Un documentar difuzat de TVR2 la 25 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, care redă imagini inedite din Romania si blocul estic, in anul decisiv căderii cortinei de fier.
Autorul acestui documentar este Liviu Tofan, jurnalist specializat pe subiectele ale Războiului Rece, directorul Institutului Român de Istorie Recentă.
Născut la Bucureşti în 1948, el a părăsit România în 1973 şi s-a stabilit în Germania, la München.
Acolo, el a lucrat timp de 20 de ani la Radio Europa Liberă, mai întîi ca redactor de ştiri, apoi ca şel al secţiei de ştiri (News Chief), şi în cele din urmă ca director adjunct al Departamentului Românesc.
Revenit în România după înlăturarea regimului comunist, Liviu Tofan a înfiinţat şi condus pînă în 1994 redacţia din Bucureşti a Radio Europa Liberă.
Ulterior, el s-a implicat în diverse proiecte media şi de cercetare.
În afară de „A patra ipoteză”, Liviu Tofan a mai publicat în 2013, tot la Polirom, cartea-anchetă „Şacalul Securităţii. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc”.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova