăr promis-a
De la Nistru pân’ la Tïsa…