CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

19 – 22 IUNIE 1992: ARMATA RUSĂ ÎN STRÂNSĂ COOPERARE CU SEPARATIŞTII TRANSNISTRENI AU MASACRAT LA TIGHINA SUTE DE TINERI OSTAŞI MOLDOVENI

 

„…pe pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată”.

 

Tighina 1992 Razboiul din Transnistria

 

MASACRUL DE LA TIGHINA: 19 – 22 IUNIE 1992

 

Unităţile armatei naţionale au participat nemijlocit la luptele din anul 1992 doar în ziua de 19 iunie, când au avut loc tragicele evenimente de la Tighina.

Din cauza acţiunilor şi ordinelor necugetate ale unor comandanţi militari, pe pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată.

Forţele separatiste, cooperând cu Armata a 14-a rusă, au declanşat o operaţiune militară de amploare împotriva secţiei orăşeneşti de poliţie Tighina, în vederea lichidării acesteia.

Deoarece persoanele ce atacau trupele de poliţie foloseau tehnica blindată, s-a permis includerea unei unităţi şi a maşinilor de luptă de sub comanda colonelului Karasiov.

Partea moldovenească a decis să utilizeze mijloacele din infrastructură şi mijloacele de legătură cu destinaţie militară, care au oferit posibilitatea de a crea puncte de comandă ale unităţilor şi subunităţilor până la nivel de companie.

Mărturiile pe care le vom prezenta în continuare sunt selectate din nota explicativă dată conducerii armatei, după aceste acţiuni, de coloneii Karasiov şi Cihodari.

La 19 iunie 1992, la ora 19, din incinta Ministerului Apărării, Ion Costaş i-a ordonat telefonic colonelului Cihodari, care, în absenţa colonelului Karasiov, îndeplinea funcţia de conducere a batalionului staţionat în localitatea Hulboaca, ca unitatea să treacă la pregătire de luptă.

În scurt timp, starea de alarmă fiind anunţată, batalionul era gata să îndeplinească orice dispoziţie.

Planul prevedea intrarea batalionului în oraşul Tighina şi atacul asupra duşmanului situat în zona podului de peste Nistru, apoi ocuparea poziţiei de apărare pe capul de pod, inclusiv la 500 m spre vest. Pentru a realiza sarcina de luptă, prima şi a doua companie, sub conducerea colonelului Cihodari, trebuia să înainteze în direcţia Bulboaca-Gura Bâcului-Varniţa.

A treia companie, sub comanda locţiitorului comandantului, maiorul Cojocaru, trebuia să asigure deplasarea pe traseul Bulboaca-Hârbovăţ, să intre în oraş din partea de vest şi să dezangajeze trupele de gardişti şi mercenari.

La ora 5.00, forţele ostile integrităţii Republicii Moldova au desfăşurat primul atac, utilizând tancurile Armatei a 14-a.

Tancurile au trecut podul, îndreptându-se direct spre poziţiile noastre, ca mai apoi să intre în oraş. În rândurile ostaşilor fără experienţă de luptă s-a creat panică.

Experienţa ofiţerilor ce se aflau pe poziţii a condus la distrugerea tehnicii inamicului, dar nu şi la mobilizarea efectivului şi la menţinerea lui pe câmpul de luptă.

„Tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi”

În jurul orei 10, duşmanul a început un nou atac cu tancuri.

Pentru a se informa cu privire la situaţia echipajelor ce se aflau în cele două tancuri distruse, tancurile ruseşti se mişcau în cerc, înaintând din două părţi.

Atacurile s-au prelungit, forţele moldoveneşti fiind practic încercuite.

Deoarece unităţile militare încartiruite în oraş se aflau sub conducerea armatei ruse, menținerea pe poziţiile ocupate era inutilă, ele putându-se solda cu pierderea a zeci de vieţi omeneşti. […]

În acest context, serviciul de presă al Ministerului Apărării informa: „…în cursul nopţii, ostaşii Armatei Naţionale şi reprezentanţii organelor de drept ale R. Moldova au întreprins acţiuni pentru dezangajarea formaţiunilor banditeşti”.

La 20 iunie, Ministerul Apărării a făcut un apel către locuitorii oraşului Tiraspol, ofiţeri şi subofiţeri, soldaţii Armatei a 14-a:

„Forţele Armate ale Republicii Moldova n-au de gând să atace oraşul în care locuiţi, nici nu vă ameninţă… Noi aspirăm la existenţa unei Moldove democratice, independente, unice şi indivizibile, în care să fie respectate drepturile omului, fără deosebire de naţionalitate”. […]

În luptele grele pentru Tighina au căzut sute de combatanţi moldoveni, mai bine de 400 fiind răniţi şi spitalizaţi.

Dintre cei căzuţi pe câmpul de luptă, la podul de lângă Nistru peste o sută au fost rezervişti şi militari recent înrolaţi, iar unii dintre ei chiar fără arme.

Utilizând tancuri T-64, T-72, sisteme de rachete ale Armatei a 14-a, forţele secesioniste au făcut mai multe tentative de a elimina poliţia moldoveană din Tighina şi de a controla în totalitate oraşul.

Între 19 iunie – 7 iulie, unităţile Armatei a 14-a s-au angajat în lupte de partea separatiştilor pe întreg teatrul de război.

Luptele au continuat şi după semnarea înţelegerii din 21 iulie.

Implicarea sfidătoare în conflict a Armatei a 14-a l-a determinat pe şeful statului să trimită un nou mesaj Secretarului General al ONU.

„Cotitura gravă produsă ca urmare a intervenţiei Armatei a 14-a este de natură să blocheze realizarea înţelegerilor convenite, se spunea în mesaj, pune în pericol pacea şi stabilitatea în zona de conflict şi periclitează şansele reglementării politice în care s-a angajat plenar conducerea Republicii Moldova.

Totodată, aceste evoluţii demonstrează încă o dată că prezenţa Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova constituie un element destabilizator, generând în mod direct escaladarea conflictului şi constituind, în mare măsură, o frână în calea eforturilor pentru soluţionarea paşnică a conflictului”.

Într-o Declaraţie a Ministerului de Externe de la Chişinău se afirma că Armata a 14-a înfăptuise „o nouă intervenţie făţişă şi brutală în treburile interne ale Republicii Moldova”, după ce fuseseră înregistrate încălcări grave de încetare a focului de către unităţile paramilitare şi gardişti în oraşul Bender (Tighina).

R. Moldova, ținta agresiunilor militare făţişe din partea forţelor armate rusești.

În Apelul Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către popoarele, parlamentele şi guvernele statelor lumii, din 22 iunie, se spunea:

„Republica Moldova, stat liber şi independent, membru al ONU şi al CSCE, a devenit obiectul unei agresiuni militare făţişe din partea forţelor armate ale Federaţiei Ruse, care, alăturându-se formaţiunilor paramilitare ale forţelor procomuniste din oraşul Tiraspol şi unităţilor de cazaci sosite din Rusia, a ocupat circa 1/4 din teritoriul naţional al Republicii Moldova.

Dacă anterior conducerea Federaţiei Ruse nega faptul implicării directe a Armatei a 14 a Rusiei în acte de agresiune contra Republicii Moldova, recentele declaraţii ale preşedintelui B. Elţin şi ale vicepreşedintelui A. Ruţkoi denotă o implicare directă a conducerii Federaţiei Ruse în organizarea agresiunii armate împotriva statului nostru.

Realizând aceste declaraţii Armata a 14-a a trecut în ziua de 21 iunie a.c. la acţiuni militare de proporţii”.

Administraţia SUA a cerut la 22 iunie preşedintelui B. Elţin să retragă forţele armate ale Federaţiei Ruse din R. Moldova, iar Guvernului de la Chişinău – să găsească o soluţie prin care să fie garantate drepturile minorităţilor rusofone din RM. […]

Reafirmând poziţia forului legislativ privind soluţionarea paşnică a conflictului, Hotărârea Parlamentului din 23 iunie privind unele căi de soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene declara regiunea din stânga Nistrului (Transnistria) şi oraşul Bender/Tighina „zonă ocupată de unităţile Armatei a 14-a şi de alte formaţiuni paramilitare nelegitime aflate de jure şi de facto sub jurisdicţia Rusiei”. […]

La Istanbul, la 25 iunie, cu prilejul iniţierii cooperării în bazinul Mării Negre de către 11 state riverane, a avut loc o întâlnire de lucru a preşedinţilor R. Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei, la care s-a discutat asupra conflictului din raioanele de est ale RM.

În urma unui schimb de opinii, şefii de state au decis, după cum se arăta într-un comunicat de presă, să propună părţilor în conflict:

încetarea neîntârziată şi necondiţionată a focului;

la 24 de ore de la stoparea focului să se procedeze la dezangajarea formaţiunilor înarmate;

să se creeze zone şi culoare de securitate pentru circulaţia populaţiei civile, personalului medical şi pentru transportul de ajutoare umanitare pentru locuitorii localităţilor afectate. […]

Rusia s-a angajat să asigure neutralitatea Armatei a 14-a.

Statutul armatei, termenele şi modalitatea de retragere a acesteia urmau să fie stabilite în cadrul negocierilor între Moscova şi Chişinău, ce urmau să înceapă „în cel mai scurt timp”. […]

Liderii celor patru ţări erau dispuşi să salute un rol pacificator mult mai activ al ONU în cadrul procesului de reglementare politică a diferendului din RM. Ei şi-au exprimat satisfacţia în legătură cu decizia Secretarului General al ONU de a trimite în zona de conflict o misiune de stabilire a faptelor.

Tiraspolul şi-a exprimat într-un apel adresat Moscovei regretul că nu a fost admis la reuniunea de la Istanbul.

În pofida măsurilor aprobate de şefii de state la Istanbul şi deciziei de aplicare întocmai a acestor înţelegeri de către forţele de ordine moldoveneşti, formaţiunile separatiste nu au încetat operaţiunile de luptă, ceea ce s-a soldat cu noi victime şi distrugeri în zona de conflict.

Un articol de: Vitalie Ciobanu colonel, doctor în istorie via Timpul.Md

Video-Documentar: Ion Bujor şi colaboratorii săi

Sursa: Ziaristi Online

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum s-a ajuns la etnonimul “rom” în locul celui de ţigan ?

Mituri despre ţiganii din trecut. Cum au refuzat numele de „noii ţărani“ şi au transformat casele primite în grajduri

 

 

În ultima vreme s-a ajuns la situaţia paradoxală, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, iar românii sunt confundaţi de europeni cu …ţiganii, după ce valul de infracţiuni comise de etnicii ţigani în Italia sau alte ţări occidentale,  a aruncat anatema asupra întregului popor român.

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român, prezentat ca un popor de violatori, hoţi, are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, dar şi asupra românilor de bună credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit.

Totul porneşte de la o nefericită asemănare de termeni: rom/români, cuvinte care şi în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă de asemenea foarte mult, astfel încât diferenţele dispar în mentalul colectiv, iar aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat, a violat sau a tâlhărit este român, sau rom. 

În plan intern, folosirea cuvântului „rom” este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995, care instituise folosirea termenului de ţigan.
 
Dar cum s-a ajuns ca în loc de „ţigan” să fie folosit termenul „rom”?

S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de „romi” în loc de „ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată.

Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…)

Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră încă sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română!

Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor.

La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii».

Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….

 

Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. „Gypsy”, în engleză, „zigeuner” şi „sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de „gitanes”, iar în spaniolă „gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de „tattan” (tătari). 

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR

 

Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presiuni continue pentru folosirea etnonimului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului „rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului „ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii cu numele poporului român.

Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. 

TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALEL

 

În memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că „în ultima pe­ri­oadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-mi­nistru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se im­pună.

Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţio­nale, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale militante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (…)

Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. Această propunere răspunde presiunii exercitate de majoritatea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comunitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor”.

TĂRICEANU A SPUS NU

Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a readus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român. Numai că, potrivit unui do­cument oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu revenirea la folosirea termenului de „ţigan” pe motiv că „este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice”.

Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului „rom”, Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte „să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv „aven ametza”), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pentru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor”.

Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/1995 care reglementează că „orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceasta”, Guvernul Tăriceanu comentând că astfel ” persoanele aparţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi.

De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba romani»”. 

CUM SĂ SCHIMBĂM SCHIMBAREA

Un pas s-a făcut totuşi în 2002, când, la propunerea secretarului de stat în Ministerul Culturii Ion Antonescu, premierul Adrian Năstase a decis schimbarea prescurtării „ROM” care arăta naţionalitatea în buletine şi paşapoarte, în cea de „ROU”. 
Adrian Severin, fost membru al APCE şi fost preşedinte al Adunării Parlamentare al OSCE, ne-a declarat că „apelativele «rom» sau «roma sinti» sunt folosite pe plan internaţional şi că o modificare a acestor apelative în România nu rezolvă problema confuziei între romi şi români în afara României, adică exact acolo unde respectiva confuzie este deranjantă.

În acest sens se cere explicat că do­rinţa de a evita confuzia nu vine dintr-un complex de superioritate etno-culturală al româ­nilor şi nu este expresia naţionalismului lor etnic, ci are obiectivul legitim de a permite identificarea corectă a unui popor cu tră­să­turile sale specifice circumscrise de istoria sa, precum şi de felul său de a se organiza, de a se raporta la lume şi de a crea valori universale. Va fi nevoie, deci, şi de un demers diplomatic”.

 

 

 CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/16/cum-au-devenit-romanii-romi/

Surse:

 

http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/tigan-in-loc-de-rom/propunere-jurnul-national-tigan-in-loc-de-rom-145427.htmlal

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/mituri-despre-tiganii-trecut-refuzat-numele-noii-tarani-transformat-casele-primite-grajduri-1_5665bf407d919ed50efc54fd/index.html

23/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: