CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Propaganda antiromânească de sorginte rusească din R.Moldova cuvântă despre un așa zis „proiect’ numit „Republica Federală Romînia”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Dece Romînia nu este un stat federativ? Romînia s-a format pe baza la patru state, care sute de ani au trăit separat și chiar dușmanos între ele.

În Romînia este inacceptabil de susținut, că toată puterea de atracție al Principatului Moldovei se limita pînă la formarea unei uniuni a două state independente, motivul ce îi argumenta pe moldoveni, fiind nădejdea că aceasta Uniunea Principatelor Moldovei și Valahiei, va pune capătul războaielor între puterile deliberante pe teritoriul său. Dar nerespectarea limitei, a dus la o puternică repostă antiunionistă a Iașului, înăbușită în sînge de București la 03/15 aprilie 1866.

 

Deseori pricina apariției Romîniei, este explicată prin exemplul Germaniei sau Franței și Italiei, ca proces firesc istoric de formarea statelor naționale.

Dar Germania este o federație de state cu o formă de guvernămînt republicană. 

Republica Federală Germania este compusă dintr-un număr de 16 state care se autoguvernează, care sînt unite la nivel de guvern federal.

Spre deosebire de Romînia ca stat unitar, guvernele autonome la nivel statal sînt definite constituțional, fiind protejate de orice intervenție unilaterală care ar putea fi luată la nivel federal. Statele federației germane mențin, de asemenea, și suveranitatea politică, pe care nu o cedează statului federal.

Un rol important în configuraţia actuală a structurilor statului îl are caracterul omogen din punct de vedere etnic al populaţiei Germaniei. 

 

Pe de altă parte, în Franţa și Italia lipsa omogenităţii a determinat acţiunile de uniformizare, iar uniformizarea a determinat necesitatea centralizării maxime a puterii.

În Germania nu a fost nevoie de un asemenea efort, omogenitatea populaţiei reprezentînd un factor decisiv împotriva pericolelor ce ameninţă unitatea. 

 

Astfel Romînia fiind formată din părți felurite, din lipsa puterii gravitaționale suficiente de atracție a părților eterogene este nevoită să mențină aceste părți prin forța și ducînd politica de unificare regiunilor cu origini și proviniențe deosebite.

Se poate de spus că federalismul este luxul celor puternici.

Slabii și plini de disensiuni nu-și pot permite suportarea diferențierilor, ce necesită resurse suplimentare.

Politica de unificare romînească a dus practic la dispariția urmelor bulgărești în Dobrogea, minimizarea prezenței germane în Ardeal și problema ungurilor/secuilor. 

 

Mai puțin se menționează despre strategia romînizării a moldovenilor, dar în această problemă Bucureștiul a dus o politică cinică, hicleană și a mers pe calea opunerii moldovenilor ungurilor.

Astfel în primul rînd cei mai înflăcărați moldoveni oponenți romînizării, erau deportați și silnic duși cu traiul în Transilvania pentru a dizolva populația maghiară.

Prin această Bucureștiul ucidea doi iepuri odată: ungurii nu percepeau diferență între moldoveni și romîni, iar moldovenii, nimerind într-un spațiu cu atitudine dușmanoasă față de ei, involuntar deveneau purtatorii politicii de romînizare.

 

 

 

 

 

 

Dar și 150 de ani de uniformizare nu au înlăturat eterogenitatea părților statului romînesc.

De aceea nici azi întrebarea: ”dece Romînia nu este federală?”, nu este întrebarea ritorică.”

Intr-un alt articol, un prostovan  se  trudeste sa  demonstreze  cat de moldoveni sunt pripasitii colonizati in Basarabia ocupata in perioada sovietica si cat de sigur este el  ca Unirea cu Romania  este imposibila. Greselile de limba si ortografie tradeaza un rus sau un rusificat, chiar daca articolul e nesemnat :

„De ce cauza moldovenească va cîştiga cea romînească?

 

Unioniştii sînt jertfele idiologiei romînesti. Partea absolut slabă a carei, în capcanul cărei ei toţi sînt restrînşi: ei nu pot rezerva dreptul la un alt adevar de cît numai a lor.

Adevarul romînesc nu permite existenţa unui adevar moldovenesc, şi în asta el recunoaşte caracterul său limitat comparativ cu cel moldovenesc.

Noi nu spunem ca nu sîntem romîni, noi spunem că sîntem moldoveni.

Aici este o diferenţă majora. Noi fiind moldoveni, dăm dreptul unor altora să fie romîni, pe cînd cei romîni nu-şi pot permite aşa ceva şi asta este slăbiciunea lor.

Ei nu pot realiza deplinul adevarului propriu, pînă cît există adevarul moldovenesc.

Pe cînd adevărul moldovenesc poate exista indiferent este sau nu-i cel romînesc.

În final, existenţa moldovenilor discreditează existenţa romînilor, de aceea ei sînt aşa de neliniştiţi faţă de purtatori ai cauzei moldoveneşti.

Totul este simplu şi în acelaşi timp irezolvabil pentru romîni, ei ca sa cîstige pe noi în întrecerea adevărurilor noastre concurente, trebuie sa se schimbe, dar asta ei nu-şi pot permite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deoarece vor înceta să fie romîni, pe cînd moldovenilor nu le trebuie să schimbe nimic, biruinţa lor este una uşoară – de a rămîne aşa cum sînt. Existenţa lor statornică deja este cîştigul cauzei lor.

Noi nu trebuie să purcedem la polemica pe principiu: „tu eşti prost  – nu, tu singur eşti prost”.

În aşa fel de discuţii, niciodata nu va cîştiga nimeni, ci va ramîne fiecare cu adevărul propriu.

În asta şi este deja cîştigul moldovenilor.

Noi ca sa fim moldoveni, nu este necesar ca romînii să se facă moldoveni, pe cînd romînilor le este vital necesar, ca noi să ne prefacem în romîni. Şi în asta este cîştigul strategic din start a cauzei moldoveneşti faţă de cea romînă”.

 

18/12/2015 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: